Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 27-11-2014, Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 27-11-2014 în dosarul nr. 592/298/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 618/A/2014
Ședința publică de la 27 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.
Judecător B. A. A.
Grefier R. C.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de petentul apelant F. M. F. împotriva sentinței civile nr. 490/2014 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul I. DE POLIUȚIE AL JUDEȚULUI A..
Obiectul cauzei: anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic C. G. A. pentru intimat, lipsind petentul apelant.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care arată că:
La data de 07.11.2014 mandatarul apelantului a depus la dosar o adresă prin care arată că depune diferență timbraj. La adresă a anexat taxa de timbru în sumă de 10 lei.
La data de 24.11.2014 CNADNR a depus la dosar răspuns la adresa emisă de instanță. La adresă a anexat informațiile furnizate de Secția DN A..
Reprezentanta intimatului depune al dosar delegație.
Reprezentanta intimatului susține că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat în cauză împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea apelului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală. Susține că, procesul verbal încheiat este temeinic și legal. În ceea ce privește temeinicia susține că starea de fapt a fost confirmată de probatoriul administrat în cauză. Cu privire la legalitate arată că, în ceea ce privește indicarea ca și temei juridic de sancționare a contravenției, art. 101, în loc de art. 100, acesta nu reprezintă un motiv de nulitate absolută a procesului-verbal de contravenție, ci nulitate relativă a procesului verbal, iar în acest caz, cel ce o invocă trebuie să dovedească că a suferit o vătămare, or petentul nu a dovedit vătămarea.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față;
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. la data de 01.04.2014, petentul F. M. – F. a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. DE POLIUȚIE AL JUDEȚULUI A., anularea procesului verbal de contravenție . nr._ emis de intimat în data de 15.03.2014, ca fiind netemeinic și pe cale de consecință exonerarea sa de plata amenzii și neaplicarea punctelor amendă în valoare de 340 lei și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. 2/2001; OUG 195/2002.
În dovedirea plângerii sale, petentul a solicitat încuviințarea probei cu martori, martori oculari, pasageri în autoturismul pe care l-a condus.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal de contravenție așa cum a fost întocmit.
În drept a invocat prevederile O.G.2/2001, ale OUG nr.195/2002 republicată.
În dovedirea apărărilor sale, intimatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri:
raportul agentului constatator, planșa foto.
În probațiune, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și proba testimonială.
Prin sentința civilă nr. 490/2014 a Judecătoriei S., a fost respinsă plângerea formulată de petentul F. M. F., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., în consecință a fost menținut procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din data de 15.03.2014, având în vedere următoarele considerente:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ întocmit la data de 15.03.2014, petentul a fost sancționat pentru ca a condus pe DN1 km 351 auto cu nr._, din direcția Sibiu-S., la intersecția cu DJ106 i nu a respectat semnificația indicatorului „Obligatoriu la dreapta”, fapta contravențională fiind prevăzută de art. 109 din R OUG 195/2002 și sancționată de art.101 alin.1 pct. 3 din OUG 195/2002, aplicându-se sancțiunea amenzii în cuantum de 340 lei. Procesul-verbal atacat, în care au fost consemnate la rubrica obiecțiunile petentului ”Nu am de făcut mențiuni. Nu am văzut semnul respectiv”, este semnat de contravenient.
