Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 66/2014. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 66/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 20-02-2014 în dosarul nr. 281/298/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
DECIZIA Nr. 66/R2014
Ședința publică de la 20 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. F.
Judecător M. P.
Judecător B. A. A.
Grefier G. M. P.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul C. N. împotriva sentinței civile nr. 1301/2013 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă cj. C. G. A. cu delegație la dosar pentru intimat, lipsă fiind recurentul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că:
La data de 14.02.2014 recurentul a depus la dosar dovada achitării taxei de timbru.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Mandatara intimatului solicită respingerea recursului. Susține că în mod corect instanța de fond a apreciat plângerea introdusă ca fiind tardiv formulată, întrucât procesul verbal a fost încheiat la data de 25.11.2012 și afișat la data de 14.12.2012. De asemenea, solicită a se avea în vedere că procesul verbal a fost afișat conform procedurilor de la acel moment, iar decizia ÎCCJ invocată este ulterioară afișării.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față;
Prin plângerea contravențională formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei S. la data de 7.02.2013 petentul C. N., a solicitat în contradictoriu cu intimat I. De Poliție Al Județului A., anularea procesului-verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 25.11.2012 și pe cale de consecință, anularea sancțiunii amenzii în cuantum de 280 lei, a celor 4 puncte-amendă, precum și a celor 3 puncte de penalizare, aplicate de agentul constatator.
În drept petentul a invocat dispozițiile art. 31 și urm. din O.G. nr.2/2001.
Prin întâmpinare intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A. a invocat pe cale de excepție tardivitatea introducerii plângerii contravenționale.
In probațiune, intimatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri: copie după procesul-verbal de contravenție,raportul agentului constatator,înregistrarea radar pe suport magnetic; Buletin de verificare rnetrologică a aparatului radar montat pe auto cu nr. de înmatriculare_ ; atestat operator radar,dovada comunicării procesului-verbal de contravenție, adresa nr. 4900 din 28.12.2012 emisă de către Poliția Municipiului S. către Primăria Municipiului B., Extras din registrul radar din data de 25.11.2012.
În drept intimatul a invocat prevederile O.G. 2/2001 și ale OUG 195/2002 republicată.
Prin sentința civilă nr. 1301/2013 a Judecătoriei S., a fost admisă excepția tardivității și, în consecință a fost respinsă plângerea petentului C. N., ca tardiv formulată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin procesul verbal .> CP nr._, încheiat la data de 25.11.2012 de intimat, petentul a fost sancționat cu 280 lei amendă și 3 puncte penalizare, reținându-se în sarcina acestuia că la data de 25.11.2012, ora 11.08 a condus autoturismul AUDI cu nr._ pe . direcția de mers S. A. I. cu viteză de 79 km / h, abatere stocată pe hard nr.AB 22, faptă prevăzută de art.121alin.1 din HG nr.1391/2006.
Petentul a refuzat să semneze procesul verbal, aspect consemnat în cuprinsul acestuia, astfel, actul este semnat de martor asistent.
Așa cum rezultă din dispozițiile art. 31 alin.1 din OG 2/2001 – „Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia” – termen imperativ ce nu a fost respectat de către petent, în raport cu datele ce rezultă din comunicarea procesului verbal (f.24) și data înaintării în instanța a plângerii, 06.02.2013 (f.8).
Potrivit art. 103 alin. 1 Cod procedură civilă – „Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei”.
Astfel, procesul-verbal contestat acesta a fost comunicat prin afișare la domiciliul contravenientului la 14.12.2012, aspect consemnat în Procesul verbal nr._ de agentul de poliție din cadrul Poliției municipiului B., confirmat de un martor, înscris care, până la înscrierea în fals are forța probantă deplină, iar plângerea a fost înaintată Judecătoriei S. la data de 06.02.2013, împrejurare față de care instanța a constatat că plângerea petentului a fost tardiv formulată, motiv pentru care a respins-o. Nu s-au acordat cheltuieli de judecată, acestea nefiind solicitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul, care a solicitat modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii excepției tardivității formulării plângerii împotriva procesului verbal de contravenție, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În motivare, se arată că soluția instanței este greșită întrucât în cauză sunt incidente prevederile art.31 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor potrivit cu care: „împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia".
A arătat însă că, până la data formulării plângerii contravenționale și nici până în prezent, nu i-a fost comunicat procesul verbal de contravenție contestat.
Pentru a face dovada îndeplinirii procedurii de comunicare prin afișare a procesului verbal de contravenție defăimat, intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A. a depus la dosarul cauzei Procesul verbal de afișare nr._.
