Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 1560/2014. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1560/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 31-10-2014 în dosarul nr. 3051/107/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
SENTINȚA Nr. 1560/C./2014
Ședința publică de la 31 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C. M.
Grefier R. B.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta T. (n. C.) M. A. în contradictoriu cu pârâta U. S. HARET și chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Față de lipsa părților instanța lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare se constată de asemenea lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Se constată că reclamanta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Instanța în baza art. 131 alin. 1 din Noul Cod procedură civilă procedează din oficiu la verificarea competenței iar raportat la art. 95 pct. 1 din NCPC și art. 10 alin. 1 și 3 din Legea nr. 554/2004, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta pricină.
Instanța, în baza art. 237 pct. 7 raportat la art. 258, art. 265 din NCPC, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța, în baza art. 238 alin. 1 din NCPC estimează durata necesară pentru cercetarea procesului ca fiind la termenul de azi.
În baza disp. art. 74 alin. 2 din codul de procedură civilă admite în principiu cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. S. HARET împotriva pârâtului M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE având în vedere obiectul acțiunii principale și atribuțiile pe care le are potrivit legii chematul în garanție în legătură cu eliberarea formularelor tipizate.
Față de actele depuse la dosar instanța, în baza disp. art. 394 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul A. sub nr._ /13.06.2014 reclamanta T. (n. C.) M. A., în contradictoriu cu pârâta U. S. HARET (denumită în continuare USH) a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună:
- obligarea paratei să îi elibereze Diploma de licență și suplimentul la diploma de licență la care are dreptul ca urmare a susținerii și promovării examenului de licență sesiunea iulie 2009.
Fără cheltuieli de judecata.
În motivare, reclamanta arată că a urmat și absolvit cursurile Facultății de Științe Juridice și Administrative din B. – Specializarea D., din cadrul Universității „S. Haret”, promoția 2009, iar în urma promovării examenului de licență i-a fost eliberată Adeverința nr. 668/9.07.2009 care atestă titlul de licențiat în D..
Adeverința eliberată de parata, care atestă calitatea sa de absolvent al Facultății de Științe Juridice din cadrul Universității „S. Haret”, a avut termen de valabilitate doar 12 luni și deși a solicitat eliberarea diplomei de licență, pârâta nu și-a îndeplinit această obligație, motivat de faptul că, în fapt, comanda de formulare de diplomă de licență a fost onorată doar parțial de MECTS.
În probatiune au fost depuse înscrisuri, respectiv: adeverința de studii, contractul de studii încheiat cu pârâta, dovada îndeplinirii procedurii prealabile.
În drept, reclamanta a invocat disp. art. 20 din Ordinul nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, Legea nr. 554/2004.
Acțiunea a fost legal timbrată.
Pârâta prin întâmpinare a solicitat să se constate că și-a îndeplinit obligațiile legale față de reclamantă, în sensul că după finalizarea completă a studiilor și susținerea examenului de licență, la cererea acesteia a eliberat Adeverința de absolvire a studiilor cu termen de valabilitate 12 luni, potrivit Metodologiei organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor și cu prevederile art. 20 și art. 38 din Ordinul MECTS nr. 2284/2007.
Pârâta învederează că a făcut demersurile legale către MECTS în sensul că, a comunicat necesarul de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților anului 2009, în vederea aprobării acestora și a trimite mai departe comanda de tipizare la .>
Pârâta a formulat și cerere de chemare în garanțiea Ministerului Educației Naționale (fost MECTS), prin care a solicitat obligarea chematului în garanție să aprobe tipărirea formularelor cu regim special, constând în Diploma de Licență și suplimentul la diplomă, precum și la plata sumelor solicitate de reclamantă cu orice titlu de la aceasta.
În motivarea cererii de chemare in garantie, pârâta USH a invederat ca paratul chemat in garantie gestionează materialele și tipizatele cu regim special necesare reclamantei și că, pentru tipizarea acestor documente este necesară aprobarea scrisă a MEN - Direcția Generală Juridică și Control.
