Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 20-02-2014, Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 20-02-2014 în dosarul nr. 2282/176/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
DECIZIA Nr. 62/A/2014
Ședința publică de la 20 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.
Judecător B. A. A.
Grefier G. M. P.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelantul DALCOȘ A. împotriva sentinței civile nr. 1163/2013 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă cj. C. G. A. cu delegație la dosar pentru intimat, lipsă fiind apelantul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța pune în discuție cu mandatara intimatului, înscrisurile depuse la dosar de către apelant; mandatara intimatului arată că nu se opune încuviințării acestora.
Instanța, raportat la art. 479 C., va încuviința în probațiune înscrisurile depuse la dosar de către apelant.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acorda cuvântul asupra apelului.
Mandatara intimatului solicită respingerea apelului. Arată că afirmația apelantului conform căreia manevra de depășire a început pe linie continuă și s-a finalizat pe linie discontinuă nu a putut fi dovedită și chiar mai mult, dacă aceasta ar fi fost starea de fapt, manevra de depășire era interzisă, astfel că sancțiunea a fost aplicată corect și trebuie menținută.
Față de actele depuse la dosar, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față;
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Aiud in dosar nr._, ca urmare a declinării competenței de către Judecătoria A. I., petentul Dalcoș A., a solicitat ca în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A., prin hotărâre judecătorească: - anularea procesului verbal de contravenție . nr._/18.03.2013.
În motivarea plângerii, petentul arată că a fost sancționat contravențional cu suspendarea permisului de conducere pe o perioadă de 30 de zile și amendă contravențională în sumă de 300 lei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 120 alin. 1 lit. h din HG nr. 139/2006. Petentul a mai precizat, că referitor la fapta de natură contravențională reținută în sarcina sa, constatările agentului constatator sunt netemeinice și nelegale, întrucât . început-o pe linie întreruptă, discontinuă, înainte de . acțiune a indicatorului " Depășirea interzisă " și nu pe linie continuă, însă din cauza coloanei de mașini nu a putut să revină pe banda normală, călcând astfel marcajul continuu.
În drept, petentul a invocat prevederile OUG nr. 195/2002, OG nr. 2/2001.
În probațiune a depus: procesul verbal de contravenție atacat, dovada de reținere a permisului de conducere.
Intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii formulată de către petent ca fiind nefondată și neîntemeiată și menținerea procesului verbal ca fiind temeinic și legal.
În motivarea întâmpinării intimatul menționează că fapta reținută în sarcina petentului a fost constatată direct de agentul de poliție aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții iar din analiza procesului verbal contestat rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002.
În probațiune intimatul a depus următoarele înscrisuri: raport din data de 03.05.2013, întocmit de agentul constatator C. D. din cadrul IPJ A..
Petentul a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat în subsidiar, înlocuirea sancțiunii contravenționale cu sancțiunea avertisment.
Prin sentința civilă nr. 1163/2013 a Judecătorie Aiud, a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petentul DALCOȘ A., în contradictoriu cu intimatul I. de POLIȚIE al JUDEȚULUI A., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat în data de 18.03.2013.
A fost obligat petentul DALCOȘ A., la plata sumei de 180,05 lei, cu titlu de cheltuieli de deplasare, către martorul G. V.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță re reținut că:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 18.03.2013, ora 07:00, petentul DALCOȘ A. a fost sancționat cu o amendă contravenționala în cuantum de 300 lei și suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioada de 30 de zile, de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A., în temeiul art.120 alin. 1 lit.h, b din Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr. 195/2002, art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002. (f. 6)
În fapt, prin procesul-verbal s-a reținut că în data de 18.03.2013, ora 07:00, DN 1, . în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_, , a depășit autoturismul cu nr. de înmatriculare_ în zona de acțiune a indicatorului “depășirea interzisă”.(f-6)
Procesul-verbal contestat a fost semnat de către petent, iar la rubrica „alte mențiuni” s-a consemnat: „am început depășirea pe linie discontinuă, mașina din față a frânat și mi-am continuat deplasarea” (fl.6).
In baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea unei plângeri contravenționale trebuie să verifice dacă aceasta a fost formulată în termenul prescris de lege, iar apoi, prin prisma probatoriului administrat, va proceda la analizarea legalității și temeiniciei procesului verbal, putând să hotărască și cu privire la individualizarea sancțiunii.
În cauza dedusă judecății, s-a constatat că plângerea, depusă la Judecătoria A. I. în data de 29.03.2013, a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la încheierea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției-18.03.2013, iar instanța, în temeiul art. 32 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 este competentă să soluționeze plângerea, contravenția fiind săvârșită în circumscripția sa teritorială.
