Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 596/2014. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 596/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 20-11-2014 în dosarul nr. 2215/175/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 596/A/2014
Ședința publică de la 20 Noiembrie 2014
Completul compus din:
Președinte C. C.
Judecător G. C. M.
Grefier S. A.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de intimatul apelant I. T. de Muncă A. împotriva Sentinței civile nr. 301/2014, pronunțată de Judecătoria Aiud, în contradictoriu cu intimatul ., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilierul juridic B. A.-M. pentru apelant și av. D. S. D., în substituire av. C. C., pentru intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, în baza art.95 pct.2 din C., raportat la art.34 al.2 din OG nr. 2/2001, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Instanța, în baza art.238 al.1 C., pune în discuție durata estimativă necesară pentru cercetarea procesului.
Reprezentanții părților arată că procesul poate fi soluționat la acest termen.
Instanța constată că termenul de soluționare a prezentului apel este astăzi.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară închisă probațiunea și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentanta apelantului solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea în totalitate a sentinței pronunțată de Judecătoria Aiud și în consecință, respingerea plângerii contravenționale.
Arată că, în mod greșit, instanța de fond a apreciat starea de fapt de la momentul controlului și probele care au fost administrate în cauză.
Nu a avut în vedere că acea persoană a fost depistată prestând activitate la punctul de lucru al societății, că a luat la cunoștință de faptul că prestează activitate pentru ., pentru că acolo funcționa o altă societate, persoana arată clar în declarație că a venit să presteze activitate pentru societate și că a fost rugat de administrator ca să facă anumite cumpărături.
În aceste condiții era evident că între cele două părți se derula un raport de muncă, însă fără respectarea prevederilor legislației muncii.
Acea persoană a mai prestat activitate și a mai fost angajata acestei societăți, iar o persoană care era în căutarea unui loc de muncă, nu a venit pur și simplu ca să facă anumite servicii, fără a primi o anumită sumă de bani pentru serviciile efectuate.
Din toate probele de la dosar rezultă că între părți se derula un raport de muncă, motiv pentru care solicită admiterea apelului.
Avocata intimatului solicită respingerea apelului, menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală. Consideră că agentul constatator,în mod netemeinic,a stabilit că a săvârșit contravenția,întrucât susținerile acestuia nu sunt reale,mai mult decât atât, acesta nu și-a dovedit susținerile prin nici o probă, doar prin cele susținute de către numitul P. T., el nu a adus în susținerea afirmațiilor nici măcar un martor.
Instanța de fond a reținut în mod corect faptul că numitul P. T. era în căutarea unui loc de muncă, la acel moment în care s-a desfășurat controlul, acesta nu presta activitate în cadrul societății,astfel că nu se consideră că s-a săvârșit o contravenție în acest sens. Era acolo, într-adevăr,în căutarea unui loc de muncă, pe care l-a și ocupat în zilele următoare, iar administratorul societății doar l-a rugat să ducă niște șuruburi la sediul altei firme pe care acesta o deținea.
Din probele administrate la dosar nu se relevă cu certitudine vinovăția acestuia.
Fără cheltuieli de judecată.
Instanța declară închise dezbaterile și lasă cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra apelului de față:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Aiud sub dosar nr._, petenta . a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ A., ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:
- în principal, anularea procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 27.05.2013 de I. T. de Muncă A. și exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 10.000 lei, stabilită prin acesta.
- în subsidiar, modificarea procesului - verbal în sensul aplicării măsurii avertismentului.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că la data de 23.05.2013 ora 13:00, agenții constatatori I. G. si Balasz A. M. din cadrul Inspectoratului T. de Muncă A., au efectuat un control tip campanie în domeniul relațiilor de muncă, sănătății și securității în muncă la hala service a . SRL, din localitatea Unirea, .. 222 C, jud. A..
Agentul constatator a consemnat în procesul verbal faptul că, în urma declarațiilor numitului P. T., a rezultat primirea la lucru a acestuia la . în data de 23.05.2013, fără a avea întocmit în formă scrisă contract individual de muncă. S-a mai reținut că acesta a fost depistat la data respectivă în hala service a . SRL din localitatea Unirea, unde desfășura activitate.
