Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 1762/2014. Tribunalul ALBA

Tribunalul ALBA - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Sentința nr. 1762/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 28-11-2014 în dosarul nr. 2511/107/2014

ROMÂNIA

TRIBUNALUL A.

SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ

Dosar nr._

SENTINȚA Nr. 1762/C./2014

Ședința publică de la 28 Noiembrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE G. C. M.

Grefier R. B.

Pe rol se află judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta . în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B., Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. și Direcția G. a Finanțelor Publice a Județului A., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 21.11.2014 când, instanța din lipsă de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea astăzi 28.11.2014, încheiere ce face parte din prezenta sentință.

INSTANȚA

Asupra cauzei de față

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul A. sub nr._ /6.05.2014 reclamanta . în contradictoriu cu paratele: DIRECȚIA GENERALA REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE BRASOV - Serviciul de soluționare a contestațiilor, ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A. - Activitatea de Inspecție Fiscala, DIRECȚIA GENERALA A FINATELOR PUBLICE A JUDEȚULUI A. - Activitatea de Inspecție Fiscala, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța:

1. Sa constatate nulitatea absoluta a Deciziei nr. 830/31.10.2013, comunicata la data de 08.11.2013, prin care s-a dispus suspendarea procedurii de soluționare pe cale administrativa a contestațiilor formulate de subscrisa, împotriva Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale stabilite suplimentar nr. 317/18.07.2013, Deciziei nr.20/13.08.2013, Dispoziției privind masurile stabilite de organele de inspecție fiscala nr._/09.07.2013, care face parte integranta din Raportul de Inspecție Fiscala nr. F-AB 242/18.07.2013, precum si impotriva Procesului Verbal din data de 10.07.2013, ca fiind netemeinica si nelegala.

2. Sa dispună pe cale de consecința, admiterea contestațiilor, stabilind netemeinicia si nelegalitatea următoarelor acte administrative emise de Direcția Generala a Finantelor Publice A. - Activitatea de Inspecție Fiscala, dupa cum urmează:

- Decizia de impunere Nr. 317/18.07.2013, privind obligațiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscala;

- Decizia nr._.08.2013, emisa de D.G.F.P. a Judetuli A. ;

- Dispoziția nr._/09.07.2013, privind masurile stabilite de organele de inspecție fiscala;

- Raportul de inspecție fiscala nr. 1/18.07.2013, având nr. de înregistrare_ / 23.07.2013, cuprinzând rezultatele inspecției fiscale efectuate pe linia modului de stabilire a TVA de rambursat;

- Procesul Verbal din data de 10.07.2013, intocmit in urma inspecției fiscale efectuata de D.G.F.P. a Judetului A., Activitatea de Inspecție Fiscala;

3. Sa dispună scutirea reclamantei de la plata sumei de 432.155 lei reprezentând TVA stabilita suplimentar si rambursarea in favoarea acesteia a sumei de 278.761 lei reprezentând TVA solicitata la rambursare, ca fiind obligații nedatorate,

4. obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor mele de judecata ocazionare cu prezenta cauza.

Acțiunea a fost legal timbrată.(fila 46)

În motivarea acțiunii reclamanta a susținut următoarele.

ÎN FAPT:

I. PREMISE

A. LEGALE:

1. S.C. D. W. S.R.L. ESTE o societate comerciala inregistrata in scopuri de TVA si desfășoară activități comerciale conform art. 125 si 127 din Legea nr. 571/2003.

2. Astfel premisa legala de la care trebuie sa pornim in analizarea situației juridice, generate de concluziile organelor de control, trebuie sa se circumscrie in jurul art. 126 si 127 din L. 571/2003, enumerate pe larg in obiectiunile la proiectul de raport.

3. De asemenea aceleași sfere de discuție se circumscriu si textele art. 128, art. 145, art 146, art. 155, si art. 147 indice 1 din L. 571/2003, actualizata, coroborate cu art. 156, L. 571/2003, modificata raportat la art. 79 Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal, art. 156 indice 2 din L. 571/2003, precum si cu art. 6, 13, 14, 20, 21 si 22 din L. 82/1991, publicata in M. Of. nr. 454, din 18.06.2008

B. FAPTICE:

Soluționarea contestațiilor formulate de aceasta, prin decizia nr. 830/31.10.2013, a fost efectuata extrem de lapidar.

Organele fiscale de control constata ca in activitatea comerciala desfășurata au existat mai multe deficiente, care au avut următoarele consecințe:

Înregistrarea in contabilitate a mai multor operațiuni comerciale, cu mai multe societăți comerciale, care nu au baza reala, care au avut ca efect:

a. Baza de impozitare in plus de 1.840.755 lei din care impozit, taxe contribuție, stabilita suplimentar si obligații fiscale accesorii de 428.284 lei.

b. Dobânzi/majorări de întârziere - TVA 428.284 lei care are efect impozit, taxe contribuție, stabilita suplimentar si obligații fiscale accesorii de 48.169 lei.

c. Penalități de intarziere in cuantum de 22.428 lei.

C. In aceste condiții, pentru a demonstra veridicitatea punctului de vedere al subscrisei, trebuie sa demonstram ca operațiunile comerciale incriminate, sunt reale, ceea ce va avea ca efect pe de o parte admiterea cererii noastre de rambursare a TVA si pe de alta parte eliminarea sancțiunii privind achitarea unor sume care nu sunt restante.

DEMONSTRAȚIE:

I. Relația comerciala cu . pentru care inspectorii ANAF Aiud au refuzat sa recunoască suma de 154.817 lei si TVA deductibila de 27.702 lei.

