Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 3492/2014. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3492/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 05-06-2014 în dosarul nr. 1931/176/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
DECIZIE NR. 256/A/2014
Ședința publică de la 05 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. F.
Judecător M. B. B.
Grefier M. P.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de petenta .. împotriva sentinței civile nr.3492/2013 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PT. CONTROLUL ÎN TRANSPORT RUTIER - I. TERITORIAL 4, având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Față de lipsa părților, instanța lasă cauza la a doua strigare .
La apelul nominal făcut în cauză la a doua strigare, se constată de asemenea lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În conformitate cu art. 131 C. instanța își verifică, din oficiu, competenta și constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina în baza dispozițiilor art. 34 alin 2 din OG 2/2001 raportat la dispozițiile art. 95 alin 1 pct 2 din C..
Instanța, în baza disp. art. 238 NCPC, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului ca fiind astăzi.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța în baza disp. art. 244 din NCPC declară încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare .
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 12.03.2013 sub dosar nr._, petenta .. a solicitat ca în contradictoriu cu intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier, prin hotărâre judecătorească, să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din 12.02.2013.
În motivarea plângerii, petenta arată, referitor la prima sancțiunea aplicată pentru contravenția legată de lipsa existenței unei copii conforme a licenței de transport, că aceasta a fost aplicată în mod nejustificat întrucât la bordul autovehiculului exista această copie. Chiar din cuprinsul formularului de control comunicat conducătorului auto, nu reiese faptul că agentul constatator nu a avut posibilitatea să verifice această licență, singura referire cuprinsă în aceasta fiind doar cea legată de înregistrările aparatului tahograf.
În legătură cu cea de a doua sancțiune aplicată, petenta solicită să se constate că aceasta a fost aplicată în mod nelegal, textul de lege în baza căruia a fost aplicată sancțiunea referindu-se la situația în care nu se prezintă diagramele tahograf, cartela tahograf sau listările efectuate. În situația petentei, susține aceasta, agentul constatator a consemnat în mod explicit faptul că, după listarea rapoartelor zilnice, pentru zilele de 11 și 12 februarie, nu rezultă înregistrări. De asemenea, agentul constatator nu face nici o mențiune legată de verificarea card-ului conducătorului auto pe un aparat al ISCTR, în vederea confirmării situației prezentate.
În susținerea plângerii, petenta a depus, în copie, procesul-verbal contestat și formularul de control în trafic nr._/12.02.2013.
Prin sentința pronunțată în dosar nr._ s-a respins plângerea formulată de petenta ..,CUI_ în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a arătat că:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/12.02.2013 (f.56), petenta .. a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 8000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 4 pct. 57-57.1 din HG 69/2012 și cu amendă în cuantum de 4000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. art. 8 alin. 1 pct. 37 din OG 37/2007.
În fapt, s-a reținut că în data de 12.02.2013, ora 11.28, pe DN7, km 348+500 m Șibot, a fost oprit pentru control ansamblul auto format din autotractorul_ și semiremorca_ operator de transport .., conducătorul auto S. B. Ș. I. care efectua transport rutier de marfă contra cost, în regim internațional conform CMR, deplasându-se din direcția A. spre F.. După prezentarea la control a documentelor de către conducătorul auto s-a constatat faptul că operatorul de transport nu a respectat obligația de a asigura existența la bordul autovehiculului a copiei conforme a licenței de transport emise pentru autovehiculul_ . De asemenea, după listarea cu imprimanta aparatului tahograf digital a rapoartelor zilnice de activitate din memoria cardului conducătorului auto pentru zilele de 11 și 12 ianuarie 2013, s-a constatat că există lipsă înregistrări pentru intervalele 11.02.2013 ora vto 00.00-11.02.2013 ora vto 02.56 și 11.02.2013 ora vto 17.16-12.02.2013 ora vtc 02.42, conducătorul auto neprezentând pentru aceste perioade nici un document justificativ conform legislației specifice, respectiv certificat de atestare a activității conducătorului auto conform REG 561/2006 sau diagrame tahograf, după caz, ori înregistrări manuale.
