Contestaţie la executare. Decizia nr. 157/2014. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 157/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 18-12-2014 în dosarul nr. 4303/107/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 157/R/2014
Ședința publică de la 18 Decembrie 2014
Completul compus din:
Președinte C. C.
Judecător D. C.
Judecător A. C. P. - Președinte Secție
Grefier S. A.
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul B. P. împotriva deciziei nr.112/R/2014, pronunțată de Tribunalul A., în contradictoriu cu intimații Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., C. Județeană de Asigurări de Sănătate A. I..
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 11.12.2014, când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA
Asupra contestației în anulare de față:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia sub dosar nr._, debitorul B. P. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu creditoarele Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. și C. de Asigurări de Sănătate A., prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea tuturor formelor de executare efectuate în dosarul execuțional nr. 111/2009.
În motivarea contestației s-a arătat că prin procesul verbal de sechestru nr._/11.10.2013 debitorul a aflat că ar datora 26.028 lei, din care 8448 lei contribuție asigurări de sănătate.
Debitorul a susținut că nu știe cum a fost stabilită suma, din ce se compune, la ce perioadă de timp se referă, care sunt penalitățile și majorările de întârziere.
Cu privire la sumele datorate cu titlu de asigurări de sănătate, s-a arătat că între părți nu s-a încheiat un contract de asigurare de sănătate și nu știe cum au fost determinate sumele de 4076 lei și 4372 lei.
Fără să existe un contract de asigurare nu există nici titlu de creanță, astfel că este nulă începerea unei executări pentru o sumă care nu este constatată prin titlul executoriu.
În drept, art. 259 alin. 4 din Legea nr. 59/2006, art. 172 din OG 92/2003 și art. 401 alin. 11 C.p.c.
Prin întâmpinarea depusă la dosar de creditoarea C. de Asigurări de Sănătate A. s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și s-a solicitat respingerea contestației. În susținerea excepției a invocat prev. art. V alin. 1 și 10 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Prin întâmpinarea depusă la dosar de creditoarea Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. s-a solicitat respingerea contestației ca tardiv formulată, arătând că obligațiile debitorilor față de bugetul statului, pentru care a fost întocmit procesul verbal de sechestru nr._, sunt reprezentate de debitele din perioada 2010 – 2013, pentru care au fost emise anterior somații și titluri executorii, acte de executare silită comunicate debitorului în condițiile OG 92/2003.
Creditoarea a depus la dosar, în copie, dosarul de executare (f. 57-124).
Pronunțându-se în prealabil, conform art.137 Cod pr. civ., asupra excepției tardivității contestației, prin sentința civilă nr.270/2014, instanța de fond a reținut că debitorului i-au fost comunicate actele de executare silită și procesul verbal de sechestru, dar contestația a fost introdusă cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 401 alin. 1 C.p.c.
Astfel, comunicarea procesului verbal de sechestru s-a făcut la data de 11.10.2013, iar contestația a fost înregistrată la 28.10.2013, însă debitorul nu contestă procesul verbal de sechestru.
Celelalte acte de executare i-au fost comunicate debitorului pe parcursul procedurii, inclusiv prin publicitate, deoarece la adresa de domiciliu cunoscută de creditoare nu a fost găsită nici o persoană.
În cazul acestor din urmă acte care anterior nu au fost contestate termenul pentru introducerea unei astfel de acțiuni este, de asemenea, împlinit.
Termenul imperativ de 15 zile stabilit de lege pentru formularea contestației la executare nu a fost respectat de către debitorul care a înțeles să introducă cererea sa după împlinirea acestuia, astfel că instanța a admis excepția tardivității invocată de creditoarea Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. și a dispus respingerea ca tardivă a contestației.
Contestatorul B. P. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 270/2014 pronunțată de Judecătoria A. ,solicitând casarea hotărârii atacate și pe cale de consecință, trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond .
S-a menționat că prin contestația la executare, debitorul B. P. a contestat atât Procesul verbal de sechestru nr._/ 11.10.2013 cât și toate actele de executare întocmite în Dosar execuțional nr. 111/2009.
Dosarul menționat mai sus vizează suma totală de 26.028 lei din care:
- 8.448 lei - datorată cu titlu de contribuție asigurare sănătate și accesorii.