Fiind învestita, potrivit art.34 al.1 din OG nr. 2/2001, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constata ca sub aspectul legalității procesului-verbal, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.16 si 17 din OG nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
Petentul nu a formulat obiecțiuni și a recunoscut că nu a văzut semnul de circulație, cu prilejul întocmirii procesului-verbal, semnând procesul-verbal fără rezerve, fapt a cărui semnificație nu poate fi decât aceea a acordului cu privire la mențiunile consemnate și sancțiunea aplicata de agentul constatator. Este evident că după semnarea procesului-verbal în atare mod și recunoașterea faptei, persoana sancționată are obligația de a justifica atitudinea substanțial diferită, materializată prin contestarea ulterioară a procesului-verbal, în condițiile în care nu a avut nimic de obiectat cu prilejul întocmirii acestuia și aducerii la cunoștința a faptei imputate de agentul constatator, ocazie cu care a recunoscut că a greșit. Simpla negare a situației de fapt nu poate conduce la înlăturarea prezumției de veridicitate a celor expuse în procesul-verbal contestat.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța constată că situația de fapt reținută de agentul constatator corespunde realității, proba faptului ca petentul nu a respectat semnificația indicatorului „Obligatoriu la dreapta”, fiind făcută de constatarea directă a agentului de poliție consemnată în actul constatator, întocmit cu respectarea normelor legale. Starea de fapt consemnată în cuprinsul procesului-verbal este susținută și de declarația martorului propus de petent, G. P. B. (f.30), care se afla în autoturism împreună cu petentul, care a relatat că se deplasau pe direcția Sibiu-Cluj, deplasându-se înainte spre S. și nu a observat indicatorului „Obligatoriu la dreapta”, iar după ce au fost opriți de poliție și-au continuat drumul și nu s-au întors să verifice dacă exista indicatorul „Obligatoriu la dreapta”.
Instanța consideră că mențiunile privind situația de fapt se bucură de prezumția de veridicitate, întrucât reprezintă constatări directe ale agentului de poliție care a asistat la săvârșirea contravenției, nerespectarea semnificației indicatorului „Obligatoriu la dreapta”, putând fi observată direct de agentul de poliție, prin propriile simțuri, iar art. 109 al.1 din OUG nr. 195/2002 conferă valoare probatorie constatărilor directe ale agentului de poliție.
Susținerile petentului din plângere sunt neîntemeiate, nefiind dovedite nici prin declarația martorului propus de petent, G. P. B. (f.30), nici de înscrisurile depuse de intimat și, de altfel, de nicio proba de la dosar.
Petentul ar fi trebuit să fie conștient ca respectarea indicatoarelor rutiere este o regula de baza a legislației rutiere, a cărei simplă nerespectare vădește dezinteresul pentru normele rutiere și poate avea consecințe foarte grave atât pentru viața și integritatea corporală a celorlalți participanți la trafic, cât și pentru conducătorul auto care o încalcă, fiind cauza producerii multor accidente rutiere.
Actul sancționator analizat cuprinde constatări personale ale agentului de poliție cu privire la situația de fapt descrisă, care au forța probantă conferită de abilitatea legală a agentului constatator de a constata și sancționa astfel de fapte, conform dispozițiilor art. 15 din OG nr. 2/2001, iar acesta a avut posibilitatea de a aprecia și gradul de pericol concret creat de petent prin săvârșirea contravenției, astfel că, în ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale în raport de dispozițiile art. 21 al.3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată este cea prevăzută de lege și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul F. M. F., care a solicitat modificarea in totalitate a sentinței atacate in sensul admiterii plângerii contravenționale cu consecința anularii procesului verbal atacat.
În motivare, se arată că la data de 15.03.2014 petentul se deplasa pe direcția București - Cluj N. si a fost oprit de către un agent de politie care i-a comunicat ca la o intersecție prin care a trecut, nu a respectat indicatorul de obligare a vira la dreapta, motiv pentru care a fost sanctionat cu amenda contravenționala in cuantum de 340 lei.
Prin plângerea adresata instanței de fond petentul a solicitat anularea procesului verbal de contravenție si a sancțiunilor dispuse prin acesta pe considerentul ca, asa cum a arătat si in plângere si cum a fost consemnat si in procesul verbal, nu a văzut ca in locul indicat de către agentul constatator sa existe un semn de obligare a vira la dreapta.
Plângerea formulata la instanța de fond a fost respinsa, motiv pentru care apreciază aceasta soluție a instanței de fond ca netemeinica si nelegala.
Instanța de fond a apreciat in esența ca anularea procesului verbal atacat nu se impune deoarece petentul a semnat procesul verbal fara rezerve si a arătat ca nu a văzut semnul la care se face referire, aspecte care nu corespund in totalitate cu cele arate, pe de o parte, iar pe de alta parte chiar daca ar fi recunoscut săvârșirea faptei contravenționale care i se imputa, aceasta nu inseamna ca instanța nu este datoare sa verifice toate afirmațiile petentului si sa pronunțe o soluție bazata pe probele existente in cauza.
