Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 530/2014. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 530/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 30-10-2014 în dosarul nr. 4120/175/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 530/A/2014
Ședința publică de la 30 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C. M.
Judecător C. C.
Grefier S. A.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de petentul apelant Niriștean Ș. G. împotriva Sentinței civile nr. 326/2014 pronunțată de Judecătoria Aiud în contradictoriu cu intimații INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A. și Szantai V., având ca obiect anulare proces verbal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în instanță consilier juridic I. M. M. pentru intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., lipsind apelantul și intimatul Szantai V..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța invocă din oficiu excepția tardivității apelului și acordă cuvântul asupra acesteia.
Reprezentanta intimatului solicită admiterea excepției tardivității apelului având în vedere data comunicării sentinței apelate precum și data introducerii apelului la Tribunalul A., respectiv.
Instanța, în baza disp. art. 394 Cod procedură civilă declară închise dezbaterile și reține apelul în pronunțare asupra excepției tardivității.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față
Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Aiud sub nr._ /13.11.2013, petentul NIRIȘTEAN Ș. G. în contradictoriu cu intimații INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A. și S. V., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună:
- înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate prin procesul verbal de contravenție . nr._/10.11.2013 întocmit de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A. cu avertisment, cu exonerarea de la plata amenzii aplicate;
- restituirea permisului de conducere având în vedere neîndeplinirea condițiilor de lege pentru reținerea acestuia pe perioada menționată, nefiind vorba de sancțiunile prevăzute de articolul menționat prin care s-ar putea reține permisul.
- fără cheltuieli de judecată.
În drept au fost invocate prevederile O.G. nr. 2/2001.
În probațiune s-a depus la dosarul cauzei în copie: C.I. a petentului (f.7), proces verbal de contravenție . nr._ (f.8).
Intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A. prin întâmpinare (f.20) a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În drept, a invocat prevederile O.G.2/2001 și ale O.U.G. nr. 195/2002 republicată.
În conformitate cu prevederile art. 411 din C.P.C. solicită judecarea cauzei și în lipsă.
Prin Sentința nr. 326/2.04.2013 pronunțată de Judecătoria Aiud a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petent.
Motivarea primei instanțe.
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/10.11.2013, încheiat de INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., petentul NIRIȘTEAN Ș. G. a fost sancționat cu două sancțiuni cu avertisment și amendă contravenționala în cuantum de 160 lei, precum și cu sancțiunile contravenționale complementare privind suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioada de 60 de zile, 2 puncte penalizare și reținerea certificatului de înmatriculare, de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A., în temeiul 101 alin.3 lit. a, art. 64, art. 99 alin. 2, art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 din OUG nr. 195/2002. (f. 8)
În fapt, s-a reținut în sarcina petentului că în data de 10.11.2013, a condus autoturismul marca VW Golf cu nr. HS465F, pe DJ 107 F din direcția Luduș spre Războieni, iar în dreptul imobilului cu nr. 18 a efectuat manevra de depășire a autoturismului marca Opel cu nr._ iar la încadrarea înapoi pe bandă l-a acroșat pe acesta. De asemenea, avea asigurarea RCA expirată la 08.07.2013 și nu purta centura de siguranță. (f. 8)
Procesul-verbal contestat nu a fost semnat de către petent, iar la rubrica „alte mențiuni” s-a consemnat: „nu sunt”.(fl.8).
In baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea unei plângeri contravenționale trebuie să verifice dacă aceasta a fost formulată în termenul prescris de lege, iar apoi, prin prisma probatoriului administrat, va proceda la analizarea legalității și temeiniciei procesului verbal, putând să hotărască și cu privire la individualizarea sancțiunii.
În cauza dedusă judecății, se constată că plângerea, depusă la Judecătoria Aiud în data de 13.11.2013, a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data încheierii procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției-10.11.2013, iar instanța, în temeiul art. 32 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 este competentă să soluționeze plângerea, contravenția fiind săvârșită în circumscripția sa teritorială.
Examinând procesul-verbal de contravenție sub aspectul legalității, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 17 din OG 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele petentului, descrierea faptei reținute în sarcina acestuia din urmă, data săvârșirii faptei și semnătura agentului constatator (fila 8).
Petentul nu a invocat nerespectarea unor dispoziții legale de natură a atrage sancțiunea nulității relative sau absolute a procesului-verbal de contravenție, ci a invocat aspecte care țin de individualizarea sancțiunilor aplicate.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că potrivit jurisprudenței CEDO, faptele contravenționale se pot încadra, dincolo de calificarea atribuită în dreptul intern, în sfera de aplicare a noțiunii de “acuzație în materie penală” edictată de art. 6 din Convenție. Pentru aceasta sunt avute în vedere criterii precum natura faptei, scopul sancțiunii (cauza Kadubec c. Slovaciei), natura și gravitatea acesteia (cauza Garifallou c. Greciei).
