Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 608/2014. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 608/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 20-11-2014 în dosarul nr. 3/176/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
DECIZIE Nr. 608/A/2014
Ședința publică de la 20 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE B. A. A.
Judecător M. P.
Grefier R. C.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de petenta apelanta S.C. A. . civile nr. 1584/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata A. NAȚIONALA PT. PROTECȚIA CONSUMATORILOR A..
Obiectul cauzei anulare proces verbal de contravenție - ANPC NR._/06.12.2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constata lipsa partilor.
Procedura legal îndeplinită, fara citarea partilor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că:
Mersul dezbaterilor si concluziile partilor, au fost consemnate in Incheierea Sedintei publice din 06.11.2014, cand instanta, în temeiul art. 396 din Noul Cod de Procedura Civila, a amanat pronuntarea pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 06.01.2014 sub dosar nr._ petenta . a solicitat în contradictoriu cu intimata A. NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR-Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor A. ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:
- în principal, anularea procesului verbal de contravenție . nr. _/06.12.2013 ( nr. 365/830) și pe cale de consecință, exonerarea petentei de la plata amenzii în sumă de 2000 lei;
- în subsidiar, înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment;
Prin prezenta plângere a fost invocată excepția nulității procesului verbal de contravenție întrucât s-a indicat că petenta a săvârșit contravenția prev. de OG nr. 21/2012, precum și că aceasta se sancționează tot conform OG nr. 21/2012; că agentul constatator nu a individualizat fapta și nu a indicat actul normativ care o prevede și care o sancționează; că nu au fost respectate dispozițiile art. 16 din OG nr. 2/2001, respectiv indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția.
În motivarea plângerii s-a arătat, în esență, că petenta comercializează doar produsele menționate în procesul verbal, acestea fiind achiziționate ambalate; că agentul constatator nu a descris care este practica comercială abuzivă imputabilă petentei, ca simplu vânzător a unor produse achiziționate ambalate și cântărite; că raportat la fapta săvârșită este suficientă o sancțiune cu avertisment.
În drept petenta a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001.
În probațiune petenta a depus la dosar, procesul verbal de contravenție . nr. _/06.12.2013 - nr. 365/830 – în copie și original (f 7-9, 40-41).
Plângerea a fost timbrată cu suma de 20 lei taxă de timbru (f 15).
Intimata, legal citată, a formulat și depus la dosar întâmpinare (f 22-25) prin care a invocat excepția tardivitpții formulării plângerii și în consecință respingerea acesteia ca fiind introdusă peste termenul legal de 15 zile prev. de art. 31 al 1 din OG nr. 2/2001.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulată de petentă ca neîntemeiată și nefondată, menținerea ca temeinic și valabil întocmit a procesului verbal.
În esență, s-a arătat că fapta săvârșită de către petentă contravine dispozițiilor art. 9 din OG nr. 21/1992 și în conformitate cu art. 50 al 1 lit. c din OG nr. 21/1992 constituie contravenție și se sancționează cu amendă contravențională de la 2000 lei la 20.000 lei; că normele legislației privind protecția consumatorilor devin incidente doar în cazul raporturilor juridice stabilite între consumatori și operatori economici, în timp ce reglementarea raporturilor juridice existente între operatori economici excede normelor legislației privind protecția consumatorilor, înscriindu-se în sfera dreptului comercial; că este evidență intenția petentei de a crea o confuzie cu privire la cifra 9 despre care în mod eronat și forțat susține că ar fi cifra 1, toate acestea în contextul în care, chiar petenta, la pagina 3 al 1 face vorbire despre OG nr. 21/1992, împrejurare care dovedește că a înțeles în mod clar care este actul normativ menționat în procesul verbal contestat. S-a mai arătat că sancțiunea pecuniară a fost aplicată sub forma minimului special, petenta beneficiind și de facilitatea legală de a achita în termen de 48 h jumătate din minimul legal al amenzii, adică suma de 1000 lei, astfel că înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertismentul nu s-ar impune.
În drept, OG nr. 21/1992, OG nr. 2/2001.
În probațiune intimata a depus la dosar, în copie: dovadă comunicare (f 26), procesul verbal de contravenție . nr. _/06.12.2013 - nr. 365/830 – (f 46-47) și transcrierea tehnoredactată a acestui înscris (f 48-49).
La data de 31.03.2014 petenta a depus la dosar răspuns la întâmpinare (f 31-32) prin care solicitat respingerea excepției tardivității formulării plângerii, invocată de intimată, întrucât plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile conform datei de referință – data poștei, 23.12.2013 - . S-a mai arătat, în esență, că aplicarea sancțiunii nu are suport legal, reprezentând o încălcare a principiului legalității stabilirii contravenției și aplicării sancțiunilor contravenționale, consacrat de dispozițiile art. 1 din OG nr. 2/2001 aprobată prin Legea nr. 180/2002; că, potrivit art. 68 din OG nr. 99/2000 obligativitatea indicării tuturor datelor pe ambalaj revine producătorului, importatorului, ambalatorului.
La termenul din data de 26.06.2014 instanța a respins excepția tardivității formulării plângerii contravenționale, invocată de intimată prin întâmpinare și a calificat excepția nulității procesului verbal contestat, invocată de petentă prin plângere, ca fiind o apărare de fond.
A fost încuviințată pentru părți proba cu înscrisuri, constând în înscrisurile depuse la dosar.
