Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 610/2014. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 610/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 20-11-2014 în dosarul nr. 3163/265/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
DECIZIE Nr.610/A/2014
Ședința publică de la 20 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE B. A. A.
Judecător M. P.
Grefier R. C.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de petenta apelantă S.C. G. S. . civile nr. 483/2014 pronunțată de Judecătoria Aiud, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata I..
Obiectul cauzei: anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constata lipsa partilor.
Procedura legal îndeplinită, fara citarea partilor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că:
Mersul dezbaterilor si concluziile partilor, au fost consemnate in Incheierea Sedintei publice din 06.11.2014, cand instanta, în temeiul art. 396 din Noul Cod de Procedura Civila, a amanat pronuntarea pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA
Asupra apelului de față
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Aiud la data de 20.03.2014, sub dosar nr._, petenta S.C. G. S. . cu intimatul I. -București, a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:
- anularea procesului verbal de contravenție nr._ din 03.10.2013, ca neîntemeiat;
- în subsidiar, înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii, petentul arată că în fapt, în data de 03.10.2013, pe raza localității Teiuș, pe DN 1 km 398+800 a fost oprit și verificat ansamblul rutier format din autotractorul cu nr. de înmatriculare_ și semiremorca cu nr. de înmatriculare_, deținut și utilizat de petent, care efectua transport rutier contracost de mărfuri pe ruta Timișoara -T., fiind sancționată cu amendă în cuantum de 4.000 lei, pentru comiterea contravenției prev. de art.8, alin.1, pct.7 coroborat cu art.9, alin.1, lit.c din OG nr.37/2007 cu modificările și completările ulterioare.
Cu ocazia verificării înregistrărilor privind perioadele de conducere, de pauză și de odihnă a conducătorului auto Z. L. F., s-a constatat faptul că pe parcursul a 24 de ore, interval ce începe pe data de 30.09.2013 la ora 04.35 și se încheie în data de 01.10.2013 la ora 04.35, nu s-a respectat perioada de odihnă zilnică fracționată cu 2 ore și 35 minute, conducătorul auto efectuând prima tranșă de odihnă de 7,10 ore în intervalul 07.45-14.55 din 30.09.2013 și cea de a doua tranșă de odihnă de doar 6,25 ore, între orele 22.10 din 30.09.2013 și ora 04.35 din 01.10.2013, în loc de 9 ore consecutive de odihnă așa cum prevede Regulamentul CE nr.561/2006.
Starea de fapt reținută de organul constatator este netemeinică iar procesul verbal de contravenție este nelegal întrucât acesta a analizat în mod trunchiat un anume interval de timp fără a efectua analiza detaliată a perioadelor anterioare a acelui interval de timp, astfel încât analizând diagramele din data de 29.09._13, precum și diagrama din 01.09._13 se poate constata că, în perioadele enumerate mai sus, conducătorul auto a efectuat pauză, respectând programul de odihnă.
Raportat la această stare de fapt, timpul de odihnă a fost cu mai puțin de 1,35 minute în data de 30.09.2013 ora 07.35 până în data de 30.09.2013 ora 15.
Ca atare, organul constatator a menționat în mod eronat nerespectarea timpului de odihnă în cele două tranșe, deoarece nu a avut în vedere perioada anterioară din data de 29.09.2013 ora 09.00 până în data de 30.09.2013 ora 22 și respectiv 02.10.2013 ora 24.
Raportat la starea de fapt expusă anterior, petentul apreciază că se impune anularea procesului verbal ca fiind netemeinic în baza dispozițiilor art.31-34 din OG nr.2/2001.
În ceea ce privește petitul subsidiar, apreciază că fapta astfel reținută de organul constatator, nu prezintă un grad concret de pericol social ridicat, motiv pentru care solicită înlocuirea sancțiunii din amendă în avertisment, menționând în susținerea petitului faptul că procesul verbal de contravenție a fost întocmit la data de 03.10.2013, ca atare acesta a fost întocmit ulterior comiterii pretinsei fapte contravenționale.
În consecință, solicită anularea procesului verbal de contravenție nr._ din 03.10.2013, ca neîntemeiat, întrucât cuantumul ridicat al amenzii are consecințe negative asupra întregii activități desfășurate de petent, în condițiile economice actuale.
În probațiune s-a depus la dosarul cauzei în copie următoarele înscrisuri: procesul verbal de contravenție nr._ din 03.10.2013, (f.4,5), diagramele tahograf din perioada 29.09._13, 30.09._13 și 01.10._13 (f.6-8), chitanța nr. 1486 reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru (f.9).
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei (f.14-16), intimatul a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și nelegală, menținerea în totalitate a procesului verbal de contravenție, cu obligarea petentului la achitarea amenzii contravenționale.
Pe cale de excepție, intimatul a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Năsăud, având în vederea faptul că locul săvârșirii faptei este relevant în determinarea instanței de judecată căreia îi revine competența de soluționare a cauzei,în materia dreptului contravențional, aceasta fiind o competență exclusivă iar în cauza dedusă judecății instanța competentă să soluționeze plângerea este Judecătoria Aiud.
În fapt, arată că față de motivele de nelegalitate invocate, arată că acestea sunt nefondate, întrucât, în cadrul procesului verbal au fost menționate toate elementele prevăzute în mod obligatoriu de dispozițiile OG nr.2/2001, iar agentul constatator a menționat data întocmirii procesului verbal 03.10.2013, data constatării faptei 03.10.2013 ora 18.40 și data săvârșirii faptei contravenționale reținute în sarcina petentului: 30.09.2013 ora 04.35 -01.10.2013 ora 04.35.
Pe cale de consecință, susținerile petentului conform cărora agentul constatator nu a menționat data săvârșirii faptei sunt nefondate, fapt pentru care solicită respingerea motivelor de nelegalitate invocate de petent ca nefondate și să se constate că procesul verbal a fost legal întocmit, apreciind că sancțiunea avertismentului nu se impune atâta vreme cât petentul a săvârșit o încălcare gravă a dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE), nr. 561/2006, așa cum este reglementată de alin.2 din OG 37/2007 actualizată, iar agentul constatator a aplicat o sancțiune îndreptată spre minimul prevăzut de actul normativ.