Cu toate acestea paratul chemat in garantie nu a aprobat necesarul de formulare solicitate de U. S. Haret, ceea ce o pune pe aceasta din urma in imposibilitatea de a obtine in totalitate tiparirea formularelor tipizate constand in actele de studiu solicitate de reclamantă.
Pentru aceste motive, în baza art. 72-74 Noul Cod de procedură civilă, art. 18 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 28 alin. 1 din acelasi act normativ, a formulat cerere de chemare în garanție a MEN.
Pârâta a depus în probațiune înscrisurile din care reiese corespondența purtată cu MEN în vederea obținerii necesarului de materiale pentru tipizare aprobate de această autoritate.
Pârâtul chemat în garanție MEN prin întâmpinare, a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție pentru următoarele motive.
Prin O.U.G. nr. 10/2009 privind dreptul studenților înmatriculați la formele de învățământ la distanță sau frecvență redusă de a continua studiile la programe de studii de licență autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate, studenților ciclului universitar de licență înmatriculați în anul I în perioada 2005 - 2008 Ia specializări/programe de studii organizate la forma de învățământ la distanță li s-a recunoscut dreptul de a-și continua studiile Ia specializări/programe de studii autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate.
În acest sens se pronunță și Curtea de Apel București care în dosarul nr._/2012 respinge ce netemeinică și nelegală cererea reclamantei de eliberare a diplomei de licență prin decizia nr. 2395/2013, irevocabilă.
Conform hotărârii mai sus menționate, făcând referire la contract de studii încheiat între reclamant și universitatea pârâtă, instanța reține că "un act juridic încheiat cu nerespectarea prevederilor imperative ale legii, în cazul de față cu depășirea drepturilor conferite de lege universității organizatoare, nu poate beneficia de protecția jurisdicțională numai pentru motivul că niciuna din părțile actului nu a solicitat anularea acestuia. Cu alte cuvinte, un act juridic ce încalcă ordinea publică, fiind deci susceptibil de a fi lovit de nulitate absolută, nu poate genera drepturi și obligații legitime și, deci, nici de protecția jurisdicțională în cazul nerespectării lor. "
În ceea ce privește eliberarea adeverințelor, aceeași instanță menționează faptul că "acestea sunt emise de universitate care atestă absolvirea cursurilor și susținerea examenelor de licență, însă nu conferă prin ele însele dreptul la emiterea diplomei de licență, consfințind astfel o situație de fapt, fiind emise în vederea unei obligații contractuale a universității. Eventuala obligație a universității de a emite diplome de studii și-ar avea izvorul direct în lese, însă numai în condițiile în care contractul de studii ar fi fost încheiat cu respectarea legii, ceea ce nu este cazul în speță. "
În ceea ce privește eroarea comună, aceeași instanță reține " pentru a putea constitui temei al dobândiri unui drept de la o persoană care nu are calitate de a-l transmite, eroarea cu privire la calitatea persoanei trebuia să fie comună și invincibilă. Or, dacă în speța, s-ar putea accepta ca eroarea ar fi fost comună (deși se cunoaște numai poziția persoanelor acre s-au înscris la studii, nu și a celor care, la vremea respectivă, s-au interesat despre oferta educaționala a Universității S. Haret și au renunțat sa se înscrie) nu s-ar putea accepta ca eroarea a fost invincibilă.
Astfel, actul normativ mai sus invocat a oferit posibilitatea tuturor studenților - indiferent de forma de invatamant frecventata - de a-și finaliza a studiile într-un cadru legal și de a se bucura de toate drepturile ce decurg din deținerea unui act de studiu legal.
Pentru studenții care erau la forme neacreditate sau neautorizate de invatamant, in respectiva norma s-a reglementat posibilitatea ca aceștia sa treacă la formele autorizate sau acreditate, in urma susținerii unor examene diferențiale care sa le asigure echivalarea studiilor.
