Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 1559/2014. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1559/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 31-10-2014 în dosarul nr. 2755/107/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
SENTINȚA Nr. 1559/C./2014
Ședința publică de la 31 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C. M.
Grefier R. B.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant M. S. N. în contradictoriu cu pârâta U. S. HARET și chematul în garanție M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI, având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Față de lipsa părților instanța lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare se constată de asemenea lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că la data de 05.08.2014 s-au depus prin email de către pârâtă, concluzii scrise.
Se constată că părțile au solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Instanța în baza art. 131 alin. 1 Noul Cod procedură civilă procedează din oficiu la verificarea competenței iar raportat la art. 95 pct. 1 din NCPC și art. 10 alin. 1 și 3 din Legea nr. 554/2004, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Instanța, în baza art. 237 pct. 7 raportat la art. 258, art. 265 din NCPC, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța, în baza art. 238 din NCPC estimează durata necesară pentru cercetarea procesului ca fiind la termenul de azi.
Instanța, în baza disp. art. 74 alin. 2 din codul de procedură civilă admite în principiu cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva pârâtului M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI, având în vedere obiectul acțiunii principale și atribuțiile pe care le are potrivit legii chematul în garanție în legătură cu eliberarea formularelor tipizate.
Instanța respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului invocată de chematul în garanție MEN, considerând că acesta are calitate având în vedere că din actele depuse la dosar reiese că a promovat examenul de licență, astfel încât justifică interesul să obțină Diploma de Licență și să facă toate demersurile judiciare în acest sens.
Față de actele depuse la dosar instanța, în baza disp. art. 394 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul A. sub nr._ /22.05.2014, reclamantul M. S. N., în contradictoriu cu pârâții U. S. HARET și M. EDUCAȚIEI CERCETĂRII TINERETULUI ȘI SPORTULUI, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună:
a) obligarea paratei de ordin 1 la eliberarea, in favoarea reclamantului a Diplomei de licență, suplimentul de diplomă și foaia matricolă, ca urmare a absolvirii Universității „S. Haret” Facultatea de Științe Juridice Și Administrative B., specializarea D. și administrație publică, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței ce se va pronunța.
b) obligarea pârâtului de ordin 2 să pună la dispoziția pârâtei de ordin 1 formularele tipizate în vederea eliberării actelor de studii.
Cu cheltuieli de judecata.
În motivare, reclamantul arată că a urmat și absolvit cursurile Facultății de Științe Juridice Și Administrative B., specializarea D. și administrație publică, din cadrul Universității „S. Haret”, promoția 2009, iar în urma promovării examenului de licență i-a fost eliberată Adeverința nr. 599/9.07.2009 care atestă titlul de licențiat în drept.
Adeverința eliberată de parata, care atestă calitatea reclamantului de absolvent al Facultății de ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ADMINISTRATIVE B., specializarea D. din cadrul Universității „S. Haret”, a avut termen de valabilitate doar 12 luni și deși a solicitat eliberarea diplomei de licență, pârâta nu și-a îndeplinit această obligație, motivat de faptul că, în fapt, comanda de formulare de diplomă de licență a fost onorată doar parțial de MECTS.
În probatiune au fost solicitate înscrisuri.
În drept, reclamantul a invocat disp. art. 60 din Legea 84/1995, art. 18 din Legea 554/2004, art. 20, art. 38 din Ordinul 2284/2007, emis de MECTS si Regulamentul privind regimul actelor de studii in invatamantul superior.
Acțiunea a fost legal timbrată.
Pârâta U. S. Haret a formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale (MECTS), susținând in aparare in esenta ca si-a indeplinit obligatiile legale fata de reclamantă, iar pe de alta parte, in sustinerea cererii de chemare in garantie, a invederat ca paratul chemat in garantie gestionează materialele și tipizatele cu regim special necesare reclamantei și că, pentru tipizarea acestor documente este necesară aprobarea scrisă a MECTS - Direcția generală Juridică și Control.