În drept au fost invocate HG 69/2012, OMTI nr. 980/2011, OG nr.26/2011, HG nr.995/2011, OMTI nr. 1088/2011, OMT nr. 1058/2007, OG nr. 37/2007 cu modificările și completările ulterioare, OG nr. 2/2001, art.205 și 411 alin.1 teza finală C.P.C.
În probațiune s-a depus la dosarul cauzei în copie: împuternicire (f.17), procesul verbal de contravenție . nr._ din 03.10.2013 (f.18-20), formualr de control în trafic (f.20), copie conformă nr._ (f.21), certificat de înmatriculare al autoturismului (f.22), certificat pentru conducătorii auto (f.23,24), diagrame tahograf (f.25-28), aviz de însoțire a mărfii (f.29), legitimație de serviciu a conducătorului auto (f.30,31).
Prin sentința civilă nr. 483/2014 a Judecătoriei Aiud a fost respinsă ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petentul . SRL, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/03.10.2013, formulată în contradictoriu cu intimatul I.-București, având în vedere următoarele considerente:
La data de 03.10.2013, a fost întocmit de către agentul constatator din cadrul Inspectoratului de Stat pentru Control în Transportul Rutier-Inspectoratul Teritorial 4 A., procesul-verbal de contravenție . nr._, prin care petenta S.C. G. S. . sancționată cu amendă în cuantum de 4000 lei pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 8 alin. 1 pct. 7 OG nr. 37/2007. (fila 18 dosar declinat)
În fapt, prin procesul-verbal s-au reținut următoarele: la data de 03.10.2013, ora 18:40, pe DN1, km 398+800 m, pe raza localității Teiuș, a fost oprit și verificat ansamblul rutier format din autotractorul cu nr._ și semiremorca cu nr._, deținut și utilizat de operatorul de transport rutier G. S. . transport rutier contra cost de mărfuri pe ruta Timișoara-T. (...) Cu ocazia verificării înregistrărilor privind perioadele de conducere, de pauză și de odihnă ale conducătorului auto Z. L.-F. s-a constatat că pe parcursul a 24 de ore, interval ce începe în data de 30.09.2013 la ora 04:35 și se încheie în data de 01.10.2013 la ora 04:35, nu s-a respectat perioada de odihnă zilnică fracționată, cu 2 ore și 35 de minute. Conducătorul auto efectuând prima tranșă de odihnă de 7 ore și 10 minute în intervalul orar 07:45-14:55 din 30.09.2013 și cea de-a doua tranșă de odihnă de doar 6 ore și 25 de minute între orele 22:10 din 30.09.2013 și 04:35 din 1.10.2013, în loc de minim 9 ore consecutive de odihnă asa cum prevede REGULAMENTUL CE NR. 561/2006. S-au fotocopiat documentele prezentate la control de către conducătorul auto (...)
In baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța învestită cu soluționarea unei plângeri contravenționale trebuie să verifice dacă aceasta a fost formulată în termenul prescris de lege, iar apoi, prin prisma probatoriului administrat, va proceda la analizarea legalității și temeiniciei procesului verbal, putând să hotărască și cu privire la individualizarea sancțiunii.
În urma verificărilor cerute de dispozițiile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, se constată că plângerea contravențională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Năsăud la data de 13.10.2013 în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1, termen calculat de la data comunicării procesului-verbal de contravenție, respectiv 07.10.2013 (fila 5 dosar declinat), iar instanța în temeiul art. 32 alin. 1 din același act normativ este competentă să soluționeze plângerea, contravenția fiind săvârșită în circumscripția sa teritorială.
Examinând cu prioritate procesul verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 03.10.2013, sub aspectul legalității întocmirii sale, ce precede analiza temeiniciei actului de sancționare contestat, instanța apreciază că acesta a fost legal întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, nefiind incidentă nicio cauză de natură să atragă nulitatea acestuia cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, după cum urmează: numele, prenumele și calitatea agentului constatator; denumirea și sediul contravenientului; fapta săvârșită; data comiterii faptei; semnătura agentului constatator.
Petentul a invocat însă nelegalitatea procesului-verbal, motivat de împrejurarea că nu este indicată în mod corect data, ora și locul în care a fost săvârșită pretinsa faptă contravențională, aceasta neputând fi considerată drept 03.10.2013, ora 18:40, km 398+800 metri, pe raza localității Teiuș, așa cum s-a menționat în procesul-verbal.
Potrivit dispozițiilor art. 16 alin. 1 din OG 2/2001, procesul-verbal trebuie să cuprindă în mod obligatoriu descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite. Instanța constată că procesul-verbal cuprinde o descriere corespunzătoare a faptei reținute în sarcina petentei, ținând cont de specificul contravenției, astfel încât petentul are posibilitatea de a ști în mod exact pentru care faptă a fost sancționat, unde a fost comisă și a putut să își formuleze în consecință apărările. În niciun caz nu se poate deduce din procesul-verbal că agentul constatator ar fi menționat că fapta s-a comis în 03.10.2013, ci s-a menționat că la data de 03.10.2013, ora 18:40, pe DN1, km 398+800 m, pe raza localității Teiuș, a fost oprit și verificat ansamblul rutier format din autotractorul cu nr._ și semiremorca cu nr._, astfel cum se reține în actul de sancționare.
Întrucât nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută sau relativă a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Asupra temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, ca situație de fapt în cuprinsul procesului-verbal de contravenție s-a reținut că societatea petentă a încălcat prevederile OG 37/2007, în sensul că pe parcursul a 24 de ore, interval ce începe în data de 30.09.2013 la ora 04:35 și se încheie în data de 01.10.2013 la ora 04:35, nu s-a respectat perioada de odihnă zilnică fracționată, cu 2 ore și 35 de minute.
Potrivit procesului-verbal de contravenție contestat, încadrarea juridică a situației de fapt reținute este prevăzută de art. 8 alin. 1 pct. 7 din OG 37/2007, conform căruia: Următoarele fapte reprezintă încălcări foarte grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenții, dacă acestea nu sunt considerate infracțiuni potrivit legii penale: 7. nerespectarea perioadei de odihnă zilnică fracționată cu două ore sau mai mult;
Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor nu conține dispoziții exprese referitoare la forța probantă a procesului-verbal de constatare a contravenției, însă fiind vorba despre un act administrativ, se aplică principiile generale din dreptul administrativ privind prezumția de legalitate, autenticitate și veridicitate. Totodată, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situație de fapt până la proba contrară.