La solicitarea organelor de control, numitul P. T. a completat sub semnătură proprie fișa de identificare conform HG. 1377/2009. Din declarațiile lui, consemnate în Anexa de constatre la P.V. nr._ din 27.05.2013, rezultă că „a fost rugat de patronul . să îi ducă niște șuruburi din Ocna M. până la Unirea, fiind în căutarea unui loc de muncă".
Petenta a menționat că această persoană, aflată în căutarea unui loc de muncă la firma . a fost rugată de administratorul firmei să ducă niște șuruburi la cealaltă firmă pe care o are. Din punctul său de vedere nu au săvârșit nici o contravenție întrucât această persoană nu desfășura activitate efectiv în cadrul firmei, a luat doar legătura cu administratorul societății în vederea angajării și urma să fie angajată cu forme legale în zilele următoare.
În procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor încheiat în ziua de 27.05.2013, la sediul ITM A., nu s-a consemnat dacă s-a verificat de către inspectorii de muncă dacă numitul P. T. are relații de muncă cu ., procesul verbal fiind întocmit doar în baza celor declarate de numitul P. T., care cunoștea faptul că urma să fie angajat la această firmă. Inspectorii ITM aveau obligația de a consemna efectuarea controlului în Registrul Unic de Control, înaintea începerii acestuia, așa cum prevede Legea 252/2003 art. 3 alin. 2,3,4,5 privind Registrul Unic de Control. În fapt ei nici nu au controlat efectiv firma ., nu au cerut și nici nu au consemnat în RUC al acestei firme efectuarea controlului și nici nu specifică în actele de control motivele pentru care nu s-a consemnat, așa cum legea prevede.
Un alt motiv de anulare al procesului verbal de contravenție nr._ din 27.05.2013, se referă la încălcarea dispozițiilor art. 19 din O.G. nr.2/2001.
Potrivit acestor dispoziții, procesul verbal se semnează de contravenient (în speță - de reprezentantul societății sancționate contravențional), iar în cazul în care acesta nu este de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor.
Este puțin probabil sau chiar improbabil ca la orele de program și în acel loc (sediul ITM, A. I.) să nu fi existat nici un potențial martor în zonă. Chiar și într-un astfel de context, agentul constatator are obligația să depună toate diligentele pentru identificarea unui martor care să confirme cele reținute.
În subsidiar, a considerat că agentul constatator putea să aplice un avertisment pentru fapta contravențională reținută a fi fost săvârșită, făcând aplicarea prevederilor art.5 alin.2 lit.a din OG 2/2001. Conform art.1 din OG nr. 2/2001, constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, în acest sens stabilirea vinovăției revenind inspectorului care efectuează controlul.
Raportat la stabilirea gradului de vinovăție, sancțiunea aplicată trebuie să aibă în primul rând un rol preventiv, iar aplicarea unui avertisment este suficientă pentru a fi atins scopul prevăzut de legiuitor.
În probațiune, petenta a depus înscrisuri: copia Certificatului de înregistrare eliberat de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul A. pentru M. S. SRL (fl.5); copia Certificatului de înregistrare eliberat de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul A. pentru Automobil Service H. SRL (fl.5); înștiințarea . nr._ emisă de către I.T.M. A. către . (fl.7); adresa nr.8201/29.05.2013 a I.T.M. A. emisă către petentă (fl.8); procesul - verbal de control ., nr._/27.05.2013 (fl.9): anexa nr. la P.V. nr._/27.05.2013 de constatare și de măsuri dispuse în domeniul relațiilor de muncă (fl.10-13); proces - verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/27.05.2013 (fl.14-15), listă cu martori (fl.27) și a fost audiat martorul P. T. (fl.63).
Prin întâmpinarea depusă la fila 32, intimatul a solicitat respingerea plângerii formulată de petentă și menținerea ca legal și temeinic a procesului-verbal de contravenție așa cum a fost întocmit.
