Contestaţie la executare. Decizia nr. 641/2014. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 641/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 04-12-2014 în dosarul nr. 32123/299/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 641/2014
Ședința publică de la 4 decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. C.
Judecător: A. C. P. – președintele secției
Grefier: S. A.
Pe rol se află apelul declarat de contestatoarea apelantă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței civile nr. 1420/2014 a Judecătoriei Alba Iulia pronunțată în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații V. G. și B. Cherșa S., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată că în data de 20.11.2014 intimatul V. G. a depus concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de la termenul din 20.11.2014, când instanța din lipsă de timp a amânat pronunțarea la data de 27.11.2014.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față.
Constată că prin sentința civilă nr. 1420/2014 a Judecătoriei Alba Iulia pronunțate în dosarul nr._, s-a admis excepția lipsei calității procesual pasive a Biroului Executorului Judecătoresc Cherșa S. și pe cale de consecință respinge contestația la executare formulată de contestatoarea AGENȚIA DE PLĂȚI PENTRU DEZVOLTARE RURALĂ ȘI PESCUIT împotriva B. CHERȘA S., ca fiind făcută împotriva unei persoane fără calitate.
S-a respins ca nefondată contestația la executare formulată de contestatoarea AGENȚIA DE PLĂȚI PENTRU DEZVOLTARE RURALĂ ȘI PESCUIT, în contradictoriu cu intimatul V. G., și a fost obligată contestatoarea la plata către intimatul V. G. a sumei de 1.000 lei cu titlu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr._ la data de 9.08.2013, contestatorul AGENȚIA DE PLĂȚI PENTRU DEZVOLTARE RURALĂ ȘI PESCUIT în contradictoriu cu intimații V. G., B. CHERȘA S. a arătat că înțelege să formuleze contestație la executare prin care solicită anularea somației emisă în data de 12.07.2013 înregistrată la ARDRP sub nr._/01.08.2013 în dosar de executare nr. 484/EX/2013, respectiv întoarcerea executării pornite împotriva acesteia.
În motivare, contestatorul a arătat că având în vedere sentința penală nr. 309/07.08.2012 a Judecătoriei Alba Iulia, prin somația nr._/01.08.2013, creditorul a solicitat APDRP ca în termen de o zi de la primirea acesteia, să achite suma de 4.547,4 lei din care 3.100 lei suma datorată conform titlului executoriu și 1.447,4 lei reprezentând cheltuieli de executare. A arătat contestatoarea că actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 484/EX/2013 sunt efectuate de un executor judecătoresc care încalcă normele de competență teritorială în materie, iar pe de altă parte, că încheierea prin care s-a încuviințat executarea silită este pronunțată de o instanță necompetentă. Totodată, s-a susținut că executarea silită începută în dosarul de executare nr. 245/2013 de către B. CHERȘA S. încalcă prevederile OG nr. 22/2002 modificată și completată prin Legea nr. 110/2007.
În drept, a invocat art. 622, 623, 650, 651, 662, 722 Codul de procedură civilă, Legea nr. 110/2007.
În dovedire, contestatoarea a depus la dosar înscrisuri.
Intimatul V. G. a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a instanței, excepția lipsei calității procesuale pasive a B. CHERȘA S., iar pe fond a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată. A arătat intimatul că executorul a efectuat acte de executare doar în raza Curții de Apel A. I. unde contestatoarea debitoare are agenții județene, acesta solicitând prin cererea de executare ca executarea să se efectueze asupra bunurilor mobile, imobile ale debitoarei prin instituțiile aflate în subordinea acesteia pe de raza Curții de Apel A. I., iar instituția de credit la care debitoarea are cont deschis are sediul secundar și pe raza Curții de Apel A. I.. De asemenea, a arătat că este neîntemeiată și susținerea debitoarei conform căreia executarea încalcă prevederile OG nr. 22/2002. Debitoarea avea obligația de a achita de bună voie debitul, astfel cum imperativ o obligau dispozițiile art. 622 alin. 2 Cod procedură civilă, nu a făcut-o, motiv pentru care s-a procedat la executarea silită a acesteia. În mod greșit se susține că intimatul nu a așteptat 6 luni înaintea promovării cererii.
