Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 402/2014. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 402/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 03-03-2014 în dosarul nr. 5631/107/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
SENTINȚA ADMINISTRATIVĂ Nr. 402/C./2014
Ședința publică de la 03 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. M. C.
Grefier: B. A.
Pe rol se află judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul L. Ș. și pe pârâții M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă dna consilier juridic M. I. pentru pârâtul IPJ A., lipsind reclamantul și pârâtul MAI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Reprezentantul pârâtului IPJ A. depune la dosar delegație de reprezentare.
Instanța în baza art. 131 Noul Cod procedură civilă, raportat la art. 95 din NCPC și art. 8 din Legea nr. 554/2004, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta pricină.
Instanța pune în vedere reprezentantului pârâtului să estimeze durata necesară cercetării procesului.
Reprezentantul pârâtului estimează durata ca fiind astăzi.
Instanța, în baza disp. art. 238 NCPC, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului ca fiind astăzi.
Instanța, în baza art. 237 pct. 7 raportat la art. 258, 265 din NCPC, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Reprezentantul pârâtului declară că nu mai are alte cereri de formulat.
În baza disp. art. 244 din NCPC civilă declară încheiată cercetarea judecătorească.
Instanța, în baza disp. art. 392 NCPC, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reprezentantul pârâtului solicită respingerea acțiunii, invocând dispozițiile recursului în interesul legii soluționat prin Decizia nr. 21/2013. Fără cheltuieli de judecată.
Instanța, în baza disp. art. 394 NCPC, declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamantul L. Ș., CNP_1, in contradictoriu cu pârâții M. ADMINISTRAȚIEI SI INTERNELOR si
- I. DE POLITIE AL JUDEȚULUI A., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige paratele la plata sumelor de bani corespunzătoare celui de-al 13-lea salariu pe anul 2010, reactualizate cu indicele de inflație din momentul plații efective, cu cheltuieli de judecată.
In fapt, a arătat că a deținut si deține in continuare calitatea de angajat, desfasurandu-și activitatea anterior anului 2010 in cadrul IPJ A., instituție ce aparține de M. Administrației si Internelor, aceasta având calitatea de angajator si ordonator principal de credite, iar inspectoratul județean de politie are delegata competenta de gestionare a resurselor umane si de efectuare a plații drepturilor salariale, in calitate de ordonator terțiar de credite.
Potrivit art. 25 din Legea nr. 330/2009:
(1) Pentru activitatea desfășurata, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de baza sau a indemnizațiilor de incadrare, dupa caz, realizate in anul pentru care se face premierea.
(2) Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acorda proporțional cu perioada in care a lucrat luandu-se in calcul media salariilor de baza brute lunare realizate in perioada in care a desfășurat activitate.
(3) Premiile anuale pot fi readuse sau nu se acorda in cazul persoanelor care in cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfacatoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost suspendate sau inlaturate din funcție pentru fapte imputabile lor.
(4) Plata premiului anual se va face pentru intregul personal salarizat potrivit prezentei legi, incepand cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acorda premiul.
Dreptul de a primi al 13-lea salariu, corespunzător anului 2010, s-a născut incepand cu 01 ianuarie 2010 si a continuat pe tot parcursul acestui an, pana la 31 decembrie.
Art. 15 alin. 2 din Constituție statuează ca „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile" iar art. 1 din Codul Civil ca „Legea dispune numai pentru viitor; ea n-are putere retroactiva", adică pentru trecut. Legea se aplica numai faptelor petrecute in intervalul de timp de la . si pana la ieșirea din vigoare si nu faptelor petrecute anterior.
P. la . Legii nr. 285/28.12.2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul anual, cunoscut sub denumirea de al 13-lea salariu, a fost reglementat de dispozițiile art . 25 din Legea nr. 330/2009, care dispunea ca: „Pentru activitatea desfășurata, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de baza sau a indemnizațiilor de incadrare, dupa caz, realizate in anul pentru care se face premierea".
Întrucât Legea nr. 285/2010 nu este o lege interpretativa, care sa explice sensul legii anterioare, respectiv a Legii nr. 330/2010, pentru a accepta ca efectele sale se produc de la data intrării in vigoare a legii anterioare si nici nu imbraca forma unei legi penale sau contravenționale noi, mai favorabile, in cauza nu sunt incidente, excepțiile de stricta interpretare menționate mai inainte, de la principiul neretroactivitatii legii.