A precizat că în data de 23.05.2013, inspectorii de muncă ai ITM A. au efectuat un control în hala service a . SRL din Unirea. Aceștia au identificat persoanele care desfășurau acolo activitate printre aceștia numărându-se și numitul P. T..
Această persoană a fost depistată prestând activitate, respectiv efectua lucrări de cofrare, fiind echipat în salopetă. În deplină cunoștință cu prevederile Codului Penal privind falsul în declarații, această persoană a dat declarație pe propria răspundere în care a consemnat faptul că prestează activitate în cadrul societății . din data de 23.05.2013, precum și faptul că nu a semnat contract individual de muncă.
De altfel, atât din declarația susnumitului, cât și din plângerea contravențională rezultă faptul că numitul P. T. a fost „rugat" de către administratorul . să facă anumite servicii pentru contravenientă. La momentul controlului, între părți se derula un raport de muncă, însă fără respectarea prevederilor legislației muncii.
Față de această stare de fapt, a apreciat că în mod corect inspectorii de muncă au aplicat sancțiunea amenzii atunci când au constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute la art.260 alin. 1 lit.e din Codul Muncii.
A mai arătat că numitul P. T. era o persoană cunoscută în cadrul societății, deoarece el a mai prestat activitate pentru aceasta în perioada 09.03._12.
A învederat faptul că prevederile legislației muncii impun pentru angajator obligația de a încheia contract individual de muncă anterior primirii în lucru a persoanelor ce urmează a presta activitate. Acest lucru reiese din disp. art. 16 din Codul Muncii: „ Anterior începerii activității, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă.
Angajatorul este obligat ca, anterior începerii activității, să înmâneze
salariatului un exemplar din contractul individual de muncă.
Munca prestată în temeiul unui contract individual de muncă constituie vechime
în muncă.”
Intimatul a mai arătat că prestarea muncii, în alte condiții decât cele prevăzute de lege, îl privează pe cel care prestează activitate de dreptul de a beneficia de vechime în muncă, și de beneficiul altor drepturi cum ar fi concediul de odihnă, uneori chiar și de primirea salariului cuvenit, iar angajatorul se sustrage de la plata contribuției la bugetul asigurărilor sociale de stat, a celei de la bugetul de asigurări de sănătate (în caz de accident de muncă angajatul urmând să suporte contravaloarea asigurărilor sociale din bugetul propriu, și nu angajatorul, așa cum ar fi firesc, ca o consecință a obligațiilor asumate prin contractul individual de muncă), iar angajatorul are obligația de a nu primi la muncă nici o persoană fără întocmirea formelor legale de angajare, aceasta fiind o condiție care trebuie îndeplinită anterior primirii la muncă a persoanei.
De asemenea, „munca la negru" este fapta cu gradul cel mai ridicat de pericol social în domeniul relațiilor de muncă, tocmai pentru aceasta cuantumul amenzii prevăzut de legiuitor este mare, respectiv_-_ lei pentru fiecare persoană depistată, peste 5 persoane fiind considerară infracțiune, iar acest fenomen se dorește a fi eradicat la nivel național. Față de cele mai sus menționate, apreciază intimata că nu se justifică nici o eventuală înlocuire a sancțiunii amenzii cu avertisment.
În drept, prevederile Legii 53/2003, HG nr.500/201 1, OG nr.2/2001.
În probațiune, depune în copie înscrisuri: fișă de identificare a numitului P. T. (fl.34); extras REVISAL din care rezultă că numitul P. T. a mai prestat activitate pentru petentă (fl.35).
Prin sentința civilă nr.301/2014 instanța de fond a reținut că la data de 27.05.2013, a fost întocmit de către agenții constatatori din cadrul ITM A. procesul-verbal de contravenție . nr._, prin care petenta ., a fost sancționată cu amendă în cuantum de 10.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea 53/2003, reținându-se în sarcina acesteia că, în urma controlului efectuat la data 23.05.2013, la hala service a . SRL din localitatea Unirea, s-a constatat faptul că numitul P. T. a fost „primit la muncă” fără a avea întocmit contract individual de muncă.