În drept a invocat art. 205 Codul de procedură civilă.
A fost atașat dosarul de executare nr. 484/2013 al B. Cherșa S..
Prin sentința civilă nr. 3967/2014 a Judecătoriei Sector 1 București s-a declinat în favoarea Judecătoriei Alba Iulia competența de soluționare a cererii, fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26.05.2014.
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive a Biroului executorului judecătoresc Cherșa S., instanța a admis-o, câtă vreme în cadrul contestației la executare, calitate procesuală o au părțile implicate în raportul execuțional, creditorul și debitorul, nu și executorul judecătoresc sau biroul executorului judecătoresc. Față de dispozițiile art. 36 rap. la art. 711 din Codul de procedură civilă, calitatea procesuală pasivă trebuie să rezulte din identitatea dintre persoana pârâtului și persoana celui obligat în raportul de drept substanțial. Potrivit art. 2 alin. 1 din Legea nr. 188/2000, executorul judecătoresc este investit să îndeplinească un serviciu de interes public, iar conform art. 7 lit. a din același act normativ, executorul judecătoresc are obligația de a pune în executare dispozițiile cu caracter civil din titlurile executorii. Executorul judecătoresc și B., câtă vreme nu au un interes propriu în cadrul executării silite, în cauză fiind vorba despre exercitarea unui serviciu de interes public, nu au calitate procesul pasivă în cadrul contestației la executare silită. Pe cale de consecință, instanța a admis excepția lipsei calității procesual pasive a Biroului Executorului Judecătoresc Cherșa S. și a respins contestația la executare formulată de contestatoarea AGENȚIA DE PLĂȚI PENTRU DEZVOLTARE RURALĂ ȘI PESCUIT, ca fiind făcută împotriva unei persoane fără calitate.
Cu privire la fondul cererii, instanța a reținut că împotriva contestatoarei a fost începută executarea silită pentru recuperarea sumei de 3.100 lei stabilită prin hotărâre judecătorească, plus 1.447,4 lei, reprezentând cheltuieli de executare.
Termenul de 6 luni prevăzut de art. 2 din Legea nr. 110/2007, invocat în cauză de contestatoare, nu se aplică automat și necondiționat de fiecare dată când o instituție publică este obligată să plătească o sumă stabilită prin titlu executoriu. Contestatoare ar fi trebuit să dovedească lipsa fondurilor necesare și faptul că a făcut demersuri pentru suplimentarea bugetului. Mai mult termenul de 6 luni curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului, în speța de față organul competent fiind B. Cherșa S.. În privința cheltuielilor de executare, acestea sunt datorate de contestatoare, câtă vreme emiterea somației este consecința demarării procedurii de executare silită ca urmare a neexecutării obligației din titlu executor, în mod benevol.
În privința susținerii contestatoarei în sensul că actele de executare au fost efectuate cu încălcarea normelor de competență teritorială în materie față de dispozițiile art. 651 alin. 1 lit. b din Codul de procedură civilă, instanța a reținut că în cauză ne aflăm în situația art. 651 alin. 2 din codul de procedură civilă care stabilește un caz de prorogare a competenței. Așadar, în această situație competența revine oricărui executor judecătoresc care funcționează în circumscripția unei curți de apel pe a cărei rază teritorială debitorul deține bunuri mobile sau imobile, ori venituri. De asemenea, în cauză sunt aplicabile, în privința popririi, dispozițiile art. 781 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
Față de cele de mai sus, instanța a respins ca nefondată contestația la executare formulată de contestatoarea AGENȚIA DE PLĂȚI PENTRU DEZVOLTARE RURALĂ ȘI PESCUIT, în contradictoriu cu intimatul V. G..