Caracterul de principiu constituțional al neretroactivitatii nu ingaduie in România nicio deosebire intre legi. Astfel, Curtea Constituționala a subliniat, prin Decizia nr. 90/1999, publicata in Monitorul Oficial nr. 489/1999, caracterul universal al principiului la care ne-am referit, arătând ca: „Principiul retroactivității este valabil pentru orice lege, indiferent de domeniul de reglementare al acestuia".
Dreptul de a primi al 13-lea salariu, corespunzător anului 2010, s-a născut incepand cu 01 ianuarie 2010 si a continuat pe tot parcursul acesui an, pana la 31 decembrie. Se impune a fi făcuta distincția calară intre momentul nașterii dreptului, care a inceput sa curgă la 1 ianuarie 2010 si s-a epuizat la terminarea acestuia, si un alt moment, cel al concretizării dreptului prin acordarea echivalentului bănesc cuvenit, de la 1 ianuarie 2011, pentru ca aceasta sa nu ramana golit de substanța, de conținut.
Mai mult de atat, premiul anual reprezentând suma de bani egala cu media salariilor de baza sau a indemnizațiilor de incadrare, dupa caz, realizate in anul pentru care se face premiera, imbraca forma unui drept patrimonial recunoscut, pentru o situație trecuta, respectiv anul 2010, prin urmare Legea nr. 285/2010 ale cărei dispoziții sunt in vigoare incepand cu 01 ianuarie 2011, nu poate duce la inlaturarea existentei dreptului pentru trecut, intrucat ar contraveni atat prevederilor art. 53 din Constituție, referitoare la cazurile cand se poate restrânge exercițiul unui drept, dar si reglementarilor date prin art. 1 din protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului si libertăților fundamentale.
., instanța suprema a statuat, printr-o decizie de indrumare ca „...respectarea principiului increderii in statul de drept, care implica asigurarea aplicării legilor adoptate in spiritul si litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute sa nu poate fi obstaculati de a se bucura efectiv de acestea, pentru perioada in care au fost prevăzute de lege" (Decizia nr. XXIII din 12.12.2005 a înaltei Curți de Casație si Justiție).
Si instanța de contencios constituțional a reținut faptul ca: „ soluționarea conflictului legilor in timp face necesara diferențierea dreptului subiectiv, constituit sub imperiul legii anterioare, de cel născut potrivit legii posterioare; acesta din urma nu poate, fara a avea efect retroactiv, sa aducă atingere modalității in care legea anterioara a constituit dreptul respectiv, modalitate guvernata de principiul tempus regit actum" (Decizia nr. 73/19.07/1995 publicata in Monitorul Oficial nr. 177/08.08.1995).
Având in vedere cele de mai sus, precum si faptul ca membrii de sindicat nu au beneficiat de acest drept, solicită sa fie obligate paratele la plata sumelor corespunzătoare celui de-al 13-lea salariu pe anul 2010 pentru fiecare reclamant in parte, reactualizate cu indicele inflației din momentul plații efective.
Potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999 republicata, cu modificările si completările ulterioare: „Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competenta instanțelor judecătorești de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilita expres prin lege competenta altor instanțe".
De asemenea, acțiunea are ca obiect drepturi de natura salariala, fiind astfel un litigiu de munca, scutit de taxa de timbru.
M. Administrației si Internelor este chemat in judecata, in calitate de angajator, astfel cum rezulta din art. 3 alin. (1) lit. C) pct. 10 din OUG nr. 30/2007.
In drept, dispozițiile art. 21 din Legea nr. 330/2009, Ordinul MAI 236/2009, Legea 360/2002 privind Statutul polițistului, Legea 188/1999, C. muncii si ale celorlalte acte normative menționate, iar in sprijinul capătului 2 invocam disp. art. 453 NCPC.
Pârâtul IPJ A. a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii.
În fapt, a arătat că în conformitate cu prevederile art. 8 din Legea nr. 285 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, în vigoare din 01 ianuarie 2011, "sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi."
Legea-cadru nr. 330 din 5 noiembrie 2009 privind salarizarea unitara a personalului s plătit din fonduri publice a intrat in vigoare la data de 01 ianuarie 2010 și a fost abrogată de art. 39 din Legea nr. 284/ 2010 la data de 01 ianuarie 2011.