Prin sentința civilă nr.1584/2014 a Judecătoriei Alba Iulia a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petenta . cu intimata A. NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR-Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor A. împotriva procesului de constatare a contravenției . nr._ din data de 06.12.2013, a fost menținut procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 06.12.2013 ca fiind legal și temeinic, având în vedere următoarele considerente:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 06.12.2013 (f.7-f.8/f.40-f.41/f.46-f.47), petenta . a fost sancționată cu amendă în cuantum de 2000 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art.9 și art.50 lit.c din OG nr.21/1992 republicată.
În cuprinsul actului de constatare și sancționare a contravenției s-a reținut că la Magazinul Pro Hunedoara se comercializează produsele menționate la capitolul H, punctele 1,2 și 3 –piept de pui refrigerat preambalat, pulpe refrigerate de pui preambalate, pipote preambalate-preambalate la caserolă, se comercializează prin cântărire, dar la cântărire nu se cade greutatea ambalajului (tara). S-a luat legătura telefonic cu reprezentantul operatorului economic, d-na P. M., care a dispus dezambalarea unui produs și cântărirea lui, constatându-se o greutate a ambalajului de 20 de grame (2 % din produs). Se consideră că se săvârșește o practică comercială abuzivă, care aduce atingere intereselor consumatorilor. Se încalcă prevederile OG nr.21/1992 r, articolul 9.
Procesul verbal de contravenție s-a întocmit în lipsa reprezentantului legal al petentei, dar în prezenta martorului M. A., care a semnat procesul verbal de contravenție.
Verificând potrivit art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța constată că în cuprinsul acestuia se regăsesc mențiunile prevăzute de dispozițiile art.17 din O.G. nr.2/2001 cu privire la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul contravenientului, faptele săvârșite, precum și data comiterii acestora, și semnătura agentului constatator, motiv pentru care instanța apreciază că nu există cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ceea ce privește solicitarea petentei de a se constata nulitatea procesului verbal de contravenție, întrucât s-a indicat faptul că ar fi săvârșit contravenția prevăzută și sancționată de OG nr.21/2012 care se referă la suspendarea aplicării dispozițiilor Legii nr.148/2012, instanța apreciază că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, din cuprinsul exemplarului original al procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 06.12.2013 depus la filele 40-41 din dosar, în nici un caz nu se poate reține că actul normativ în baza căruia s-a procedat la constatarea contravenției și la aplicarea sancțiunii ar fi OG nr.21/201 sau OG nr.212/2012, așa cum susține petenta.Instanța apreciază că se poate stabili fără urmă de îndoială faptul că este vorba despre OG nr.21/1992 privind protectia consumatorilor ( act normativ care nu ar trebui să fie tocmai necunoscut petentei, având în vedere calitatea acesteia de comerciant profesionist).
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, dispozițiile O.G. nr.2 /2001 nu stabilesc care este valoarea probatorie recunoscută procesului verbal de sancționare și constatare a contravențiilor, însă art. 47 din O.G. nr.2/2001 stabilește faptul că, în materie contravențională sunt aplicabile prevederile Codului de procedură civilă. Potrivit art.249 din noul Cod de procedură civilă, cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească. De asemenea, potrivit art.269 din Codul de Procedura Civilă, înscrisul întocmit de către o autoritate publică, în forma și condițiile stabilite de lege, cum este și procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, are caracterul unui înscris autentic. Art.270 din codul de procedură civilă prevede că „înscrisul autentic face deplină dovadă, față de orice persoană până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condițiile legii”.
Procesul-verbal de constatare a contravenției, are, așadar, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de stabilire legală a vinovăției, în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale.
Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku contra Franței, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării, de unde rezultă faptul că nici prezumția de nevinovăție și nici prezumția de veridicitate a procesului-verbal de contravenție nu au caracter absolut.
Prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal, deși, din probele administrate de organul din care face parte agentul constatator, instanța nu poate fi convinsă de vinovăția contravenientului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Instanța reține că potrivit art.9 din OG nr.21/1992 privind protecția consumatorilor, operatorii economici sunt obligați să pună pe piață numai produse sau servicii care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate, să se comporte în mod corect în relațiile cu consumatorii și să nu folosească practici comerciale abusive, iar potrivit art.50 lit.c din același act normativ, încălcarea dispozițiilor art.9 se sancționează cu amendă cuprinsă între 2000 de lei și_ de lei.
În cauza de față, instanța constată că agentul constatator a reținut în procesul verbal de contravenție că petenta comercializează produse preambalate, dar la cântărirea acestora nu se scade greutatea ambalajului, în urma cântăririi ambalajului acesta prezentând o greutate de 20 de grame (2% din produs), faptul fiind constatat în prezenta reprezentantului petentei.
În ceea ce o privește pe petentă, instanța reține că aceasta a mai invocat faptul că este doar comercianul produsului pe care în achizitionează direct ambalat, dar petenta nu a făcut dovada acestui fapt, în condițiile de desfășurare a procesului civil.
În opinia instanței, practica comercială constatată are un caracter abuziv față de consumatori pentru că aceștia achitiționează un produs ale cărui caracteristici nu corespund datelor înscrise pe ambalaj, situația constată fiind defavorabilă consumatorului care achiziționează și 2% ambalaj la prețul produsului cumpărat.
Ca atare, în condițiile în care petenta nu a făcut dovada contrară situației de fapt reținute de către agentul constatator, instanța apreciază că procesul verbal de contravenție îndeplinește și condiția temeiniciei.