Din această perspectivă, în materie contravențională, instanța reține că îi revine petentei obligația de a propune probe care să dovedească contrariul celor reținute în procesul-verbal de constatare a contravenției.De asemenea, instanța reține că din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului se desprinde concluzia că prezumția de legalitate de care se bucură în sistemul nostru de drept procesul verbal de constatare a contravențiilor, nu este, per se, contrară dispozițiilor art. 6 par. 2 și trebuie să se facă de către instanță o analiză de la caz la caz, dacă această prezumție aduce sau nu atingere principiului proporționalității între scopul urmărit și mijloacele utilizate, mai ales în ceea ce privește dreptul la apărare al petentului, toate acestea fără a nega forța probatorie a procesului-verbal de constatare a unei contravenții, acesta fiind totuși un act întocmit de către un agent al statului.
Astfel, forța probantă a rapoartelor și a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, cu condiția ca echitabilitatea procedurilor în ansamblu să nu fie afectată (cauza Bosoni c. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Reținând că faptele contravenționale reținute în sarcina contravenientului au fost constatate în mod direct de către agentul constatator, instanța urmează a acorda acestuia valoarea probatorie a unei prezumții simple, acest aspect nefiind de natură a afecta echitabilitatea procedurii în ansamblul ei.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că societatea petentă, a arătat că starea de fapt reținută de organul constatator este netemeinică iar procesul verbal de contravenție este nelegal, întrucât acesta a analizat în mod trunchiat un anume interval de timp fără a efectua analiza detaliată a perioadelor anterioare acelui interval de timp, astfel încât analizând diagramele din data de 29.09._13, precum și diagrama din 01.09._13 se poate constata că conducătorul auto a efectuat pauză, respectând programul de odihnă.
Potrivit dispozițiilor art. 4 lit. g din REGULAMENTUL CE 561/2006, perioada de repaus zilnic este definită astfel:
-„perioadă de repaus zilnic”: partea unei zile în timpul căreia conducătorul auto poate dispune liber de timpul său și care poate fi o „perioadă de repaus zilnic normală” sau o „perioadă de repaus zilnic redusă”
–„perioadă de repaus zilnic normală”: orice perioadă de repaus de cel puțin unsprezece ore. De asemenea, această perioadă de repaus zilnic normală poate fi luată în două tranșe, din care prima trebuie să fie o perioadă neîntreruptă de cel puțin trei ore și a doua, o perioadă neîntreruptă de cel puțin nouă ore;
–„perioadă de repaus zilnic redusă”: orice perioadă de repaus de cel puțin nouă ore, dar mai puțin de unsprezece ore;
Potrivit dispozițiilor art. 8 din Regulamentul CE nr. 561/2006 se stabilesc următoarele:
Conducătorul respectă perioadele de repaus zilnic și săptămânal.
(2) Pe parcursul fiecărei perioade de douăzeci și patru de ore de după perioada de repaus zilnic sau săptămânal, conducătorul trebuie să efectueze o nouă perioadă de repaus zilnic. În cazul în care perioada de repaus zilnic care intră în această perioadă de douăzeci și patru de ore este de cel puțin nouă ore, dar mai puțin de unsprezece ore, perioada respectivă de repaus zilnic este considerată perioadă de repaus zilnic redusă.
(3) O perioadă de repaus zilnic se poate prelungi pentru a deveni perioadă de repaus săptămânal normală sau perioadă de repaus săptămânal redusă.
(4) Un conducător nu poate efectua mai mult de trei perioade de repaus zilnic reduse între două perioade de repaus săptămânal.
(5) Prin derogare de la alineatul (2), atunci când vehiculul este condus de un echipaj, un conducător trebuie să fi efectuat o nouă perioadă de repaus zilnic de cel puțin nouă ore pe parcursul celor treizeci de ore de după perioada de repaus zilnic sau săptămânal.
Astfel, așa cum în mod corect a arătat intimata prin întâmpinare, intervalul de 24 de ore în care a fost verificată respectarea perioadei de odihnă, începe să curgă de la finalizarea perioadei de repaus zilnic efectuată anterior, astfel cum rezultă din prevederile art. 8 alin. 2 din Regulamentul CE nr. 561/2006. Ori, din acest motiv, pentru a verifica dacă s-a respectat perioada de repaus zilnic se va analiza intervalul de 24 de ore, care a început să curgă de la expirarea ultimei perioade de repaus zilnic efectuate de conducătorul auto.
Or, așa cum se poate observa din diagramele tahograf depuse la dosarul cauzei (f. 25-28, f. 6-8) și astfel cum recunoaște inclusiv petentul în cuprinsul plângerii contravenționale, în perioada 29.09.2013 ora 09:00 și până în 30.09.2013 ora 04:35, conducătorul auto a efectuat pauză ce se întinde pe un interval mai mare de 9 ore.
Prin urmare, cele 24 de ore supuse verificării încep să curgă din data de 30.09.2013 ora 04:35 și se finalizează la 01.10.2013 la ora 04:35.
Or, în intervalul de timp menționat mai sus, conducătorul auto al petentei a efectuat pauză astfel: prima tranșă de odihnă de 7 ore și 10 minute în intervalul orar 07:45-14:55 din 30.09.2013 și cea de-a doua tranșă de odihnă de doar 6 ore și 25 de minute între orele 22:10 din 30.09.2013 și 04:35 din 1.10.2013.
Conducătorul auto nu a respectat perioadele de odihnă, care pot consta fie într-o perioadă de odihnă zilnică nefracționată de 11 ore consecutive, sau fracționat în două etape, prima de 3 ore și a doua de 9 ore consecutive, sau să efectueze o perioadă de odihnă zilnică redusă de minim 9 ore consecutive.
Conducătorul auto a efectuat în intervalul de 24 de ore, două perioade de repaus, prima de 7 ore și 10 minute și a doua de 6 ore și 25 de minute, prin urmare nu a respectat perioada minimă de repaus, care era de 9 ore consecutive, cu 2 ore și 35 de minute.