IN CEEA CE PRIVEȘTE RELAȚIA COMERCIALA CU S.C. TIANHAN CONSTRUCȚII S.R.L. se afirma ca subscrisa nu am drept de deducere pentru suma de 27.702 lei, intrucat operațiunile comerciale constând in lucrări de construcții au fost fictive.

Argumentarea ca aceste operațiuni de construcții sunt fictive se bazează pe următoarele chestiuni:

a. S.C. TIANHAN CONSTRUCȚII S.R.L., nu are angajați conform adresei de la FISC NET.

b. Administratorii sunt de negasit, sunt cetățeni moldoveni, plecați in mod legal din tara.

c. Documentele acestora, nu pot fi verificate.

d. Societatea este radiata de la Registrul Comerțului.

Argumentarea acuzației, la o logica mai atenta, nu rezista pe următoarele raționamente:

a. La momentul efectuării lucrărilor societatea era in activitate.

b. Astfel ca nu are nici o relevanta daca administratorii sunt de negasit si ca documentele nu pot fi verificate.

c. Pentru a clarifica aceasta problema era suficient, sa se verifice:

1) DACA .-A EFECTUAT SAU NU, chestiune care se putea stabili prin verificarea documentelor de recepție semnate de beneficiar, care este un tert

2) Puteau fi verificate si sub aspectul daca valoarea lucrării, este cea reala, lucru care se putea face extrem de simplu printr-o expertiza tehnica in construcții.

In ceea ce privește faptul ca S.C. "TIANHAN CONSTRUCȚII " S.R.L., nu are muncitori anngajati, nu este relevant, intrucat lucrarea putea fi efectuata in subantrepriza. TOTAL IRELEVANT PENTRU SUBSCRISA, PENTRU CARE CONTEAZĂ D. FAPTUL CA LUCRAREA S-A EFECTUAT, CA A FOST RECEPȚIONATĂ SI CA VALOAREA ACESTEIA ESTE IN PARAMETRII LEGALI.

Toate aceste chestiuni extrem de simple, nu au fost luate in calcul la verificarea efectuata.

In relația comerciala cu . pentru care inspectorii ANAF Aiud au refuzat sa recunoască suma de 154.817 lei si TVA deductibila de 27.702 lei.

► Factura TC nr.33/1.05.2010 reprezentând reparații autocamion IVECO in suma de 10.710 lei din care TVA 1.710 lei este document justificativ de înregistrare in contabilitate asa cum prevede art.6 alin. (1) din Legea contabilității nr.82/1991, republicata in M.Of.nr. 454 din_ si document justificativ de înregistrare a TVA deductibila si se încadrează in prevederile de art. 155 din Codul Fiscal. Legea contabilității nu prevede alte documente justificative care sa ateste operațiunea respectiva. Factura a fost înregistrata in jurnalul de cumpărări, registrul jurnal si in balanța de verificare contabila din luna mai 2010. Menționam ca autocamionul IVECO a fost înregistrat in patrimonial societății noastre fiind ulterior vândut, fiind colectata TVA si platindu-se impozit pe profit.

► Factura TC nr. 34/20.05.2010 reprezentând betoniera, popi metalici in suma de 56.067 lei din care TVA 8.952 lei este document justificativ de înregistrare in contabilitate asa cum prevede art.6 alin. (1) din Legea contabilității nr.82/1991, republicata in M.Of.nr. 454 din_ si document justificativ de înregistrare a TVA deductibila si se încadrează in prevederile de art. 155 din Codul Fiscal. Legea contabilității nu prevede alte documente justificative care sa ateste operațiunea respectiva. Factura a fost înregistrata in jurnalul de cumpărări, registrul jurnal si in balanța de verificare contabila din luna mai 2010. Menționam ca aceste utilaje au fost înregistrate in patrimoniul unității noastre fiind ulterior vândute, fiind colectata TVA si platindu-se impozit pe profit.

Mai mult, atat betoniera cat si popii metalici cumpărați cu factura 34/2010 (anexa 14) au fost vânduți ulterior (factura 6/25.05.2010 in suma de 56.585 lei din care TVA colectata 9.035 lei - anexa 15, beneficiar .) colectandu-se TVA in valoare mai mare, fara insa ca inspectorii ANAF Aiud sa scoată si aceste facturi de vânzare de la TVA colectata si implicit de la plata TVA către bugetul statului si de la calculul majorărilor si penalităților de întârziere. ► Factura TC nr.35/31.07.2010 reprezentând reparații curente in suma de 69.440 lei lei din care TVA 14.440 lei este document justificativ de inregistrare in contabilitate asa cum prevede art.6 alin. (1) din Legea contabilității nr.82/1991, republicata in M.Of.nr. 454 din_ si document justificativ de inregistrare a TVA deductibila si se încadrează in prevederile de art. 155 din Codul Fiscal. Legea contabilității nu prevede alte documente justificative care sa ateste operațiunea respectiva. Factura a fost înregistrata in jurnalul de cumpărări, registrul jurnal si in balanța de verificare contabila din luna iulie 2010.