Desi a fost creata aceasta oportunitate legislativa, nici U. S. Haret si nici părțile reclamante în atare spețe deduse judecății, în nici un moment nu au făcut dovada ca ar fi susținut si promovat asemenea examene pentru a beneficia de asimilarea cu studenții care au absolvit cursuri acreditate/autorizate. Așadar, nu există niciun temei legal pentru demersul părții reclamante de a solicita eliberarea diplomei de licență în urma parcurgerii unor cursuri neacreditate/neautorizate provizoriu.
Faptul ca U. S. Haret a eliberat adeverințe care, in opinia acesteia, ar atesta efectuarea unor studii reprezintă un demers ce implica numai responsabilitatea respectivei Universități.
Astfel, convingerea reclamantei, în sensul că U. S. Haret era autorizată să organizeze forma de învățământ pe care el a urmat-o, s-a bazat exclusiv pe afirmațiile universității, fără a se verifica autenticitatea informațiilor.
Or, verificarea informațiilor presupune consultarea hotărârilor de Guvern emise anual, în care erau menționate toate universitățile din țară, cu toate specializările și formele de învățământ acreditate sau autorizate. O astfel de verificare se impunea în acest caz, întrucât U. "S. Haret" este o instituție particulară ce nu beneficiază de încrederea așteptată în mod rezonabil de cetățeni de la instituțiile sau autoritățile publice.
Eliberarea actelor de studii implică o responsabilitate majoră față de întreaga societate întrucât activitatea de învățământ superior este reglementată pentru ocrotirea unui interes general major.
Este vorba de interesul major al asigurării unui învățământ de calitate, astfel încât diplomele de studii emise în România să fie recunoscute automat în Uniunea Europeană, fără a mai exista suspiciuni asupra corectitudinii studiilor desfășurate. M. Educației Naționale nu poate elibera către U. S. Haret formulare de diploma care șa exceada cifrei de școlarizare raportata de aceasta si nu poate elibera asemenea documente fara sa respecte normele legale cu aplicare in domeniu.
În conformitate cu prevederile art. 5 din Ordinul nr.2284/ 28 septembrie 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, gestionează, completează și eliberează numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii.
In acest caz, conform prevederilor Ordinului nr.2284/28 septembrie 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, răspunderea pentru modul cum s-au gestionat, completat și eliberat actele de studii revine exclusive Universității S. Haret.
Rezulta ca U. nu avea si nu are dreptul să elibereze acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ neautorizate/neacreditate. Astfel, având in vedere cele mai sus menționate, putem concluziona ca reclamanta a urmat studiile unei forme de invatamant ai cărei studenți nu au fost avuți in vedere in cuprinsul cifrei de școlarizare pentru care s-au eliberat amintitele tipizate (conform raportărilor si cererilor pe care USH le-a înaintat MEN).
În concluzie studiile urmate înafara cadrului legal nu pot produce efecte și nici nu pot crea drepturi care pot fi valorificate pe calea introducerii unei acțiuni în instanță.
Prin efectul dispozițiilor legii in temeiul cărora aceste adeverințe au fost emise, beneficiarii lor aveau la dispoziție o dovada de studii care dupa minim 6 luni, respectiv maxim 12 luni, era nula de drept. Aceasta nulitate privind dovada studiilor efectuate urma sa fie acoperita de eliberarea diplomei. In consecința, neeliberarea diplomei de studii nu face decât sa păstreze activa aceasta stare de drept in ceea ce privește nulitatea oricărei dovezi privind efectuarea studiilor de invatamant superior de către reclamanți. Așadar, cei care ulterior implinirii termenului de 12 luni au inteles sa dea eficienta unui document nul de drept, nu au făcut decât sa-si asume niște riscuri ale căror efecte urmează sa le suporte exclusiv nefiind indreptatiti a solicita vreunui alt subiect de drept acoperirea prejudiciilor astfel cauzate.