- 17.580 lei - datorată cu titlu de impozit pe venit forfetar.
Deși în prezent ambele obligații sunt colectate de către A.N.A.F., ele au izvoare legale diferite și au fost colectate în timp separat de către C.N.A.S. și A.F.P. ca și instituții distincte.
Din această cauză baza de date și evidențele celor două instituții de multe ori nu au fost concordante.
Acest lucru se poate observa și din înscrisurile depuse la dosar, respectiv:
a) Actele de executare întocmite de A.N.A.F. au fost comunicate debitorului contestator la adresa: A.-I., .. 73:
b) Actele de executare întocmite de C.N.A.S. au fost comunicate debitorului contestator la adresa: A.-I., .. 21:
Se impune precizarea că de aproximativ 8 ani, debitorul s-a mutat, astfel că domiciliul fiscal al acestuia în prezent este în A.-I., ..73 și nu pe .. 21 cum greșit s-au făcut comunicările de către C.N.A.S.
În ceea ce privește Procesul verbal de sechestru atacat, comunicat de asemenea la vechea adresă, debitorul a intrat în posesia acestuia ridicându-l personal de la finanțe, moment în care a luat la cunoștință și de existența debitului imputat de CNAS.
Pe cale de consecință, cel puțin cu privire la suma de 8 .448 lei datorată cu titlul contribuție de asigurări de sănătate în mod greșit s-a admis excepția și s-a respins ca fiind tardivă contestația la executare.
Deciziile prin care C.N.A.S.- ul stabilea aceste obligații de plată sunt acte administrative fiscale supuse și ele obligației de comunicare. Actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului la adresa corectă, bineînțeles.
Intimata Direcția Generala a Finanțelor Publice B., reprezentata in teritoriu de Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. a depus întimpinare prin care a solicitat respingerea recursului si menținerea in legalitate si temeinicie a hotărârii instanței de fond .
Prin decizia nr.112/R/2014 pronunțată de Tribunalul A. a fost respins ca nefondat recursul declarat de contestatorul B. P..
Pentru a decide în acest sens, instanța de recurs a constatat că debitorul menționează că, în mod greșit, i-au fost comunicate titlul executoriu și somația nr.216/15.12.2011 de către intimata CAS A. la adresa din A. I., ..21, deoarece acesta s-a mutat de la această adresă de 8 ani de zile. Însă, debitorul figura în evidențele intimatei cu domiciliul fiscal la adresa la care s-a efectuat comunicarea actelor de executare, iar potrivit disp. art. 77 alin.1 Cod pr. fiscală „ Modificările ulterioare ale datelor din declarația de înregistrare fiscală trebuie aduse la cunoștință organului fiscal competent din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în termen de 30 de zile de la data producerii acestora, prin completarea și depunerea declarației de mențiuni.” Debitorul nu a făcut dovada că ar fi respectat obligația legală privind încunoștințarea organului fiscal despre schimbarea domiciliului fiscal, astfel că nu se poate prevala de propria culpă pentru neluarea la cunoștință despre actele de executare efectuate de intimata CAS A..
În consecință, s-a reținut că debitorul a solicitat în mod tardiv anularea întregii executări silite inițiate de intimata CAS A. pentru recuperarea sumelor datorate cu titlu de contribuție asigurare sănătate și accesorii .
Ulterior, ca urmare a modificărilor legislative intervenite în materia administrării contribuțiilor sociale obligatorii, intimata AJFP A. a preluat la data de 19.09.2012, de la CAS A., dosarul contribuabilului debitor. D. urmare, la data de 12.03.2013 creditoarea a comunicat debitorului titlul executoriu nr._ și somația emise la data de 06.03.2013, însă scrisoarea recomandată a fost restituită organului de executare întrucât debitorul nu s-a prezentat la oficiul poștal în vederea ridicării recomandatei. De asemenea, la data de 09.07.2013 debitorul a primit comunicarea reprezentând titlul executoriu nr._ și somația emise la data de 01.07.2013. Aceste acte de executare au fost comunicate la adresa debitorului din mun. A. I., ..73, însă nu au fost contestate în termenul legal, deși se refereau la creanța reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate și accesoriile aferente.
Debitorul B. P. a formulat, la data de 26.09.2014, contestație în anulare împotriva deciziei nr.112/R/2014, pronunțată în dosar nr._, solicitând anularea hotărârii atacate.