► Factura TC nr.41/12.07.2010 reprezentând lucrări de construcții in suma de 18.600 lei din care TVA 3.600 lei este document justificativ de înregistrare in contabilitate asa cum prevede art.6 alin. (1) din Legea contabilității nr.82/1991, republicata in M.Of.nr. 454 din_ si document justificativ de înregistrare a TVA deductibila si se încadrează in prevederile de art. 155 din Codul Fiscal. Legea contabilității nu prevede alte documente justificative care sa ateste operațiunea respectiva. Factura a fost înregistrata in jurnalul de cumpărări, registrul jurnal si in balanța de verificare contabila din luna iulie 2010. Concluzii:

1. Toate aceste facturi atesta transferul dreptului de proprietate către ..

2. Realitatea acestor operațiuni este data si de achitarea acestor facturi:

- Suma de 10.000 lei achitata in data de 16.12.2010;

- Suma de 6.300 lei achitata in data de 24.12.2010;

- Suma de 9.990 lei achitata in data de 17.02.2011;

- Suma de 5.000 lei achitata in data de 18.02.2011;

- Suma de 10.000 lei achitata in data de 26.03.2010;

- Suma de 6.612,90 lei achitata in data de 31.03.2010;

- Suma de 20.000 lei achitata in data de 17.05.2010;

3. Total sume virate prin conturi bancare: 67.902,90 lei. Suma rămasa de achitat către . este de

4. Toate aceste facturi reprezintă documente justificative si in accepțiunea Normelor Metodologice de intocmire si utilizare a documentelor financiar-contabile, aprobate prin Ordinul MF nr. Ordin nr. 3512 din_ privind documentele financiar-contabile, publicat in M.Of.nr. 870 din_, fiind insotite de Note de intrare-receptie prin care se justifica . bunurilor recepționate si serviciilor prestate.

5. Facturile înregistrate in contabilitatea societății cuprind si elementele necesare pentru acordarea dreptului de deducere a TVA conform art.155 alin.5 din Codul Fiscal.

6. Subliniem faptul ca atat betoniera cat si popii metalici cumpărați cu factura 34/2010 (anexa 14) au fost vânduți ulterior (factura 6/25.05.2010 in suma de 56.585 lei din care TVA colectata 9.035 lei - anexa 15, beneficiar .) colectandu-se TVA in valoare mai mare, fara insa ca inspectorii ANAF Aiud sa scoată si aceste facturi de vânzare de Ia TVA colectata si implicit de la plata TVA către bugetul statului si de la calculul majorărilor si penalităților de intarziere.

7. . nu poate fi răspunzătoare de modul de organizare si tinere a contabilității, a raportărilor financiar-contabile si fiscale a ., si de eventualele deficiente prezentate de inspectorii ANAF intru cat nu se încadrează in prevederile art.1512 din Codul Fiscal astfel:

II. Referitor la tranzacțiile cu . pentru care inspectorii ANAF Aiud au refuzat sa recunoască suma de 48.732,42 lei si TVA deductibila de 9.432,08 lei.

IN CEEA CE PRIVEȘTE RELAȚIA COMERCIALA CU S.C. AMA ROM S.R.L. - organele fiscale constata ca subscrisa nu am dreptul la deducere pentru suma de 9.432,08 lei, pentru facturile ce au ca obiect operațiunea comerciala de fasonat fier, pe motivul ca aceasta nu este reala. Argumentarea:

1). Documentele de la S.C. AMA ROM S.R.L., nu au fost verificate pentru ca nu au fost predate de administrator.

2). Societatea nu are angajați, rezulta ca nu au putut fi efectuate operațiunile de fasonare.

Practic, argumentarea acuzației nu exista:

1) Operațiunea comerciala este corecta, intrucat se puteau verifica intrările de fier fasonat si ieșirile de fier fasonat din societate, astfel printr-o verificare mai atenta, abia in momentul in care s-ar fi descoperit anumite diferente, putem discuta de o operațiune fictiva, astfel cat aceasta operațiune nu este efectuata se impune reverificarea acestui aspect si abia apoi putem discuta de o operațiune fictiva.

Argument obiectiv: din verificările efectuate de organele fiscale, sub toate aspectele, in ceea privește societatea, organele de control fiscal nu atesta existenta unor astfel de diferente.

2) Nu are nici o relevanta ca societatea nu are angajați, fierul fasonat putea fi cumpărat sau lucrările efectuate, in antrepriza de aceea poziția nu este justificata.

Art. 151 . - (1) Beneficiarul este ținut răspunzător individual si in solidar pentru plata taxei, in situația in care persoana obligata la plata taxei este furnizorul sau prestatorul, conform art. 150 alin. (1) lit. a), daca factura prevăzuta la art. 155 alin. (5):

a) nu este emisa;

b) cuprinde date incorecte/incomplete in ceea ce privește una dintre următoarele informații: denumirea/numele, adresa, codul de înregistrare in scopuri de TVA al pârtilor contractante, denumirea sau cantitatea bunurilor livrate ori serviciilor prestate, elementele necesare calculării bazei de impozitare;

c) nu menționează valoarea taxei sau o menționează incorect.

(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), daca beneficiarul dovedește achitarea taxei către persoana obligata la plata taxei, nu mai este ținut răspunzător individual si in solidar pentru plata taxei.

1. Factura nr.402/7.03.2011 in suma de 43.152 lei din care TVA de 8.352 lei si factura 403/7.03.2011 in suma de 5.580,42 lei din care TVA de 1.080,08 lei sunt documente justificative care au fost înregistrate in contabilitatea societății, in jurnalele de TVA, in registrul Jurnal, in balanțele sintetice si in Cartea M..

2. In conformitate cu prevederile art. 36 - (1) din OMFP 3055/_

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 766 din_ pentru aprobarea Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene elementele prezentate in situațiile financiare anuale se evaluează in conformitate cu principiile contabile generale prevăzute in prezenta secțiune, conform contabilității de angajamente. Astfel, efectele tranzacțiilor si ale altor evenimente sunt recunoscute atunci cand tranzacțiile si evenimentele se produc (si nu pe măsura ce numerarul sau echivalentul sau este incasat sau plătit) si sunt înregistrate in contabilitate si raportate in situațiile financiare ale perioadelor aferente. Concluzii:

1. Toate aceste facturi atesta transferul dreptului de proprietate către ..

2. Rambursarea TVA nu poate fi condiționata de plata facturilor recepționate de la furnizori si încasarea facturilor de la clienți.