Pârâta U. S. Haret susține că, a făcut demersurile legale către MECTS în sensul că, a comunicat necesarul de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților anului 2009, în vederea aprobării acestora și a trimite mai departe comanda de tipizare la .>
Cu toate acestea paratul chemat in garantie nu a aprobat necesarul de formulare solicitate de U. S. Haret, ceea ce o pune pe aceasta din urma in imposibilitatea de a obtine in totalitate tiparirea formularelor tipizate constand in actele de studiu solicitate de reclamantă.
Pentru aceste motive, în baza art. 72-74 Noul Cod de procedură civilă, art. 18 din legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 28 alin. 1 din acelasi act normativ, a formulat cerere de chemare în garanție a MEN (MECTS) pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să fie obligat să aprobe tipizarea formularelor tipizate, constând în Diploma de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamant precum și la plata tuturor sumelor solicitate cu orice titlu de reclamant, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată – taxă timbru și onorariu avocat.
Pârâta a depus în probațiune înscrisurile din care reiese corespondența purtată cu MECTS în vederea obținerii necesarului de materiale pentru tipizare aprobate de această autoritate.
Pârâtul MEN a depus la rândul său întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, având în vedere solicitările reclamantului și raportat la atribuțiile Ministerului Educației Naționale, conform prevederilor H.G. nr. 185/2013 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației Naționale, instituția neputând avea calitate procesuală pasivă. Între M. Educației Naționale și reclamant nu există nici un fel de raporturi juridice și cu atât mai mult nu există nici obligații din partea acestuia cu privire la solicitările făcute. Contractul de studii este încheiat între U. „S. Haret" și reclamant.
PE FOND, se arată că prin O.U.G. nr. 10/2009 privind dreptul studenților înmatriculați la formele de învățământ la distanță sau frecvență redusă de a continua studiile la programe de studii de licență autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate, studenților ciclului universitar de licență înmatriculați în anul I în perioada 2005 - 2008 Ia specializări/programe de studii organizate la forma de învățământ la distanță li s-a recunoscut dreptul de a-și continua studiile Ia specializări/programe de studii autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate.
În acest sens se pronunță și Curtea de Apel București care în dosarul nr._/2012 respinge ce netemeinică și nelegală cererea reclamantului de eliberare a diplomei de licență prin decizia nr. 2395/2013, irevocabilă.
Conform hotărârii mai sus menționate, făcând referire la contract de studii încheiat între reclamant și universitatea pârâtă, instanța reține că "un act juridic încheiat cu nerespectarea prevederilor imperative ale legii, în cazul de față cu depășirea drepturilor conferite de lege universității organizatoare, nu poate beneficia de protecția jurisdicțională numai pentru motivul că niciuna din părțile actului nu a solicitat anularea acestuia. Cu alte cuvinte, un act juridic ce încalcă ordinea publică, fiind deci susceptibil de a fi lovit de nulitate absolută, nu poate genera drepturi și obligații legitime și, deci, nici de protecția jurisdicțională în cazul nerespectării lor. "
În ceea ce privește eliberarea adeverințelor, aceeași instanță menționează faptul că "acestea sunt emise de universitate care atestă absolvirea cursurilor și susținerea examenelor de licență, însă nu conferă prin ele însele dreptul la emiterea diplomei de licență, consfințind astfel o situație de fapt, fiind emise în vederea unei obligații contractuale a universității. Eventuala obligație a universității de a emite diplome de studii și-ar avea izvorul direct în lese, însă numai în condițiile în care contractul de studii ar fi fost încheiat cu respectarea legii, ceea ce nu este cazul în speță. "
În ceea ce privește eroarea comună, aceeași instanță reține " pentru a putea constitui temei al dobândiri unui drept de la o persoană care nu are calitate de a-l transmite, eroarea cu privire la calitatea persoanei trebuia să fie comună și invincibilă. Or, dacă în speța, s-ar putea accepta ca eroarea ar fi fost comună (deși se cunoaște numai poziția persoanelor acre s-au înscris la studii, nu și a celor care, la vremea respectivă, s-au interesat despre oferta educaționala a Universității S. Haret și au renunțat sa se înscrie) nu s-ar putea accepta ca eroarea a fost invincibilă.