Prin urmare, M. Educației Naționale și-a îndeplinit obligațiile care i-au revenit în ceea ce privește emiterea avizului în vederea achiziționării tipizatelor de către U. S. Haret. Pentru situația in care aceste tipizate nu au fost gestionate corespunzător, în conformitate cu prevederile legale, nu poate fi reținuta culpa Ministerului Educației Naționale.
Numai U. „S. Haret" din București este direct răspunzătoare pentru eliberarea diplomelor de licență și unor absolvenți ai specializărilor și formelor de învățământ neacreditate. Eliberarea în mod nelegal a diplomelor de licență nu poate fi imputată Ministerului Educației Naționale.
Ori, la momentul înscrierii la studii a părții reclamante, U. "S. Haret" nu era autorizată să funcționeze provizoriu pentru forma de învățământ urmată de reclamant, aspect ignorat de altfel de către instanța de fond.
Actele de studii sunt recunoscute fără nicio formalitate dacă au fost emise în condițiile legii; dacă aceste condiții nu există sau nu au fost respectate, nu putem invoca eroarea, aparența, buna credință.
Modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de învățământ superior a fost reglementată prin Legea nr. 88/1993 și prin OUG nr.75/2005, cu modificările și completările ulterioare. Conform acestor acte normative, formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică în vederea autorizării/acreditării acestora; ori aceste etape obligatorii nu au fost respectate de către instituția de învățământ pe care a absolvit-o partea reclamantă.
În drept: Codul de Procedură Civilă, Legea nr. 84/1995, Legea nr. 443/2002, Legea nr. 88/1993, Legea nr. 288/2004, O.U.G. nr. 75/2005, oMECTS 2284/2007, H.G. nr. 185/2013.
Asupra admisibilității în principiu a cererii de chemare în garanție, instanța s-a pronunțat în ședința publică din data de 31.10.2014.
Examinând actele și lucrările de la dosar, instanța reține următoarele.
Reclamanta a urmat și absolvit cursurile Facultății de Științe Juridice și Administrative din B. – Specializarea D., din cadrul USH, promoția 2009, având promovat și examenul de licență sesiunea iulie 2009, fapt ce rezultă din adeverința de absolvire nr. 668/9.07.2009 eliberată acesteia.
Conform art. 38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior aprobat prin Ordinul nr. 2284/2007 emis de MECTS, aceste adeverințe eliberate de Universitate au o valabilitate de maxim 12 luni.
Întrucât au expirat cele 12 luni, reclamanta, în baza disp. art. 20 din același regulament s-a adresat prin cerere scrisă pârâtei USH solicitând eliberarea Diplomei de licență și suplimentului la diplomă acte necesare la încadrarea acestora în muncă conform studiilor absolvite.
Pârâta nu a dat curs solicitării reclamantei, conform celor convenite prin contractul de studii, arătând că nu deține formularele tipizate deși a solicitat acordarea avizului necesar de către pârâtul chemat în garanție MECTS.
Reclamanta fost admisă a examenul de licență și nu i s-a contestat dreptul de a obține Diploma de Licență și suplimentul la diplomă, astfel că în conformitate cu Metodologia organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor emisă de USH, pârâta trebuie să elibereze reclamantei actele solicitate.
Din actele dosarului nu rezultă că reclamanta s-a înscris la o specializare și la o formă de învățământ pentru a căror organizare universitatea pârâtă nu avea autorizare sau acreditare provizorie. Dealtfel, în speță nu s-a invocat în mod expres faptul că reclamantul nu are dreptul să obțină diplomele de licență și suplimentele la diplomă pentru că a urmat o formă de învățământ pentru care pârâta nu a parcurs etapele obligatorii de acreditare/autorizare provizorie. Ca atare, referirile chematului în garanței la obligațiile instituțiilor de învățământ superior privind organizarea formelor de învățământ prevăzute de lege nu pot fi valorificate în sensul verificării modului în care pârâta a organizat forma de învățământ ID, parcursă de reclamantă.