3. Toate aceste facturi reprezintă documente justificative si in accepțiunea Normelor Metodologice de întocmire si utilizare a documentelor financiar-contabile, aprobate prin Ordinul MF nr. Ordin nr. 3512 din_ privind documentele financiar-contabile, publicat in M.Of.nr. 870 din_, fiind insotite de Note de intrare-receptie prin care se justifica . bunurilor recepționate si serviciilor prestate.

4. Facturile înregistrate in contabilitatea societății cuprind si elementele necesare pentru acordarea dreptului de deducere a TVA conform art.155 alin.5 din Codul Fiscal.

5. . nu poate fi răspunzătoare de modul de organizare si tinere a contabilității, a raportărilor financiar-contabile si fiscale a ., si de eventualele deficiente prezentate de inspectorii ANAF intrucat nu se încadrează in prevederile art.151 din Codul Fiscal.

III. Referitor la tranzacțiile cu . pentru care inspectorii ANAF Aiud au refuzat sa recunoască suma de 232.050 lei si TVA deductibila de 37.050 lei.

IN CEEA CE PRIVEȘTE RELAȚIA COMERCIALA CU S.C. D. BUILD S.R.L., organele de control fiscal afirma ca nu am dreptul la deducerea sumei de 37.956 lei, pe motivul ca autoutilitara marca IVECO si semiremorca KING, nu prezintă acte justificative ca au fost utilizate pentru realizarea de operațiuni taxabile.

Poziția organelor de control fiscal este cel puțin ciudata:

1 .Ce text legal ma obliga sa folosesc un bun dupa ce l-am cumpărat?

2. Pur si simplu utilitara nu a avut de lucru, motiv pentru care am instrainat-

o ulterior la .., fapt care este probat cu documente.

1. Factura nr.36/28.01.2010 reprezentând semiremorca KING in suma de 113.050 lei din care TVA de 18.050 lei si factura 37/28.01.2010 reprezentând AUTOUTILITARA IVECO in suma de 119.000 lei din care TVA de 19.000 lei sunt documente justificative care au fost înregistrate in contabilitatea societății, in jurnalele de TVA, in registrul Jurnal, in balanțele sintetice si in Cartea M..

3. Toate aceste facturi reprezintă documente justificative si in accepțiunea Normelor Metodologice de întocmire si utilizare a documentelor fînanciar-contabile, aprobate prin Ordinul MF nr. Ordin nr. 3512 din_ privind documentele fînanciar-contabile, publicat in M.Of.nr. 870 din_, fiind însoțite de procese-verbale de recepție prin care se justifica . utilajelor recepționate. Menționam ca aceste utilaje au fost înregistrate si in fisele mijloacelor fixe in conformitate cu OMFP 3512/2008.

4. In conformitate cu prevederile art. 36 - (1) din OMFP 3055/_

publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 766 din_ pentru aprobarea Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene Elementele prezentate in situațiile financiare anuale se evaluează in conformitate cu principiile contabile generale prevăzute in prezenta secțiune, conform contabilității de angajamente. Astfel, efectele tranzacțiilor si ale altor evenimente sunt recunoscute atunci cand tranzacțiile si evenimentele se produc (si nu pe măsura ce numerarul sau echivalentul sau este incasat sau plătit) si sunt înregistrate in contabilitate si raportate in situațiile financiare ale perioadelor aferente. Concluzii

1. Toate aceste facturi reprezintă documente justificative si in accepțiunea Normelor Metodologice de întocmire si utilizare a documentelor fînanciar-contabile, aprobate prin Ordinul MF nr. Ordin nr. 3512 din_ privind documentele fînanciar-contabile, publicat in M.Of.nr. 870 din_, fiind insotite de procese-verbale de recepție prin care se justifica . utilajelor recepționate.

Menționam ca aceste utilaje au fost înregistrate si in fisele mijloacelor fixe in conformitate cu OMFP 3512/2008.

2. Rambursarea TVA nu poate fi conditionta de întocmirea foilor de parcurs si prezentarea bonurilor de carburanți a mijloacelor de transport achiziționate. Bonurile de carburanți reprezintă cheltuieli care diminuează veniturile si profitul impozabil. Prin neincluderea in cheltuieli a bonurilor de carburanți societatea a plătit la bugetul statului impozit pe profit mai mare. 3. Mai mult subliniem faptul ca atat autoutilitara IVECO cumpărata cu factura 37/28.01.2010 cat si semiremorca KING cumpărata cu factura nr.36/28.01.2010 au fost vândute ulterior (factura 26/24.07.2012 pentru IVECO in suma de 105.000 lei din care TVA colectata 20.400 lei - anexa 12, beneficiar . SRL si factura nr.3/3.05.2010 reprezentând semiremorca KING in suma de 119.000 lei din care TVA colectata 19.000 lei -anexa 13, beneficiar .) colectandu-se TVA, fara insa ca inspectorii ANAF Aiud sa scoată si aceste facturi de vânzare de la TVA colectata si implicit de la plata TVA către bugetul statului si de Ia calculul majorărilor si penalităților de intarziere.

IV. IN CEEA CE PRIVEȘTE RELAȚIA COMERCIALA CU S.C. GENTILA CONSTRUCT S.R.L., NU SE ÎNȚELEGE FOARTE CLAR CU CE ANUME AM PREJUDICIAT STATUL DIN ACEASTA REALTIE COMERCIALA.

Aspectul asupra căruia, doresc sa insist este faptul ca administratorul are doar calitatea de angajat in S..C. GENTILA S.R.L., nefiind un factor de decizie.