Se apreciază că hotărârea instanței de recurs, din eroare, nu analizează pe de-a întregul situația juridică dedusă judecății din perspectiva admiterii excepției de tardivitate.
In soluționarea prezentei cauze, premisa majoră a silogismului judiciar este aceea că actele administrativ fiscale care nu au fost comunicate contribuabilului în condițiile prevăzute de de art. 44 Cod proc. fiscală nu sunt opozabile contribuabilului și nu pot produce niciun efect conform art. 45 Cod proc. fiscală.
Analiza art. 44 Cod proc. fiscală conduce la concluzia că, comunicarea actului administrativ fiscal trebuie făcută cu contribuabilul, în ordinea de prioritate stabilită de art. 44 alin.2 Cod proc. fiscală, adică personal sub luare de semnătură, prin poștă cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire și numai dacă prin aceste modalități comunicarea nu a fost posibilă, prin publicitate.
Or, din economia înscrisurilor depuse la dosar inclusiv de intimată rezultă că actele administrativ - fiscale contestate nu au fost comunicate cu respectarea dispozițiilor art. 44 Cod proc. fiscală.
Pe de altă parte, lipsa sau nelegala comunicare a titlurilor de creanță prin care s-au stabilit creanțele și accesoriile pretinse afectează însăși exigibilitatea acestora. Această susținere se întemeiază și pe următoarele prevederi legale:
- Art. 86 alin.6 Cod proc. fiscală (...) decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii constituie înștiințări de plată, de la data comunicării acestora.
- Art. 108 alin.2 Cod proc. fiscală (...) pentru obligațiile fiscal accesorii, stabilite potrivit legii, termenul de plată se stabilește în funcție de data comunicării acestora, astfel:(...)
- Art.8 alin.4 și alin.5 din Ordinul nr.617/ 13.08.2007, din care rezultă că se vor percepe majorări de întârziere doar după expirarea unui termen de 6o de zile de la comunicarea deciziei de impunere.
Prin urmare, nefiind comunicate deciziile privind obligațiile de plată, nu există nici înștiințare de plată dar, mai important, termenul de plată al acestor obligații fiscale nu a început să curgă. De aceea ele nu au devenit exigibile și nu pot fi recuperate pe cale executării silite.
Contestația în anulare este legal timbrată (fila 13).
Intimata Direcția Generala a Finanțelor Publice B., reprezentata in teritoriu de Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. a depus întâmpinare, la data de 18.11.2014, prin care a solicitat respingerea contestației in anulare formulata de debitorul Barcea P. si menținerea deciziei nr. 112/R/2014 pronunțat in recurs de Tribunalul A. in. dosar nr._ .
Se menționează că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.317 si art. 318 din Codul de procedura civila .
De observat este faptul că debitorul si-a întemeiat contestația in anulare pe dispozițiile art. 318 din vechiul c.pr.civ care prevede că, in afară de motivele prevăzute la art.317 c.pr.civ, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație in anulare ,,.....când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța a omis din greșeala să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare ".
In întimpinarea depusă la fond, a fost invocată excepția tardivității acțiunii, întrucât obligațiile debitorului fata de bugetul de stat, pentru care a fost întocmit procesul verbal de sechestru nr._, reprezintă debite aferente perioadei 2010-2013 pentru care s-au emis acte de executare silita constând in somații si titluri executorii care au fost comunicate debitorului ir condițiile c.pr.fiscala .
De asemenea, se menționează că procesul verbal nr._ /11.10.2013 a fost comunicat in mod direct, sub semnătură, debitorului iar acesta nu a formulat contestația la sechestru în termenul legal.
Se consideră că in speță nu poate fi vorba nici de greșeli materiale si nici de erori, câtă vreme instanța s-a pronunțat mai întâi pe excepția tardivității, constatând că acțiunea contestatorului este tardiv formulata .
In drept: art. 317 si 318 c.pr.civ.
Analizând contestația în anulare formulată, Tribunalul reține următoarele:
Contestatorul a invocat în susținerea cererii sale disp. art. 318 alin. 1 Cod pr. civilă, care prevede că “hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare dacă dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, soluționând recursul, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de casare sau modificare”.