A contestat acest proces verbal de afișare, prin „nota de ședință" formulată pentru termenul din 20 iunie apreciind că prin constatările cuprinse în conținutul său se încarcă în mod fals, a se proba îndeplinirea procedurii de comunicare cu petentul, fiind întocmit „pro causa", „din birou", fără ca agentul constatator M. G. (ca de altfel și martorul N. L.) să se fi deplasat în vederea afișării acestuia la domiciliul său.
Pe de altă parte, chiar și în măsura în care instanța de judecată ar constata valabilitatea acestui înscris, apreciază că acesta nu poate complini procedura comunicării procesului verbal de contravenție prin poștă, cu aviz de primire, care primează și este necesar a fi îndeplinită, prealabil comunicării prin afișare.
Astfel, potrivit art. 27 din O.G. nr.2/2001 „Comunicarea procesului verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului".
Cele două modalități de comunicare se află într-un raport de subsidiaritate una față de cealaltă.
Astfel, comunicarea prin afișare este subsidiară față de comunicarea prin poștă cu aviz de primire, în sensul că, comunicarea prin afișare trebuie precedată de comunicarea prin poștă cu aviz de primire. Numai în situația în care persoana sancționată contravențional, deși avizată, nu s-a prezentat la oficiul poștal, pentru ridicarea corespondenței sau a refuzat primirea acesteia, autoritatea din cadrul căreia face parte agentul constatator urmează a proceda la comunicarea prin afișare a procesului verbal.
Astfel, intervenirea prescripției executării sancțiunii contravenționale, precum și momentul de la care curge termenul de decădere, pentru introducerea plângerii contravenționale, prevăzut de art.31 alin.(l) din O.G. nr.2/2001 se verifică în raport de data la care s-a procedat la comunicarea procesului verbal de contravenție prin poștă, cu aviz de primire. Numai în măsura în care o atare comunicare nu s-a putut realiza, aplicarea celor două instituții -a prescripției executării sancțiunii și a decăderii din dreptul de a mai formula plângere - se raportează la momentul comunicării prin afișare.
Dacă s-ar raționa în sens contrar ar însemna ca, alegerea modalităților de comunicare să fie lăsată la opțiunea arbitrară a autorității administrative.
In această modalitate de interpretare și aplicare a legii, se asigură efectivitatea drepturilor consfințite de art.6 pct.l din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la apărare, precum și a garanțiilor pe care principiul le conține și care presupun ca persoana sancționată contravențional să fie informată, în termenul cel mai scurt și în mod amănunțit asupra naturii și cauzei acuzațiilor împotriva sa.
În consecință, comunicarea realizată doar prin afișare nu răspunde necesității asigurării unor garanții suficiente pentru exercitarea dreptului la apărare.
În acest sens, s-a pronunțat și ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, care prin Decizia nr.10/2013 (obligatorie, potrivit art.517 alin.(4) C. pr. civ.) a admis recursul în interesul legii, formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, statuând că: „Modalitatea de comunicare a procesului verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire".
Instanța de fond a ignorat însă caracterul obligatoriu al acestei decizii, pronunțând o sentință în disprețul celor statuate prin aceasta.
În atare situație, de vreme ce intimatul nu a făcut dovada comunicării procesului verbal de constatare a contravențiilor prin poștă, cu aviz de primire, instanța nu putea da curs solicitărilor intimatului cu privire la admiterea excepției tardivității formulării prezentei plângeri.
În altă ordine de idei, dacă prin absurd ați trece peste argumentele mai înainte dezvoltate, este de observat că, deși se menționează în cuprinsul procesului verbal de afișare, faptul că i-au fost comunicate atât procesul verbal de contravenție, cât și înștiințarea de plată, intimatul nu poate face dovada acestui fapt. Astfel, până la această dată nu mi s-a comunicat nici o înștiințare de plată, care, potrivit dispozițiilor legale, respectiv art.25 alin.3 din O.G. nr.2/2001 este obligatoriu a se comunica contravenientului, împreună cu procesul verbal de contravenție, urmând ca aceasta să cuprindă mențiuni referitoare la cuantumul amenzii și la obligativitatea achitării acesteia la instituțiile abilitate să o încaseze.
Astfel, din actele depuse la dosarul cauzei, precum și din cele comunicate de Direcția Fiscală B. nu rezultă faptul că s-ar fi întocmit vreo înștiințare de plată și cu atât mai mult că aceasta mi-ar fi fost comunicată.
In aceste condiții, față de toate argumentele mai sus expuse, apreciază că se impune admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii excepției tardivității formulării plângerii împotriva Procesului verbal de contravenție . nr._, cu trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei S., pentru a se pronunța pe fondul cauzei.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate de petentul recurent și din oficiu conform dispozițiilor art. 3041 din codul de procedură civilă tribunalul constată că acesta este întemeiat pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse.