Examinând cu prioritate procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat de către intimat la data de 27.05.2013, sub aspectul legalității întocmirii sale, aspect ce precede analiza temeiniciei actului de sancționare contestat, instanța a apreciat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, nefiind incidentă nicio cauză de natură să atragă nulitatea acestuia, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.
Petenta a contestat starea de fapt reținută de către inspectorii ITM în cuprinsul procesului-verbal de contravenție invocând în apărarea sa faptul că numitul P. T. nu presta activitate în favoarea petentei, așa cum în mod greșit s-a reținut prin procesul-verbal.
Contravenția reținută în sarcina petentei prevăzută de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 astfel cum a fost enunțată mai sus presupune întrunirea cumulativă a două elemente: identificarea unor persoane care la data controlului prestează activitate în mod efectiv în sarcina și în favoarea unei persoane și că acestea nu au încheiat contract individual de muncă, iar față de caracterul imperativ al acestei dispoziții este irelevant dacă activitatea de muncă urmează a fi prestată sporadic sau permanent, ori dacă persoana ce prestează munca este în anumite legături de rudenie/prietenie cu reprezentantul legal al persoanei juridice angajatoare.
Astfel, coroborând susținerile societății petente cu materialul probator administrat în cauză, îndeosebi cu declarațiile martorului P. T. (filele 34, 63), instanța a constatat că petenta, deși nu a reușit la modul absolut să facă proba contrară celor reținute de către agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal de contravenție contestat, a reușit să inducă o îndoială serioasă cu privire la situația faptică.
Astfel, martorul P. T. a declarat în fața instanței că nu a prestat muncă pentru ., că la acea dată era în căutarea unui loc de muncă, avea de efectuat o deplasare și, în drum, la rugămintea domnului H. (administratorul .) a lăsat la hala auto din Unirea niște șuruburi, moment în care a fost surprins în locația respectivă de către inspectorii ITM care efectuau controlul și care au presupus că lucrează în locația respectivă, fără ca acest aspect să fi fost conform realității. Cu privire la declarația completată în fața inspectorilor ITM, a arătat că i-a fost dictat conținutul de către unul dintre inspectori, că inițial a refuzat să o completeze, iar sub amenințarea cu amenda, a completat-o, făcând mențiune la final că nu lucrează pentru petentă, ci că este în căutarea unui loc de muncă.
Instanța a apreciat că declarația martorului dată în fața instanței se coroborează și cu cele consemnate în cuprinsul celor consemnate de acesta la finalul fișei de identificare întocmite de inspectorii ITM (f. 34), fișă care are, de altfel, un conținut cu informații contradictorii. Pe de o parte, se menționează că martorul este în perioada de probă, apoi că nu a făcut decât să ducă niște șuruburi la hala auto, fără a presta o altă activitate pentru petentă.
De asemenea, instanța a mai avut în vedere și faptul că, potrivit anexei de constatare (f. 11), este menționat faptul că a fost identificat prestând „activitate de cofrare” numitul P. T., care, de altfel, a fost angajat în trecut al aceleiași societăți. Pe de altă parte, martorul a declarat că, la momentul controlului, nu efectua astfel de activități, nu era îmbrăcat în salopetă, așa cum susțin inspectorii ITM, iar activitatea anterioară prestată pentru societate a fost de taximetrie, deci, un alt domeniu de activitate.
Față de toate acestea, instanța a constatat că există suficiente elemente care să instituie o îndoială serioasă cu privire la starea de fapt, motiv pentru care, având în vedere principiul prezumției de nevinovăție, principiu de drept material penal căruia îi este asimilat, potrivit jurisprudenței CEDO, domeniul contravenționalului, urmează a considera că starea de vinovăție a petentei nu a fost suficient probată de către intimată, motiv pentru care, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, instanța a apreciat ca fiind înlăturată prezumția de temeinicie a procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 27.05.2013 și a dispus anularea acestuia, cu consecința exonerării petentei de la plata amenzii contravenționale în sumă de 10.000 lei.