Examinând procesul verbal de contravenție sub aspectul legalității sale, instanța a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 17 din OG 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele petentului, descrierea faptei reținute în sarcina acestuia din urmă, data săvârșirii faptei și semnătura agentului constatator (fila 6).
Petentul nu a invocat nerespectarea unor dispoziții legale privind întocmirea valabilă a procesului-verbal de contravenție, sau lipsa altor mențiuni din cuprinsul procesului-verbal contestat, ci a invocat numai aspecte care țin de netemeinicia procesului-verbal.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța a reținut că potrivit jurisprudenței CEDO, faptele contravenționale se pot încadra, dincolo de calificarea atribuită în dreptul intern, în sfera de aplicare a noțiunii de “acuzație în materie penală” edictată de art. 6 din Convenție. Pentru aceasta sunt avute în vedere criterii precum natura faptei, scopul sancțiunii (cauza Kadubec c. Slovaciei), natura și gravitatea acesteia (cauza Garifallou c. Greciei).
Contravențiile la regimul circulației pe drumurile publice prevăzute în dreptul intern sunt stabilite prin norme juridice cu caracter general, iar prin sancțiunile aplicate pentru săvârșirea acestora se urmărește un scop preventiv și represiv, astfel încât se poate concluziona că ele se subsumează noțiunii de “acuzație în materie penală”, atrăgând incidența garanțiilor instituite de art. 6 din Convenție.
Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecință incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia.
Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Având în vedere aceste principii, instanța a reținut că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță, condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.
Din coroborarea probelor administrate în cauză nu rezultă o altă stare de fapt decât cea reținută prin procesul-verbal de contravenție. Susținerile petentului, chiar și la rubrica obiecțiuni, privind faptul că a început depășirea pe linie discontinuă dar că a încălcat linia continuă la finalizarea depășirii, nu sunt susținute probator. Petentul nu a propus probe în dovedirea acestui fapt, iar din probele administrate în cauză aceste afirmații ale petentului nu se susțin.
Astfel, din înscrisul depus la dosar de către Consiliul Local Aiud, s-a putut constata că pe . mun. Aiud, marcajul este efectuat preponderent cu linie continuă, linia fiind întreruptă numai la intersecția cu unele străzi sau obiective, însă numai pentru a se permite virajul către acestea. (f. 22)
Conducătorul autoturismului depășit, martorul G. V., nu a putut declara nimic cu privire la contravenția reținută în sarcina petentului, arătând că nu își mai amintește întrucât el circulă de obicei de la O. și nu poate reține toate mașinile care îl depășesc pe treseu. (f. 25)
În cuprinsul raportului agentului constatator (f. 17), s-a constatat că petentul, în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_, a efectuat manevra de depășire a autoturismului cu nr. de înmatriculare_, în zona de acțiune a indicatorului “depășirea interzisă” .
În plus, petentul chiar în cuprinsul cererii introductive de instanță a menționat că a finalizat depășirea pe linie continuă și a început-o pe linie discontinuă, arătând că din cauza coloanei de mașini nu a putut să revină pe banda sa de circulație decât cu încălcarea liniei continue. (f. 5)
Aceste susțineri ale petentului nu sunt în măsură să conducă la constatarea netemeiniciei procesului-verbal, chiar în condițiile în care ar fi fost probate.
Dispozițiile art. 45 din OUG 195/2002, stabilesc următoarele: (1) Depasirea este manevra prin care un vehicul trece inaintea altui vehicul ori pe langa un obstacol, aflat pe acelasi sens de circulatie, prin schimbarea directiei de mers si iesirea de pe banda de circulatie sau din sirul de vehicule in care s-a aflat initial.
(2) Conducatorul vehiculului care se angajeaza in depasire trebuie sa se asigure ca vehiculul care circula in fata sau in spatele lui nu a initiat o asemenea manevra.
(3) Atunci cand prin manevra de depasire se trece peste axa care separa sensurile de circulatie, conducatorii de vehicule trebuie sa se asigure ca din sens opus nu se apropie un vehicul si ca dispun de spatiu suficient pentru a reintra pe banda initiala, unde au obligatia sa revina dupa efectuarea manevrei de depasire.
Potrivit art. 45 alin. 3 din OUG 195/2002, atunci când prin manevra de depășire se trece peste axa care desparte sensurile de circulație, cum este cazul în speță, conducătorul vehiculului trebuie să se asigure că dispune de un spațiu suficient pentru a reintra pe banda inițială. Cu alte cuvinte, petentul dacă ar fi constatat că nu se poate încadra pe banda inițială decât cu încălcarea indicatorului privind interdicția de a depăși ar fi trebuit să nu se angajeze în depășire. Depășirea este considerată finalizată numai când conducătorul auto a revenit pe banda sa de circulație și există o încălcare a regulilor privind depășirea chiar dacă această manevră ar fi fost începută într-un loc în care manevra era permisă dar a fost finalizată cu încălcarea liniei continue.