Principala apărare a petentului la instanța de fond a fost excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale, motivat de faptul că procesul verbal de contravenție i-a fost comunicat de Direcția Fiscală B. la data de 05.02.2013, respectiv la peste două luni de la data săvârșirii pretinsei fapte contravenționale. Cu toate acestea, instanța a respins plângerea ca tardiv formulată, reținând că procesul-verbal contestat a fost comunicat prin afișare la domiciliul contravenientului la data de 14.12.2012, aspect consemnat în Procesul verbal nr._ de agentul de poliție din cadrul Poliției municipiului B., confirmat de un martor, înscris care, până la înscrierea în fals are forța probantă deplină.
Într-adevăr, potrivit art. 31 alin.1 din OG 2/2001 împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia, însă cu privire la data la care începe să curgă acest termen se impun fi făcute mai multe precizări.
În cauză, este fără putere de tăgadă că procesul verbal contestat a fost afișat de un agent de poliție la data de 14.12.2012 la domiciliul petentului (având în vedere lipsa acestuia), potrivit procesului verbal depus la fila 24 dosar fond.
Cu privire la această chestiune trebuie reținut că prin Decizia nr.10/2013 a ÎCCJ, de soluționare a unui recurs în interesul legii, s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire. Cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.
În aceste condiții, reținându-se că în speță nu s-a făcut dovada că petentului i s-a comunicat procesul verbal, în mod prioritar, prin poștă cu aviz de primire, procesul verbal de afișare de care se prevalează intimatul nu poate fi luat în considerare.
Neproducând efecte acest document, este evident că termenul de 15 zile prevăzut de lege pentru formularea plângerii contravenționale a început să curgă pentru petent doar la data la care acesta a luat cunoștință de procesul verbal comunicat împreună cu somația emisă de Direcția Fiscală B. la data de 22.01.2013; Or prin raportare la această dată, plângerea expediată de petent la data de 06.02.2013, apare ca fiind formulată în termen. În acest sens, se reține că în mod greșit instanța de fond a respins plângerea contravențională ca fiind tardivă.
Apoi, conform disp. art. 14 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001: executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie daca procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului in termen de o luna de la data aplicării sancțiunii.
Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost încheiat de intimat la data de 25.11.2012. Atâta timp cât nu s-a făcut dovada comunicării procesului verbal cu petentul în conformitate cu dispozițiile art.27 din OG 2/2001, astfel cum au fost interpretate în cadrul recursului în interesul legii, este evident că nu a fost respectat termenul de o lună prevăzut de textul de lege mai sus menționat. În această direcție, urmează a fi înlăturate apărările intimatului în sensul că procesul verbal a fost corect afișat înainte de data pronunțării Deciziei nr.10/2013 a ÎCCJ. Astfel, se reține că potrivit art.330 ind.7 Cod pr.civilă de la 1865, dezlegarea dată problemelor de drept judecate în cadrul recursului în interesul legii este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României; așadar caracterul obligatoriu privește toate litigiile care sunt soluționate ulterior publicării deciziei, chiar dacă acestea au fost demarate anterior acestei date.
Având în vedere aceste considerente, constatând că hotărârea primei instanțe este dată cu aplicarea greșită a legii, în temeiul art.312 alin.1 rap.la art.304 pct.9 Cod pr.civilă, va admite recursul declarat de petent și în consecință, va modifica sentința recurată în sensul că va respinge excepția tardivității plângerii.
Totodată, va admite plângerea formulată de petent împotriva procesului verbal . nr._ încheiat de intimat la data de 25.11.2012 și va constata prescrisă executarea amenzii contravenționale în cuantum de 280 lei aplicată petentului prin procesul verbal mai sus identificat.
În cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către petent.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de petentul C. N. împotriva sentinței civile nr.1301/2013 a Judecătoriei S. în contradictoriu cu intimatul IPJ A. și în consecință:
Modifică sentința recurată în sensul că:
Respinge excepția tardivității plângerii.
Admite plângerea formulată de petent împotriva procesului verbal . nr._ încheiat de intimat la data de 25.11.2012.
Constată prescrisă executarea amenzii contravenționale în cuantum de 280 lei aplicată petentului prin procesul verbal mai sus identificat.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.02.2014.
Președinte, C. F. | Judecător, M. P. | Judecător, B. A. A. |
Grefier, G. M. P. |
Red/Tehnored.P.M.
28.02.2014/2ex.
Jud.fond-L.R.
| ← Pretentii. Sentința nr. 2014/2014. Tribunalul ALBA | Anulare act administrativ. Sentința nr. 164/2014. Tribunalul ALBA → |
|---|