Astfel ca asa zisul control pe care subscrisa l-as putea exercita asupra lui .., este doar o supoziție nesustenabila.

In ceea ce privesc lucrările efectuate, cat timp subscrisa am calitatea de antreprenor general si .., subantreprenor si cum scopul infiintarii mele este tocmai obținerea profitului, era firesc sa EMIT FACTURI pentru a mi se achita partea cuvenita din contract si era firesc ca lucrările sa fie efectuate de .., in calitate de subantreprenor, astfel nu se justifica ca subscrisa sa am cheltuieli.

Astfel ca nici sub acest aspect pozia organelor de control fiscal nu este justificata.

V. Referitor la tranzacțiile cu . pentru care inspectorii ANAF Aiud au refuzat sa recunoască suma de 1.511.751,5 lei si TVA deductibila de 292.596 lei.

IN CEEA CE PRIVEȘTE RELAȚIA COMERCIALA CU S.C. RUSALM CONSTRUCT S.R.L., cu privire la care se afirma ca am dedus in mod eronat suma de 292.581 Iei, in mod eronat intrucat operațiunile sunt fictive, poziția noastră este una simpla si clara.

Daca s-ar fi verificat metodologia de decontare a fondurilor structurale, s-ar fi putut

constata foarte ușor următoarele:

Procedura de decontare a acestor fonduri este următoarea:

a. NU insistam asupra metodologiei de achiziții publice care nu face obiectul discuției (licitație publica sau oferta directa)

b. Dupa incheierea raportului juridic, furnizorul emite factura, care este acceptata la plata de subscrisa, utilajele sunt predate către subscrisa si recepționate.

c. Dupa recepție se efectuează plata ACESTORA D. CU ORDIN DE PLATA BANCAR altfel nu sunt decontabile.

d. Documentele sunt prezentate spre decontare.

Se naște o intrebare fireasca, DE CE AUTORITARILE CE AU CA OBIECT VERIFICAREA FONDURILOR STRUCTURALE AU DECONTAT INTEGRAL PLĂȚILE DUPA CE AM FOST VERIFICAȚI IAR ORGANELE DE CONTROL FISCAL AU CONSTAT NEREGURALITATI?

Practic era imposibil ca operațiunea sa nu fie reala, astfel nu ar fi fost decontata, sistemul de implementare fiind extrem de bine pus la punct si imposibil de fraudat.

1. Factura R. nr. 1/6.06.2011 in suma de 1.209.401,2 lei din care TVA de 234.077,6 lei si factura 2/22.07.2011 in suma de 302.350,3 lei din care TVA de 58.519,4 lei sunt documente justificative care au fost înregistrate in contabilitatea societății, in jurnalele de TVA, in Registrul Jurnal, in Balanțele Sintetice si in Cartea M.. Pentru livrarea acestor bunuri s-a intocmit NIR in conformitate cu prevederile OMFP 3512 din_ .

2. Realitatea acestor operațiuni este data si de achitarea acestor facturi:

- Suma de 295.000 lei achitata in data de 22.06.2011;

- Suma de 914.401,20 lei achitata in data de 1.07.2011;

- Suma de 302.350,30 lei achitata in data de 28.07.2011;

3. Existenta acestor utilaje a fost constatata prin inspecția fiscal la fata locului de către inspectorii ANAF din data de 8.07.2011.

4. Realitatea acestor operațiuni a fost constatata si de auditorii fondurilor europene de la Agenția Dezvoltare Regionala Nord-Vest, utilajele fiind achiziționate din fonduri europene nerambursabile.

5. Rambursarea TVA nu poate fi conditionta de demonstrarea din partea societății a modului de transport a acestor utilaje. Astfel conform art. 15 din contractul de furnizare nr.36 din 31.05.2011 furnizorul . avea obligația de a livra produsele la destinația indicata de achizitor (Anexa 23).

6. . nu poate fi răspunzătoare de modul de organizare si tinere a contabilității, a raportărilor financiar-contabile si fiscale a . si de relația acestuia cu alti furnizori si de eventualele deficiente prezentate de inspectorii ANAF intrucat nu se încadrează in prevederile art. 151 2 din Codul Fiscal astfel:

b) cuprinde date incorecte/incomplete in ceea ce privește una dintre următoarele informații: denumirea/numele, adresa, codul de inregistrare in scopuri de TVA al pârtilor contractante, denumirea sau cantitatea bunurilor livrate ori serviciilor prestate, elementele necesare calculării bazei de impozitare;

c) nu menționează valoarea taxei sau o menționează incorect.

1. Toate aceste facturi atesta transferul dreptului de proprietate către ..

2. Rambursarea TVA nu poate fi condiționata de relația comerciala a furnizorului cu alte societăți si nici de dovada transportului acestor bunuri a căror existenta a fost constatata chiar de inspectorii ANAF in data de 8.07.2011 si de auditorii agenției de dezvoltare regional Nord-Vest.

4. Facturile înregistrate in contabilitatea societății cuprind si elementele necesare pentru acordarea dreptului de deducere a TVA conform art.155 alin.5 din Codul Fiscal.

5. . nu poate fi răspunzătoare de modul de organizare si tinere a contabilității, a raportărilor financiar-contabile si fiscale a ., si de eventualele deficiente prezentate de inspectorii ANAF intrucat nu se incadreaza in prevederile art.151 2 din Codul Fiscal.

6. Achizițiile au fost achitate ceea ce demonstrează mai mult realitatea acestor operațiuni.

CONCLUZIE FINALA REFERITOARE LA DREPTUL DE DEDUCERE A TVA

Toate precizările de mai sus demonstrează ca:

1. Bunurile, utilajele si serviciile prestate de furnizori sunt reale;

2. Livrarea s-a făcut pe baza de documente justificative care îndeplinesc atat cerințele Legii contabilității nr.82/1991 republicata si prevederile Codului Fiscal.