Față de probele administrate în cauză s-a constatat că, din actele și lucrările dosarului, nu rezultă o altă stare de fapt decât cea consemnată de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal de contravenție sau care măcar să ridice un dubiu cu privire la temeinicia procesului-verbal. Actul de sancționare a fost încheiat în urma unor constatări ex propriis sensibus (cu propriile simțuri) ale unui agent învestit cu prerogative de putere publică, astfel că acest act administrativ beneficiază de o prezumție de legalitate și temeinicie.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată instanța a reținut că aceasta este corect individualizată față de împrejurările săvârșirii faptei, întrucât s-a aplicat minimul amenzii prevăzute de lege (4 puncte amenda) potrivit art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 și sancțiunea complementară, care se aplică automat alături de cea principală.
Fața de cele ce preced, instanța, în baza art. 34 din OG nr. 2/2001, având în vedere că procesul-verbal de contravenție a fost legal întocmit, iar starea de fapt consemnată în cuprinsul său corespunde adevărului, a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul DALCOȘ A., în contradictoriu cu intimatul I. de Politie al Județului A., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/18.03.2013.
Instanța a constatat că martorul G. V. a solicitat cu ocazia ascultării sale în fața instanței, să îi fie restituite cheltuielile de deplasare, în conformitate cu prevederile art. 326 C.pr.civ și a depus un bon fiscal privind contravaloarea carburantului pentru deplasarea de la O. la Judecătoria Aiud. (f. 26).
Dispozițiile art. 326 C.pr.civ. stabilesc că martorul are dreptul la rambursarea cheltuielilor de transport, masă, cazare, dacă este din altă localitate, cheltuielile fiind stabilite de către instanță și sunt suportate de partea care a propus martorul.
Instanța a constatat că ascultarea acestui martor a fost dispusă din oficiu de către instanță, în temeiul dispozițiilor art. 254 alin. 5 C.pr.civ., și art. 33 din OG 2/2001 (f. 11), iar întrucât plângerea petentului a fost respinsă, instanța a reținut culpa procesuală a acestuia, motiv pentru care acesta este cel care a trebuit să suporte cheltuielile de deplasare ale martorului, în cuantum de 180,05 lei.
Pentru aceste motive, a obligat petentul la plata către martorul G. V., cu domiciliul în O., . CI . nr._ eliberat la data de 25.01.2013 de SPCLEP O., a sumei de 180,05 lei cu titlu de cheltuieli de deplasare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul, care a solicitat admiterea apelului, anularea hotărârii atacate și rejudecând, admiterea plângerii contravenționale formulată și înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.
În motivare, se arată că:
Motivele invocate de către petent au fost legate de faptul ca intenția sa nu a fost aceea de a efectua in mod ilegal manevra de depășire, astfel, nu a intrat in depășire pe linie continua, ci pe linie discontinua, insa, a fost nevoit sa reintre pe banda sa de mers pe linie continua.
Consideră ca atitudinea sa procesuala a fost una corespunzătoare, in sensul ca a recunoscut faptul ca desi a inceput manevra de depășire pe linie discontinua, deci in condiții de legalitate, a revenit pe banda sa pe linie continua. Asa cum a arătat si in cuprinsul plângerii contravenționale formulate in fata Judecătoriei Aiud, este un șofer cu o indelungata experiența, nemaifiind sancționat contravențional niciodată, pana in momentul de fata.
De aceea consideră ca prin înlocuirea măsurii amenzii cu cea a avertismentului, se indeplineste rolul preventiv al pedepsei, fara a fi necesara si aplicarea unei amenzi.
De altfel, menținerea unei hotărâri prin care sa fie obligat la plata unei sume de bani, ar avea consecințe extrem de grele, intrucat raporturile sale de munca au încetat inca din luna iulie 2013, in vederea pensionarii si nici pana la aceasta data nu a primit vreo pensie.
Depune in acest sens la dosarul cauzei dovada încetării raporturilor sale de munca si a faptului ca nu are nici un venit de atâta timp.