Verificând în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța retine că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ceea ce privește critica de nelegalitate invocată de petentă relativ la faptul că cea de-a doua sancțiune a fost aplicată în mod nelegal, textul de lege în baza căruia s-a aplicat sancțiunea referindu-se la situația în care nu se prezintă diagramele tahografice, cartela tahograf sau listările efectuate, instanța o va respinge ca neîntemeiată. Pentru a decide astfel, instanța are în vedere prevederile art. 8 alin. 1 pct. 31 din OG nr. 37/2007 potrivit cărora „următoarele fapte reprezintă încălcări foarte grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenții, dacă acestea nu sunt considerate infracțiuni potrivit legii penale:31. neprezentarea în trafic a numărului necesar de diagrame tahografice, a cartelei tahografice sau a listărilor efectuate cu imprimanta tahografului digital” și mențiunile din cuprinsul procesului verbal atacat, respectiv faptul că după listarea cu imprimanta aparatului tahograf digital a rapoartelor zilnice de activitate din memoria cardului conducătorului auto pentru zilele de 11 și 12 ianuarie 2013, s-a constatat că există lipsă înregistrări pentru intervalele 11.02.2013 ora vto 00.00-11.02.2013 ora vto 02.56 și 11.02.2013 ora vto 17.16-12.02.2013 ora vto 02.42, conducătorul auto neprezentând pentru aceste perioade niciun document justificativ conform legislației specifice, respectiv certificat de atestare a activității conducătorului auto conform REG 561/2006 sau diagrame tahograf, după caz, ori înregistrări manuale. Or, petenta a fost sancționată tocmai pentru neprezentarea pentru zilele de 11 și 12 ianuarie a documentelor justificative conform legislației specifice, respectiv certificat de atestare a activității conducătorului auto conform REG 561/2006 sau diagrame tahograf, după caz, ori înregistrări manuale, agentul constatator făcând o corectă încadrare în drept a faptei reținute în sarcina petentei, faptă sancționată potrivit art. 9 alin. 1 lit. c din OG nr. 37/2007.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, însă din economia faptului că fiind vorba despre un act administrativ, se aplică principiile generale din dreptul administrativ privind prezumția de legalitate, autenticitate și veridicitate rezultă că și procesul verbal contravențional . nr._/12.02.2013, face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară.
Instanța reține că din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului se desprinde concluzia că prezumția de legalitate de care se bucură în sistemul nostru de drept procesul verbal de constatare a contravențiilor, nu este, per se, contrară dispozițiilor art.6 par.2 și trebuie să se facă de către instanțe o analiză de la caz la caz, dacă această prezumție aduce sau nu atingere principiului proporționalității între scopul urmărit și mijloacele utilizate, mai ales in ceea ce privește dreptul la apărare al petentului, toate acestea fără a nega forța probatorie a procesului verbal de constatare a unei contravenții, acesta fiind totuși un act întocmit de către un agent al statului, însă toate acestea până la limita de a-l pune pe contravenient în imposibilitate de a se apăra.
Cu privire la prima faptă reținută în sarcina petentei prevăzută de art. 4 pct. 57-57.1 din HG 69/2012, respectiv operatorul de transport nu a respectat obligația de a asigura existența la bordul autovehiculului a copiei conforme a licenței de transport emise pentru autovehiculul_, instanța reține că următoarele:
La soluționarea plângerii instanța are în vedere faptul că agentul constatator a încheiat procesul verbal în urma constatării personale a săvârșirii contravenției. Așadar, nu este necesară administrarea de probe suplimentare în dovedirea vinovăției petentei de către organul constatator, ci revine petentei obligația de a proba o altă situație de fapt decât cea constatată personal de un agent al puterii publice. Este unanim acceptat că procesul verbal de contravenție, întocmit de un agent al statului, pe baza propriilor constatări, beneficiază de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, procesul verbal urmând a fi analizat prin coroborare cu celelalte dovezi. În aceste condiții, cum prezumția poate fi răsturnată, nu este în nici un fel încălcat dreptul contravenientului la apărare și la un proces echitabil.