Cu privire la individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentei, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, instanța reține că a fost respectată regula proporționalității între faptele comise și sancțiunea aplicată, această proporționalitate fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi, petentei fiindu-i aplicată amenda minimă prevăzută de art.50 lit.c din OG nr.21/1992.
Instanța apreciază că nu se impune reindividualizarea acesteia și înlocuirea cu avertismentul, având în vedere domeniul relațiilor sociale vizate, legate de necesitatea ocrotirii consumatorilor mai ales în ceea ce privește modul de comercializare a produsele alimentare, produse care se achiziționează cu o foarte mare frecvență și pe care cetățeni își consumă o mare parte a veniturilor.
Față de situația de drept și de fapt expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta . în contradictoriu cu A. NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR-Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor A., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 11.11.2013.
Având în vedere principiul disponibilității care guvernează procesul civil, instanța a luat act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta apelantă . care a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței si în consecința în principal, anularea P-V de contravenție . nr._ (nr. 365/830) din 6.12.2013 si exonerarea petentei de la plata amenzii in suma de 2000 lei. În subsidiar, a solicitat înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment.
În motivarea apelului arată că în fapt, prin sentința apelata s-a menținut ca temeinic PV de contravenție atacat.
Înțelege să critice sentința, atacată arătând că în cuprinsul PV de contravenție s-a indicat greșit actul normativ, nu din eroare materiala, cum arata intimata, întrucât greseala se regăsește in mai multe locuri din cuprinsul acestuia.
Pe de alta parte la o simpla analiza a acestuia se observa faptul ca nu este cifra 9, ci este cifra 2 - lit. I, pct. 43 alineat ultim, precum si lit. J pct. 45, din PV, respectiv OG nr. 21/12, în loc de G 21.92.
In atare situație, agentul constatator nu a individualizat fapta întrucât nu a indicat actul normativ care o prevede si nu a indicat actul normativ care o sancționează.
Ca atare, solicită a se constata nerespectarea dispozițiilor legale privind întocmirea proceselor verbale de contravenție, întrucât au fost sancționați in baza unui act normativ care reglementează cu totul alte chestiuni decât cele consemnate in procesul verbal.
Faptul ca indicarea greșita a actului normativ care prevede și sancționează contravenția nu este menționat în O.G. nr.2/2001 drept cauză de nulitate absolută a procesului verbal, nu înseamnă decât că nu ar putea fi invocată de instanță din oficiu, nu si că nu ar putea atrage anularea acestuia atunci când este invocată de partea interesată.
Cu atât mai mult cu cat, într-o atare situație, aplicarea sancțiunii nu are suport legal, reprezentând o încălcare a principiului legalității stabilirii contravenției si aplicării sancțiunilor contravenționale, consacrat de dispozițiile art.I din O.G.2/2001, aprobată prin Legea nr. 180/2002.
Cu privire la temeinicia contravenției, solicită a se avea în vedere ca societatea petentă doar comercializează produsele mentioante in procesul verbal,
Astfel incat, nu se săvârșește nicio practica comerciala abuziva. Acestea sunt achiziționate ambalate,
Ca atare, este imposibil sa se efectueze o cântărire a acestora, intrucat aceasta ar implica dezambalarea produsului, scoaterea din caserola si ulterior reambalarea.
In aceasta ordine de idei, agentul constatator nu a descris care este practica comerciala abuziva imputabila ca simplu vânzător a unor produse pe care le achiziționează ambalate si cântărite.
Conform art. 68 din OG nr. 99/2000 – obligativitatea indicării tuturor datelor pe ambalaj revine producătorului, importatorului, ambalatorului.
In principal, invocă nulitatea procesului verbal, intrucat s-a indicat ca a săvârșit contravenția prevăzuta de OG nr. 21/2012, precum si ca aceasta se sanctionaza tot conform OG nr. 21/2012.
Or OG nr. 21/2012, se refera la suspendarea aplicării dispozițiilor Legii nr. 148/2012 privind inregistrarea operațiunilor comerciale prin mijloace electronice, dupa cum reiese din copia actului normativ atașata prezentei.
In atare situație, agentul constatator nu a individualizat fapta intrucat nu a indicat actul normativ care o prevede si nu a indicat actul normativ care o sancționează.
Ca atare, solicită a se constata nerespectarea dispozițiilor legale privind întocmirea proceselor verbale de contravenție, intrucat au fost sancționați in baza unui act normativ care reglementează cu totul alte chestiuni decât cele consemnate in procesul verbal.
Faptul ca indicarea greșita a actului normativ care prevede și sancționează contravenția nu este menționat în O.G. nr.2/2001 drept cauză de nulitate absoluta a procesului verbal, nu înseamnă decât că nu ar putea fi invocată de instanță din oficiu, nu și că nu ar putea atrage anularea acestuia atunci când este invocată de partea interesată.
Cu atat mai mult cu cat, într-o atare situație, aplicarea sancțiunii nu are suport legal, reprezentând o încălcare a principiului legalității stabilirii contravenției și aplicării sancțiunilor contravenționale, consacrat de dispozițiile art.l din O.G.2/2001, aprobată prin Legea nr. 180/2002.
Temeiul legal al aplicării contravenției este greșit menționat, ca atare, plângerea este întemeiata întrucat procesul-verbal de contravenție a fost întocmit cu încălcarea dispozițiilor legale, fapt care atrage nulitatea absoluta a acestuia.