Petentul a arătat că a semnat procesul verbal si a arătat ca nu are de făcut obiectiuni, insa in același timp a arătat ca nu a văzut semnul rutier la care se face referire, in accepțiunea sa aceasta însemnând ca nu a stiut daca acesta era amplasat in acel loc, petentul luând drept corecte afirmațiile agentului de circulație. Acest fapt este confirmat si de martorul audiat in cauza care a arătat ca nici el nu a văzut vre-un semn de circulație de natura celui la care se face referire in procesul verbal.
In aceste condiții nu este pe deplin dovedita starea de fapt reținuta de către agentul constatator in procesul verbal si nu este clar daca la momentul la care se face referire in acest act, acel semn rutier exista sa nu in acel loc. S-a depus de către intimata in fata instanței de fond o fotografie, in care într-adevar apare un indicator de obligare la dreapta, insa din acesta nu reiese cand a fost amplasat acel indicator in acel loc.
Astfel nu este clar dac la momentul la care petentul a fost sancționat acel indicator exista sau nu, motiv pentru care apreciază ca instanța de fond a pronunțat o soluție nelegala si netemeinica, interpretând . afirmațiile consemnate in procesul verbal.
Pe de alta parte consideră ca ar exista si un motiv de nulitate absoluta a procesului verbal atacat, motivat de faptul ca din acesta reiese ca petentul a săvârșit contraventia la intersecția DN 1 cu DJ 106 I.
Se poate observa ca DN 1 nu se intersectează pe toata lungimea acestuia cu DJ 106 I, acesta din urma având o cu totul alta localizare decât cea indicata in procesul verbal. Din cele consemnate nu ar reieși clar unde a săvârșit aceasta contravenție, ceea ce ar echivala cu lipsa locului săvârșirii acesteia, aspect care ar atrage nulitatea absoluta a procesului verbal.
Un alt motiv de nulitate a procesului verbal ar fi cel legat de temeiul juridic arătat in acesta referitor la aplicarea sancțiunii pentru fapta comisa. Astfel, se retine ca incadrarea juridica a faptei -art. 109 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002, incadrare pe care o consideră corecta, insa in momentul in care se face referire la textul de lege care stabilește sancțiunea pentru fapta constatat, se face referire la art. 101, alin. 1, pct. 3 din OUG 195/2002, text care nu are nici o legătura cu starea de fapt reținuta, acest text prevăzând sancțiuni pentru lipsa preschimbării permisului de conducere obținut in alt stat. In aceste condiții apreciază ca sancțiunea aplicata nu are legătura cu starea de fapt reținuta, aspect care ar atrage nulitatea procesului verbal. Mai mult din nou nu este certa contravenția reținuta in sarcina petentului, respectiv daca este vorba de nerespectarea semnelor de obligare sau de faptul ca nu are permisul preschimbat, aspecte care pot sa conducă la nulitatea procesului verbal atacat.
In probatiune solicita efectuarea unei adrese la administratorul DN 1.
In drept se invocă art. 466 si urm. Cod pr. Civila, prevederile OUG 195/2002 si Regulamentul de aplicare.
Intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind legală și temeinică.
Procesul - verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 15.03.2014 de către agent constatator N. D., din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean A., întrunește condițiile prevăzute de art. 16 și art. 17 din OG nr.2/2001, fiind întocmit cu respectarea condițiilor de legalitate și temeinicie.
Petentul a fost sancționat contravențional pentru încălcarea prevederilor art. 109 din HG 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, text de lege care stabilește următoarele: "Dacă în apropierea unei intersecții este instalat un indicator sau aplicat un marcaj care obliga să se circule ., vehiculele trebuie să fie conduse numai în direcția sau direcțiile indicate. ". sancționat de art. 100. alin. I, pct.3 din OUG 195/2002 republicată, (I) Constituie contravenții si se sancționează cu amenda prevăzuta in clasa a II-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice: 3. nerespectarea semnificației indicatoarelor si marcajelor de obligare."
În fapt, petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe Drumul Național 1, direcția Sibiu - S., iar la km. 351 nu a respectat semnificația indicatorului „Obligatoriu la dreapta".