Intimatul I. T. de Muncă a declarat apel împotriva sentinței civile nr.301/2014 a Judecătoriei Aiud, solicitând schimbarea în tot a hotărârii apelate, în sensul respingerii plângerii formulate de către ..
În fapt, în data de 23.05.2013, inspectorii de muncă ai ITM A. au efectuat un contre în hala service a . SRL din Unirea. Aceștia au identificat persoanele care desfășurau acolo activitate printre aceștia numărându-se și numiți P. T..
Această persoană a fost depistată prestând activitate, respectiv efectua lucrări de cofrare, fiind echipat în salopetă. În deplină cunoștință cu prevederile Codului Penal privind falsul în declarații, această persoană a dat declarație pe propria răspundere în care a consemnat faptul că prestează activitate în cadrul societății . din data de 23.05.2013, precum și faptul că nu a semnat contract individual de muncă.
De altfel, atât din declarația susnumitului, cât și din plângerea contravențională rezultă faptul că numitul P. T. a fost „rugat" de către administratorul . să facă anumite servicii pentru contravenientă. Rezultă astfel, că la momentul controlului, între părți se derula un raport de muncă, însă fără respectarea prevederilor legislației muncii.
Față de această stare de fapt, se apreciază că în mod corect inspectorii de muncă au aplicat sancțiunea amenzii atunci când au constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute la art.260 alin. 1 lit.e din Codul Muncii.
În urma administrării probelor, instanța de fond a admis plângerea reținând că deși petenta „ nu a reușit la modul absolut să facă proba contrară celor reținute de către agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal de contravenție contestat, a reușit să inducă o îndoială serioasă cu privire la săvârșirea faptei".
Însă se apreciază de către intimată că nu există dubii cu privire la existența faptei contravenționale. La momentul controlului susnumitul se afla la punctul de lucru al . arătată de către inspectorul de muncă. Agentul constatator nu avea cum „ să inventeze " că acesta presta activitatea „ de cofrare " dacă nu ar fi desfășurat o astfel de activitate.
Instanța de fond nu a avut în vedere faptul că numitul P. T. a consemnat că a fost trimis " de administratorul unității, aspect care a fost recunoscut și în plângerea contravențională. Munca pe care a fost pus să o presteze a fost în folosul .. Chiar și faptul că lucrează pentru contravenientă a fost arătat tot de acesta, inspectorii de muncă neștiind acest aspect, în condițiile în care controlul a fost efectuat la o altă societate, respectiv . SRL
Considerentele sentinței sunt contradictorii. Pe de-o parte, instanța a reținut ca motiv care să ducă la admiterea plângerii faptul că informațiile completate în fișa de identificare sunt conforme cu realitate și că din aceasta rezultă că numitul P. că nu a prestat activitate, ci doar a venit să aducă niște șuruburi, iar aceasta „ se coroborează " cu cele relatate de acesta în fața instanței . Pe de altă parte, instanța a reținut că informațiile din fișa de identificare „ au fost dictate de unul dintre inspectorii de muncă " și nu conține starea de fapt corectă.
Controalele efectuate de către inspectorii de muncă pentru depistarea și combaterea muncii fără forme legale, sunt de notorietate publică. Cei care au astfel de practici încearcă, la rândul lor, să găsească diferite „ explicații " pentru a nu fi sancționați. La rândul lor, cei care acceptă să presteze activitate în astfel de condiții „ colaborează " cu așa-ziși angajatorii și arată în fișele de identificare că „ am venit doar acum în vederea angajării ", „ am venit să mă interesez de un loc de muncă " sau alte susțineri de acest fel. în condițiile în care un loc de muncă se găsește tot mai greu, aceste persoane acceptă să lucreze și fără forme legale, doar pentru a avea un venit. în acest context, considerăm că instanțele ar trebui să aibă în vedere aceste aspecte pentru ca cei care săvârșesc o astfel de faptă contravențională să răspundă, potrivit legii.