Potrivit art. 16 (1) din OG 2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data si locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea si instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația si locul de munca ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei si locului în care a fost săvârșita, precum si arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitații faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește si se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, daca acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a caii de atac si organul la care se depune plângerea.
Solicită a se observa ca temeiul legal al aplicării sancțiunii contravenționale a fost indicat greșit, întrucât agentul constatator a indicat eronat temeiul legal, respectiv OG nr. 21/2012 in Ioc OG nr. 21/1992 ceea ce echivalează cu lipsa faptei săvârșite, care atrage nulitatea absoluta a actului de constatare, în accepțiunea dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001.
Cu privire la temeinicia contravenției, solicită a se avea în vedere ca societatea petentă doar comercializează produsele mentionate in procesul verbal, astfel incat nu se săvârșește nicio practica comerciala abuziva. Acestea sunt achiziționate ambalate,
Ca atare, este imposibil sa efectueze o cântărire a acestora, întrucât aceasta ar implica dezambalarea produsului, scoaterea din caserola si ulterior reambalarea.
In aceasta ordine de idei, agentul constatator nu a descris care este practica comerciala abuziva imputabila petentei, ca simplu vânzător a unor produse pe care le achiziționează ambalate si cântărite.
In subsidiar, in situația in care nu se va admite capătul principal al plângerii, solicită înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment, întrucât raportat la starea de fapt prezentata mai sus, consideră ca este suficienta o sancțiune cu avertisment.
In acest sens, invocă prevederile art. 21 alin 3 din OG nr. 2/2001 care arata ca sancțiunea aplicata trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, tinandu-se seama de împrejurările in care a fost săvârșita fapta, de scopul urmărit, de urmările produse, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului
In drept, invocă prev. OG nr. 2/2001,
In probatiune, solicită proba cu inscrisuri.
Intimatul Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Centru ( B. ) - CJ.P.C. A.. a depus întâmpinare prin care solicită respingerea apelului declarat de către petentă ca neîntemeiat sau nefundat.
În motivarea apelului arată că în primul invoca excepția tardivității formulării apelului si pe cale de consecința respingerea acestuia ca fiind introdus peste termenul legal de 30 zile prevăzut de art. 468 alin. (1) din N.C.P.C.
Referitor la solutia pronuntata de prima instanta a invederat urmatoarele:
In fapt, prin sentința civilă nr. 1584/2014, Judecătoria A.-I. a respins plângerea contravențională formulată de petentă împotriva Procesului verbal de constatare a contravenției nr._/6.12.2013 menținând documentul de control ca legal și temeinic întocmit.
Apreciază că instanța de fond în mod corect și legal a reținut că:
„Verificând potrivit art.34 alini din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța constata că în cuprinsul acestuia se regăsesc mențiunile prevăzute de dispozițiile art.17 din O.G, nr.2/2001 cu privire la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul contravenientului, faptele săvârșite, precum și data comiterii acestora, și semnătura agentului constatator, motiv pentru care instanța apreciază că nu există cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ceea ce privește solicitarea petentei de a se constata nulitatea procesului verbal de contravenție, întrucât s-a indicat faptul că ar fi săvârșit contravenția prevăzută și sancționată de OG nr.21/2012 care se referă la suspendarea aplicării dispozițiilor Legii nr. 148/2012, instanța apreciază că aceasta este neîntemeiată,
Astfel, din cuprinsul exemplarului original al procesului-verbal de contravenție . nr._ din dam de 06.12.2013 depus la filele 40-41 din dosar, în nici un caz nu se poate reține că actul normativ în baza căruia s-a procedat la constatarea contravenției și la aplicarea sancțiunii ar fi OG nr.21/201 sau OG nr.212/2012, așa cum susține petenta Instanța apreciază că se poate stabili fără urmă de îndoială faptul că este vorba despre OG nr.21/1992 privind protecția consumatorilor (act normativ care nu ar trebui să fie tocmai necunoscut petentei, având în vedere calitatea acesteia de comerciant profesionist)."
Redă la acest punct și o parte din considerentele dezvoltate în fața primei Instanțe prin întâmpinare:
„Consideră neîntemeiată -susținerea petentei referitoare la indicarea greșită a actului normativ care prevede și sancționează contravenția constatată, agentul constatator menționând la litera „J" pct. 48 și respectiv 50 din PVCC O.G. 21/92 nicidecum O.G. 21/12.
Este evidentă intenția petentei de a crea o confuzie cu privire la cifra 9 despre care în mod eronat și forțat susține că ar fi cifra 1. Toate acestea în contextul în care chiar petenta la pg. 3 alin. (1) din întâmpinare face vorbire despre O.G. 21/1992. (împrejurare care dovedește că petenta a înțeles în mod clar care este actul normativ menționat în PVCC contestat.)
Referitor la cererea petentei de constatare a nulității PVCC criticat, solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată deoarece nulitatea absolută poate interveni doar în situațiile clar si limitativ prevăzute de art. 17 din O.G 2/2001, iar celelalte elemente prevăzute de art 16, deși sunt obligatorii, nu atrag nulitatea absolută a PVCC, ci cel mult o nulitate relativă.
În continuare se arătă că în cazul nulității virtuale, anularea actului intervine în condițiile art. 175 N.CP.C, doar în măsura dovedirii unei vătămări, care să decurgă din viciul constatat, și care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea actului ceea ce în cauză, petenta nu a probat.