Prin urmare, câtă vreme pârâta însăși recunoaște că reclamanta a urmat cursurile pe care ea le-a organizat la formele de învățământ legal stabilite și a emis acestora acte ce atestă acest fapt și calitatea de licențiată în Științe Economice, acte ce premerg diplomelor finale de studii, respectiv câtă vreme chematul în garanție nu a invocat nelegalități în organizarea de către pârâtă a studiilor reclamantei, instanța constată întemeiată cererea sub aspectul obligării pârâtei de a emite diploma de licență.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 18 alin. 1 și 6 din Legea nr. 554/2004 acțiunea principală formulată de reclamantă împotriva pârâtei USH va fi admisă și în consecință se va dispune obligarea pârâtei să elibereze în favoarea reclamantei Diploma de licență conform adeverinței de studiu nr. 668/09.07.2009 și suplimentul de diplomă.
În ce privește cererea de chemare în garanție, instanța constată că este întemeiată deoarece pentru tipizarea actelor menționate este nevoie de avizul pârâtului MECTS, aviz pe care pârâtul recunoaște că, în cauză, nu l-a dat, astfel că, în raport cu atribuțiile sale de control și monitorizare va fi obligat să elibereze avizele respective, în cauză instanța nefiind sesizată cu o cerere de anulare a actelor de studii pentru lipsa de acreditare a pârâtei, iar calitatea procesuală pasivă a pârâtului asigură efectiv punerea în executare a obligației principale ce revine pârâtei USH de eliberare a diplomelor de licență cu actele anexă.
În consecință va fi admisă și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă, urmând a fi obligat chematul în garanție, să aprobe tipărirea formularelor cu regim special constând în Diploma de licență și suplimentul la diplomă.
Reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Întrucât cererea de chemare în garanție a fost admisă, pârâtul chemat în garanție fiind în culpă procesuală potrivit disp. art. 453 alin. 1 din codul de procedură civilă va fi obligat să plătească pârâtei USH suma de 670 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din care 50 de lei reprezentanta taxă judiciară de timbru iar 620 lei onorariu pentru avocat conform chitanțelor depuse la dosar (f 20-21).
Potrivit disp. art. 490 alin 1 raportat la art. 83 alin. 3 din N.C.P.C. recursul și motivele de recursul redactate prin avocat (pentru persoane fizice), prin avocat sau consilier juridic (pentru persoane juridice), se vor depune, sub sancțiunea nulității la instanța a cărei hotărâre se atacă, în speță la Tribunalul A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta T. (N. C.) M. A., CNP_, cu domiciliul în S., .. 106, S.C. A, etaj 1, apt. 6, jud. A., în contradictoriu cu pârâta U. S. HARET, cu sediul în București, .. 13, sector 3 și în consecință:
Obligă pârâta să-i elibereze reclamantei: Diploma de licență conform adeverinței de studiu nr. 668/09.07.2009 și suplimentul de diplomă.
Fără cheltuieli de judecată.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva chematului în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE (fost MECTS), cu sediul în București, .. 28-30, sector 1 și în consecință:
Obligă chematul în garanție să aprobe tipărirea formularelor cu regim special, constând în Diploma de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamantă.
Obligă chematul în garanție să plătească pârâtei suma de 670 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen 15 zile de la comunicare.
Recursul si motivele de recurs se vor depune prin avocat sau consilier juridic la Tribunalul A., sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică din data de 31.10.2014.
Președinte, G. C. M. | ||
Grefier, R. B. |
Red. Tehnored. G.C.M.
Ex. 5/8.12.2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 1348/2014. Tribunalul ALBA | Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 1561/2014.... → |
|---|