Având în vedere aceste motive, instanța apreciază că din coroborarea probelor administrate în cauză, nu rezultă că cele consemnate în procesul-verbal sunt netemeinice și nici măcar nu se poate naște un dubiu cu privire la realitatea celor consemnate în procesul-verbal.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, instanța are în vedere prevederile art. 21 alin. 3 din OG 2/2001. Potrivit art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele stabilite de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele persoanale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Având în vedere aceste criterii, instanța constată că petentului i s-a aplicat sancțiunea minimă, prevăzută de art.9 alin. 1 lit. c din OG 37/2007, anume amendă în cuantum de 4000 lei, sancțiune pe care o apreciază ca fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei, iar petenta nu a dovedit că raportat la criteriile de mai sus se justifică înlocuirea amenzii cu avertisment. În plus nerespectarea timpilor de odihnă poate conduce la consecințe tragice și este de natură a pune în pericol siguranța tuturor participanților la trafic.
Față de cele ce preced, instanța, în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, având în vedere că procesul-verbal de contravenție a fost legal întocmit iar din probele administrate în cauză s-a dovedit temeinicia actului de sancționare, s-a respins plângerea contravențională formulată de petenta .>împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/03.10.2013, formulată în contradictoriu cu intimatul I.- București.
Instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentaapelantă G. S. .., solicitând ca în urma reanalizarii întregului material probator a se dispune în baza dispozițiilor art. 480 (2,3) Cod proc. Civila admiterea apelului, modificarea in totul a hotărârii pronunțate, in sensul anularii ca netemeinic si nelegal al Procesului-Verbal de contravenție nr._ din 03.10.2013, sau în baza acelorasi texte legale, admiterea apelului, modificarea in parte a hotărârii atacate, in sensul inlocuirii sancțiunii aplicate din amenda in cuantum de 4000 lei in avertisment, pentru următoarele:
În motivarea apelului arată că în fapt prin Sentința civila nr. 483/2014 pronunțata de Judecătoria Aiud in dosarul nr._ instanța de fond a respins ca neîntemeiata plângerea împotriva Procesului-Verbal de contravenție nr._ din 03.10.2013, întocmit de agentul constatator R. V., in calitate de inspector la I.S.C.T.R. București.
Pentru a hotari astfel instanța de fond a reținut ca „PV de contravenție temeinic, deoarece in perioada 22.09.2013 ora 9,00 si pana in 30.09.2013 ora 04,35 conducătorul auto a efectuat o pauza ce se întinde pe un interval mai mare de 9 ore, dar in perioada următoare cuprinsa in perioada 30.09.2013 ora 04,35 pana la data de 01.10.2013 ora 04,35 conducătorul auto a efectuat o pauza in prima transa de 7 ore si 10 minute (in intervalul 07,45-14,55 din 30.09.2013) si o a doua transa de odihna de doar 6 ore si 25 minute intre orele 22,10 din 30.09.2013 si 04,35 din 01.10.2013.
În partea ce privește petitul subsidiar privitor la înlocuirea sancțiunii, instanța a apreciat ca amenda este proporționala cu gradul de pericol social al faptei si nu se justifica înlocuirea sancțiunii cu avertisment.
In plus instanța a apreciat ca nerespectarea timpilor de odihna poate conduce la consecințe tragice si este de natura a pune in pericol siguranța tuturor participanților la trafic.
Apreciază ca soluția instanței de fond este netemeinica si nelegala pentru următoarele considerente:
1. In privința indicării datei, orei si locului in care a fost săvârșita pretinsa fapta contravenționala, asa cum rezulta din diagramele anexate, in data de 29.03._13 ansamblul rutier menționat in PV de contravenție circula pe ruta Nasaud-Iernut, iar in data de 30.09._13 acesta circula pe ruta Iernut-Nasaud.
Astfel, data, ora si locul comiterii faptei nu poate fi reținuta drept 03.10.2013 ora 18,40, asa cum a menționat organul constatator si nici KM 398+800, respectiv DN1 localitatea Teius.
Data si ora comiterii pretinsei fapte contravenționale este de 30.09._13 iar locul comiterii acesteia trebuia sa fie situat pe traseul Iernut-Nasaud, asa cum se menționează in mod expres pe diagramele anexate.
Organul constatator, reținând drept data, ora si locul comiterii faptei 03.10.2013, ora 18,40 DN1 KM 398+800 pe raza localității Teius, a efectuat mențiuni eronate ce se circumscriu netemeiniciei PV de contravenție.
2. PV de contravenție este netemeinic si sub aspectul stării de fapt si in partea ce privește intervalul cuprins intre 30.09.2013 si 01.10.2013, deoarece organul constatator nu a avut in vedere intervalul de odihna anterior datei de 30.09.2013, precum si intervalul de timp ulterior datei de 01.10.2013.
Din aceasta perspectiva, organul constatator a analizat in mod trunchiat un anume interval de timp fara a efectua analiza detaliata a perioadelor anteriore si ulterioare a acelui interval de timp.
Astfel, analizând diagramele din data de 29.09._13, precum si diagrama din 01.09._13 se poate constata următoarele:
In perioada 29.09.2013 ora 9 si pana in data de 30.09.2013 ora 4,35 conducătorul auto a efectuat pauza, care se întinde pe un interval mai mare de 9 ore. Apoi in interval de 30.09.2013 ora 4,35 pana in data de 30.09.2013 ora 7.35 conducătorul auto a prestat munca, conducând autovehiculul pe ruta Nasaud-Iernut.
In intervalul 30.09.2013 ora 7,35 pana in data de 30.09.2013 ora 15 conducătorul auto a efectuat pauza, iar apoi in intervalul 30.09.2013 ora 15 pana in data de 30.09.2013 ora 22 conducătorul auto a prestat munca, conducând pe ruta Iemut-Nasaud.
Din data de 30.09.2013 ora 22 si in continuare in data de 01.10.2013 si respectiv 02.10.2013 conducătorul auto s-a aflat in pauza.
Raportat la aceasta stare de fapt, timpul de odihna a fost cu mai puțin de 1,35 minute in data de 30.09.2013 ora 7,35 pana in data de 30.09.2013 ora 15.
Ca atare, organul constatator a menționat in mod eronat nerespectarea timpului de odihna in cele doua transe, deoarece, asa cum a arătat, nu a avut in vedere perioada anterioara din data de 29.09.2013 ora 9 pana in data de 30.09.2013 ora 4,35, precum si perioada ulterioara cuprinsa intre 30.09.2013 ora 22 si respectiv 02.10.2013 ora 24.