3. Achitarea facturilor către furnizori atesta realitatea acestor operațiuni.

4. Totate bunurile au fost înregistrate in contabilitate pe baza de documente justificative si se regăsesc in patrimonial societății de la aceea data, fiind reflectate in balanțele de verificare precum si in Registrul jurnal, Registrul inventar si in Cartea M. si care conform Legii contabilității nr.82/1991 reprezintă probe in Justiție.

Raportând aceasta stare de fapt, la premisele legale, mai sus indicate se pot trage următoarele concluzii:

1. Subscrisa, S.C. D. W." S.R.L., sunt înregistrata in scopuri de TVA si desfășor activități economice, in conformitate cu prevederile art. 126 si 127 L. 571/2003.

2. Subscrisa, S.C. D. W." S.R.L., am efectuat operațiuni in sfera TVA pe baza art. 128 c.fiscal.

3. Subscrisa, S.C. D. W." S.R.L., am dedus si colectat TVA, conform prevederilor art. 145, 146 si 147 facturi care îndeplinesc prevederile art. 155 (1) din Codul Fiscal.

In toate aceste situații, subscrisa:

- Am dedus TVA, pe baza facturilor primite de la furnizori, facturi care atesta transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor livrate si serviciilor prestate.

- Am colectat TVA, pentru toate facturile emise care atesta transferul dreptului asupra bunurilor livrate si serviciile prestate.

- Facturile emise de furnizori îndeplinesc condițiile cerute de art. 155 Cod fiscal.

4. Intrucat in perioada verificata, TVA deductibila este mai mare decât TVA colectata, subscrisa am dreptul la admiterea cererii de rambursare.

5. înregistrarea s-a efectuat pe baza de documente justificative intocmite cu respectarea prevederilor L.82/1991, legea contabilității. Cat timp OPERAȚIUNILE SUNT REALE REZULTA CA SOLICITAM ADMITEREA CONTESTAȚIEI CU CONSECINȚA ADMITERII CERERII PRIVIND RAMBURSAREA TVA SI ANULAREA OBLIGAȚIEI DE PLATA.

In drept, reclamanta a invocat. prevederile Legii 571/2003 cu privire la Codul Fiscal, prev. art. 41, 205, 206 din OG 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, si art. 107 din H.G. nr. 1050/2004, Legea 82/1991 privind Contabilitatea, Legea 241/2005, Legea nr. 554/2004.

Pârâtele prin întâmpinare (fila 55) au solicitat respingerea acțiunii.

Pe cale de excepție, invocă:

1) inadmisibilitatea acțiunii, respectiv petit 2-4 al cererii de chemare in judecata, în baza disp. art. 218 alin. 2 din OG. nr. 92/2003- rep. cu modificările si completările ulterioare, din care rezulta cu claritate ca obiectul acțiunii in contencios administrative in situația actelor administrative fiscale il constituie decizia emisa in soluționarea contestației, iar nu in mod direct actul administrativ fiscal contestat.

In acest sens, invocă practica Curții de Apel A. I. (cu titlu de exemplu dosarul nr._ ).

Asa cum rezulta chiar din acțiunea reclamantei, aceasta in temeiul disp. art. 205 cod procedură fiscală a formulat contestație impotriva:

- Deciziei de impunere nr. 317/18.07.2013,

- Deciziei nr. 20/13.08.2013,

- Dispoziției de masuri nr._/09.07.2013,

- Procesului Verbal din data de 10.07.2013 -RIF-ului nr.1/18.07.2013.

Contestația a fost înregistrată la DGRFP B. sub nr._/20.08.2013 și a fost soluționata de către Serviciul Soluționare Contestații din cadrul DGRFP B. in sensul suspendării procedurii pana la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală.

2) lipsa calității procesuale pasive a AJFP A., excepție întemeiată pe disp. HG. nr. 520/2013 si O.U.G. nr. 74/2013. Conform dispozițiilor legale în vigoare AJFP A. poate reprezenta DGRFP B. doar in baza unui mandat emis în acest sens.

3) Referitor la petitul 1 al acțiunii reclamantei, prin care se solicita constatarea nulității absolute a Deciziei nr. 830/31.10.2013, nu exista motive de nulitate absoluta a actului administrativ, de altfel reclamanta nu-si motivează nici in fapt nici in drept aceasta solicitare.

In ceea ce privește temeinicia si legalitatea Deciziei nr. 830/31.10.2013, roagă instanța sa retina situația de fapt si de drept avuta in vedere de organele fiscale competente la emiterea deciziei:

- in drept au fost aplicate prevederile art. 214 alin. 1 lit. a) și b) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală, care dispun: "ART. 214

Suspendarea procedurii de soluționare a contestației pe cale administrativă

(1) Organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată,

soluționarea cauzei atunci când:

a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă;

b) soluționarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența sau inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți "

- in fapt, s-a avut in vedere că în speța există suspiciuni cu privire la realitatea operațiunilor consemnate în documentele înregistrate în contabilitate, aspecte cu privire la care au fost sesizate organele de cercetare penală, si se constată că numai funcție de stabilirea naturii faptelor săvârșite se poate asigura soluționarea legală și temeinică a contestației.

Astfel, între obligațiile bugetare datorate de . stabilite prin Decizia de impunere nr. 317/18.07.2013 și stabilirea caracterului infracțional al faptelor săvîrșite există o interdependență de care depinde soluționarea cauzei în procedură administrativă.