Contravențiile la regimul circulației pe drumurile publice prevăzute în dreptul intern sunt stabilite prin norme juridice cu caracter general, iar prin sancțiunile aplicate pentru săvârșirea acestora se urmărește un scop preventiv și represiv, astfel încât se poate concluziona că ele se subsumează noțiunii de “acuzație în materie penală”, atrăgând incidența garanțiilor instituite de art. 6 din Convenție.
Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecință incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia.
Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță, condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.
Petentul arată în esență că a fost implicat într-o șifonare în trafic însă agentul constatator a procedat în mod nelegal la sancționarea sa, întrucât contravențiile comise nu justifică sancțiunile aplicate. Însă, în susținerea celor afirmate petentul nu a propus nicio probă, cu excepția înscrisurilor întocmite cu ocazia încheierii procesului-verbal, solicitând ca judecata să aibă loc numai pe baza înscrisurilor depuse. (f. 32,8)
Din examinarea înscrisurilor depuse de intimat la dosar, încheiate cu ocazia întocmirii procesului-verbal de contravenție, instanța constată că cele reținute de agentul constatator prin procesul-verbal sunt susținute probator.
Prin raportul întocmit în cauză, agentul constatator arată că la data de 10.11.2013, în timp ce desfășura activități pe raza de competentă a Secției 4 Poliție Rurală Ocna M., împreună cu colegul său, au fost anunțați telefonic de ofițerul de serviciu asupra faptului că pe drumul DJ 107 F, pe raza localității L. Mureșului, în dreptul imobilului cu nr. 18, au fost identificate două autoturisme, unul marca Opel cu nr. de înmatriculare_ și celălalt marca VW Golf, cu nr. de înmatriculare HS465F. La fața locului se afla conducătorul auto S. V., iar după scurt timp a apărut și celălalt conducător auto implicat în accident, Niriștean Ș. G.. Cu ocazia audierii conducătorilor auto s-a stabilit că Niriștean Ș. G., în timp ce se deplasa la volanul autoturismului cu nr. de înmatriculare HS465F din direcția Luduș spre Unirea, în spatele autoturismului cu nr._ a efectuat la un moment dat manevra de depășire iar la reintrarea pe banda din dreapta nu a păstrat o distanță corespunzătoare față de autoturismul care circula în fața sa, astfel că l-a acroșat, provocând avarierea ambelor autoturisme. Din verificările efectuate s-a stabilit că autoturismul cu nr. HS465F avea asigurarea de răspundere civilă expirată la data de 08.07.2013.
Petentul a declarat la data de 10.11.2013, în fața organelor de poliție, că a condus autoturismul marca VW Golf cu nr. de înmatriculare HS465F, din direcția Luduș spre Războieni, iar în dreptul imobilului cu nr. 18 din localitatea L. Mureșului, e efectuat o depășire iar când a dorit să reintre pe banda sa de mers a acroșat autoutilitara cu nr._, care circula regulamentar, rezultând pagube materiale ale ambelor autovehicule. (f. 26)
Din examinarea înscrisurilor prezentate de cei doi conducători auto la momentul controlului se poate observa că petentul nu deținea asigurare de răspundere civilă auto pentru autoturimul cu nr. HS456F, aspecte care nu au fost contestate de petent. (f. 27-28)
Față de probele administrate în cauză se constată că, din actele și lucrările dosarului, nu rezultă o altă stare de fapt decât cea consemnată de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal de contravenție.
Potrivit prevederilor art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost formulată în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
De asemenea, potrivit art. 5 alin. 5 din OG 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar potrivit art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele stabilite de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele persoanale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În temeiul acestor texte de lege, la aprecierea gradului de pericol social al faptei, instanța trebuie să aibă în vedere criterii precum: împrejurările în care s-a comis fapta, modul și mijloacele de comitere a faptei, urmarea produsă, circumstanțele personale ale contravenienului, sau orice alte împrejurări de natură a contribui la stabilirea gradului de pericol social al faptei comise.
Petentul a contestat sancțiunea complementară privind suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile și măsura reținerii certificatului de înmatriculare.
Potrivit dispozițiilor art. 64 din Legea 136/1995, încălcarea de către persoanele fizice sau juridice a obligației de asigurare prevăzute la art. 48 și 56 constituie contravenție și se sancționează cu amenda de la 10.000.000 lei la 20.000.000 lei și cu reținerea certificatului de înmatriculare/înregistrare a vehiculului, pana la prezentarea documentului privind încheierea asigurării.
Astfel, instanța constată că această măsură este aplicată în mod provizoriu, iar prin prezentarea documentului privind încheierea asigurării, certificatul de înmatriculare va fi restituit.
Potrivit dispozițiilor art. 108 alin. lit. a pct. 3 din OUG 195/2002, savarsirea de catre conducatorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contraventii atrage, pe langa sanctiunea amenzii, si aplicarea unui numar de puncte de penalizare, dupa cum urmeaza:
a) 2 puncte de penalizare pentru savarsirea urmatoarelor fapte:
3. nerespectarea obligatiei de a purta, in timpul circulatiei pe drumurile publice, centura de siguranta ori castile de protectie omologate, dupa caz;
Potrivit dispozițiilor art. 99 alin. 2 din OUG 195/2002, Amenda contraventionala prevazuta la alin. (1) se aplica si conducatorului de autovehicul sau tramvai care savarseste o fapta pentru care se aplica 2 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. a.
