Pretentii. Sentința nr. 2014/2014. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 18-02-2014 în dosarul nr. 1524/107/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
SENTINȚA ADMINISTRATIVĂ_ /2014
Ședința publică de la 18 februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. C.
Grefier: V. L.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul P. I. în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A., ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE CUGIR și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU BUCUREȘTI, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, atât la prima strigare a cauzei cât și la a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează următoarele:
La data de 17.02.2014 reclamantul a depus la dosar înscrisurile solicitate de către instanță prin încheierea de la termenul din 7.01.2014.
Față de reorganizarea ANAF, instanța constată că în cauză calitate de pârâți au DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A. PENTRU SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC CUGIR și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Instanța pune în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DGFP A. invocată de aceasta în întâmpinare (fila 8) .
Instanța admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DGFP A. invocată de aceasta în întâmpinare (fila 8) și în consecință, va respinge acțiunea reclamantului împotriva acestei pârâte, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Examinând excepția lipsei calității sale procesuale pasive invocată din oficiu a constatat că este întemeiată.
Potrivit dispozițiilor OUG 50/2008, art. 1 alin. 1, taxa de poluare constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Conform dispozițiilor art. 5 din OUG 50/2008 alin. 1, taxa se calculează de către autoritatea fiscală competentă, iar potrivit alin. 4 din același articol taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct, deschis la unitățile Trezoreriei statului pe numele Administrației F. pentru Mediu, iar Normele metodologice de aplicare a OUG 50/2008 respectiv HG 686/2008, la art. 3 stabilește organul fiscal din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală competent să gestioneze (calculează și încasează) această taxă, mai exact administrațiile finanțelor publice teritoriale unde contribuabilul este înregistrat din punct de vedere fiscal și în cadrul cărora funcționează unitățile de trezorerie. Mai mult, conform art. 41 Codul de procedură civilă, administrațiile finanțelor publice pot sta în judecată, deoarece au organe proprii de conducere.
Astfel, se reține că în cauzele care au ca obiect acțiunea în restituirea taxei de poluare au calitate procesuală pasivă Administrația F. pentru Mediu, precum și administrația finanțelor publice teritoriale unde contribuabilul a achitat taxa.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și excepții invocate, față de împrejurarea că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art.223 alin.3 NCPC, instanța lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, constată că prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la această instanță sub dosar cu număr de mai sus, reclamantul P. I., în contradictoriu cu pârâtele DGRFP B. PRIN AJFP A. PENTRU SERVICIUL FISCAL CUGIR (urmare a reorganizării ANAF) și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:
- obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 2.040 RON, achitată de reclamant cu titlu de taxă de poluare potrivit chitanței TS6 nr._ din 10.12.2010, precum și la plata sumei reprezentând dobânda legală, calculată potrivit Codului de procedură fiscală, de la data achitării taxei și până la data restituirii efective a sumei.
În motivarea acțiunii, arată că, în fapt, a achiziționat un autovehicul de ocazie din Belgia, stat membru al UE, iar pentru a-l înmatricula definitiv în România a fost obligată să achite taxa de poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008.
Expune apoi reclamanta, pe larg, considerentele pentru care apreciază că taxa de poluare este neconformă cu art. 90 paragraful 1 TCE.
Examinând fondul cauzei, se reține de către tribunal că acțiunea este fondată.
În fapt, reclamantul a achiziționat un autovehicul de ocazie din Belgia, stat membru al UE, iar pentru a-l înmatricula definitiv în România a fost obligată să achite taxa de poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008.
Deși s-a adresat administrației finanțelor publice locale în vederea restituirii taxei de poluare, a primit un răspuns negativ.
Acțiunea de față este consecința refuzului nejustificat al pârâtelor de a restitui suma în discuție.
Potrivit art. 1 alin. 1 din OUG 50/2008, ordonanța de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Așa cum rezultă din preambulul actului normativ, taxa a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Articolul 3 din OUG nr. 50/2008 introduce o taxă (numită taxă pe poluare) pentru autovehiculele din categoriile M1-M3 și N1-N3 În temeiul articolului 4 litera a din OUG nr. 50/2008, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, fără ca textul să facă vreo distincție nici între autoturismele produse în România și cele produse în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele de ocazie.
Articolul 6 alineatul 1 din OUG nr. 50/2008 prevede modul în care se calculează taxa.
Articolul 14 din OUG nr. 50/2008 prevede că ordonanța intră în vigoare la 1 iulie 2008. Taxa se datora numai pentru autovehiculele înmatriculate pentru prima dată în România ulterior acestei date. Aceasta nu era aplicabilă vehiculelor înmatriculate anterior și aflate deja în circulație.
OUG nr. 50/2008 a fost modificată prin OUG nr. 208/2008 pentru stabilirea unor măsuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule. Potrivit acestei ordonanțe de urgență, autovehiculele a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000 cm3 și care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene începând cu data de 15 decembrie 2008 erau exceptate de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilită potrivit OUG nr. 50/2008. Aceste dispoziții urmau să rămână în vigoare până la 31 decembrie 2009.
OUG nr. 208/2008 a fost abrogată prin OUG nr. 218/2008 privind modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care a modificat din nou OUG nr. 50/2008. Această ordonanță prevede, printre altele, anumite exceptări suplimentare pentru anumite autovehicule înmatriculate pentru prima dată (indiferent dacă în România sau în alte state membre) între 15 decembrie 2008 și 31 decembrie 2009.