Întrucât aspectele consemnate în Decizia de impunere nr. 317/18.07.2013 au făcut obiectul unei sesizări penale, organele administrativ jurisdicționale nu se pot pronunța pe fondul cauzei înainte de a se finaliza soluționarea laturii penale.

Organele fiscale au considerat ca, hotărâtoare în emiterea unei decizii de soluționare a contestației sunt cercetările organelor de urmărire penală efectuate în cauză în condițiile în care, așa cum am arătat mai sus, în speță au existat suspiciuni privind comiterea unei fapte de evaziune fiscală, ori a nu lua în considerare aceste cercetări, ar putea conduce la o contrarietate între hotărârea penală și cea civilă, cu toate consecințele care ar decurge din această situație.

Totodată, in emiterea deciziei atacate organele fiscale au reținut si ca "Hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia.

Hotărârea definitivă a instanței civile prin care a fost soluționată acțiunea civilă nu are autoritate de lucru judecat în fața organului de urmărire penală și a instanței penale, cu privire la existența faptei penale, a persoanei care a săvîrșit-o și a vinovăției acesteia "

Acțiunea penală are întâietate față de acțiunea civilă deoarece, pe de o parte, cauza materială unică a celor două acțiuni este săvîrșirea infracțiunii sau existența indiciilor sâvîrșirii unei infracțiuni iar, pe de alta parte soluționarea acțiunii civile este condiționată de soluționarea acțiunii penale în privința existenței faptei.

Curtea Constituțională prin Deciziile emise referitoare la excepția de neconstitutionalitate a prevederilor art. 183 alin. 1 lit. a) din O.G nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, devenit art. 214 alin.(l) lit. a) după renumerotare, a respins această excepție, precizând că: Decizia 449/26.10.2004-" întâietatea rezolvării acțiunii penale este neîndoielnic justificată și consacrată ca atare și de prevederile art. 19 alin. 2 din Codul de procedură penală" scopul suspendării constituindu-l tocmai verificarea existenței sau a inexistenței infracțiunii cu privire la care instanța are unele "indicii"( Decizia Curții Constituționale nr. 72/28.05.1996). Cu același prilej, Curtea a reținut că "nu trebuie ignorate nici prevederile art. 22 alin. 1 din Codul de procedură penală, potrivit cărora hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat, în fața instanței civile, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia. Pentru identitatea de rațiune, cele statuate în materie civilă își găsesc justificarea și în ceea ce privește acțiunile în contencios administrativ "

In Decizia nr. 1173/06.11.2008 se precizează:" în ceea ce privește posibilitatea organului de soluționare a contestației de a suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci cand organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni, Curtea constată că aceasta nu înfrânge dispozițiile constituționale care consacră prezumția de nevinovăție. Adoptarea măsurii suspendării este condiționată de înrâurirea hotărâtoare pe care o are constatarea de către organele competente a elementelor constitutive ale unei infracțiuni asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă. Or, într-o atare situație suspendarea procedurii administrative nu numai că se impune dar constituie tocmai expresia aplicării prezumției de nevinovăție a persoanei contestatoare, care își poate valorifica toate drepturile garantate constituțional, în cadrul unui proces în fața instanțelor de judecată."

Potrivit disp. art. 248 alin. 1 cod procedură civilă, instanța se va pronunțată mai întâi asupra excepțiilor invocate prin întâmpinare.

Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. este neîntemeiată pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse.

Deși a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, pârâta se contrazice, întrucât motivele arătate în sprijinul acesteia vizează practic lipsa calității de reprezentant.

Astfel, pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. invocă lipsa calității procesuale pasive, dar nu pentru că nu ar avea calitatea de emitent al actelor administrative atacate ci motivat de faptul că potrivit prevederilor legale în vigoare poate reprezenta DGRFP B. doar în baza unui mandat emis în acest sens, mandat pe care l-a depus însă la dosar (fila 48).

În consecință excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. va fi respinsă ca neîntemeiată.

Excepția inadmisibilității acțiunii cu privire la petitul 2 este însă întemeiată.

În primul rând, trebuie precizat că pârâta a invocat excepția în termenul și cu respectarea prevederilor art. 193 alin. 2 din codul de procedură civilă.

Inadmisibilitatea este o excepție procesuală de fond, prin care se tinde la respingerea cererii ca urmare a alegerii unei căi procedurale greșite, pentru scopul urmărit de titularul cererii.

Altfel spus, pentru atingerea unui anumit scop juridic trebuie aleasă calea prevăzută de lege, sub sancțiunea respingerii cererii ca inadmisibilă.

În speță, reclamanta urmărește anularea unor acte administrativ fiscale (enumerate expres la pct. 2 din cererea de chemare în judecată) însă acțiunea adresată în acest sens direct instanței de contencios, înainte de parcurgerea procedurii speciale de contestare prealabilă prevăzută de legea specială (O.G. nr. 92/2003), este inadmisibilă.

Potrivit disp. art. 205 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003: împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii.

Potrivit disp. art. 207 alin. 1 din aceeași ordonanță: contestația se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii.

La art. 218 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 se prevede expres că numai deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.

Așa cum rezulta chiar din acțiunea reclamantei, aceasta in temeiul disp. art. 205 cod procedură fiscală a formulat contestație impotriva: Deciziei de impunere nr. 317/18.07.2013, Deciziei nr. 20/13.08.2013, Dispoziției de masuri nr._/09.07.2013, Procesului Verbal din data de 10.07.2013 și a RIF nr.1/18.07.2013.

Contestația a fost înregistrată la DGRFP B. sub nr._/20.08.2013 însă aceasta nu a fost soluționată până la data introducerii acțiunii la instanță.