În baza art.453 din Codul de procedură civilă, a fost obligată contestatoarea la plata către intimatul V. G. a sumei de 1.000 lei cu titlu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat (f.102).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel AGENȚIA PENTRU FINANȚAREA INVESTIȚIILOR RURALE – urmare a reorganizării AGENȚIEI DE PLĂȚI PENTRU DEZVOLTARE RURALĂ ȘI PESCUIT, conform OUG nr. 41/2014, solicitând schimbarea în tot a sentinței, în sensul admiterii contestației la executare cu consecința anulării Somației emisă în data de 12.07.2013 înregistrată la APDRP sub nr._/01.08.2013 în Dosar de executare nr. 484/EX/2013, respectiv întoarcerea executării.
În motivarea apelului, arată că:
Potrivit art. 1 alin. 1 din OUG nr. 41/2014 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, prin reorganizarea Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit: Se înființează Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, denumită în continuare Agenția, instituție publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, finanțată din venituri proprii și subvenții alocate de la bugetul de stat, cu sediul în municipiul București, .. 43, sectorul 1, prin reorganizarea Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, care se desființează. De asemenea, potrivit art. 2 alin. (3) din OUG nr. 41/2014: La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, Agenția se subrogă în drepturile și obligațiile ce decurg din actele interne la care Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit este parte și din actele internaționale privind activitatea Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, la care este parte statul român.
În fapt, prin acțiunea principală a formulat contestația la executare împotriva Somației emisă în data de 12.07.2013 înregistrată la APDRP sub nr._/01.08.2013 în Dosar de executare nr. 484/EX/2013, respectiv întoarcerea executării.
Prin Sentința nr. 1420/18.06.2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul nr._ este respinsă ca nefondată contestația.
Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria A. I. reține faptul că pe de o parte actele de executare nu au fost efectuate cu încălcarea normelor de competență teritorială, iar pe de altă parte, nu a dovedit lipsa fondurilor.
Consideră Sentința civilă nr. 1420/18.06.2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul nr._ netemeinică și nelegală acesta fiind pronunțată cu ignorarea dispozițiilor legale cât și probelor administrate in cauză.
În susținerea apelului învederează faptul că, prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia sub nr._, a solicitat desființarea rezoluției nr. 231/II/2/2012 a DNA - Serviciul Teritorial A. I. și trimiterea cauzei la procuror în vedere începerii urmării penale împotriva făptuitorului V. G., administrator al ., sub aspectul comiterii infracțiunii prev de art. 18/1 alin 1 și 3 din Legea nr. 78/2000.
Prin Sentința penală nr. 309/07.08.2012 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul nr._ este respinsă plângerea formulată de APDRP și pe cale de consecință sunt menținute rezoluțiile pronunțate de DNA - Serviciul Teritorial A. I..
Totodată, în temeiul art. 192 alin 2 Cod procedură penală este obligat APDRP la plata sumei de 30 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat iar în temeiul art. 193 alin 6 este obligată la plata sumei de 3.100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul V. G..
Având în vedere faptul că Sentința penală nr. 309/07.08.2012 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul nr._ este definitivă și executorie, prin Somația emisă în data de 12.07.2013 înregistrată la APDRP sub nr._/01.08.2013 în Dosar de executare nr. 484/EX/2013, creditorul V. G. solicită APDRP ca în termen de o zi de la primirea somație, să achite acesteia suma de 4.547,4 LEI din care 3.100 LEI reprezentând suma datorată conform titlului executoriu și 1.447,4 LEI, reprezentând cheltuieli de executare.
Se mai precizează că, pentru recuperarea sumelor menționate anterior s-a luat și măsura popririi sumelor de bani deținute de APDRP la instituțiile bancare menționate în somație.
Prin contestația la executare a învederat motivele pentru care actele de executare începute de B. CHERSA S.,. sunt netemeinice și nelegale.
Astfel, consideră că actele de executare începute de B. CHERȘA S., în cadrul dosarului de executare nr. 484/EX/2013 sunt nelegelae datorită următoarelor aspecte:
I. Actele de executare sunt efectuate de un Birou de executor judecătoresc cu încălcarea normelor de competență teritorială în materie
II. Executarea silită începută în cadrul dosarului de executare nr. 245/2013 de către B. CHERȘA S. încalcă prevederile OG nr. 22/2002 modificată și completată prin Legea nr. 110/2007.