Tribunalul constată că OUG nr. 50/2008, atât OUG nr. 50/2008, în varianta inițială, în vigoare între 1.07.2008 și 14.12.2008, și ulterior între 1.01.2010 și până în prezent, dar și OUG nr. 50/2008, cu modificările aduse prin OUG nr. 218/2008 și OUG nr. 7/2009, este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene (actualul articol 110 TFUE).
Astfel, cu privire la OUG nr. 50/2008, în varianta inițială, în vigoare între 1.07.2008 și 14.12.2008, și ulterior între 1.01.2010 și până în prezent, s-a stabilit neconformitatea cu legislația comunitară, în sensul că prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene, din 7.04.2011, în cauza T. C‑402/09, Camera Întâi a Curții a stabilit, în cauza având ca obiect "Impozite interne – Articolul 110 TFUE – Taxă pe poluare aplicată cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculelor – Neutralitatea taxei între autovehiculele de ocazie importate și vehiculele similare aflate deja pe piața națională", cauza C‑402/09, cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu (România), prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la 16 octombrie 2009, în procedura I. T. împotriva Statului Român prin Ministerul Finanțelor și Economiei, Direcției Generale a Finanțelor Publice Sibiu, Administrației Finanțelor Publice Sibiu, Administrației F. pentru Mediu, Ministerului Mediului, că articolul 110 TFUE (fostul art. 90 TCE) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Iar cu privire la OUG nr. 50/2008, cu modificările aduse prin OUG nr. 218/2008 și OUG nr. 7/2009, prin Hotărârea Curții (Camera întâi) din 7 iulie 2011 "Impozite interne – Articolul 110 TFUE – Taxă pe poluare aplicată cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculelor", în Cauza C‑263/10, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Tribunalul Gorj (România), prin decizia din 24 martie 2010, primită de Curte la 27 mai 2010, în procedura I. N., s-a stabilit că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În această din urmă hotărâre, s-a arătat:
"26. Astfel cum a arătat Curtea la punctul 58 din Hotărârea T., citată anterior, o reglementare precum OUG nr. 50/2008 are ca efect faptul că autovehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri mari a cuantumului taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, reglementarea națională menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
27. Aceleași considerații se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 și, respectiv, OUG nr. 117/2009. Astfel, din dosarul cauzei rezultă că toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr‑o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o asemenea sarcină fiscală. Pe de altă parte, cu ocazia ședinței, care a avut loc după pronunțarea Hotărârii T., citată anterior, guvernul român nu a susținut că ar exista o diferență relevantă, în scopul examinării compatibilității cu articolul 110 TFUE a unei taxe precum cea reglementată de OUG nr. 50/2008, între versiunea inițială a OUG nr. 50/2008 și versiunile ulterioare ale acesteia. "
În prezenta cauză nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.9/2012 privind taxa pentru emisii poluante provenite de la autovehicule, având în vedere că analizarea legalității refuzului pârâtului de a soluționa favorabil cererea reclamantului se face în raport cu prevederile legale de la momentul formulării cererii, nefiind incidente dispozițiile legale survenite ulterior.
Constatând așadar că suma impusă în speță cu titlu de taxă de poluare, în vederea înmatriculării, nu poate fi datorată, potrivit legislației comunitare, instanța va dispune admiterea acțiunii ca întemeiată și va obliga pârâtele să restituie reclamantului suma achitată de reclamant cu titlu de taxă de poluare.
În conformitate cu dispozițiile art. 120 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 113 alin. 2 sau la art. 199, după caz, iar acordarea dobânzilor astfel acumulate se face la cererea contribuabililor. Conform art. 120 alin. 2 din același act normativ, dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de prezentul cod (…). Astfel, vor fi obligate și la plata sumei reprezentând dobânda legală, calculată de la data achitării taxei și până la data restituirii efective a sumei de 2.040 RON, achitată de reclamant cu titlu de taxă de poluare potrivit chitanței TS6 nr._ din 10.12.2010, potrivit art. 124 Codul de procedură fiscală.
În baza art. 274 din Codul de procedură civilă, vor fi obligate pârâtele să plătească reclamantului suma de 598,30 RON, cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, pentru lipsa calității procesuale pasive, acțiunea în contencios administrativ în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. – pentru fosta Direcția G. a Finanțelor Publice A., cu sediu în B., ..7, județul B..
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul P. I., cu domiciliul procesual ales la av.H. B. în Orăștie, ..15, județul Hunedoara, în contradictoriu cu pârâtele DGRFP B. prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A. PENTRU SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC CUGIR cu sediul în A. I., ., jud.A. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.294, Corp A, sector 6 și în consecință:
Obligă pârâtele să restituie reclamantului suma de 2.040 RON, achitată de reclamant cu titlu de taxă de poluare potrivit chitanței TS6 nr._ din 10.12.2010, precum și dobânda legală aferentă sumei, calculată conform Codului de procedură fiscală, de la data achitării taxei și până la restituirea efectivă a taxei..
Obligă pârâtele să plătească reclamantului 598,30 RON, cheltuieli de judecată
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 18.02.2014.
PREȘEDINTEGREFIER
D. CHIRIACVOICHIȚA L.
Redactat DC
Tehnoredactat V.L./6 exemplare/10.03.2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 2014/2014. Tribunalul ALBA | Pretentii. Sentința nr. 704/2014. Tribunalul ALBA → |
|---|