In subsidiar, chiar daca ar împărtăși punctul de vedere expus de instanța de fond potrivit căreia, conducătorul auto nu a respectat perioadele de odihna in intervalul de 24 de ore, in sensul ca a efectuat o prima perioada de repaus de 7 ore si 10 minute si o a doua perioada de 6 ore si 25 minute, apreciază ca PV de contravenție este netemeinic si nelegal, deoarece in acest interval de timp de 24 de ore conducătorul auto a efectuat un repaus total de 13 ore si 35 minute, mai mare decât repausul total prevăzut de minim de 9 ore consecutive. Nerespectarea perioadei consecutive de odihna de 9 ore s-a datorat unor împrejurări obiective datorate neamenajarii pe traseu a spatiilor de parcare corespunzătoare, iar cele amenajate erau deja ocupate, motiv pentru care șoferul nu a fost in măsura sa faca pauza de 3 sau 9 ore consecutive in modul prevăzut de actul normativ.
Raportat la starea de fapt expusa apreciaza ca se impune anularea PV ca fiind netemeinic in baza dispozițiilor art. 3 1 -34 din OG nr. 2/2001.
3. Cat privește petitul privitor la modificarea in parte a hotărârii apelate, in sensul înlocuirii sancțiunii din amenda in avertisment, învederează instanței de control judiciar următoarele aspecte:
PV de contravenție a fost întocmit la data de 03.10.2013. Ca atare, acesta a fost întocmit ulterior comiterii pretinsei fapte contravenționale.
Conducătorul auto in intervalul de timp cuprins intre comiterea pretinsei fapte, data constatării acesteia si data intocmirii PV nu a fost implicat ., respectiv nu a cauzat accidente rutiere, împrejurare in care fapta reținuta nu a prezentat un grad concret de pericol social.
Pe de alta parte, ulterior conducătorul auto nu a mai comis alte fapte similare, manifestând astfel diligenta in respectarea dispozițiilor legale. Cuantumul ridicat al amenzii are consecințe negative asupra întregii activități desfășurata de petenta in condițiile economice actuale.
Intimata Inspectoratul de Stat Pentru Controlul in Transportul Rutier -I.S.C.T.Ra depus întâmpinare, solicitând să se respingă apelul ca netemeinic și nelegal; să se mențină sentința civilă atacata ca temeinică și legală
În motivarea apelului arată că instanța de fond în urma analizării motivelor invocate de petentă - recurentă prin plângerea contravențională a apreciat că procesul verbal este legal și temeinic întocmit si ca atare se impune respingerea plângerii contravenționale. Precizează că pentru a ajunge la această soluție instanța de fond a respins motivat fiecare susținere invocată de petentă - apelantă în apărarea sa. Pe cale de consecință solicită respectuos respingerea apelului ca netemeinic.
Sub aspectul legalității, procesul verbal contestat cuprinde toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și art. 17 din OG 2/2001.
În cadrul procesului verbal au fost menționate toate elementele prevăzute în mod obligatoriu de dispozițiile OG nr. 2/2001. Precizează că agentul constatator a menționat data întocmirii procesului verbal 03.10.2013, data constatării faptei 03.10.2013 ora 18:40 și data săvârșirii faptei contravenționale reținute în sarcina petentei: 30.09.2013, ora 04: 35 - 01.10.2013, ora 04: 35.
Pe cale de consecință susținerile petentei conform cărora agentul constatator nu a menționat data săvârșirii faptei sunt nefondate.
În conformitate cu dispozițiile art. 13 alin. (2) teza finală din OG NR. 2/2001 „contravenția este continua în situația in care încălcarea obligației legale durează în timp"
Raportat la dispozițiile legale mai sus iterate arată că în cazul contravențiilor continue data și locul săvârșirii faptei se considera data și locul constatării faptei, iar în speță agentul constatator a menționat în procesul verbal ca a constatat fapta în data de 03.10.2013 ora 18:40 pe DN1 km. 398+800m, pe raza localității Teiuș. Demn de subliniat este și faptul că practica constantă a instanțelor de judecată în cazul abaterilor de la perioadele de conducere și de odihnă ale conducătorilor auto este de a asimila locul constatării faptei contravenționale cu locul săvârșirii acesteia, drept urmare solicită respingerea motivației apelantei ca nefondată.
Pe fondul cauzei, arată ca în conformitate cu dispozițiile art. 4 lit. g). din Regulamentul (CE) nr. 561/2006 prin perioada repaus zilnic de odihnă zilnică se înțelege „partea unei zile în timpul căreia conducătorul auto poate dispune liber de timpul său și care poate fi o „perioadă de repaus zilnic normală" sau o „perioadă de repaus zilnic redusă":
— „perioadă de repaus zilnic normală": orice perioadă de repaus de cel puțin unsprezece ore. De asemenea, această perioadă de repaus zilnic normală poate fi luată în două tranșe, din care primai trebuie să fie o perioadă neîntreruptă de cel puțin trei ore și a doua, O perioadă neîntreruptă de cel puțin nouă ore,
— „perioadă de repaus zilnic redusă": orice perioadă de repaus de cel puțin nouă ore, dar mal puțin de unsprezece ore;
După cum se poate observa din dispozițiile mai sus citate, legiuitorul european a stabilit în mod imperativ cum se poate desfășura în condiții de siguranță un transport și modul în care trebuie luat repausul zilnic. În cauza dedusă judecății, conducătorul auto avea trei posibilități, anume, să efectueze o perioada de odihnă zilnica de 11 ore consecutive sau fracționat în două etape, prima de 3 ore si a doua de 9 ore consecutive sau să efectueze o perioada de odihna zilnică redusă de minim 9 ore consecutive dar nu mai mult de 11 ore. Cu excepția acestor trei variante nici o altă variantă nu îndeplinește exigențele legiuitorului european și ca atare, constituie faptă contravențională.
Din analizarea înregistrărilor tahograf prezentate la control a rezultat că prepusul petentei nu a respectat perioada de odihnă zilnică în intervalul de 24 de ore care a început la ora 04:35 în data de 30.09.2013 și s-a încheiat la ora 04:35 în data de 01.10.2013. Astfel, în intervalul mai sus amintit, dl. Z. L. F. a efectuat următoarele perioade de odihnă: prima transă de 7 ore și 10 de minute între orele 07:45-14.55 (30.09.2013) și a doua transă de 6 ore și 25 de minute între orele între orele 22:10 (30.09.2013) - 4:35 (01.10.2013).