I. Primul motiv de nelegalitate al actelor de executare silită începute în cadrul dosarului de executare nr. 484/EX/2013 este acela că, aceste acte de executare sunt efectuate de un Birou de executor judecătoresc care încalcă normele de competență teritorială în materie, și pe cale de consecință, încheierea prin care s-a încuviințat executarea silită este pronunțată de o instanță necompetentă.
Astfel, potrivit art. 622 din NCPC: Îndeplinirea obligațiilor prevăzute în titlul executoriu: (1) Obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie. (2) În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă prin lege specială nu se prevede altfel. (3) Executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume acordate potrivit legii prin titlu, precum și a cheltuielilor de executare.
Totodată, potrivit art. 623: Organul de executare Executarea silită a oricărui titlu executoriu, cu excepția celor care au ca obiect venituri datorate bugetului general consolidat sau bugetului Uniunii Europene și bugetului Comunității Europene a Energiei Atomice, se realizează numai de către executorul judecătoresc, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel.. De asemenea, conform art. 650 :Art. 650: Instanța de executare (1) Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. (2) Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe. (3) Hotărârile pronunțate de instanța de executare sunt executorii și pot fi atacate numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, dacă prin lege nu se dispune altfel.
În fine, potrivit art. 651: Art. 651: Executorul judecătoresc (1) Dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de către executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel, după cum urmează: a) în cazul urmăririi silite a bunurilor imobile, al urmăririi silite a fructelor prinse de rădăcini și al executării silite directe imobiliare, executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel unde se află imobilul; b) în cazul urmăririi silite a bunurilor mobile și al executării silite directe mobiliare, executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel unde se află domiciliul sau, după caz, sediul debitorului; c) în cazul executării silite a obligațiilor de a face și a obligațiilor de a nu face, executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel unde urmează să se facă executarea. (2) Dacă bunurile urmăribile, mobile sau imobile, se află în circumscripțiile mai multor curți de apel, oricare dintre executorii judecătorești care funcționează pe lângă una dintre acestea este competent să realizeze executarea, inclusiv cu privire la bunurile urmăribile aflate în raza celorlalte curți de apel. (3) Dacă bunul mobil care face obiectul urmăririi silite ori al executării silite directe a fost mutat în timpul procedurii de executare, competent teritorial este executorul judecătoresc care a început procedura de executare. (4) Nerespectarea dispozițiilor prezentului articol atrage nulitatea necondiționată a actelor de procedura efectuate..
În plus, potrivit art. 781: Cererea de poprire. Competența (1) Poprirea se înființează la cererea creditorului de către un executor judecătoresc al cărui birou se află în circumscripția curții de apel unde își are domiciliul sau sediul debitorul ori terțul poprit. (2) În cazul popririi pe conturile unei persoane fizice sau juridice, competența aparține executorului judecătoresc al cărui birou se află în circumscripția curții de apel de la domiciliul sau sediul debitorului ori, după caz, de la sediul principal.
Precizează apelanta că are sediul în București, .. 43, sector 1.
Prin urmare, din interpretarea textelor de lege mai sus citate, este evident că, în situația urmării prin executare silită a unor bunuri mobile (în cazul de față o sumă de bani) competența revine unui executor judecătoresc care funcționează în circumscripția curții de apel unde se află domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.
În prezenta speță, dosarul de executare este întocmit si actele de executare sunt pornite de B. CHERȘA S., cu sediul în localitatea A. I., județul A., iar încuviințarea executării silite este pronunțată de Judecătoria A. I..
În consecință, luând în considerare textele legale cu privire la executarea silită atât dosarul de executare împreună cu actele de executare sunt efectuate de un executor judecătoresc care a încălcat normele de competentă teritorială în materie.