Susține că, mai mult decât atat, instanța de fond l-a obligat sa plăteasca si suma de 180,05 lei cu titlu de cheltuieli de deplasare pentru martorul propus din oficiu de către instanța. Din declarația acestui martor, instanța nu s-a putut edifica in niciun fel cu privire la modul in care a fost comisa fapta contravenționala, de aceea consideră ca audierea acestui martor, care a fost chemat tocmai din Oravita, din oficiu, nu a fost necesara in vederea soluționării cauzei, cu atat mai mult cu cat petentul însuși a explicat exact cum a efectuat manevra de depășire.
Prin urmare, consideră că instanța de fond nu a făcut aplicabilitatea circumstanțelor personale si materiale favorabile apelantului, asa cum prevede O.G. nr. 2/2001, astfel, nu a ținut cont de faptul ca nu a mai fost niciodată sancționat contravențional si cu atat mai mult nu i-a mai fost suspendat niciodată permisul de conducere, desi posedă acest permis de cativa zeci de ani, prin urmare nu este genul de conducător auto care sa incalce regulile de circulație, de asemenea, instanța de fond nu a apreciat nici conduita sa procesuala, care a fost una sincera si deschisa si nici faptul ca măsura avertismentului ar fi suficienta pentru atingerea scopului preventiv al sancțiunii raportat la cele de mai sus.
Din aceasta cauza, consideră ca măsura AVERTISMENTULUI este una mult mai echitabila, in acest caz, rolul punitiv nemaigasindu-si o aplicabilitate corecta, dreapta, insa prin aplicarea sancțiunii avertismentului, rolul preventiv, ar fi pe deplin indeplinit si mai ales, aceasta sancțiune ar fi una echitabila.
Intimatul nu a depus întâmpinare, insa, prin concluziile formulate a solicitat respingerea apelului.
Verificand sentinta apelata, instanta de control judiciar a retinut urmatoarele:
Din motivele de apel formulate rezulta ca ceea ce doreste petentul apelant este inlocuirea cu avertisment a sanctiunii amenzii contraventionale aplicate, precum si inlaturarea sanctiunii complementare a suspendarii dreptului de a conduce autovehicule.
Petentul apelant nu neaga astfel, savarsirea contraventiei retinute in sarcina insa, considera ca o circumstanta favorabila lui, faptul ca manevra de depasire a fost inceputa pe linie discontinua si finalizata pe linie continua. In plus, se mai prevaleaza si de faptul ca, nu a mai fost sanctionat contraventional pana in prezent .
Instanta de control judiciar remarca atitudinea sincera a petentului apelant, care inca din plangerea formulata impotriva procesului verbal de contraventie, recunoaste modalitatea defectuoasa de finalizare, pe linie continua a manevrei de depasire, in contextul in care, la dosarul cauzei nu a fost depusa nicio plansa foto si nicio inregistrare video in ceea ce priveste manevra de depasire efectuata. In plus, depozitia martorului Gligoras V., audiat de prima instanta, este lipsita de relevanta, cata vreme acesta a invederat ca nu poate oferi vreun detaliu despre presupusa contraventie, deoarece nu-si aminteste nimic, facand referire expresa la faptul ca nu-si aminteste despre vreo depasire sau despre vreo alta fapta contraventionala. (fl.25- dosar fond)
In acest context, petentul putea sa nege efectuarea oricarui fel de manevra de devansare a unui alt autovehicul, creand astfel premisele unui dubiu care, nu putea decat sa-i profite, dat fiind caracterul special, al raspunderii contraventionale, care este o forma speciala a raspunderii delictuale, fundamentata pe ideea de fapta si vinovatie care trebuie dovedite cu certitudine de cel care aduce acuzatia, chiar daca acesta este un reprezentant al fortei publice aflat in exercitarea atributiilor legale, in caz contrar, activandu-se principiul in dubio pro reo.
Apoi, in sprijinul sustinerilor de circumstantiere ale petentului, in conformitate cu care, acesta ar fi inceput depasirea . marcaj discontinuu, finalizand-o . marcaj continuu, este si adresa nr. 2474/Nr. /PMA/14.10.2013, emisa de Serviciul Public de Interes Local din cadrul Primariei Muncipiului Aiud, din care rezulta ca, marcajul longitudinal este preponderent continuu, pe directia de mers Aiud –A. I., (…), iar pe sectorul de drum de la intersectia cu . iesirea din Aiud, spre A. I., exista marcaj discontinuu pe portiunile indicate in adresa respectiva, ceea ce face plauzibile sustinerile petentului in conformitate cu care a inceput manevra de depasire pe marcaj discontinuu si a finalizat-o pe marcaj continuu.