Arată faptul ca limitarea instituita prin dispozițiile Legii nr. 285/2010 si menținută ulterior prin dispozițiile Legii 283/2011 nu este singura măsura adoptata in sensul asigurării stabilității economice, fiind similara cu aceea instituita prin dispozițiile OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute in titluri executorii, având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar sau cu aceea instituita prin Legea nr. 118/2010 privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar.
Dispozițiile legale, menționate de reclamant in sprijinul acțiunii sale au fost in vigoare in anul 2010, in ceea ce privește premiul aferent acestui an. O data cu . Legii 284/2010, prin art. 39 au fost abrogate expres dispozițiile Legii 330/2009, inclusiv cele privitoare la plata premiului anual pentru personalul plătit din fondurile bugetare.
In ceea ce privește premiul anual aferent anului 2010, așa cum am arătat, potrivit art. 8 din Legea nr. 285/2011: "sumele corespunzătoare premiului annual pentru anul 2010 nu se mai acorda incepand cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute in vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acorda in anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi."
Legiuitorul a stabilit in mod expres faptul ca in anul 2011 nu se acorda premiul anual, fondurile aferente acestui premiu fiind redistribuite in vederea acordării majorării salariale de 15%, prevăzuta pentru intreg personalul bugetar in anul 2011, măsura facand parte dintr-o . astfel de masuri propuse de legiuitor, masuri care sa asigure încadrarea in țintele stabilite prin strategia fiscal-bugetara. Ca atare, sumele de bani destinate plații premiului anual sunt acordate personalului bugetar, numai ca sub alta forma, anume aceea a majorărilor aplicate la salariile de baza/ indemnizații in cuantum de 15%.
In ceea ce privește Legea nr. 284/2010, Curtea Constituționala a reținut ca "statul are deplina legitimitate constituționala de a acorda sporuri, stimulente, premii, adaosuri la salariul de baza personalului plătit din fonduri publice, in funcție de veniturile bugetare pe care le realizează. Acestea nu sunt drepturi fundamentale, ci drepturi salariale suplimentare", (decizia Curții Constituționale nr. 108 din 14 februarie 2006 si decizia Curții Constituționale nr. 1250 din 7 octombrie 2010).
Legea 285/2010 a intrat in vigoare la data de 01.01.2011 si se aplica întregului personal bugetar beneficiar al premiului anual, conform reglementarilor legale anterioare.
Legea nr. 285/2010 - legea noua se aplica premiului anual aferent anului 2010, întrucât ne aflam in cazul unor raporturi juridice care nu sunt încheiate, ci sunt născute numai sub imperiul legii vechi, dar nu si-au epuizat efectele, cata vreme plata premiului anual nu a fost realizata in luna ianuarie a anului 2011. Ca atare, plata premiului anual, ca efect viitor al unei situații reglementate prin legea veche, va fi sub incidența legii noi, inclusive Legea nr. 285/2010.
La data de 18.11.2013, prin Decizia nr. 21/2013, înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție în legătură cu acordarea premiului anual personalului plătit din fonduri publice pentru anul 2010, stabilind următoarele:
"în interpretarea si aplicarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a persoanlului plătit din fonduri publice, premiul anual pentru anul
2010, prevăzut de ort. 25 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariate stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor ort. 1 din Legea nr. 285/2010, nemiaputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări".
Legiuitorul este îndrituit sa stabilească atat cuantumul drepturilor salariale, mai ales al celor suplimentare ( cum sunt primele, sporurile, etc), cat si modalitatea de plata a acestora, orice suprimare sau eliminare a unor astfel de drepturi salariale aplicandu-se asupra tuturor raporturilor juridice de munca aflate in derulare, fara ca aceste masuri sa atragă nerespectarea dispozițiilor constituționale privind retroactivitatea legii. Prin urmare, intra in competența exclusiva a legiuitorului luarea in considerare, la construcția sistemului de salarizare in sectorul bugetar, a sporurilor, premiilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, precum si a altor drepturi de natura salariala, recunoscute sau stabilite pana la data intrării in vigoare a Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, iar măsura privind neacordarea premiului anual aferent anului 2010 in anul 2011 este una legitima din punct de vedre legal si constituțional si se inscrie in rândul politicilor de personal ale statului.
Având în vedere cele de mai sus, solicită instanței de judecată respingerea acțiunii.
În drept, invocă prevederile Legii nr. 284/2010, Legii nr. 285/2010, Legii nr. 330/2009.