Totodată. încheierea nr. 1894/28.06.2013 pronunțată în dosarul nr._ prin care este încuviințată executarea silita în dosarul de executare nr. 484/2013 este pronunțată de o instanță necompetentă. Astfel. în speța de față, pentru aducerea la îndeplinire a obligațiilor stabilite prin titlul executoriu reprezentat de Sentința nr. 309/07.08.2012 pronunțată de Tribunalul Judecătoria A. I. în dosarul_ competența revenea unui executor judecătoresc din circumscripția Curții de Apel București, iar competenta de a pronunța o încheiere pentru încuviințarea executării silite revenea Judecătoriei Sectorului 1 București.
Prin urmare, actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 484/EX/2013 sunt efectuate de un Birou de executor judecătoresc care încalcă normele de competență teritorială în materie, iar, pe de altă parte, în speță, încheierea prin care s-a încuviințat executarea silită este pronunțată de o instanță necompetentă.
Pentru aceste motive solicită să se constate că situația mai sus expusă atrage, potrivit art. 651 alin. 4 nulitatea necondiționată a actelor de procedură efectuate.
II. Executarea silită începută în cadrul dosarului de executare nr. 245/2013 de către B. CHERȘA S., încalcă prevederile OG nr. 22/2002 modificată și completată prin Legea nr. 110/2007.
Învederează că APDRP este instituție publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, care funcționează în baza prevederilor OUG nr. 13/22.02.2006 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, prin reorganizarea Agenției SAPARD, aprobată prin Legea nr. 198/2006, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, caracterul de instituție publică al APDRP este evident, primind fonduri de la bugetul de stat.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 110/2007: Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora, la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Din interpretarea acestui text de lege, rezultă fără putință de tăgadă faptul că, executarea obligațiilor de plata aferente instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii are un regim special, datoriile acestora putând fi achitate restrictiv, doar din cheltuielile special aprobate în acest sens prin bugetul anual și în nici un caz din toate sumele de care dispune acea instituție sau prin vânzarea bunurilor aparținând acelei instituții.
La art. 2 din Legea nr. 110/2007, legiuitorul dispune că dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu încape sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată că, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată.
Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare.
Potrivit art. 3 din același act normativ, în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2 (6 luni), creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.
Din interpretarea acestor dispoziții, coroborate cu prevederile art. 1, rezultă, pe de o parte, faptul că instituția publică debitoare are la dispoziție un termen de gratie de 6 luni pentru a achita o astfel de creanță și, pe de altă parte, că executarea silită reglementată de Codul de procedură civilă, va putea fi solicitată de creditor abia după trecerea acestui termen. în cazul în care instituția debitoare nu își îndeplinește obligația.
În plus, din interpretarea acelorași texte legale rezultă că. anterior, trecerii la executarea silită reglementată de Codul de procedură civilă (art. 622 și urm). executorul judecătoresc trebuie să procedeze la parcurgerea procedurii speciale instituite prin norma specială OG nr. 22/2002 modificată prin Legea nr. 110/2007.
Procedura specială instituită prin OG nr. 22/2002 modificată prin Legea nr. 110/2007 impune ca prim act de procedură în materia executării silite obligativitatea emiterii unei somații.
Prin urmare, conform principului specialul derogă de la general, în situația în care debitor al unei creanțe stabilită printr-un titlu executoriu este o instituție publică sunt aplicabile cu precădere dispozițiile OG 22/2002 modificată prin Legea nr. 271/2007.
Astfel, prin adoptarea acestui act normativ, legiuitorul a avut în vedere o . aspecte, și anume: 1. legea se referă strict la sumele de bani stabilite prin titlul executoriu (creanțele stabilite prin titluri executorii), 2. executarea creanțelor stabilite în sarcina instituțiilor publice prin titluri executorii se face numai de la titlul de cheltuieli specific obligației de plată respective, 3. executarea creanțelor stabilite în sarcina instituțiilor publice prin titluri executorii se face numai după emiterea unei somații. 4. pentru executarea unor astfel de creanțe, instituția publică are un termen de grație de 6 luni, în care este obligată să efectueze demersurile specifice pentru îndeplinirea obligației, 5. termenul de grație de 6 luni este calculat de la momentul emiterii somației de către creditor prin intermediul executorului judecătoresc; 6. prevederile privind executarea silită din Codul de procedură civilă se aplică abia în situația în care instituția publică nu achită creanța în termenul de 6 luni scurs de la primirea somației emisă în temeiul art. 2 din Legea nr. 110/2007.