Astfel, prin Decizia nr. 830/31.10.2013 organul fiscal a dispus suspendarea soluționării contestației în baza disp. art. 210 coroborat cu art. 214 și art. 216 din O.G. nr. 92/2003, respectiv până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală ca urmare a sesizării Parchetului de pe lângă Tribunalul A. cu privire la încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1 și alin. 3, art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a sesizării acestuia prin adresa nr._/23.07.2013. (f 18-37).

Reclamanta recunoaște că se efectuează cercetări penale cu privire la cele reținute în sarcina sa prin decizia de suspendare a procedurii administrative, la data de 10.10.2014 aceasta depunând la dosar o cerere (f 68) prin care a solicitat să se dispună suspendarea judecății tocmai pentru acest motiv.

Cererea de suspendare a judecății formulate de reclamantă a fost respinsă de instanță, motivat de faptul că nu soluționarea prezentului dosar depinde de soluția din dosarul penal ci soluționarea contestației fiscale administrative.

Pentru considerentele expuse, cererea adresată instanței de contencios administrativ direct împotriva actelor administrativ fiscale se constată a fi inadmisibilă și va fi respinsă ca atare.

Examinând actele și lucrările de la dosar, instanța constată neîntemeiată în rest acțiunea formulată de reclamantă.

Prin Decizia nr. 830/31.10.2013 emisă de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. - Serviciul de soluționare a contestațiilor s-a dispus suspendarea procedurii de soluționare pe cale administrativă a contestației formulate de reclamantă, în baza disp. art. 210 coroborat cu art. 214 și art. 216 din O.G. nr. 92/2003, respectiv până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală, ca urmare a sesizării Parchetului de pe lângă Tribunalul A. cu privire la încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1 și alin. 3, art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a sesizării acestuia prin adresa nr._/23.07.2013. (f 18-37).

Deși a solicitat să se constate nulitatea absolută a acestei decizii, reclamanta nu a făcut dovada existenței vreunui temei legal care să justifice aceasta, invocând doar aspecte de fond cu privire la cele reținute de organul fiscal prin actele administrativ fiscale contestate.

Aceste aspecte de fond nu pot fi însă examinate de instanță atâta timp cât nu a fost soluționată pe fond contestația fiscală, acesta fiind așa cum am arătat suspendată.

Decizia nr. 830/31.10.2013 a fost emisă cu respectarea întocmai a disp. art. 214 alin. 1 lit. a) din O.G. nr. 92/2003, soluția de suspendarea a procedurii administrative fiind legală și temeinică, în condițiile în care prin adresa nr._/23.07.2013 organul fiscal a sesizat P. de pe lângă Tribunalul A. cu privire la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 8 alin. 1 și alin. 3, art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 241/2005 în legătură cu aspectele reținute prin actele administrativ fiscale contestate de reclamantă.

Reclamanta nu se poate considera vătămată pentru simplul fapt că a s-a dispus suspendarea procedurii administrative, întrucât aceasta urmează a fi reluată după obținerea unei soluții definitive cu privire la latura penală, iar pe de altă parte reclamanta are posibilitatea de a formula apărări chiar în dosarul penal.

Întrucât contestația fiscală nu a fost soluționată încă pe fond, cererea de scutire a reclamantei de la plata sumei de 432.155 lei reprezentând TVA suplimentar precum și cererea de rambursare în favoarea acesteia a sumei de 278.761 lei reprezentând TVA sunt neîntemeiate.

Având în vedere considerentele expuse, acțiunea formulată de reclamantă va fi respinsă ca neîntemeiată în rest.

Întrucât acțiunea a fost respinsă, reclamanta fiind în culpă procesuală, potrivit disp. art. 453 alin. 1 cod procedură civilă nu îi pot fi acordate cheltuieli de judecată.

Potrivit disp. art. 490 alin 1 raportat la art. 83 alin. 3 din N.C.P.C. recursul și motivele de recursul redactate prin avocat (pentru persoane fizice), prin avocat sau consilier juridic (pentru persoane juridice), se vor depune, sub sancțiunea nulității la instanța a cărei hotărâre se atacă, în speță la Tribunalul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice A..

Admite excepția inadmisibilității invocată de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. și în consecință respinge ca inadmisibilă cererea, formulată de reclamanta S.C. D. W. S.R.L., cu sediul în L. M., FN, jud. A., înregistrată la O.R.C. de pe lângă Tribunalul A. sub nr. J_, în contradictoriu cu pârâtele:

Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. – Serviciul de soluționare a contestațiilor, cu sediul în B., .. 7, jud. B..
Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., cu sediul în A. I., ., jud. A..
Direcția G. a Finanțelor Publice A. – Activitatea de Inspecție Fiscală, cu sediul în A. I., ., jud. A..

privind anularea unor următoarelor acte fiscale: Decizia de impunere nr. 317/18.07.2013, Decizia nr. 20/13.08.2013, Dispoziția nr._/9.07.2013, RIF nr. 1/18.07.2013 și Procesul verbal din data de 10.07.2013.

Respinge ca neîntemeiată în rest acțiunea formulată de reclamantă.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Potrivit disp. art. 490 alin. 1 coroborat cu art. 83 alin. 3 din N.C.P.C. recursul și motivele de recurs redactate prin avocat sau consilier juridic se vor depune la Tribunalul A., sub sancțiunea nulității.

Pronunțată în ședința publică din data de 28.11.2014.

Președinte,

G. C. M.

Grefier,

R. B.

C.O. semnează prim grefier

A. B.

Red. Tehnored. G.C.M.

Ex. 6/30.12.2014

← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 30/2014....		Pretentii. Sentința nr. 1580/2014. Tribunalul ALBA →

Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 1762/2014. Tribunalul ALBA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 1762/2014. Tribunalul ALBA