Astfel, actul normativ mai sus invocat a oferit posibilitatea tuturor studenților - indiferent de forma de invatamant frecventata - de a-și finaliza a studiile într-un cadru legal și de a se bucura de toate drepturile ce decurg din deținerea unui act de studiu legal.
Pentru studenții care erau la forme neacreditate sau neautorizate de invatamant, in respectiva norma s-a reglementat posibilitatea ca aceștia sa treacă la formele autorizate sau acreditate, in urma susținerii unor examene diferențiale care sa le asigure echivalarea studiilor.
Desi a fost creata aceasta oportunitate legislativa, nici U. S. Haret si nici părțile reclamante în atare spețe deduse judecății, în nici un moment nu au făcut dovada ca ar fi susținut si promovat asemenea examene pentru a beneficia de asimilarea cu studenții care au absolvit cursuri acreditate/autorizate. Așadar, nu există niciun temei legal pentru demersul părții reclamante de a solicita eliberarea diplomei de licență în urma parcurgerii unor cursuri neacreditate/neautorizate provizoriu.
Faptul ca U. S. Haret a eliberat adeverințe care, in opinia acesteia, ar atesta efectuarea unor studii reprezintă un demers ce implica numai responsabilitatea respectivei Universități.
Astfel, convingerea reclamantului, în sensul că U. S. Haret era autorizată să organizeze forma de învățământ pe care el a urmat-o, s-a bazat exclusiv pe afirmațiile universității, fără a se verifica autenticitatea informațiilor.
Or, verificarea informațiilor presupune consultarea hotărârilor de Guvern emise anual, în care erau menționate toate universitățile din țară, cu toate specializările și formele de învățământ acreditate sau autorizate. O astfel de verificare se impunea în acest caz, întrucât U. "S. Haret" este o instituție particulară ce nu beneficiază de încrederea așteptată în mod rezonabil de cetățeni de la instituțiile sau autoritățile publice.
Eliberarea actelor de studii implică o responsabilitate majoră față de întreaga societate întrucât activitatea de învățământ superior este reglementată pentru ocrotirea unui interes general major.
Este vorba de interesul major al asigurării unui învățământ de calitate, astfel încât diplomele de studii emise în România să fie recunoscute automat în Uniunea Europeană, fără a mai exista suspiciuni asupra corectitudinii studiilor desfășurate. M. Educației Naționale nu poate elibera către U. S. Haret formulare de diploma care șa exceada cifrei de școlarizare raportata de aceasta si nu poate elibera asemenea documente fara sa respecte normele legale cu aplicare in domeniu.
În conformitate cu prevederile art. 5 din Ordinul nr.2284/ 28 septembrie 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, gestionează, completează și eliberează numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii.
In acest caz, conform prevederilor Ordinului nr.2284/28 septembrie 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, răspunderea pentru modul cum s-au gestionat, completat și eliberat actele de studii revine exclusive Universității S. Haret.
Rezulta ca U. nu avea si nu are dreptul să elibereze acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ neautorizate/neacreditate. Astfel, având in vedere cele mai sus menționate, putem concluziona ca reclamantul a urmat studiile unei forme de invatamant ai cărei studenți nu au fost avuți in vedere in cuprinsul cifrei de școlarizare pentru care s-au eliberat amintitele tipizate (conform raportărilor si cererilor pe care USH le-a înaintat MEN).
În concluzie studiile urmate înafara cadrului legal nu pot produce efecte și nici nu pot crea drepturi care pot fi valorificate pe calea introducerii unei acțiuni în instanță.
Prin efectul dispozițiilor legii in temeiul cărora aceste adeverințe au fost emise, beneficiarii lor aveau la dispoziție o dovada de studii care dupa minim 6 luni, respectiv maxim 12 luni, era nula de drept. Aceasta nulitate privind dovada studiilor efectuate urma sa fie acoperita de eliberarea diplomei. In consecința, neeliberarea diplomei de studii nu face decât sa păstreze activa aceasta stare de drept in ceea ce privește nulitatea oricărei dovezi privind efectuarea studiilor de invatamant superior de către reclamanți. Așadar, cei care ulterior implinirii termenului de 12 luni au inteles sa dea eficienta unui document nul de drept, nu au făcut decât sa-si asume niște riscuri ale căror efecte urmează sa le suporte exclusiv nefiind indreptatiti a solicita vreunui alt subiect de drept acoperirea prejudiciilor astfel cauzate.