Având în vedere cele enunțate și detaliate mai sus, actele de executare începute în cadrul dosarului de executare nr. 484/EX/2013 încalcă în mod grav dispozițiile OG nr. 22/2002 modificată și completată prin Legea nr. 110/2007.
În plus, solicitarea cheltuielilor de executare anterior împlinirii termenului prevăzut de art. 2 din OG nr. 22/2002 modificată și completată prin Legea nr. 110/2007 este nelegală, aceasta încălcând pe de o parte, prevederile art. 1 din lege potrivit cărora se execută doar creanțele stabilite prin titluri executorii și, pe de altă parte, prevederile art. 3, potrivit cărora prevederile Codului de procedură civilă se aplică abia după trecerea termenului de 6 luni.
Prin urmare, legea specială, respectiv, OG nr. 22/2002 modificată și completată prin Legea nr. 110/2007, nu prevede obligația instituției publice de a achita și cheltuielile de executare pentru emiterea somației.
Așa cum a arătat anterior, potrivit art. 3 din Legea nr. 110/2007, prevederile Codului de procedură civilă se aplică abia după trecerea termenului de grație de 6 luni. În mod evident, executarea silită anterior împlinirii termenului și procedurii prevăzute de art. 2 din OG nr. 22/2002 modificată și completată prin Legea nr. 110/2007 este nelegală, aceasta încălcând pe de o parte, prevederile art. 1 din lege potrivit cărora se execută doar creanțele stabilite prin titluri executorii și, pe de altă parte, prevederile art. 3, potrivit cărora prevederile Codului de procedură civilă se aplică abia după trecerea termenului de 6 luni.
Întrucât singura bază legală care reglementează plata cheltuielilor de executare este alin. 669 Codul de procedură civilă, iar OG nr. 22/2002 modificată și completată prin Legea nr. 110/2007 nu reglementează în niciun fel acest aspect, solicitarea B. privind plata de către APDRP a cheltuielilor de executare este nelegală, motiv pentru care trebuie anulată.
În concluzie, solicită schimbarea în tot a sentinței nr. 1420/18.06.2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul nr._ cu consecința anulării executării silite mobiliare pornită prin Somația emisă în data de 12.07.2013 în Dosar de executare nr. 484/EX/2013 de Biroul de Executori Judecătorești CHERȘA S., precum și a tuturor formelor de executare întocmite în Dosarul de executare nr. 484/EX/2013, cât și întoarcerii executării în ceea ce privește cheltuielile de executare.
În drept, a invocat prevederile Legii nr. 110/2007, art. 622, 623, art. 466 NCPC cât și art. 650, 651, 662, 722 NCPC.
Intimații nu au depus întâmpinare.
Deliberând asupra apelului de față, prin prisma motivelor invocate de contestatoarea intimată AGENȚIA PENTRU FINANȚAREA INVESTIȚIILOR RURALE – care se subrogă în drepturile și obligațiile Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, conform OUG nr. 41/2014, tribunalul reține că este nefondat, pentru următoarele considerente:
În fapt, prin sentința penală nr. 309/07.08.2012 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul nr._, a fost respinsă plângerea formulată de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - APDRP și pe cale de consecință sunt menținute rezoluțiile pronunțate de DNA - Serviciul Teritorial A. I.. Totodată, în temeiul art. 192 alin 2 Cod procedură penală, a fost obligat APDRP la plata sumei de 30 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 193 alin 6 a fost obligată la plata sumei de 3.100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul V. G..