Pentru judiciozitatea soluționării cauzei arata că în conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. (2) coroborate cu art. 4 lit. g). din Regulamentul (CE) nr. 561/2006 perioada de 24 de ore care se ia în calcul, începe la finalizarea unei perioade de odihnă zilnică sau săptămânală. în speță, ultima perioada de odihnă zilnică a fost finalizată în data de 30.09.2013 ora 04:35. Este irelevant faptul că prepusul apelantei s-a aflat în "pauză" cu susține petenta, în data de 01.10.2013 și în 02.10.2013 deoarece acesta trebuia sa-și finalizeze perioada de odihnă fracționată în intervalul de 24 de ore amintit și nu după expirarea acestuia.
Având în vedere cele de mai sus, agentul constatator în mod temeinic și legal a reținut fapta contravențională în sarcina petentei, prepusul acesteia nerespectand perioada minima de odihna fracționată cu mai mult de o oră dar mai puțin de două ore.
Învederează faptul că, potrivit art. 21 alin (3) din OG 2/2001, se stabilește în mod elocvent ca sancțiunea se aplica având în vedere mai întâi limitele acesteia din actul normativ special și, abia ulterior, în acele limite stabilite de acest act normativ se apreciază proporționalitatea sancțiunii cu gradul de pericol social al faptei.
Se are în vedere aceasta interpretare a legii, întrucât, per a contrario, daca legiuitorul care a conceput dispozițiile OG nr.37/2007, ar fi apreciat ca gradul de pericol social al faptei redus în raport cu condițiile de fapt și de gravitatea faptei ce constituie contravenție, ar fi avut în vedere aplicarea sancțiunii „Avertismentului" ceea ce nu s-a întâmplat.
În situația în care legiuitorul, așa cum a arătat mai sus, ar fi evidențiat în actul normativ aceasta posibilitate. În sensul aprecierii ca redus a pericolului social al contravențiilor constatate în materie de transport rutier, atunci contravenienții nu s-ar mai fi putut prevala de dispozițiile OG nr 2/2001 pentru a solicita exonerarea de răspundere contravenționala în situații în care sancțiunea amenzii s-a aplicat în mod just fără vreo urmă de îndoială asupra modului de individualizare a sancțiunii aplicate, doar pentru ca OG 2/2001 prevede aceasta posibilitate.
În acest sens, simpla apreciere că fapta contravenționala ar fi de gravitate redusa încadrându-se în prevederile art. 5,6 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, este nepertinentă, întrucât numai legiuitorul poate sa aprecieze gradul de pericol social al unei fapte ce constituie contravenție. Totodată, trebuie remarcat că înlocuirea amenzii contravenționale cu „Avertismentul" nu este de natura să conducă la îndeplinirea scopului represiv și educativ al legii de sancționare în acest domeniu de activitate.
Avertismentul se aplica când fapta are gravitate redusă, or nu se poate susține un astfel de caracter mai puțin grav, unei fapte pe care legiuitorul o prevede sub sancțiunea minimă de 3000 lei, cea maximă fiind de 6000 lei, Art.9 alin.1 lit.d). din OG nr.37/2007 modif prin OG nr.21/2009 + Legea nr.52/2010. Contravențiile prevăzute la art.8 se sancționează dupa cum urmează: lit. d: cu amenda de la 3.000 lei la 6.000 lei- faptele prevăzute la alin.(2) pct.1-11 si 16 aplicabila intreprinderii/operatorului de transport rutier.
Or, sancțiunile pecuniare reprezintă consecințele de ordin represiv pe care trebuie să le suporte persoana care a încălcat regulile juridice, sancțiunile contravenționale sunt o categorie a sancțiunilor juridice care se aplică în cazul săvârșirii abaterilor contravenționale.
Iar daca legiuitorul ar fi considerat ca aceasta fapta ar fi avut un grad de pericol social redus, n-ar mai fi incriminat-o ca fiind contravenție sau ar fi prevăzut limite de amenda mai reduse cu posibilitatea aplicării avertismentului.
In virtutea considerentelor de fapt și de drept invocate în prezenta întâmpinare la recurs precum și în întâmpinarea depusa la instanța de fond, declarația de apel formulata de petenta-apelantă este nefondată și pe cale de consecință se impune respingerea aplelului petentei-apelante.
În drept invocă: HG 69/2012, OMTI nr. 980/2011, OG nr. 26/2011, HG nr. 995/2011, OMTI nr. 1088/2011. OMT nr. 1058/2007, OG nr. 37/2007 cu modificările si completările ulterioare, OG nr. 2/2001, art. 205, art. 411, art. 471 și urm. C.pr.civ. Anexeaza împuternicirea nr. 7895/28.03.2014 a I.S.C.T.R.
Verificand sentinta primei instante prin prisma motivelor de apel invocate, Tribunalul a retinut urmatoarele:
Prin procesul verbal de contraventie contestat a fost sanctionata petenta apelanta pentru savarsirea contraventiei prevazute de art. 8 alin.1 pct.7 din OG nr.37/2007, retinandu-se ca in data de 03.10.2013, ora 18: 40, pe DN 1Km 398+800 metri, pe raza localitatii Teius, jud. A., a fost oprit si verificat ansamblul rutier, format din autotractorul cu nr. de inmatriculare_ si semiremorca cu numarul de inmatriculare_, detinut si utilizat de operatorul de transport rutier G. S. . transport rutier contracost pe ruta Timisoara –T., iar cu ocazia verificarii inregistrarilor privind perioadele de conducere, de pauza si de odihna ale conducatorului auto Z. L. F., s-a constatat faptul ca pe parcursul a 24 de ore, interval ce incepe din data de 30.09.2013, la ora 04,35 si se incheie in data de 01.10.2013,la ora 04,35, nu s-a respectat perioada de odihna zilnica fractionata cu 2 ore si 35 de minute, conducatorul auto efectuand prima transa de odihna de 7 ore si 10 minute, in intervalul orar 07:45-14: 55, din 30.09.2013 si cea de-a doua transa de odihna de doar sase ore si 25 de minute intre orele 22:10 din 30.09.2013 si 04: 35 din 01.10.2013, in loc de minim 9 ore consecutive de odihna, asa cum prevede Regulamentul CE nr. 561/2006. (fl.4-dosarul primei instante)
Referitor la invocata indicare eronata a datei, orei si locului comiterii faptei, instanta de control judiciar retine ca, astfel cum rezulta din cele ce preced, prin procesul verbal de contraventie contestat, inspectorii au mentionat ca in data de 03.10.2013, ora 18: 40, pe DN 1Km 398+800 metri, pe raza localitatii Teius, jud. A., a fost oprit si verificat ansamblul rutier, format din autotractorul cu nr. de inmatriculare_ si semiremorca cu numarul de inmatriculare_, detinut si utilizat de operatorul de transport rutier G. S. . care s-a constatat eludarea prevederilor art. 8 alin.1 pct.7 din Og nr. 37/2007, prin nerespectarea perioadei de odihna zilnica fractionata, pe parcursul a 24 de ore, identificandu-se exact intervalul in care s-au scurs cele 24 de ore, anume: incepand cu 30.09.2013, ora 04,35 pana la 01.10.2013, ora 04, 35. De asemenea, in baza CMR FN/03.10.2013, a fost indicat si traseul parcurs de ansamblul rutier apartinand petentei, in acest interval de timp, anume ruta Timisoara T..