Potrivit art. 21 alin.3 din Og nr. 2/2001, sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal
In contextul tuturor celor mai sus expuse, referitor la individualizarea sanctiunii amenzii, instanta de control judiciar retine ca, o justa interpretare si aplicare a criteriilor de individualizare a sanctiunilor prevazute de art. 21 alin.3 din Og nr. 2/2001, permite in speta, inlocuirea cu avertisment a sanctiunii amenzii contraventionale aplicate petentului, care, a avut o atitudine sincera nepunand in pericol viata celorlalti participanti la trafic.
In ceea ce priveste posibilitatea inlaturarii sanctiunii complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce aplicata petentului apelant, instanta de control judiciar a retinut urmatoarele:
Potrivit art.5 alin.1 din Og 2/2001, sanctiunile contraventionale sunt principale si complementare.
In alineatele 2 si 3 ale art. 5 sunt indicate sanctiunile principale si cele complementare, iar in alin.4 se precizeaza ca, prin legi speciale, se pot stabili si alte sanctiuni principale sau complementare.
Potrivit art. 5 alin.5 din Og 2/2001, sanctiunea stabilita trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite.
Rezulta ca, proportionalitatea trebuie sa existe, atat in ceea ce priveste sanctiunea principala cat si in ceea ce priveste sanctiunea complementara. Ca este asa, rezulta si din textul art. 5 alin.6 din Og 2/2001, in conformitate cu care, sanctiunile complementare, se aplica in functie de natura si de gravitatea faptei.
Or, in conditiile in care, potrivit art. 96 din Oug 195/2002, sanctiunile contraventionale complementare au ca scop inlaturarea unei stari de pericol si preintampinarea savarsirii altor fapte interzise de lege si se aplica prin acelasi proces-verbal prin care se aplica si sanctiunea principala a amenzii sau avertismentului, sanctiunile contraventionale complementare fiind urmatoarele:
a) aplicarea punctelor de penalizare,
b) suspendarea exercitarii dreptului de a conduce, pe timp limitat (…..),
Instanta de control judiciar retine ca, de vreme ce, s-a stabilit ca raportat la circumstantele spetei, in ceea ce-l priveste pe petent, se impune inlocuirea cu avertisment a sanctiunii amenzii contraventionale, pentru identitate de ratiune, se impunea si inlaturarea sanctiunii complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce aplicata lui, intrucat, nu se justifica mentinerea unei sanctiuni complementare, pentru o fapta care, atrage sanctiunea avertismentului si nu a amenzii.
O acceptiune contrara, ar echivala cu a lipsi de efect solutia de inlocuire a amenzii contraventionale cu avertisment, intrucat, pentru aceleasi considerente pentru care, pentru aceeasi fapta se apreciaza oportuna inlocuirea sanctiunii principale cu avertisment, se impune si se justifica si inlaturarea sanctiunii complementare aplicate, lipsa de pericol a aceleiasi contraventii si a aceluiasi contravenient, neputand fi retinuta diferit in cazul sanctiunii complementare.
Pentru toate cele ce preced, retinand ca este fondat, in temeiul art. 480 din Codul de Procedura Civila, va admite apelul declarat de apelantul Dalcoș A., împotriva sentinței civile nr. 1163/2013, pronunțată de Judecătoria Aiud, și rejudecând,
Va schimba în parte sentința apelată în sensul că,
Va admite în parte, plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/18.03.2013, emis de intimat.
Va inlocui cu avertisment, sancțiunea amenzii contravenționale aplicată petentului.
Va inlătura sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce aplicată petentului apelant.
Referitor la cheltuielile de judecata avansate de martorul Gligoras V., instanta de apel, retine ca, raportat la prevederile art. 453 din Codul de Procedura Civila si ideea de culpa procesuala consacrata de acestea, in mod corect a fost obligat petentul la suportarea lor, de vreme ce, procedura judiciara derulata in fata primei instante si in cadrul careia s-a apreciat util solutionarii cauzei audierea martorului, s-a declansat din culpa petentului care, a savarsit cu vinovatie o contraventie, chiar daca avand un grad de pericol social mai redus.
Va menține în rest sentința apelată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelantul Dalcoș A., împotriva sentinței civile nr. 1163/2013, pronunțată de Judecătoria Aiud, și rejudecând,
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că,
Admite în parte, plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/18.03.2013, emis de intimat.
Înlocuiește cu avertisment, sancțiunea amenzii contravenționale aplicată petentului.
Înlătură sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce aplicată petentului apelant.
Menține în rest sentința apelată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 20.02.2014.
Președinte, M. P. | Judecător, B. A. A. | |
Grefier, G. M. P. |
Red/Tehnored. ABA/4ex/18.03.2014
Jud. fond. A.M.B.
| ← Pretentii. Sentința nr. 579/2014. Tribunalul ALBA | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 3/2014.... → |
|---|