Pârâul MAI a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive proprii, iar pe fondul cererii a solicitat respingerea acesteia.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În baza art. 248 NCPC, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. Afacerilor Interne, având în vedere calitatea de ordonator principal de credite. În măsura în care reclamantului i s-a recunoaște dreptul litigios pe care îl pretinde, pârâtul MAI trebuie să întreprindă măsuri pozitive pentru a asigura realizarea dreptului, astfel că este necesar ca hotărârea să-i fie opozabilă.
Pe fondul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin Decizia nr. 21/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, și, în consecință a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări."
Pentru a stabili această soluție, ÎCCJ a reținut următoarele:
„Astfel, cu privire la art. 8 din Legea nr. 285/2010, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin mai multe decizii, cum sunt deciziile nr. 115/2012 și 257/2012, stabilind că acesta dispune cu privire la sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 în sensul că, pe de o parte, reglementează încetarea acordării lor începând cu luna ianuarie 2011, iar, pe de altă parte, prevede că aceste sume vor fi cuprinse în creșterile salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, prin includerea acestora în salariul/solda/indemnizația de bază a angajatului, potrivit reglementărilor din aceeași lege.
Referitor la natura premiilor în bani acordate angajaților s-a constatat că sporurile, premiile și alte stimulente acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție, legiuitorul fiind în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula.
Prin deciziile pronunțate, Curtea a mai statuat că dispozițiile de lege criticate se aplică în egală măsură întregului personal din sectorul bugetar și că nu se poate vorbi despre drepturi fundamentale atunci când se reclamă încetarea acordării unui astfel de stimulent sau drept salarial suplimentar cum este premiul anual, așa încât nu este incident art. 41 din Constituție, care garantează salariaților dreptul la salariu.
Totodată, având în vedere faptul că Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice a prevăzut un atare drept legal pentru anul 2010, iar legiuitorul nu l-a eliminat în cursul anului 2010, premiul anual pe anul 2010 reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, pe care angajatul o are asupra angajatorului public și constituie un "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Însă dispozițiile de lege criticate prevăd, în același timp, doar modalitatea prin care statul urmează să își execute întru totul această obligație financiară și anume, eșalonat și succesiv, respectiv prin creșterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului/soldei/indemnizației de bază, fără a fi afectate în niciun fel cuantumul sau întinderea acestei creanțe. Așadar, Curtea a concluzionat că nu se poate reține încălcarea prevederilor constituționale și convenționale la dreptul de proprietate privată.
Nu a fost reținută nici încălcarea principiului neretroactivității legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție. Dispozițiile art. 8 din Legea nr. 285/2010, prin conținutul lor normativ, nu vizează efectele juridice stinse ale unui raport juridic născut sub imperiul legii vechi, pentru a fi posibilă constatarea încălcării principiului neretroactivități legii.
Curtea a mai constatat că majorarea salarială din anul 2011, rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizația de bază, este acordată și în continuare, dovadă că de la 1 ianuarie 2012 a rămas în plată același nivel al retribuției, în condițiile în care legiuitorul a ales să nu acorde niciun premiu anual pe anul 2011.
De asemenea, Curtea Constituțională a reținut lipsa de relevanță a actelor Uniunii Europene invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate.
6.1. Natura juridică a premiului anual
Potrivit art. 160 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Astfel, în doctrină, s-a considerat că salariul este un element esențial al obiectului contractului individual de muncă, alături de prestarea muncii de către salariat, fiind definit ca remunerație în bani a muncii prestate, cuvenită cu titlu permanent salariatului pentru munca sa, neavând un caracter ocazional, precar sau cu titlu de recompensă.
Premiile nu au, de regulă, un regim prestabilit, constant și obligatoriu, ci reprezintă bonusuri (gratificații) și sunt facultative, benevole și variabile. Însă, potrivit doctrinei, criteriile de acordare trebuie să fie precise și verificabile, în cazul în care primele nu se acordă tuturor salariaților care desfășoară muncă egală sau de valoare egală, pentru a evita problema discriminării.
Prin Decizia nr. 414 din 14 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 780 din 26 august 2005, Curtea Constituțională a stipulat că drepturile salariale suplimentare, cum sunt primele, sporurile sau adaosurile, prevăzute în acte normative, nu constituie drepturi fundamentale consacrate în Constituție, care nu ar mai putea fi modificate sau chiar anulate.