Prin încheierea nr. 1894/CC/28.06.2013 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria A. I. a admis cererea Biroului Executorului Judecătoresc Cherșa S. și a încuviințat executarea silită în dosarul de executare nr. 484/2013, prin urmărire mobiliară asupra bunurilor aflate pe raza Curții de Apel A. I. și prin poprire.
Contestatoarea Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit nu a atacat încheierea de încuviințare a executării silite, nu a cerut anularea acesteia în cadrul contestației la executare, ci doar a arătat că este pronunțată de o instanță necompetentă, apreciind că pentru aducerea la îndeplinire a obligațiilor stabilite prin titlul executoriu reprezentat de sentința nr. 309/07.08.2012 pronunțată de Tribunalul Judecătoria A. I. în dosarul_ era competent un executor din raza Curții de Apel București.
Sub acest aspect, susținerea apelantei referitoare la încheierea nr. 1894/CC/28.06.2013 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria A. I. nu va fi analizată de instanță, întrucât contestatoarea nu a atacat încheierea de încuviințare a executării silite și nici nu a cerut în mod expres anularea acesteia în cadrul contestației la executare
Apoi, apelanta a arătat, ca prim motiv de nelegalitate al actelor de executare silită începute în cadrul dosarului de executare nr. 484/EX/2013, că, aceste acte de executare sunt efectuate de un Birou de executor judecătoresc care încalcă normele de competență teritorială în materie, și pe cale de consecință, încheierea prin care s-a încuviințat executarea silită este pronunțată de o instanță necompetentă.
Această susținere este greșită.
Cererea Biroului Executorului Judecătoresc Cherșa S. – fila 69 dosar Judecătoria Sectorului 1 București - prin care a solicitat încuviințarea executării silite în dosarul de executare nr. 484/2013, se referă strict la: urmărirea mobiliară asupra bunurilor aflate pe raza Curții de Apel A. I. și la poprire.
Prin încheierea nr. 1894/CC/28.06.2013 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria A. I. a admis cererea Biroului Executorului Judecătoresc Cherșa S. și a încuviințat executarea silită în dosarul de executare nr. 484/2013.
Așadar, executarea silită se referă la: pe de o parte urmărirea mobiliară asupra bunurilor debitoarei aflate pe raza Curții de Apel A. I.; - și la poprire.
Competența executorului judecătoresc cu privire la urmărirea mobiliară asupra bunurilor aflate pe raza Curții de Apel A. I. a fost corect stabilită de Biroul Executorului Judecătoresc Cherșa S..
Potrivit Art. 651 Noul Cod de procedură civilă Executorul judecătoresc: (1) Dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de către executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel, după cum urmează: (…) b) în cazul urmăririi silite a bunurilor mobile și al executării silite directe mobiliare, executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel unde se află domiciliul sau, după caz, sediul debitorului; (…). (2) Dacă bunurile urmăribile, mobile sau imobile, se află în circumscripțiile mai multor curți de apel, oricare dintre executorii judecătorești care funcționează pe lângă una dintre acestea este competent să realizeze executarea, inclusiv cu privire la bunurile urmăribile aflate în raza celorlalte curți de apel.
Așadar, art. 651 alin. 2 din Codul de procedură civilă stabilește un caz de prorogare a competenței executorului, în sensul că dacă bunurile urmăribile mobile se află în circumscripția curții de apel - în speță executarea silită se referă la urmărirea mobiliară asupra bunurilor debitoarei aflate pe raza Curții de Apel A. I. - oricare dintre executorii judecătorești care funcționează pe lângă Curtea de apel A. I. este competent să realizeze executarea. În această situație competența revine oricărui executor judecătoresc care funcționează în circumscripția unei curți de apel pe a cărei rază teritorială debitorul deține bunuri mobile.
În plus, cu privire la competența executorului judecătoresc cu privire la urmărirea prin poprire, tribunalul constată că:
Potrivit art. 781: Cererea de poprire. Competența (1) Poprirea se înființează la cererea creditorului de către un executor judecătoresc al cărui birou se află în circumscripția curții de apel unde își are domiciliul sau sediul debitorul ori terțul poprit. (2) În cazul popririi pe conturile unei persoane fizice sau juridice, competența aparține executorului judecătoresc al cărui birou se află în circumscripția curții de apel de la domiciliul sau sediul debitorului ori, după caz, de la sediul principal.