Dacă instanța va trece peste considerentele anterior menționate, face precizarea ca în spețe similare practica judiciară și doctrina juridică s-au pronunțat în sensul că: „în condițiile în care, în cuprinsul procesului-verbal contestat s-a menționat în mod greșit că fapta constituie contravenția prevăzută de ari 167 alin. (1) lit. g) și sancționată de art 226 lit e) din O.G. nr. 85/2003 în loc de HG. nr. 85/2003, este evident că ne aflăm în prezența simple erori materiale, care, în lipsa unei vătămari create contravenientului (aplicarea unei sancțiuni mai grave, imposibilitatea stabilirii contravenției săvârșite și a încadrării acesteia etc.) nu poate sa conducă la anularea procesului" verbal contestat: Tribunalul București, Secția a Vlll-a, decizia civilă nr. 96 din 13 ianuarie 2005 (publicată în Răspunderea contravențională, pg. 119, autor D. S.)"
În mod corect și legal a mai reținut prima Instanță că: „ potrivit art.9 din OG nrJl/1992 privind protecția consumatorilor, operatorii economici sunt obligați să pună pe piață numai produse sau servicii care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate, să se comporte in mod corect în relațiile cu consumatorii și să nu folosească practici comerciale abuzive iar potrivit art.50 lit.c din același act normativ, încălcarea dispozițiilor art.9 se sancționează cu amendă cuprinsă între 2000 de lei și_ de lei.
In cauza de față, instanța constata că agentul constatator a reținut în procesul verbal de contravenție că petenta comercializează produse preambalate, dar la cântărirea acestora nu se scade greutatea ambalajului în urma cântăririi ambalajului acesta prezentând a greutate de 20 de grame (2% din produs), faptul fiind constatat în prezenta reprezentantului petentei.
În ceea ce o privește pe petenta, instanța reține că aceasta a mai invocat faptul că este doar comerciantul produsului pe care în achiziționează direct ambalat dar petenta nu a făcut dovada acestui fapt, în condițiile de desfășurare a procesului civil.
În opinia instanței, practica comercială constată are un caracter abuziv față de consumatori pentru că aceștia achiziționează un produs ale cărui caracteristici nu corespund datelor înscrise pe ambalaj, situația constată fiind defavorabilă consumatorului care achiziționează si 2% ambalaj la prețul produsului cumpărat
Ca atare, în condițiile în care petenta nu a făcut dovada contrară situației de fapt reținute de către agentul constatator, instanța apreciază că procesul verbal de contravenție îndeplinește si condiția temeiniciei"
Consideră neîntemeiată susținerile apelantei formulate la pg. 2 penultimul paragraf din cererea de apel, in conformitate cu care, „ în aceasta ordine de idei, agentul constatator nu a descris care este practica comerciala abuziva imputabila noua, ca simplu vânzător a unor produse pe carele achiziționam ambalate și cântărite." având în vedere următoarele argumente:
1.Este evident că prin practica abuzivă a petentei (2% din produsele comercializate către consumatori și plătite de către aceștia ca fiind alimente erau în fapt ambalaje) interesele economice ale consumatorilor au fost afectate.
2. Referitor la culpa petentei face precizarea că acest operator economic (în calitate de vânzător) și nu furnizorul produselor, comercializa, cu încălcarea dispozițiilor legale, produsele către consumatori
3. In acest context învederează faptul că normele legislației privind protecția consumatorilor devin incidente, doar în cazul raporturilor juridice stabilite între consumatori si operatori economici, în timp ce reglementarea raporturilor juridice existente între operatorii economici (petenta și respectiv furnizorul produselor) excede normelor legislației privind protecția consumatorilor, înscriindu-se în sfera dreptului comercial.
Consideră neîntemeiată cererea apelantei de înlocuire a sancțiunii amenzii contravenționale cu „Avertisment" având în vedere următoarele considerente:
> sancțiunea pecuniară a fost aplicată sub forma minimului special petenta beneficiind și de facilitatea legala de a achita, în termen de 48 de ore jumătate din minimul legal al amenzii, adică suma de 1000 lei;
> limitele ridicate ale sancțiunii pecuniare (de la 2.000 lei la 20.000 lei) prevăzute de norma specială reprezintă un criteriu de individualizare pentru aplicarea sancțiunii și reflectă totodată optica legiuitorului care apreciază un pericol social abstract ridicat pentru contravențiile de acest gen;
> Ca o circumstanță personală a societății petente învederează că din atitudinea acesteia, reiese că nu s-a manifestat în sensul înțelegerii faptei săvârșite și recunoașterii periculozității acesteia și prin urmare scopul sancțiunii contravenționale a putut fi atins doar prin aplicarea unei sancțiuni contravenționale pecuniare, in acest sens fiind si considerentele si solutia primei instante.
Învederează așadar că PVCC nr._/06.12.2013 cuprinde totalitatea mențiunilor obligatorii prevăzute la art 16 și 17 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, și considerăm că petenta nu a făcut dovada unei stări de fapt diferite de cea reținută prin actul de control nu a dovedit cele arătate în plângere si nu a făcut dovada netemeiniciei PVCC contestat.
Învederează că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, la aplicarea ei s-a ținut seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal. În consecință, apreciază că se impune, în mod indubitabil, respingerea plângerii contravenționale înaintată de petentă ca neîntemeiată și nefondată și menținerea ca temeinic și valabil întocmit a PVCC nr._/06,12.2013.