Prin urmare, M. Educației Naționale și-a îndeplinit obligațiile care i-au revenit în ceea ce privește emiterea avizului în vederea achiziționării tipizatelor de către U. S. Haret. Pentru situația in care aceste tipizate nu au fost gestionate corespunzător, în conformitate cu prevederile legale, nu poate fi reținuta culpa Ministerului Educației Naționale.
Numai U. „S. Haret" din București este direct răspunzătoare pentru eliberarea diplomelor de licență și unor absolvenți ai specializărilor și formelor de învățământ neacreditate. Eliberarea în mod nelegal a diplomelor de licență nu poate fi imputată Ministerului Educației Naționale.
Ori, la momentul înscrierii la studii a părții reclamante, U. "S. Haret" nu era autorizată să funcționeze provizoriu pentru forma de învățământ urmată de reclamant, aspect ignorat de altfel de către instanța de fond.
Actele de studii sunt recunoscute fără nicio formalitate dacă au fost emise în condițiile legii; dacă aceste condiții nu există sau nu au fost respectate, nu putem invoca eroarea, aparența, buna credință.
Modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de învățământ superior a fost reglementată prin Legea nr. 88/1993 și prin OUG nr.75/2005, cu modificările și completările ulterioare. Conform acestor acte normative, formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică în vederea autorizării/acreditării acestora; ori aceste etape obligatorii nu au fost respectate de către instituția de învățământ pe care a absolvit-o partea reclamantă.
În drept: art. 205 din Codul de Procedură Civilă, Legea Educației nr. 1/2011, Legea învățământului nr. 84/1995, H.G. 676/2007, H.G. 635/2008, O.G. 10/2009, Legea nr. 288/2004, O.U.G. nr.75/2005, H.G. 1011/2001, L. 554/2004, H.G. 536/2011 privind organizarea și funcționarea M.E.C.T.S., Ordinul ministrului educației nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, L 88/1993 republicată, H.G. nr. 693/2003, H.G. 1082/2003, H.G. nr. 940/2004, H.G. nr. 1175/2006, H.G. 410/2002
În probațiune, a fost depuse înscrisuri.
Prin intampinarea formulata cu privire la cererea de chemare in garantie, pârâtul MEN (fost MECTS) a solicitat respingerea acesteia, în principal ca inadmisibilă, motivat de faptul că adeverința de studii care se află în posesia reclamantului nu este un act de studii ci un act eliberat prin coința unilaterală a Universității care nu a fost recunoscut de MECTS, astfel încât se poate naște un raport juridic doar între acest emitent și beneficiarul său, adeverința fiind eliberată pe baza raporturilor contractuale dintre reclamant și pârâtă.
În subsidiar, a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție ca neîntemeiată pentru următoarele motive.
Actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate.
Art.60, alin. (1) din Legea nr. 84/1995 nu conferă dreptul instituțiilor de învățământ acreditate la zi, de a organiza automat și învățământ la distanță, sau cu frecvență redusă, ci numai vocația în acest sens, în continuare fiind obligatorie parcurgerea acelorași etape de acreditare sau autorizare provizorie ca și pentru forma de învățământ la zi.
În vederea aplicării ar. 60, alin.(l) din Legea nr. 84/1995, a fost emisă H.G. nr. 1011/2001 care reglementează condițiile de organizare a învățământului la distanță și a celui cu frecvență redusă, prevăzând expres în art. 17 că programele de învățământ la distanță sau de învățământ cu frecvență redusă se supun procedurii de evaluare academică.
De altfel, se observă, că în toate hotărârile de guvern emise în perioada 2002 ( anul înființării universității) autorizarea se realiza pe fiecare formă pe fiecare formă de învățământ, fiind menționată expres forma avută în vedere: ZI, FF, FR, ID.