Și în cazul de față, instanța de fond ar fi trebuit să aibă în vedere starea de fast de la momentul controlului, când susnumitul a fost depistat prestând efectiv activitate, pentru .. Numitul P. locuiește în Ocna-M., iar el a fost găsit la punctul de lucru al .. Ori, o persoană care este „în căutarea unui loc de muncă" nu „face servicii gratuite" dintr-o localitate în alta pentru un fost angajator, doar așa „ din recunoștință ".
În drept: Legea 53/2003, NCPC.
Petenta intimată . a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat de INSPECTORATL T. DE MUNCĂ A..
În fapt, această persoană, aflată în căutarea unui loc de muncă la firma . a fost rugată de administratorul firmei să ducă niște șuruburi la cealaltă firmă pe care o are. Din punctul său de vedere nu a săvârșit nicio contravenție întrucât această persoană nu desfășura activitate efectiv în cadrul firmei, a luat doar legătura cu administratorul societății în vederea angajării și urma să fie angajată cu forme legale în zilele următoare.
In speță, se constată că norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general, iar amenda aplicată nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire. Având în vedere cele de mai sus, se consideră că acuzația adusă societății este o acuzație penală în sensul Convenției, iar aceasta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.
Prezumția de nevinovăție poartă și asupra sarcinii probei, care revine agentului constatator iar îndoiala profită petentului conform regulii « in dubio pro reo » ca și principiu complementar al prezumției de nevinovăție.
Totodată, se consideră că agentul constatator putea să aplice un avertisment pentru fapta contravențională reținută a fi fost săvârșită, făcând aplicarea prevederilor art.5 alin.2 din OG nr.2/2001. Conform art.1 din OG nr.2/2001, constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, în acest sens stabilirea vinovăției revenind inspectorului care efectuează controlul.
Raportat la stabilirea gradului de vinovăție, sancțiunea aplicată trebuia să aibă în primul rând un rol preventiv, iar aplicarea unui avertisment ar fi fost suficientă pentru a fi atins scopul prevăzut de legiuitor.
În drept: O.G. nr.2/2001; art. 205, art. 223 alin.3 din NCPC
Procedând la analizarea apelului formulat, Tribunalul reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție atacat, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 10.000 lei, pentru faptul că ar fi primit la muncă pe numitul P. T., fără ca anterior să încheie cu această persoană contract individual de muncă.
Tribunalul reține că dispozițiile speciale cu aplicabilitate în domeniul contravențional, respectiv cele cuprinse în OG nr. 2/2001, nu conțin reglementări exprese referitoare la forța probantă a procesului verbal de constatare a contravenției.
Cu toate acestea, fiind vorba despre un act întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. Astfel, în favoarea conținutului actului constatator încheiat ca urmare a percepțiilor proprii ale agentului constatator există o prezumție simplă relativă că reflectă adevărul.
În acest sens, este de remarcat că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului se reține în mod constant că prezumțiile nu sunt, în principiu, contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut ca prezumțiile sunt permise de Convenție, iar în special, art. 6 par. 2 impune statelor să aibă în vedere aceste prezumții în limite rezonabile, ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării (paragr. 28). În materie de circulație rutieră, art. 6 par. 2 nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces verbal la realitate, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră (Stevens împotriva Belgiei, nr._/00, (dec.), 9 decembrie 2004 și, mutatis mutandis, Bosoni împotriva Franței, nr._/97, decizia din 7 septembrie 1999 și Adoud împotriva Franței, nr._/97, decizia din 7 septembrie 1999).
De altfel și în cauza I. P. c. României (cererea nr._/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011), Curtea a apreciat că invocarea de către instanță a prezumției de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție, cu consecința obligării petentului la răsturnarea sa, nu putea avea un caracter neașteptat pentru acesta, având în vedere dispozițiile naționale incidente în materia contravențională.
Garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție în materie penală, printre care se numără dreptul la respectarea prezumției de nevinovăție, sunt aplicabile pentru proceduri referitoare la contestarea procesului verbal, care au atras, pentru contravenienți, sancționarea cu amendă, cu aplicarea de puncte de penalizare și/sau suspendarea permisului de conducere (Malige împotriva Franței, 23 septembrie 1998,pct. 39-40).