În ceea ce privește fondul cauzei înțeleg să-și mențină toate motivele de drept și de fapt invocate în fața primei Instanțe.
Având în vedere cele de mai sus consideră că, nici prin Plângerea contravențională, și nici prin prezenta cerere de apel apelanta-petentă nu face dovada unei stări de fapt diferite de cea reținută prin PVCC contestat și, întrucât prezumția relativă de autenticitate si veridicitatea a documentului de control nu a fost răsturnată, apreciază ca nu se impune anularea PVCC nr._/06.12-2013.
Față de considerentele menționate solicită ca prin decizia care se va pronunța să se dispuna respingerea apelului declarat în cauză cu consecința menținerii ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 1584/2014, pronunțată de Judecătoria A.-I. în dosarul nr._
In drept, fost invocate dispozițiile art 466 și urm. N.C.P.C., G.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor; 0,G. nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate de petenta apelantă tribunalul constată că acesta este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse:
Referitor la nulitatea procesului verbal de contraventie derivand din invocata omisiune de individualizare a faptei, intrucat agentul constatator nu ar fi indicat actul normativ care prevede fapta si nici actul normativ care o sanctioneaza.
La filele 46-47ale dosarului primei instante este depusa copia procesului verbal de contraventie contestat, iar la filele 48-49 ale aceluiasi dosar este depusa transcrierea acestuia, asumata de intimat. De asemenea, la filele 7-8ale dosarului primei instante se afla copia procesului verbal contestat, depusa de petenta, iar la filele 40-41se afla duplicatul procesului verbal contestat, care potrivit art. 285 din Codul de Procedura Civila, are aceeasi putere doveditoare cu originalul.
O lecturare comparativa a copiilor procesului verbal contestat, respectiv a duplicatului, permite constatarea faptului ca, descriind fapta retinuta in sarcina petentei, agentul constatator al intimatei a retinut si mentionat ca, aceasta:``incalca prevederile OG 21/12, r2, articolul 9``. De asemenea, in ceea ce priveste sanctiunile contraventionale aplicate, s-a retinut incalcarea OG nr.21/12 actualizata r2, articolul 9, actul normativ care stabileste/sanctioneaza contraventia fiind indicate tot Og nr. 21/12 r2, articolul 50/c, iar valoarea amenzii, 2000(doua mii)
Este adevarat ca actul normativ a fost indicat eronat in ceea ce priveste anul aparitiei, fiind mentionat 12 (se subintelege 2012, .), in loc de 1999.
Insa identificarea actului normativ este posibila si deasupra oricarui dubiu, cata vreme, descriind fapta constatata, agentul intimatei mentioneaza expres ca, se considera ca prin aceasta-prin fapta descrisa(subl.ns. tehnoredactor ABA)- se savarseste o practica comerciala abuziva, care aduce atingere intereselor consumatorilor.
Asa fiind, este incontestabil ca, prealabil indicarii actului normativ din care face parte articolul ale carui prevederi au fost incalcate, a fost practic indicata valoarea sociala ocrotita prin respectivul act normativ, anume interesele consumatorilor, ceea ce in mod logic, permite concluzia ca, actul normativ indicat este Og nr. 21/1992, privind protectia consumatorilor, mentionarea altui an decat 1992, fiind rezultatul unei vadite erori materiale, eroare care insa nu a adus nicio vatamare petentei, cata vreme actul normativ a putut fi identificat, iar starea de fapt descrisa permite raportarea la prevederile art.9 din Og nr. 21/1992, in conformitate cu care, operatorii economici sunt obligati sa puna pe piata numai produse sau servicii care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate, sa se comporte in mod corect in relatiile cu consumatorii si sa nu foloseasca practici comerciale abuzive.
Pentru identitate de ratiune, in contextul celor ce preced, se va retine ca, in egala masura, indicarea Og nr. 21/12, in loc de Og nr. 21/1992 la rubrica destinata actului normativ incalcat, respectiv actului normativ care stabileste/sanctioneaza contraventia, este tot rezultatul unei vadite erori materiale, eroare care insa nu a adus nicio vatamare petentei, cata vreme actul normativ a putut fi identificat, iar starea de fapt descrisa permite raportarea atat la prevederile art.9 din Og nr. 21/1992, cat si la prevederile art. 50 alin.1 litera c din Og nr. 21/1992, in conformitate cu care, constituie contravenții…si se sanctioneaza cu amenda contraventionala de la 2000 lei la 20.000 lei, incalcarea dispozitiilor art. 9.
Pentru toate cele ce preced, vazand si prevederile art. 174 si urm. din Codul Civil, instanta de control judiciar, retine ca indicarea vadit eronata a Og nr. 21/12, in loc de Og nr. 21/1992, nu reprezinta si nu are valentele juridice ale unei cauze de anulabilitate/nulitate a procesului verbal de contraventie contestat, fiind total lipsite de suport sustinerile apelantei in conformitate cu care, in speta:
- fapta nu a fost individualizata;
- aplicarea sanctiunii reprezinta o incalcare a principiului legalitatii stabilirii contraventiei si aplicarii sanctiunilor contraventionale;
- contrar prevederilor art. 16 alin.1 din Og nr. 2/2001, nu a fost indicat in cuprinsul procesului verbal, actul normativ prin care se stabileste si se sanctioneaza contraventia;
- indicarea eronata a temeiului legal al aplicarii sanctiunii, echivaleaza cu lipsa faptei savarsite, care atrage nulitatea absoluta a actului de constatare, in acceptiunea art.17 din Og nr.2/2001.