Autorizarea/acreditarea vizează inclusiv formele de învățământ, nu doar domeniul, facultatea și specializarea, acest fapt rezultă și din prevederile OUG nr. 75/2005.
Potrivit art. 29, alin. 3 din OUG nr. 75/2005, „în învățământul superior acreditarea se face la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă"".
Potrivit art. 13 din OUG nr. 75/2005, evaluarea externă a calității educației cuprinde, printre altele, evaluarea capacității instituționale, a eficacității educaționale a organizației furnizatoare de educație și evaluarea calității programelor de studiu oferite. Or, o astfel de evaluare complexă presupune inclusiv analiza formei de învățământ care se dorește a fi organizată.
Potrivit art. 2, lit. c din OUG nr. 75/2005, programele de studii concretizează oferta educaționala a unei organizații furnizoare de educație.
Forma de invatamant propusa de universitate face parte din oferta educaționala deoarece formele distincte de invatamant atrag oferte educaționale diferite.
Facand parte din oferta educaționala, forma concreta de invatamant propusa de universitate se concretizează in programele de studiu, potrivit art. 2 lit c din OUG nr. 75/2005.
în vederea aplicării OUG nr. 75/2005 a fost adoptată H.G. nr. 1418/2006, care reglementează procedura de acreditare / autorizare.
În art. 1.6, paragraful 3, teza a doua a hotărârii se menționează că programele de studii ( programe care sunt supuse acreditării / autorizării potrivit art. 29 alin. 3 din OUG nr. 75/2005) se diferențiază, printre altele, și prin forma de învățământ: la zi, seral cu frecvență redusă, învățământ la distanță, etc.
Fiind un element de diferențiere, a rezultat că un program de studii la forma ZI va fi diferit de un program de studii la forma ID, fiind în realitate două programe de studii diferite, supuse separat procedurilor de autorizare/acreditare.
În concluzie, pârâta USH nu avea dreptul de a organiza forma de învățământ ID sau FR urmată de reclamant (-a,-i).
Reclamantul (-a,-ii) a(au) încheiat un contract de studii cu universitatea, contract care generează drepturi și obligații reciproce, printre care și obligație universității de a elibera documentele de studii, astfel rugăm instanța să constate că un act juridic încheiat cu nerespectarea prevederilor imperative ale legii, deci cu depășirea drepturilor conferite de lege universității organizatoare, nu poate beneficia de protecția jurisdicțională numai pentru simplul motiv că niciuna din părțile actului nu a solicitat anularea acestuia.
În concluzie, un act juridic ce incalca ordinea publica, fiind deci susceptibil de a fi lovit de nulitate absoluta, nu poate genera drepturi si obligații legitime si, deci, nici de protecție jurisdicțională in cazul nerespectarii lor.
În ceea ce privește eliberarea adeverințelor, acestea sunt emise de universitate care atestă absolvirea cursurilor și susținerea examenelor de licență, însă nu conferă prin ele însăle dreptul la emiterea diplomei de licență, nu atesta decât o situație de fapt, fiind emise în vederea executării unei obligații contractuale a universității.
Eventuala obligație a universității de a emite diplomele de studii si-ar avea izvorul direct in lege, însă numai în condițiile in care contractul de studii ar fi fost încheiat cu respectarea legii, ceea ce nu este cazul in speța.
Convingerea reclamantului (-ei, -ilor), în sensul că universitatea era autorizată să organizeze forma de învățământ pe care ei le-au urmat, s-a bazat exclusiv pe afirmațiile universității, fară a se verifica autenticitatea informațiilor.
Verificarea informațiilor presupune consultarea hotărârilor de Guvern emise anual, în care erau menționate toate universitățile din țară, cu toate specializările și formele de învățământ acreditate sau autorizate.
O asemenea verificare se impunea în acest caz, întrucât U. Spini Haret este o instituție particulară ce nu beneficiază de încrederea așteptată în mod rezonabil de cetățeni de la instituțiile sau autoritățile publice, in ceea ce privește legalitatea actelor pe care le emit.