Raportat la cele ce preced, instanta de control judiciar a inlaturat ca lipsite de suport, sustinerile petentei apelante, in conformitate cu care, data si ora comiterii faptei, mentionate in procesul verbal contestat ar fi 03.10.2013, ora 18: 40, iar locul DN 1Km 398+800 metri, pe raza localitatii Teius, jud. A..
Referitor la temeinicia procesului verbal de contraventie, instanta de control judiciar a retinut urmatoarele:
Potrivit art. 8 alin.1 pct.7 din Og nr. 37/2007, reprezintă încălcări foarte grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenții, dacă acestea nu sunt considerate infracțiuni potrivit legii penale, nerespectarea perioadei de odihnă zilnică fracționată cu două ore sau mai mult;
Potrivit dispozițiilor art. 4 lit. g din Regulamentul CE 561/2006, perioada de repaus zilnic este definită astfel:
-„perioadă de repaus zilnic”: partea unei zile în timpul căreia conducătorul auto poate dispune liber de timpul său și care poate fi o „perioadă de repaus zilnic normală” sau o „perioadă de repaus zilnic redusă”
–„perioadă de repaus zilnic normală”: orice perioadă de repaus de cel puțin unsprezece ore. De asemenea, această perioadă de repaus zilnic normală poate fi luatăîn două tranșe, din care prima trebuie să fie o perioadă neîntreruptă de cel puțin trei ore și a doua, o perioadă neîntreruptă de cel puțin nouă ore;
–„perioadă de repaus zilnic redusă”: orice perioadă de repaus de cel puțin nouă ore, dar mai puțin de unsprezece ore;
Potrivit dispozițiilor art. 8 din Regulamentul CE nr. 561/2006 se stabilesc următoarele:
Conducătorul respectă perioadele de repaus zilnic și săptămânal.
(2) Pe parcursul fiecărei perioade de douăzeci și patru de ore de după perioada de repaus zilnic sau săptămânal, conducătorul trebuie să efectueze o nouă perioadă de repaus zilnic. În cazul în care perioada de repaus zilnic care intră în această perioadă de douăzeci și patru de ore este de cel puțin nouă ore, dar mai puțin de unsprezece ore, perioada respectivă de repaus zilnic este considerată perioadă de repaus zilnic redusă.
(3) O perioadă de repaus zilnic se poate prelungi pentru a deveni perioadă de repaus săptămânal normală sau perioadă de repaus săptămânal redusă.
(4) Un conducător nu poate efectua mai mult de trei perioade de repaus zilnic reduse între două perioade de repaus săptămânal.
In speta, s-a retinut că societatea petentă a încălcat prevederile OG 37/2007, în sensul că pe parcursul a 24 de ore, interval ce începe în data de 30.09.2013 la ora 04:35 și se încheie în data de 01.10.2013 la ora 04:35, nu s-a respectat perioada de odihnă zilnică fracționată, cu 2 ore și 35 de minute.
Prin chiar motivele de apel, petenta apelanta a invederat ca, in perioada 29.09.2013, ora 9,00 - 30.09.2013, ora 4,35, conducatorul auto a efectuat o pauza, care se intinde pe un interval mai mare de 9 ore; apoi, in intervalul de timp cuprins intre 30.09.2013, ora 4,35 – 30.09.2013, ora 7,35, conducatorul auto a prestat munca, conducand pe ruta Nasaud Iernut.
Cum in perioada 29.09.2013, ora 9,00 - 30.09.2013, ora 4,35, conducatorul auto al apelantei nu a mai efectuat curse, aflandu-se in perioada de repaus zilnic normala (intrucat pauza este mai mare de 11 ore), rezulta ca, dupa efectuarea acestei pauze, incepand cu 30.09.2013, ora 4,35, incepe o noua perioada de 24 de ore, in care, trebuie sa se verifice efectuarea repausului, raportat la dispozitiile art.8 alin.2 din Regulamentul CE nr.561/2006.
Noua perioada de 24 de ore, se calculeaza in mod cert incepand cu ora 4,35 din 30.09.2013, intrucat, incepand cu data de 29.09.2013, ora 9,00, conducatorul auto, s-a aflat in perioada de repaus zilnic normala, iar art. 8 alin.2 din Regulament, prevede in mod clar ca, perioada de 24 de ore, se calculeaza dupa perioada de repaus zilnic, neprevazand expres ca noua perioada care ar trebui luata in considerare incepe la expirarea celor 11 ore care sunt necesare pentru a exista o perioada de repaus zilnic normala.
Aceasta concluzie se impune cu atat mai mult cu cat, perioada de repaus zilnic normala este definita ca orice perioada de repaus de cel putin 11 ore, astfel, fiind evident ca, perioada de repaus normala, poate fi si mai mare de 11 ore, astfel cum s-a intamplat in speta, respectiv in intervalul 29.09.2013, ora 9,00-30.09.2013, ora 4,35.
Din diagramele tahograf depuse la filele 6-7 ale dosarului primei instante-necontestate, instanta de control judiciar retine ca, in perioada de 24 de ore cuprinsa in intervalul 30.09.2013, ora 04,35 pana la 01.10.2013, ora 04, 35, conducatorul auto al petentei apelante, a avut in total, o pauza de 13 ore si 35 minute, luata in doua transe: prima transa de odihna a fost de 7 ore si 10 minute, iar a doua transa de repaus, a fost de 6 ore si 25 minute.