Referitor la temeinicia procesului verbal de contraventie instanta de control judiciar a retinut urmatoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției contestat, petenta apelanta ., a fost sanctionata in baza prevederilor art. 50 litera c din Og nr. 21/1992, retinandu-se in sarcina acesteia ca, in unitatea(punctul de lucru), Magazinul PRO HUNEDOARA, situat in A. I., jud. A., se comercializeaza: piept refrigerat de pui preambalat, pulpe refrigerate de pui preambalate si pipote refrigerate de pui preambalate, la ``caserola``, comercializarea facandu-se prin cantarire, dar, la cantarire nu se scade greutatea ambalajului, (tara). Cu aceeasi ocazie, s-a luat legatura cu reprezentantul operatorului economic, care a dispus dezambalarea unui produs si cantarirea lui, constatandu-se o greutate a ambalajului de 20 grame, (2% din produs), retinandu-se ca astfel, se savarseste o practica comerciala abuziva, care aduce atingere intereselor consumatorilor, incalcandu-se prevederile art. 9 din Og nr. 21/1992 (republicata).
Prin apararile formulate, petenta apelanta a solicitat a se avea în vedere ca societatea petentă doar comercializează produsele mentionate in procesul verbal, astfel incat nu se săvârșește nicio practica comerciala abuziva; ca acestea sunt achiziționate ambalate, fiind astfel imposibil sa efectueze o cântărire a acestora, întrucât aceasta ar implica dezambalarea produsului, scoaterea din caserola si ulterior reambalarea. S-a mai prevalat petenta apelanta si de faptul ca, agentul constatator nu a descris care este practica comerciala abuziva imputabila petentei, ca simplu vânzător a unor produse pe care le achiziționează ambalate si cântărite.
Potrivit art. 9 din Og nr. 21/1992, operatorii economici sunt obligati sa puna pe piata numai produse sau servicii care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate, sa se comporte in mod corect in relatiile cu consumatorii si sa nu foloseasca practici comerciale abuzive.
Din textul de lege precitat, rezulta ca petenta apelanta, in calitate de operator economic, are obligatia de rezultat – nicidecum de mijloace- de a pune pe piata numai produse sau servicii care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate, sa se comporte in mod corect in relatiile cu consumatorii si sa nu foloseasca practici comerciale abuzive.
Ca atare, in speta intereseaza ca petenta apelanta, in calitate de operator economic sa se comporte in mod corect in relatiile cu consumatorii si sa nu foloseasca practici comerciale abuzive.
Or, in conditiile in care, s-a stabilit de catre agentii intimatei ca, in unitatea(punctul de lucru), Magazinul PRO HUNEDOARA, situat in A. I., jud. A., petenta apelanta, in calitate de operator economic, comercializează prin cantarire, piept refrigerat de pui preambalat, pulpe refrigerate de pui preambalate si pipote refrigerate de pui preambalate, la ``caserola``, fara ca la cantarire sa se scada greutatea ambalajului, de 20 grame, (2% din produs), este indiscutabil ca petenta apelanta, in calitate de operator economic nu se comporta in mod corect in relatiile cu consumatorii, folosind astfel, o practica comerciala abuziva.
Aceasta întrucât, procedând in modalitatea mai sus expusa, practic operatorul economic, comercializează caserole, la preț de piept refrigerat de pui preambalat, pulpe refrigerate de pui preambalate si pipote refrigerate de pui preambalate, ceea ce este inadmisibil.
Pentru a oferi un pret corect consumatorului si deci un tratament corect, nu este nevoie ca operatorul economic ``sa dezambaleze produsul, sa-l scoata din caserola si ulterior sa-l reambaleze``, ci, sa stabileasca greutatea unei caserole de genul celor in care-i sunt furnizate produsele respective si sa o scada din greutatea obtinuta urmare cantaririi produsului la vanzare. Mai mult, pentru evita orice suspiciuni in ceea ce priveste greutatea caserolelor in care sunt ambalate produsele anterior refrigerarii, operatorul economic poate solicita aceste detalii- referitoare la greutatea caserolelor- de la partenerul sau contractual, (furnizorul), urmand sa aiba in vedere acest detaliu – pe care-l poate corela cu verificari proprii- la cantarirea produsului ambalat, cu ocazia comercializarii.
Daca se dorește achitarea de către consumator a unui preț distinct pentru caserola, nimic nu oprește operatorul economic sa stabileasca si sa afiseze distinct pretul acesteia si sa-l adauge pretului vanzarii produsului cantarit, insa, a include in greutatea produsului vandut si greutatea caserolei si a percepe consumatorului un singur pret, acela al produsului comercializat in caserola, inseamna – in speta- a vinde caserole la pret de piept refrigerat de pui preambalat, de pulpe refrigerate de pui preambalate sau de pipote refrigerate de pui preambalate, functie de ceea ce achizitioneaza consumatorul - ceea ce este inadmisibil, intrucat reprezinta un tratament incorect al consumatorului, care astfel derulat constituie o practica comerciala abuziva.