Deci, poprirea se înființează de către un executor judecătoresc al cărui birou se află în circumscripția curții de apel unde își are domiciliul și terțul poprit, iar nu doar debitoarea, textul instituind o competență teritorială alternativă. Dealtfel, în speță s-a cerut încuviințarea executării silite prin poprire, dar nu s-a mai continuat procedura de executare, întrucât prin încheierea de încetare a executării silite din 27.12.2013 – fila 51 dosar Judecătoria Sectorului 1 București – s-a constatat că debitoarea a achitat creanța și cheltuielile de executare.
Așadar, în mod corect a stabilit Biroul Executorului Judecătoresc Cherșa S. competența executorului judecătoresc cu privire la urmărirea prin poprire
Ulterior, prin Somația emisă în data de 12.07.2013 înregistrată la APDRP sub nr._/01.08.2013 în dosarul de executare nr. 484/EX/2013, Biroul Executorului Judecătoresc Cherșa S. pentru creditorul V. G. a solicitat APDRP ca în termen de o zi de la primirea somație, să achite acesteia suma de 4.547,4 lei din care 3.100 lei reprezentând suma datorată conform titlului executoriu și 1.447,4 lei, reprezentând cheltuieli de executare.
Apelanta consideră că executarea silită începută în cadrul dosarului de executare nr. 245/2013 de către B. CHERȘA S., încalcă prevederile OG nr. 22/2002 modificată și completată prin Legea nr. 110/2007.
Și această susținere este greșită.
Astfel, termenul de 6 luni prevăzut de art. 2 din Legea nr. 110/2007, invocat în cauză de contestatoare, nu se aplică automat și necondiționat de fiecare dată când o instituție publică este obligată să plătească o sumă stabilită prin titlu executoriu.
Contestatoare ar fi trebuit să dovedească lipsa fondurilor necesare și faptul că a făcut demersuri pentru suplimentarea bugetului. Mai mult, termenul de 6 luni curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului, în speța de față organul competent fiind B. Cherșa S.. În privința cheltuielilor de executare, acestea sunt datorate de contestatoare, câtă vreme emiterea somației este consecința demarării procedurii de executare silită ca urmare a neexecutării obligației din titlu executor, în mod benevol.
Dealtfel, așa cum s-a arătat mai sus, în speță, prin încheierea de încetare a executării silite din 27.12.2013 – fila 51 dosar Judecătoria Sectorului 1 București – s-a constatat că debitoarea a achitat creanța și cheltuielile de executare.
Având în vedere acestea, în baza art. 480 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă, se va respinge apelul declarat de contestatoarea AGENȚIA PENTRU FINANȚAREA INVESTIȚIILOR RURALE – care urmare a reorganizării AGENȚIEI DE PLĂȚI PENTRU DEZVOLTARE RURALĂ ȘI PESCUIT, conform OUG nr. 41/2014, se subrogă în drepturile și obligațiile ce decurg din actele interne la care Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - împotriva sentinței civile nr. 1420/2014 a Judecătoriei Alba Iulia pronunțate în dosarul nr._ .
Pentru aceste motive.
În numele legii,
DECIDE
Respinge apelul declarat de contestatoarea AGENȚIA PENTRU FINANȚAREA INVESTIȚIILOR RURALE – prin reorganizarea Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, conform OUG nr. 41/2014 - împotriva sentinței civile nr. 1420/2014 a Judecătoriei Alba Iulia pronunțate în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații V. G. și BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC CHERȘA S..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4.12.2014.
Președinte, D. C. | Judecător, A. C. P. președintele secției | |
Grefier, S. A. |
Redactat DC/Tehnoredactat DC/2 exemplare/15.12.2014
Judecător de primă instanță: I. C. S. P.
| ← Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 1559/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 610/2014.... → |
|---|