Primul motiv are în vedere greșeli materiale, în legătură cu aspectele formale ale judecății, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului cauzei sau reaprecierea probelor. Astfel, în ce privește teza I a art.318 alin.1, în aplicarea textului de lege, practica judiciară a fost si este consecventă in sensul că greșelile instanței de recurs care deschid calea contestației in anulare, sunt greșeli de fapt si nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor si de interpretare a dispozițiilor legale, pe această cale nefiind admisibil să se analizeze justețea soluției pronunțate, tinzându-se la reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor, întrucât, in caz contrar, calea de atac a contestației in anulare se transformă in recurs, iar recursul la recurs este inadmisibil .
Față de cele expuse, aspectele invocate vizând faptul că instanța de recurs a reținut că obligația stabilită de disp. art.77 alin.1 Cod pr. fiscală este incidentă și situația actelor administrativ fiscale privind creanțele fiscale administrate de intimata CJAS A., nu constituie temei de formulare a contestației în anulare, care este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi primită numai pentru motivele limitativ prevăzute în textul de lege enunțat si nu pentru că judecata nu ar fi fost bine făcută, această ipoteză excedând, în mod evident, noțiunii de greșeală materială.
Așadar, nu se poate susține că decizia atacată în calea extraordinară de atac este rezultatul unei greșeli materiale, instanța de control judiciar argumentând pentru ce considerente a reținut că necomunicarea la domiciliul corect a actelor de executare întocmite de intimata CJAS A. se datorează culpei debitorului și de ce a constatat legalitatea incidenței sancțiunii tardivității demersului judiciar al debitorului B. P. .
Ca atare, Tribunalul constată că eroarea materială în care s-ar fi aflat instanța care a soluționat recursul nu există, trimiterea făcută de contestator referindu-se la o pretinsă interpretare greșită a normelor legale și a situației de fapt, or aceste aspecte nu se pot valorifica pe calea căii de atac extraordinare a contestației în anulare.
Pronunțându-se in cauza M. vs. România,_/03, la 29 iulie 2008 Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că o cale extraordinară de atac, fie ea si introdusă de una din părțile procesului, nu poate fi admisă pentru simplul motiv că instanța a cărei hotărâre este atacată a apreciat greșit probele sau a aplicat greșit legea, în absența unui “defect fundamental” care poate conduce la arbitrariu. Curtea a reamintit că principiul securității raporturilor juridice implică respectarea principiului res iudicata, conform căruia nicio parte nu este îndreptățită să solicite o revizuire a unei hotărâri definitive si irevocabile, obligatorii, si, mai ales, nu in scopul de a obține o rejudecare si o nouă analiză a cauzei. Puterea de control a instanțelor ierarhic superioare trebuie exercitată pentru a corecta erorile justiției, iar nu pentru a se efectua o noua analiză a cauzei. Calea de atac nu trebuie sa constituie un apel deghizat, iar posibilitatea de a exista două opinii diferite asupra obiectului cauzei nu constituie un temei pentru reexaminare. Or, in absența unor circumstanțe excepționale – situații numite de Curte „defecte fundamentale” ale hotărârii (ex. neîndeplinirea procedurii de citare, cauza Tishkevich c. Rusiei; neparticiparea la proces a terțului ale cărui drepturi sunt afectate, cauza Protsenko c. Rusiei) – acest lucru nu justifică desființarea unei hotărâri judecătorești definitive si irevocabile, ce a intrat in puterea lucrului judecat, prin intermediul contestației in anulare exercitată chiar de un particular care fusese parte la procedură.
Pentru aceste considerente, Tribunalul reține că motivele invocate de contestatorul B. P. nu se încadrează între cele expres și limitativ prevăzute de art. 318 Cod pr. civilă, sens în care contestația în anulare formulată de debitor va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul B. P. împotriva deciziei nr.112/R/2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatele Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. și C. Județeană de Asigurări de Sănătate A. I..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.12.2014
Președinte, C. C. | Judecător, D. C. | Judecător, A. C. P. - Președinte Secție |
Grefier, S. A. |
Red./Tehnored.CC/2 ex./20.01.2015
Jud. recurs: C. C., C. D., P. C.
| ← Pretentii. Sentința nr. 1671/2014. Tribunalul ALBA | Refuz acordare drepturi. Sentința nr. 1158/2014. Tribunalul ALBA → |
|---|