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, conform prevederilor art. 109, alin.l din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Constatarea faptelor în mod direct de către agentul constatator este suficientă pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Simpla negare a contestatorului. în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul-verbal atât timp cât acesta nu aduce probe pertinente, ori invocă împrejurări credibile.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. In special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului-verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte probe contrare pertinente.
Susținerile petentului că nu ar fi văzut indicatorul rutier, nu îl exonerează de răspundere contravențională, cu atât mai mult cu cât acesta, în calitate de conducător auto, trebuie să manifeste atenție în trafic, să aibă o conduita preventivă, pentru a nu pune în pericol viața și integritatea celorlalți participanți la trafic.
Referitor la descrierea faptei contravenționale, menționează că fapta petentului este complet descrisă și se indică toate elementele de fapt necesare pentru calificarea faptei ca și contravenție și pentru stabilirea împrejurărilor ce au servit la aprecierea gravității faptei, fiind menționat corect locul săvârșirii contravenției.
In ceea ce privește indicarea ca și temei juridic de sancționare a contravenției, art. 101/1/3, în loc de art. 100/1/3, acesta nu reprezintă un motiv de nulitate absolută a procesului-verbal de contravenție, întrucât nu se circumscrie prevederilor art. 17 din O.G. nr.2/2001. O astfel de situație poate fi invocată ca o nulitate relativă a procesului verbal, iar în acest caz, așa cum în mod constat a statuat practica judiciară, cel ce o invocă trebuie să dovedească că a suferit o vătămare care nu poate ii îndreptată decât prin anularea procesului verbal. Așa cum s-a pronunțat ICCJ prin Decizia XXII/2007, "situațiile in care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea data in cuprinsul art. 17 din ordonanța... In raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor in care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia in considerare si din oficiu, se impune ca in toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie sa le întrunească un asemenea act, inclusiv cel referitor la consemnarea distincta a obiectiunilor contravenientului la conținutul lui, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției sa nu poate fi invocata decât daca s-a pricinuit pârtii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act."" De asemenea, sunt respectate cerințele art. 16 din O.G. 2/2001, conform cărora, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția.
În apel, instanța de control judiciar a admis cererea formulată de petent în probațiune, fiind depuse la dosar relațiile solicitate de către CNADNR - SDN A..
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate în raport de criticile invocate și de prevederile legale incidente, se constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/15.03.2014 întocmit de intimat, petentul a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 340 lei pentru săvârșirea contravenției prev.de art.109 din R OUG 195/2002, constând în aceea că a condus pe DN1 km 351 auto cu nr.de înmatriculare_, din direcția Sibiu-S., iar la intersecția cu DJ106 I nu a respectat semnificația indicatorului „Obligatoriu la dreapta”.
Procesul verbal mai sus menționat a fost încheiat cu respectarea cerințelor de formă prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute, așa cum corect a reținut și prima instanță. Astfel, procesul verbal cuprinde mențiunile referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele petentuluii, descrierea faptei reținute în sarcina acesteia din urmă, data săvârșirii faptei și semnătura agentului constatator.
Cu excepția elementelor prevăzute de art. 17 din OG 2/2001, a căror lipsa atrage nulitatea absolută a actului de sancționare, se reține că orice altă încălcare a prevederilor legale privind încheierea proceselor-verbale de contravenție ar putea să determine doar o nulitate relativă a acestora. Pentru a se reține însă incidența acestei sancțiuni este necesar să se invoce și să se probeze existența unei vătămări care să decurgă din viciul de formă constatat și care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal de contravenție.
Astfel, petentul invocă nulitatea procesului-verbal de contravenție, întrucât intersecția unde s-a reținut că s-a săvârșit contravenția nu există pentru că DN 1 nu se intersectează cu DJ 106 I, iar această neclaritate ar echivala cu lipsa locului săvârșirii faptei.
În primul rând trebuie precizat că neindicarea locului faptei atrage nulitatea relativă și nu cea absolută cum afirmă petentul, iar indicarea eronată a acestuia nu poate echivala în mod necesar cu lipsa mențiunii, dacă în cuprinsul actul sancționator există suficiente detalii care pot determina identificarea cu certitudine a locației în care a fost săvârșită contravenția.