Potrivit dispozițiilor art. 101alin. 3 lit. a din OUG 195/2002, Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a III-a de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii contraventionale complementare a suspendarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 60 de zile savarsirea de catre conducatorul de autovehicul sau tramvai a urmatoarelor fapte:
a) nerespectarea regulilor privind prioritatea de trecere, depasirea sau trecerea la culoarea rosie a semaforului, daca prin aceasta s-a produs un accident de circulatie din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale;
Prin urmare, din examinarea textelor de lege indicate mai sus se poate constata că măsurile complementare aplicate sunt legale și au la bază cele reținute prin actul de sancționare.
Instanța constată că raportat la împrejurările comiterii faptei, sancțiunile aplicate sunt proporționale și nu se justifică înlocuirea lor cu avertisment, petentul nefăcând dovada unor împrejurări atenuante de natură a justifica această sancțiune.
Împotriva sentinței mai sus menționate a declarat apel petentul, solicitând schimbarea în tot a acesteia în sensul admiterii plângerii asa cum a fost formulată.
Motivarea apelului.
Având in vedere motivarea instanței de fond si ținând cont de întregul material probator administrat in cauza consideră ca soluția instanței de fond este nelegala si netemeinica.
Consideră ca instanța de fond nu a avut in vedere intreaga stare de fapt care a determinat agentul constatator sa aplice sancțiunea, întrucât nu se impunea aplicarea unei sancțiuni atat de severe in a dispune reținerea permisului pe o perioada de 60 de zile. In ciuda faptului ca a existat un incident, iar părțile implicate s-au impacat in ceea ce privește repararea daunelor celor doua autoturisme consideră ca se impunea aplicarea unei sancțiuni mai ușoare, chiar si aplicarea unui avertisment.
Apelantul si-a recunoscut vina, insa considera ca sancțiunea aplicata este mult prea aspră cont de faptele reținute in sarcina acestuia si de faptul ca nu se impunea aplicarea unei asemenea sancțiuni. Mai mult decât atat, reținerea certificatului de înmatriculare nu se impunea in speța de fata intrucat acesta nu este încălcata prevederea legala care prevede aceasta sancțiune .
F. cheltuieli de judecata .
În drept, a invocat disp. art. 466 si urm din codul de procedură civilă.
Apelul a fost legal timbrat cu 20 lei taxă judiciară de timbru.
În probațiune, a solicitat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Intimații deși au fost legal citați nu au depus întâmpinare cu privire la apel.
La termenul de judecată din data de 30.10.2014 instanța a invocat din oficiu excepția tardivității apelului.
Examinând excepția tardivității instanța constată că este întemeiată pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse.
Conform disp. art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001: hotărârea judecătorească prin care s-a soluționat plângerea poate fi atacată numai cu apel .
Potrivit disp. art. 468 alin. 1 din codul de procedură civilă: termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Din dovada de comunicare a sentinței rezultă că aceasta a fost comunicată petentului la data de 30.04.2014, procedura de comunicare fiind îndeplinită potrivit disp. art. 163 alin. 6 din codul de procedură civilă, motivat de faptul că destinatarul nu a fost găsit la domiciliu, sentința fiind înmânată unei persoane majore din familia acestuia, respectiv surorii sale Niriștean M. (fila 45).
Potrivit disp. art. 181 alin 1 pct. 2 din N.C.P.C.: când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește.
Textul de lege instituie sistemul calculului pe zile libere.
Raportat la aceste dispoziții legale și ținând cont că hotărârea i-a fost comunicată petentului la data de 30.04.2014, termenul de 30 de zile pentru exercitarea apelului s-a împlinit la data de 2.06.2014.
Apelul a fost depus de petent prin avocat după expirarea termenului, respectiv la data de 3.06.2014 – aceasta fiind data înregistrării la Judecătoria Aiud (fila 2).
Petentul apelant nu a făcut dovada că ar fi fost împiedicat să exercite calea de atac în termen, din motive temeinic justificate în sensul prevăzut de art. 186 alin 1 cod procedură civilă.
Având în vedere considerentele expuse, în baza disp. art. 480 alin.1 raportat la art. 185 cod procedură civilă și art. 34 alin 2 din O.G. nr. 2/2001, va fi admisă excepția tardivității și în consecință prezentul apel va fi respins ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția tardivității.
Respinge ca tardiv apelul declarat de petentul apelant NIRIȘTEAN Ș. G., împotriva Sentinței civile nr. 326/2014 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul I. DE POLITIE AL JUDEȚULUI A..
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30.10.2014.
Președinte, G. C. M. | Judecător, C. C. | |
Grefier, S. A. |
Red. Tehnored. G.C.M.
Ex. 4/28.11.2014
Jud. fond. A. M. B.
| ← Pretentii. Sentința nr. 353/2014. Tribunalul ALBA | Alte cereri. Sentința nr. 1478/2014. Tribunalul ALBA → |
|---|