Instanta de control judiciar mai retine si ca, operatorul economic, in speta petenta apelanta, are responsabilitatea pentru ceea ce vinde, pentru modalitatea in care stabileste pretul vanzarii, ea intrand in relatie directa cu consumatorul, tot ei achitandu-i-se pretul vanzarii, cu toate beneficiile aferente, consumatorul fiind tert fata de relatiile/ clauzele contractuale dintre operatorul economic si furnizorii sai.
Din perspectiva tuturor celor ce preced, au fost inlaturate de catre instanta de control judiciar, apararile petentei apelante, in conformitate cu care, aceasta doar comercializează produsele mentionate in procesul verbal, astfel incat nu se săvârșește nicio practica comerciala abuziva; produsele sunt achiziționate ambalate, fiind astfel imposibil sa efectueze o cântărire a acestora, întrucât aceasta ar implica dezambalarea produsului, scoaterea din caserola si ulterior reambalarea. Pentru identitate de ratiune au fost inlaturate ca lipsite de suport si apararile petentei apelante, in conformitate cu care, agentul constatator nu a descris care este practica comerciala abuziva imputabila petentei, ca simplu vânzător a unor produse pe care le achiziționează ambalate si cântărite.
Pentru toate cele ce preced, instanta de control judiciar retine temeinicia procesului verbal contestat sub aspectul existentei contraventiei retinute in sarcina petentei apelante si a vinovatiei acesteia in comiterea ei.
Referitor la justa individualizare a sanctiunii amenzii contraventionale aplicate petentei apelante, prin prisma criteriilor oferite de 21 alin.3 din Og nr. 2/2001, instanta de control judiciar a retinut urmatoarele:
In speta nu se poate dispune inlocuirea cu avertisment a sanctiunii amenzii contraventionale aplicate, fata de incalcarea de catre petenta apelanta a prevederilor art. 9 din Og nr. 21/1992, dat fiind faptul ca apararile formulate atat in fond cat si in apel, denota ca petenta, nici macar dupa sanctionarea sa contraventionala, nu a inteles responsabilitatile ce-i revin in calitate de operator economic, interesul sau major fiind unul de natura pecuniara, anume acela de a obtine . alta exonerarea de plata amenzii contraventionale).
Or, potrivit dispozițiilor art. 5 alin.5 din OG nr.2/2001 sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite iar conform art. 7 alin.2 din același act normativ: avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de o gravitate redusă.
În speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul de lege mai sus menționat, neputându-se considera că fapta reținută în sarcina petentei prezintă un grad de pericol social redus, fiind vorba despre aplicarea unui tratament incorect consumatorului, care astfel derulat constituie o practica comerciala abuziva.
Raportat la valoarea socială ocrotită – protectia consumatorilor, contravenția prev. de art.50 alin.1 lit. c din Og nr. 21/1992, prezintă un grad de pericol social abstract ridicat, ilustrat în primul rând de limitele ridicate ale amenzii stabilite de legiuitor pentru sancționarea acesteia. In plus, deosebit de relevant este si faptul ca, prin practica comerciala pe care o are, apelanta petenta, vinde populatiei caserole la pret de piept refrigerat de pui preambalat, de pulpe refrigerate de pui preambalate sau de pipote refrigerate de pui preambalate, ceea ce, este inadmisibil, cu atat mai mult in situatia in care s-ar contabiliza consecintele acestui fapt prin raportare la un segment largit de consumatori si la o perioada indelungata de timp.
În ceea ce privește consecințele achitării amenzii asupra patrimoniului societății, acestea puteau fi evitate, în măsura în care petenta apelanta respecta întru-totul prevederile legale; in plus i s-a aplicat minimul special, iar potrivit mentiunilor expres inserate in procesul verbal de contraventie, avea posibilitatea sa achite in 48 de ore de la comunicarea instiintarii, jumatate din minimul special, adica 1000 lei.
În absența unor împrejurări obiective și concrete, care sa fi fost dovedite de petentă, in sensul justificarii înlocuirii amenzii cu sancțiunea AVERTISMENT, nici prima instanța, nici instanta de control judiciar nu au nici un temei pentru a proceda la reindividualizarea sancțiunii.
Așadar, raportat la toate cele ce preced, atitudinea petentei relevă faptul că aceasta nu conștientizează că a săvârșit o faptă ilicită și nu regretă comiterea acesteia, sens în care aplicarea unei sancțiuni mai blânde decât amenda minimă legală nu este în măsură să realizeze o prevenție eficientă cu privire la săvârșirea altor fapte contravenționale, precum și o sancționare corectă în funcție de circumstanțele concrete existente la încheierea procesului –verbal.
Raportat la cele de mai sus, tribunalul constată că amenda aplicată este proporțională cu gradul de pericol social concret al faptei.
Având în vedere considerentele expuse, în baza disp. art. 480 alin.1 din Codul de procedură civilă prezentul apel va fi respins ca nefondat, constatându-se că sentința atacată este legală și temeinică.
In cauza nu au fost solicitate cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta petentă S.C. A. . Civile nr. 1584/2014 a Judecătoriei Alba Iulia.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitiva.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.11.2014.
Președinte, B. A. A. | Judecător, M. P. | |
Grefier, R. C. |
Red.Tehnored.ABA
Tehnored. R.C.
Ex.4/08.12.2014
Jud. Fond: G. G. F.
| ← Pretentii. Sentința nr. 2014/2014. Tribunalul ALBA | Alte cereri. Sentința nr. 1491/2014. Tribunalul ALBA → |
|---|