Apoi, trebuie remarcat că în răspunsul la relațiile solicitate CNADNR, autoritatea competentă a indicat că pe DN1 km 350 + 250 m la intersecția cu DJ 106 I pe sensul de mers Sibiu-S., există mai multe indicatoare rutiere, așa încât, cu certitudine intersecția indicată de agentul constatator se află pe DN1.
Se invocă, de asemenea, și nulitatea procesului-verbal de contravenție, întrucât a fost indicat greșit textul de lege care sancționează contravenția reținută în sarcina petentului.
Într-adevăr, agentul constatator a indicat că fapta reținută în procesul verbal este sancționată de art.101/1/3, când în realitate este vorba despre art.100 alin.1 pct.3 din OUG 195/2002; însă această neregularitate nu reprezintă un motiv de nulitate absolută a procesului-verbal de contravenție, în condițiile în care nu se circumscrie prevederilor art. 17 din O.G. nr.2/2001. Apoi, se reține că în doctrină și practica judiciară s-a statuat în mod constant că procesul verbal este legal încheiat dacă s-a descris în mod corespunzător fapta, iar articolul din actul normativ care o sancționează este indicat eronat. Aceasta, întrucât, instanta nu este tinuta de încadrarea în drept a faptei de catre agentul constatator, atât timp cât aceasta este descrisa în cuprinsul procesului verbal iar pe calea plângerii contravenționale, petentul are posibilitatea de a înainta instantei spre analiza procesul verbal, instanta verificând legalitatea aplicarii sanctiunii raportat la fapta retinuta în sarcina sa.
Și sub aspectul temeiniciei procesului verbal, soluția primei instanțe este legală, în condițiile în care, prin probele administrate în cauză, inclusiv în apel, a fost răsturnată prezumția de nevinovăție a petentului, prezumție garantată în proces.
Starea de fapt reținută prin procesul verbal a fost confirmată de adresa nr._/20.11.2014 a SDN A. din cadrul CNADNR – DRDP Cluj, din care rezultă fără dubiu că la data de 15.03.2014 pe DN1 km 350 + 250 m intersecția cu DJ 106 I pe sensul de mers Sibiu-S., erau amplasate două indicatoare rutiere „Obligatoriu la dreapta”, înaintea intrării în intersecție (f.31 dosar apel). În acest context, declarația martorului audiat în cauză (la prima instanță) la solicitarea petentului nu poate fi luată în considerare.
Sub aspectul stabilirii vinovăției petentului, trebuie menționat că acesta nu a contestat faptul că a traversat intersecția respectivă, singurele sale apărări fiind în sensul că nu a observat vreun indicator care îl obliga să vireze la dreapta și prin urmare există dubiu cu privire la existența acelui indicator.
Cum această chestiune a fost lămurită prin relațiile comunicate de autoritatea competentă, se constată că în mod legal petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prev.de art.109 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, fiind evident că faptul neobservării indicatorului rutier de către conducătorul auto nu este de natură să-l exonereze pe acesta de răspundere contravențională. Într-adevăr, o asemenea exonerare nu este exclusă în situații obiective, când din cauza unor condiții speciale conducătorul nu avea cum să observe un indicator de circulație, însă în cauză nu s-a invocat și nici dovedit o asemenea situație.
Având în vedere aceste considerente în baza art.480 alin.1 din codul de procedură civilă prezentul apel va fi respins ca nefondat, constatând că sentința atacată este legală și temeinică.
Față de soluția pronunțată în cauză - fiind parte care a pierdut procesul, petentul nu poate obține plata cheltuielilor de judecată, raportat la dispozițiile art.453 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de petentul F. M. F. împotriva sentinței civile nr. 490/2014 a Judecătoriei S..
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.11. 2014.
Președinte, M. P. | Judecător, B. A. A. | |
Grefier, R. C. |
Red.P.M.
Tehnoredact.R.C./4 ex./05.12.2014
Jud.fond-A.M.M.
| ← Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 1395/2014.... | Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001.... → |
|---|