Este adevarat ca, daca a optat pentru perioada fractionata de odihna, (adica pentru doua transe de odihna), conducatorul auto, trebuia sa aiba in vedere ca potrivit dispozițiilor art. 4 lit. g din Regulamentul CE 561/2006, a doua transa trebuie sa fie de cel putin noua ore, insa, nu poate fi ignorat faptul ca, prima transa de odihna a fost de 7 ore si 10 minute, aceasta insemnand cu 4 ore si 10 minute in plus, fata de perioada minima de trei ore, (prevazuta tot de art. 4 lit. g din Regulamentul CE 561/2006) iar pe de alta parte, desi a doua transa de repaus, a fost de doar 6 ore si 25 minute, nu exista dovada ca, la expirarea perioadei de 24 de ore, luata in calcul, conducatorul auto a plecat ..
In plus, conducatorul auto, ar fi putut opta si pentru perioada de repaus zilnic redusa, de noua ore, or, raportat la aceasta perioada si la dispozițiile art. 4 lit. g din Regulamentul CE 561/2006, a diminuat perioada minima de repaus redusa, de noua ore, cu doar o ora si 50 minute.
Raportat la cele ce preced, instanta de control judiciar retine ca in speta procesul verbal este temeinic intocmit in ceea ce priveste existenta contraventiei retinute in sarcina petentei apelante si a vinovatiei acesteia in comiterea ei.
In acest context trebuie subliniat ca petenta apelanta a fost tinuta la indeplinirea unei obligatii de rezultat, constand in respectarea perioadei de odihnă zilnică, astfel ca, odata retinuta prin prisma considerentelor mai sus expuse, neindeplinirea acestei obligatii, orice justificari privind motivele pentru care s-a ajuns la incalcarea ei, apar lipsite de suport.
Din aceasta perspectiva, nu au fost primite sustinerile petentei apelante, in conformitate cu care, nerespectarea perioadei consecutive de odihna de 9 ore s-a datorat unor împrejurări obiective datorate neamenajarii pe traseu a spatiilor de parcare corespunzătoare, cele amenajate fiind deja ocupate, motiv pentru care șoferul nu ar fi fost in măsura sa faca pauza de 3 sau 9 ore consecutive, in modul prevăzut de actul normativ.
Referitor la individualizarea sanctiunii contraventionale aplicate petentei apelante, instanta de control judiciar a retinut urmatoarele:
Potrivit art. 21 alin.3 din Og nr. 2/2001, sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Raportat la criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, se apreciază ca amenda în cuantum de 4000 de lei aplicată petentei este excesivă.
Conform art. 7 alin. 2 din OG nr. 2/2001 „AVERTISMENTUL” se aplică în cazul în care fapta este de o gravitate redusă, iar potrivit art. 7 alin.3 din același act normativ, avertismentul se poate aplica si in cazul in care, actul normativ de stabilire si sancționare a contravenției nu prevede aceasta sancțiune.
În speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul de lege mai sus menționat, instanța având posibilitatea în toate cazurile, în aplicarea prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 de a proceda la reindividualizarea sancțiunii aplicate prin procesul verbal de agenții constatatori.
Astfel cum s-a retinut in cele ce preced, in speta nu poate fi ignorat faptul ca, prima transa de odihna a fost de 7 ore si 10 minute, aceasta insemnand cu 4 ore si 10 minute in plus, fata de perioada minima de trei ore, (prevazuta tot de art. 4 lit. g din Regulamentul CE 561/2006) iar pe de alta parte, desi a doua transa de repaus, a fost de doar 6 ore si 25 minute, nu exista dovada ca, la expirarea perioadei de 24 de ore, luata in calcul, conducatorul auto a plecat .. In plus, conducatorul auto, ar fi putut opta si pentru perioada de repaus zilnic redusa, de noua ore, or, raportat la aceasta perioada si la dispozițiile art. 4 lit. g din Regulamentul CE 561/2006, a diminuat perioada minima de repaus redusa, de noua ore, cu doar o ora si 50 minute.
Faptul că agentul constatator a aplicat o amendă în cuantumul minim prevăzut de lege pentru contravenția săvârșită nu constituie un argument suficient în vederea menținerii acesteia, instanța având posibilitatea de a reindividualiza sancțiunea aplicată în toate cazurile.
Sancțiunile contravenționale trebuie aplicate treptat, respectiv începând cu cea mai puțin severă care este avertismentul, urmând ca amenda să fie aplicată doar în situația în care fapta este atât de gravă încât un avertisment ar fi insuficient pentru reeducarea contravenientului și pentru atingerea scopului preventiv al sancțiunii.
La stabilirea sancțiunii trebuie avută în vedere și conduita anterioară a contravenientului, în acest sens revenindu-i organului constatator obligația de a furniza instanței toate informațiile pe care le deține. Intimatul nu a făcut însă dovada că petenta ar mai fi fost sancționată anterior pentru fapte similare, astfel că se prezumă că este la prima abatere de acest gen.
Nici limitele amenzii prevăzute de lege pentru contravenția săvârșită nu sunt de natură prin ele însele să justifice menținerea sancțiunii aplicate de agentul constatator, raportat la împrejurările concrete ale speței care denotă un grad de pericol social concret redus al faptei.
Având în vedere aceste considerente în baza art.480 alin.2 din codul de procedură civilă prezentul apel va fi admis, iar sentința atacată va fi schimbată în sensul că va fi admisă plângerea contravențională formulată de petentă și se va dispune înlocuirea sancțiunii aplicate prin procesul verbal cu sancțiunea „AVERTISMENT”.
În cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta petentă S.C. G. S. . Civile nr. 483/2014 a Judecătoriei Aiud.
Schimba sentinta apelata si, in consecinta:
Admite in parte plangerea formulata de petenta S.C. G. S. . Verbal de contraventie ., nr._/03.10.2013, încheiat de intimatul I. București.
Inlocuieste cu avertisment sanctiunea amenzii contraventionale aplicate prin procesul verbal contestat.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitiva.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.11.2014.
Președinte, B. A. A. | Judecător, M. P. | |
Grefier, R. C. |
Red.Tehnored.ABA
Tehnored. R.C.
Ex.4/19.12.2014
Jud. Fond: A. M. B.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 641/2014. Tribunalul ALBA | Pretentii. Sentința nr. 2014/2014. Tribunalul ALBA → |
|---|
