Obligaţia de a face. Sentința nr. 1732/2014. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1732/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 21-11-2014 în dosarul nr. 4318/107/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
SENTINȚA Nr. 1732/C./2014
Ședința publică de la 21.11. 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C. M.
Grefier R. B.
Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul Ț. F. în contradictoriu cu pârâta INSTITUȚIA P. - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR, REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR A., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Față de lipsa părților instanța lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare se constată de asemenea lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că:
La data de 21.11.2014 s-a depus prin fax de către avocatul reclamantului, o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.
Instanța în baza art. 131 alin. 1 Noul Cod procedură civilă procedează din oficiu la verificarea competenței iar în baza disp. art. 95 pct. 1 din NCPC și art. 10 alin. 1 și 3 din Legea nr. 554/2004, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta pricină.
Instanța, în baza art. 237 pct. 7 raportat la art. 258, art. 265 din NCPC, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța, în baza art. 238 alin. 1 din NCPC estimează durata necesară pentru cercetarea procesului ca fiind azi.
Față de actele depuse la dosar instanța, în baza disp. art. 394 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile, reținând cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul A. sub nr._ /29.09.2014 reclamanta Ț. F., în contradictoriu cu pârâta Instituția P. Județului A. - Serviciul Public Comunitar Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună:
- obligarea pârâtei la înmatricularea autoturismului marca Ford cu nr. de identificare WF0AXXGCDAWR85544, fără plata timbrului de mediu pentru autovehicule prevăzut de O.U.G. nr. 9/2013.
- fără cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta arată că este proprietara autoturismului menționat în petit, care a fost achiziționat din Comunitatea Europeană, iar pentru înmatricularea autoturismului în România i s-a solicitat achitarea timbrului de mediu prevăzut de O.U.G. nr. 9/2013.
Reclamanta susține că instituirea timbrului de mediu prevăzută de O.U.G. nr. 9/2013 reprezintă un obstacol în calea liberei circulații a mărfurilor în cadrul Comunității Europene iar reglementarea acesteia nu poate fi justificată prin satisfacerea unor cerințe obligatorii ale interesului public. În opinia reclamantului timbrul de mediu are un caracter protecționist, producând un efect echivalent taxelor și tarifelor vamale, respectiv creșterea prețurilor pentru produsele importate fiind contrară art. disp. art. 90 alin. 1 din TUE ( actualul art. 110 din TFUE).
În probațiune au fost depuse înscrisuri, respectiv: documentele de proveniență ale autovehiculului, dovada îndeplinirii plângerii prealabile.
Cererea a fost legal timbrată cu 50 de lei taxă judiciară de timbru.
Pârâta prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că timbrul reglementat de O.U.G. nr. 9/2012, nu încalcă prevederile art. 90 din Tratatul CE, fiind în concordanță cu legislația comunitară, această ordonanță fiind adoptată tocmai pentru a se asigura conformarea cu recomandările Comisiei Europene cuprinse în comunicarea din 14.12.2012 conform căreia taxarea autoturismelor să nu se bazeze pe criterii specifice tehnologice, ci pe date de performanță obiective, disponibile în mod obișnuit și relevante din punctul de vedere al politicilor, cum ar fi emisiile CO2.
În drept, pârâta a invocat O.U.G. nr. 9/2013, OMAI nr. 1501/2006.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele.
Așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, reclamanta a achiziționat dintr-un stat membru al UE, autoturismul identificat în petitul acțiunii și care a fost înmatriculat pentru prima dată în acel stat.
Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 9/2013: prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal privind instituirea timbrului de mediu, denumit în continuare timbru. Timbrul se face venit la bugetul Fondului pentru mediu și se utilizează de Administrația Fondului pentru Mediu în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
La art. 4 alin. 1 din același act normativ se prevede că obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, în următoarele situații:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
La alin. 2 al aceluiași articol se prevede că: obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Raportat la aceste dispoziții legale, se constată că nu există nicio diferență între persoanele care achiziționează autovehicule second hand de pe piața internă comparativ cu cele care achiziționează autovehicule de același tip dintr-un alt stat comunitar.
Ca atare, nu mai poate fi vorba de situația discriminatorie care exista sub imperiul Legii nr. 571/2003 ce reglementa taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, sub imperiul O.U.G. nr. 50/2008 care reglementa taxa de poluare și respectiv sub imperiul Legii 9/2012 – varianta în vigoare până la data de 01.01.2013, în sensul că pentru vehiculele second hand (de ocazie) achiziționate de pe piața internă nu se percepea taxa de primă poluare/emisii poluante, dar această taxă era percepută pentru aceleași autovehicule importate dintr-un stat membru al Uniunii Europene.
Potrivit jurisprudenței recente în materia dreptului comunitar, art. 110 din TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Or, așa cum s-a arătat anterior, timbrul de mediu instituit de O.U.G. nr. 9/2013 se aplică atât în privința vehiculele second hand (de ocazie) achiziționate de pe piața internă, care sunt înmatriculate așadar deja în România, dar și vehiculelor de ocazie (second hand) importate dintr-un stat membru al UE.
Având în vedere considerentele expuse, instanța constată că O.U.G. nr. 9/2012, este conformă cu art. 110 din TFUE și în consecință va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant.
Nici reclamantul și nici pârâta nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Ț. F., CNP_, domiciliată în Aiud, ., jud. A., în contradictoriu cu pârâta INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI A. – SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR, REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR A., cu sediul în A. I., Piața I. M., nr. 14, jud. A..
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen 15 zile de la comunicare.
Recursul și motivele de recurs redactate prin avocat se vor depune la Tribunalul A., sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică din data de 21.11.2014.
Președinte, G. C. M. | ||
Grefier, R. B. |
Red. Tehnored. G.C.M.
Ex. 4/8.12.2014
| ← Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 1379/2014. Tribunalul ALBA | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