Prin urmare, modificarea sau suprimarea, pentru viitor, a unui premiu nu afectează dreptul fundamental al salariatului de a primi contraprestație pentru munca depusă.
În cauza de față, beneficiar al premiului anual este personalul plătit din fonduri publice, în cazul căruia funcționează principiul prestabilirii salariilor prin lege, al cărui nivel stipulat se află în legătura directă în încasările și cheltuielile din bugetul public național, dezechilibrarea acestuia putând avea consecințe în ceea ce privește diminuarea cheltuielilor din acest buget.
6.2. Efectul modificărilor legislative asupra modalității de acordare a acestui drept în raport cu dezlegările date prin deciziile Curții Constituționale
Asupra interpretării dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010, Curtea Constituțională s-a pronunțat atunci când a exercitat controlul de constituționalitate al acestui articol, prin prisma dispozițiilor referitoare la neretroactivitatea legii, garantarea dreptului Ia salariu, a dreptului de proprietate privată, incidența dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului și ale dreptului Uniunii Europene.
Așa cum, în mod constant, a stipulat Curtea Constituțională, caracterul obligatoriu al deciziilor sale se extinde și asupra considerentelor, astfel încât acestea devin obligatorii pentru cei ce procedează la interpretarea și aplicarea respectivului articol de lege.
În acest context se impune interpretarea dată de Curte referitor la faptul că dreptul la acordarea premiului anual nu a fost înlăturat prin abrogarea art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, ci reprezintă, în continuare, o creanță certă, lichidă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, modificată fiind, în concret, numai modalitatea de acordare, și anume eșalonat și succesiv, în cursul anului 2011, respectiv prin creșterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului/soldei/indemnizației de bază.
Or, raportat la această concluzie, se reține că dreptul la premiul anual a fost menținut și după abrogarea art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, începând cu luna ianuarie 2011. În acest sens, aceeași instanță a stipulat, în deciziile menționate, că majorarea salarială din anul 2011, rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizația de bază, este acordată și în continuare.
Curtea Constituțională, prin această interpretare cu caracter obligatoriu, a statuat asupra modalității în care subzistă dreptul de creanță al angajatului în cadrul raportului juridic cu angajatorul, astfel încât el nu mai poate fi acordat în forma anterioară prevăzută de art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009.
Din acest punct de vedere nu se poate analiza includerea premiului în majorările salariale prevăzute de art. 1 din Legea nr. 285/2010, ca argument de menținere a dreptului la plata premiului în forma anterioară, întrucât ar contraveni celor stipulate cu forță obligatorie de Curtea Constituțională.
Dreptul de a pretinde acordarea premiului sub forma unui salariu de bază scadent în prima lună a anului următor celui lucrat s-a stins odată cu abrogarea Legii-cadru nr. 330/2009, fiind înlocuit cu o nouă modalitate de plată, prevăzută de lege, prin executare succesivă.
Prin modificarea formei de executare a obligației de plată a premiului anual, legiuitorul a acționat în limitele marjei de intervenție, recunoscută în domeniul politicii salariale, neexistând o încălcare a dreptului de proprietate privată al personalului plătit din fonduri publice asupra acestei creanțe de natură salarială.
În concluzie, premiul anual aferent anului 2010, reglementat inițial prin art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, a fost inclus, potrivit art. 8 din Legea nr. 285/2010, de către legiuitor în noua reglementare salarială, sub forma unor majorări salariale stabilite în art. 1 din Legea nr. 285/2010, fără a mai putea fi acordat în forma supusă vechii reglementări. ”
D. urmare, având în vedere expunerea mai sus citată, care este obligatorie, argumentele reclamantului aduse în susținerea cererii sunt neîntemeiate, astfel că se va respinge acțiunea formulată de reclamantul L. Ș., CNP_, în contradictoriu cu pârâții MAI și IPJ A..
În baza art. 453 NCPC, față de soluția stabilită în cauză, fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. Afacerilor Interne.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul L. Ș., CNP_, în contradictoriu cu pârâții M. Afacerilor Interne și IPJ A..
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, care se va depune la Tribunalul A..
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.03.2014.
Președinte, C. M. C. | ||
Grefier, B. A. |
Red CMC
Tehnored BA
Ex. 5 / 28.03.2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 1504/2014. Tribunalul ALBA | Acţiune în constatare. Decizia nr. 184/2014. Tribunalul ALBA → |
|---|