Cu toate acestea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului menționează în mod expres că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca, de altfel, nici obligația organului constatator de a suporta întreaga sarcină a probei. Limitele de apreciere mai largi sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție sunt justificate în măsura în care Curtea a decis ca faptelor contravenționale le corespunde și o posibilitate de investigare mai restrânsă din partea autorităților, numărul acestora fiind extrem de mare.
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul verbal nu are caracter absolut.
Dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal deși din probele administrate de acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În speță, instanța trebuie să aibă în vedere asigurarea unui just echilibru pe de o parte, între prezumția de nevinovăție ce îi este garantată de dispozițiile convenționale anterior evocate și dreptul la apărare garantat de par. 1 al art. 6 și pe de altă parte, prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal atacat.
Pornind de la premisa enunțată, câtă vreme reprezentantul legal al petentei nu a fost de față cu ocazia încheierii procesului verbal, iar persoana depistată că ar fi desfășurat activitate fără forme legale a menționat în mod clar faptul că a rugat-o patronul firmei să ducă niște șuruburi din Ocna M. până la sediul societății din localitatea Unirea, aspectele în cauză sunt de natură să inducă o stare de incertitudine, de îndoială cu privire la vinovăția sa, dubiu care îi profită. Astfel, se observă că persoana în cauză a fost găsită într-o hală aparținând . SRL și nu ., activitatea acesteia din urmă desfășurându-se în Ocna M. și nu în localitatea Unirea, unde a avut loc controlul. Pe de altă parte, obiectul de activitate al ambelor societăți îl reprezintă întreținerea și repararea autovehiculelor, or, inspectorii ITM au arătat că numitul P. T. efectua lucrări de cofrare, care sunt specifice activității de construcții, care nu au legătură cu întreținerea autovehiculelor. Totodată, deși în fișa de identificare, numitul P. T. a subliniat mențiunea că prestează activitate - în perioada de probă, la programul de lucru a precizat de la ora 12,30 la 13,00, or, nu există normă de muncă de jumătate de oră. De asemenea, se constată că în perioada 2011-2012 această persoană a fost încadrată la . ca și șofer, iar la momentul actual desfășoară această activitate la o firmă de transport internațional.
Înfăptuirea justiției cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunță, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă. Or, în cauză, însăși constatarea faptei și încheierea procesului verbal de contravenție s-a bazat pe probe îndoielnice, după cum s-a reținut deja. De altfel, din interpretarea dispozițiilor art.1 și 5 din O.G. nr.2/2001, rezultă că temeiul angajării răspunderii contravenționale este săvârșirea unei fapte ce constituie contravenție, iar față de principiul legalității, existența contravenției trebuie dovedită în mod temeinic, printr-un proces-verbal care să cuprindă împrejurări ce corespund pe deplin realității obiective. Însă, instanța retine că probațiunea administrată nu vine în susținerea stării de fapt descrisă în procesul verbal de contravenție, ci din contră conturează cel mai puternic factorul de îndoială, dubiu ce va profita petentei în temeiul principiului de drept in dubio pro reo.
Față de considerentele arătate mai sus, Tribunalul reține că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, interpretând în mod corect materialul probator administrat în cauză, astfel că, în baza disp. art.480 alin.1 NCPC, va respinge ca nefondat apelul declarat de intimatul I. T. DE MUNCĂ A. împotriva sentinței civile nr.301/2014 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr._ .
Intimata petentă nu a solicitat cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de intimatul I. T. de Muncă împotriva sentinței civile nr.301/2014 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr._, în contradictoriu cu petenta ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 20.11.2014
Președinte, C. C. | Judecător, G. C. M. | |
Grefier, S. A. |
Red/Tehnored.CC/4 ex./08.01.2015
Judecător fond: F. E. A.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 54/2014.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1331/2014. Tribunalul... → |
|---|