Astfel ca nu poate fi reținuta eroarea . care se presupune ca s-ar afla absolvenții USH de la formele de invatamant FR sau ID.
Pentru a putea constitui temei al dobândirii unui drept real de la o persoana care nu are calitatea de a-1 transmite, eroarea cu privire la calitatea persoanei trebuie sa fie .>
Daca s-ar accepta ca eroarea ar fi fost . numai poziția persoanelor care s-au înscris la studii, nu si a celor care, la vremea respectiva, s-au interesat despre oferta educaționala a USH si au renunțat sa se inscrie), nu s-ar putea accepta ca eroarea a fost invincibila.
Faptul ca, probabil, parata U. Spini Haret, prin propria culpa-organizarea unor forme de invatamant neautorizate-chestiune de notorietate naționala care nu mai trebuie dovedita in cauza, a eliberat din numărul de tipizate aprobat diplome pentru absolvenții formelor de invatamant neautorizate, nu se poate imputa MEN, drept pentru care prima instanța ar trebui sa respingă cererea de chemare in garanție formulata de către U. Spini Haret in contradictoriu cu MEN, ca nefondata.
In drept: art.205 Noul Cod de procedura civila. Probe: înscrisuri.
In probatiune, partile au depus inscrisuri si practica judiciara.
Asupra admisibilității în principiu a cererii de chemare în garanție și asupra excepției invocate de pârâtul MEN prin întâmpinare, instanța s-a pronunțat în ședința publică din data de 31.10.2014.
Examinând actele și lucrările de la dosar, instanța reține următoarele.
Reclamantul este licențiat în D., fiind absolvent al Universității „S. Haret” - Facultatea de ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ADMINISTRATIVE B., specializarea D. și administrație publică.
Actul prin care se dovedește că este licențiat – adeverința depusă la fila 7 din dosar, este emisă de pârâta U. S. Haret. Acest act nu a fost revocat sau anulat, bucurându-se de prezumția de legalitate.
M. Educației, Cercetării și Tineretului (actualmente M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE) nu a solicitat în instanță anularea acestei adeverințe.
Însă adeverința în cauză, are conform art. 38 din Regulamentul privind actele de studii în sistem de învățământ superior valabilitate de maxim 12 luni. După expirarea celor 12 luni, conform art. 20 din același regulament și a prevederilor art. 7 din legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, reclamantul a fost nevoită să solicite eliberarea diplomei de licență, a suplimentului de diplomă, precum și foaia matricolă.
Pârâta U. S. Haret nu a dat curs solicitării reclamantului, conform înțelegerii avute la momentul încheierii contractului de studii deși a făcut dovada că a solicitat avizul pentru tipărirea formularelor speciale de la MECTS, prin inscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Reclamantul a fost admis la examenul de licență, nu i s-a contestat dreptul de a obține diploma de licență și suplimentul la diplomă. Prin urmare, în conformitate cu Metodologia organizării și desfășurării examenelor de studii emisă de pârâta U. S. Haret, aceasta din urmă trebuie să elibereze reclamantei actele solicitate. La randul sau, paratul MEN, in raport cu atributiile sale de control si monitorizare, va fi obligat sa elibereze avizele respective in cauza, instanta nefiind sesizata cu o cerere de anulare a actelor de studii, pentru lipsa de acreditare a paratei, iar calitatea de pârât a MEN, asigura astfel, executarea efectiva a obligatiei principale ce revine paratei U. S. Haret, de eliberare a diplomei de licenta si a actelor anexa.
Ca urmare, în temeiul art. 18 alin. 1 si 6 din legea 554/2004 cererea reclamantului de obligare a pârâtei de ordin 1 să elibereze în favoarea sa Diploma de licență, suplimentul de diplomă și foaia matricolă este întemeiată, urmând a fi admisă ca atare.
De asemenea, pârâtul de ordin 2 va fi obligat să pună la dispoziția pârâtei de ordin 1 formularele tipizate în vederea eliberării actelor de studii, în ceea ce o privește pe reclamantă.