Prin plângerea formulată în cauză petenta a susținut că la bordul autovehiculului a existat copia conformă a licenței de transport.
Martorul propus de petentă în susținerea plângerii, Lăcătuși D. (f.55), a arătat că a înmânat conducătorului auto S. B. Ș. I. copia conformă a autovehiculului în original, pe bază de proces verbal de predare primire, iar petenta a depus la dosar înscrisurile de la filele 57-67.
Probele propuse de petentă, respectiv înscrisurile de la filele 57-67 și declarația martorului Lăcătuși D. (f.55) nu sunt de natură să înlăture temeinicia procesului verbal de contravenție, în condițiile în care conducătorul auto nu a putut prezenta copia conformă a licenței de transport emise pentru autovehiculul_, petenta nu a explicat în nici un mod motivul pentru care conducătorul auto nu a prezentat agentului constatator copia conformă a licenței de transport, în condițiile în care se susține că aceasta exista la bordul autovehiculului, iar fapta a fost constatată de agentul constatator personal, prin propriile simțuri.
În condițiile în care petenta nu a oferit nicio explicație plauzibilă cu privire la motivul pentru care conducătorul auto nu a prezentat copia conformă a licenței de transport, deși se susține că aceasta se afla la bordul autovehiculului, instanța nu poate decât să concluzioneze că acesta înscrisuri de la filele 57-58 dosar, ce emană de la petentă, sunt înscrisuri întocmite pro causa.
Chiar dacă s-ar avea în vedere la soluționarea cauzei aceste înscrisuri, împrejurarea invocată de petentă relativ la faptul că, copia conformă a licenței de transport a fost înmânată conducătorului auto, nu este de natură să înlăture caracterul contravențional al faptei, cauzele care înlătură caracterul contravențional al faptei fiind enumerate de art. 11 din OG nr. 2/2001. Astfel, omisiunea conducătorului auto (prepus) de a prezenta agentului constatator documentele solicitate nu este de natură să conducă la concluzia că suntem în prezența unei cauze care înlătură caracterul contravențional al faptei.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază că fapta a fost reținută în mod temeinic în sarcina petentei.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii aplicate, instanța reține că aceasta a fost aplicată în limitele prevăzute de lege, fiind corect individualizată de către intimat, față de pericolul social al faptei.
În ceea ce privește fapta reținută în sarcina petentei prevăzută de art. 8 alin. 1 pct. 37 din OG nr. 37/2007, instanța reține că agentul constatator a încheiat procesul verbal în urma constatării personale a săvârșirii contravenției, iar petenta nu a administrat probe care să răstoarne temeinicia procesului verbal atacat. Constatările agentului constatator se coroborează cu înscrisurile depuse de intimată la filele 35 dosar.
Cu privire la proporționalitatea sancțiunii aplicate, instanța reține că aceasta a fost aplicată în limitele prevăzute de lege, fiind corect individualizată de către intimat, și nu se impune reindividualizarea acesteia, ținând de cont de împrejurările săvârșirii faptei, respectiv petenta a săvârșit două contravenții, de faptul că agentul constatator a aplicat minimul amenzii, de pericolul social al faptei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta, solicitând admiterea acestuia, schimbarea în tot a sentinței atacate și admiterea plângerii așa cum a fost formulată.
În întâmpinare, s-a solicitat respingerea apelului ca netemeinic, și s-a invocat excepția nulității apelului pentru nemotivare.