Pentru a hotarî astfel in ceea ce priveste petitul 2, instanta a avut in vedere ca atâta timp cât pentru tipărirea și eliberarea actelor susmenționate este nevoie de avizul MEN, iar în cauză, avizul de la această autoritate nu s-a dovedit că s-a dat cu privire la cererea reclamantului va fi admisă și această cerere. De altfel, paratul recunoaste ca nu a dat avizul necesar si se opune admiterii actiunii reclamantului, prevalandu-se in esenta de imprejurarea ca, reclamantul nu a absolvit o formă de invatamant acreditată sau autorizată provizoriu, insa aceasta aparare nu poate fi retinuta in cauza, intrucat instanta nu a fost investita cu o cerere privind legalitatea acreditarii formelor de invatamant din cadrul Universitatii parate.
Asa fiind, astfel cum s-a retinut in cele ce preced, numai prin admiterea și a petitului 2, se asigura executarea efectiva a obligatiei principale ce revine paratei U. S. Haret, de eliberare a actelor de studii solicitate, in speta existand o interdependenta intre cele doua obligatii mentionate in actiunea introductiva, in raport de competenta legala a fiecarei autoritati.
Capătul de cerere privind obligarea paratei de ordin 1 la eliberarea actelor solicitate în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței ce se va pronunța, nu poate fi primit în condițiile în care, acest termen este prevăzut imperativ de art. 24 alin. 1 din Legea 554/2004, în caz de neexecutare, autoritatea expunându-se incidenței disp. art. 24 alin. 2 din același act normativ, pentru aplicarea cărora desigur, trebuie demarata o procedura judiciara distincta, care se desfasoara potrivit art. 25 alin.1 din lege.
Având în vedere aceste considerente, acțiunea reclamantei urmează a fi admisă în parte, în limitele mai sus arătate.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. ”S. Haret”, instanța retine ca aceasta este lipsita de temei, urmand a o respinge ca atare, intrucat, cata vreme MEN are calitatea de parat in actiunea dedusa judecatii, fiind obligat să pună la dispoziția pârâtei de ordin 1 formularele tipizate în vederea eliberării actelor de studii, în ceea ce o privește pe reclamantă, iar acesta are calitate procesuala pasiva, inseamna ca, un parat nu poate chema in garantie un alt parat, alaturi de care s-a dovedit ca este tinut sa-și îndeplinească obligațiile.
În temeiul art. 453 alin. 1 din codul de procedură civilă vor fi obligați pârâții să plătească în favoarea reclamantului suma de 20 de lei, cu titlu cheltuieli de judecată, reprezentând taxă timbru.
Întrucât cererea de chemare în garanție a fost respinsă, cheltuielile de judecată solicitate de pârâta de ordin 1 nu pot fi acordate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul M. S. N., CNP_, cu domiciliul ales în A. I., ., jud. A. – la Cabinet de Avocat A. A.. L., în contradictoriu cu pârâții:
1.U. S. HARET, cu sediul în București, .. 13, sector 3 și
2.M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE (fost M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului - MECTS), cu sediul în București, .. 28-30, sector 1 și în consecință:
Obligă pârâta de ordin 1 să-i elibereze reclamantului: Diploma de licență conform adeverinței de studiu nr. 599/09.07.2009, suplimentul de diplomă și foaia matricolă.
Obligă pârâtul de ordin 2 să pună la dispoziția pârâtei de ordin 1 formularele tipizate în vederea eliberării actelor de studii în ceea ce-l privește pe reclamant.
Respinge în rest acțiunea.
Obligă pârâții să plătească reclamantului suma de 20 lei cheltuieli de judecată.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâta de ordinul 1 împotriva chematului în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE (fost MECTS).
Respinge cererea pârâtei de ordinul 1 cu privire la cheltuielile de judecată.
Cu drept de recurs în termen 15 zile de la comunicare.
Recursul si motivele de recurs se vor depune prin avocat sau consilier juridic la Tribunalul A., sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică din data de 31.10.2014.
Președinte, G. C. M. | ||
Grefier, R. B. |
Red. Tehnored. G.C.M.
Ex. 5/8.12.2014
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 641/2014. Tribunalul ALBA → |
|---|