Referitor la excepția nulității invocată de intimat privind nemotivarea apelului, se reține că aceasta este neîntemeiată, întrucât OG 2/2001 la art.34 al.2 se prevede că motivarea apelului nu este obligatorie, motivele pot fi susținute și oral în fața instanței.
Deliberând asupra apelului de față, prin prisma motivelor invocate de petentă, tribunalul reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . încheiat la data de 12.02.2013, s-a reținut că fiind oprit la un control pe raza localității Șibot, autotractorul și semiremorca aparținând petentei, șoferul nu deținea licența de transport pentru autotractorul_ ; de asemenea, s-a înregistrat o lipsă de înregistrări în memoria cardului conducătorului auto pentru perioade mari de timp.
Reprezentantul petentei nefiind de față, nu a semnat procesul verbal de contravenție.
În ce privește contravenția de neprezentare a licenței de transport, sancționată de art.4 pct.57, 57.1 din HG 69/2012, petenta, deși susține că deși această contravenție a fost aplicată nejustificat, nu poate aduce argumente în acest sens.
În ce privește cea de-a doua contravenție, potrivit procesului verbal de contravenție contestat, încadrarea juridică a situației de fapt reținută este prevăzută de art. 8 al. Pct.31 din OG 37/2007 potrivit căruia neprezentarea în trafic a numărului necesar de diagrame tahografice, a cartelei tahografice sau a listărilor efectuate cu imprimanta tahografului digital constituie contravenție.
Sub aspectul temeiniciei, OG nr. 2/2001 nu prevede dispoziții exprese care să reglementeze forța probantă a actului de constatare a contravenției. Cu toate acestea, din economia textului de lege a art. 34, rezultă că procesul verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor și a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, cu condiția ca echitabilitatea procedurilor în ansamblu să nu fie afectată (cauza Bosoni c. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Reținând că fapta contravențională reținută în sarcina contravenientului a fost constatată în mod direct de agenții de poliție, instanța urmează a acorda acestuia valoarea probatorie a unei prezumții simple, acest aspect nefiind de natură a afecta echitabilitatea procedurii în ansamblul ei.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, existența unei prezumții relative simple nu contravine per se prevederilor art. 6 din Convenția Europeană, în măsura în care, în administrarea probatoriului, statul respectă anumite limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragr. 28, cauza Vastherga Tari Aktieholag c. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragr. 113).
Astfel, instanței îi revine sarcina de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu lăsa nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Persoana sancționată contravențional are dreptul la un proces echitabil, conform art. 31-36 din OG nr. 2/2001 și a celor expuse anterior, în cadrul căruia să utilizeze de orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor.
Din procesul verbal de contravenție, din raportul agentului constatator rezultă că acesta din urmă a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa și că cele arătate în cuprinsul procesului verbal de contravenție corespund realității.
Declarația martorului L. D. rămâne doar o simplă susținere, în condițiile în care nu mai este susținută de alte probe.
Nici în apel nu s-au adus probe în susținerea plângerii, astfel că afirmațiile apelantei rămân simple susțineri.
Constatând că în speță contravenția a fost corect reținută și individualizată, apelul de față se reține a fi neîntemeiat iar soluția instanței de fond temeinică și legală.
Raportat la ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța constată că fapta contravențională există și a fost săvârșită de contravenientă, urmând ca, în baza art. 480 al.1 apelul de față să fie respins ca neîntemeiat și în consecință va fi menținută ca legală ți temeinică soluția instanței de fond.
În speță nu sunt aplicabile prev. art.453 Cod pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de .. împotriva sentinței civile nr.3492/2013 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ .
Fără cheltuieli de judecată .
Definitivă și executorie.
Pronunțată în ședința publică din 05 Iunie 2014.
Președinte, C. F. | Judecător, M. B. B. | |
Grefier, M. P. |
Red./ Tehnored./ FC
07.07.2014
Jud. fond: G. A. M.
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 1462/2014. Tribunalul ALBA | Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... → |
|---|
