Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 12-02-2015, Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 1056/175/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 92/A/2015
Ședința publică de la 12 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C. M.
Judecător C. C.
Grefier M. U.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de petenta . SRL împotriva Sentinței civile nr.845/02.09.2014 pronunțată de Judecătoria Aiud, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - ISCTR BUCUREȘTI, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Față de lipsa părților instanța lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare a cauzei, se constată de asemenea lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care,
Se constată că la data de 10.02.2015 petenta a depus chitanța în cuantum de 20 lei reprezentând timbrajul cererii.
Instanța, în baza disp. art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă procedează din oficiu la verificarea competenței, iar în baza disp. art. 95 pct. 2 Cod procedură civilă raportat la art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Instanța, în baza disp. art. 482 coroborat cu art. 244 Cod de procedură civilă ,declară încheiată cercetarea procesului.
Având în vedere actele depuse la dosar și față de împrejurarea că apelanta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, instanța în baza disp. art. 482 coroborat cu art. 394 Cod de procedură civilă, constată apelul în stare de judecată și îl reține spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Aiud sub dosar nr._ petenta S.C. L. P. TRANS S.R.L. a solicitat anularea procesului verbal de constatare si sancționare a contravenției seria_/13.02.2014, ca nelegal și netemeinic cu consecința anularii sancțiunii, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa de timbru și onorariu de avocat.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că starea de fapt reținută în procesul verbal nu corespunde adevărului, că la data de 13.02.2014, conducătorul auto oprit în trafic a prezentat actele la control, iar în urma unei examinări sumare organul constatator a concluzionat că nu s-a respectat de către petentă obligația de a pune la dispoziția conducătorului auto H. L. M. legitimația de serviciu valabilă a conducătorului auto din care să rezulte că este angajat al operatorului de transport și niciun alt act din care să rezulte acest lucru.
În realitate fapta nu a fost săvârșită de către petentă, iar organul constatator a aplicat o sancțiune pentru o fapta săvârșită de un alt operator. S-a învederat că numitul H. L. -M. nu este angajatul petentei, ci al operatorului S.C. A. & A. S.R.L. Circumstanțele în care acesta a condus autovehiculul proprietatea petentei derivă din calitatea sa de angajat la S.C. A. & A. S.R.L. care a fost delegat la petenta, conform Ordinului de deplasare (delegație) nr. 2 din 10.02.2014. Așadar, delegarea s-a făcut conform prevederilor legale, iar conducătorul auto și-a păstrat subordonarea fata de angajatorul său. Totodată s-au păstrat și drepturile și obligațiile interdependente prevăzute în contractul individual de muncă, astfel că operatorul de transport care era obligat să pună la dispoziția conducătorului auto documentele prevăzute de HG 69/2012 este S.C. A. & A. S.R.L.
Mai mult, petenta a arătat că la data efectuării controlului conducătorul auto a prezentat toate documentele pe care le deținea privitoare la activitatea de transport pe care o presta, însă organul constatator n-a ținut cont de explicațiile sale și n-a acceptat să primească legitimația de serviciu care i-a fost prezentată, pe considerent că se impunea să dețină o legitimație de serviciu eliberată de contravenientă.
Petenta a invocat un motiv de nulitate a procesului verbal, constând în faptul că acesta a fost întocmit în lipsa contravenientului, în disprețul prevederilor art. 19 din OG nr.2/2001.
În subsidiar, petenta a solicitat înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului, deoarece și prin aceste mijloace sancțiunea și-ar atinge rolul corectiv. Aplicarea sancțiunii avertismentului este posibilă - din punct de vedere legal chiar daca actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, conform prevederilor art. 7 alin. 3 O.G. nr. 2/2001.
În drept: O.G. nr. 2/2001, H.G. 69/2012, art. 6 CEDO, art. 20 alin. 2 Constituția României.
În probațiune petenta a depus la dosarul cauzei în copie, înscrisuri: proces-verbal de contravenție cu dovada expedierii; legitimație de serviciu a conducătorului auto H. L.-M.; contract individual de munca; delegație nr. 2 ; ordin de plată a sumei de 4000 de lei din cuantumul amenzii.
Plângerea a fost legal timbrată (f. 18).
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca netemeinică și nelegală, menținerea în totalitate a procesului verbal de contravenție, cu obligarea petentei de a achita amenda contravențională. În motivare intimatul a arătat că susținerea petentei privind delegarea conducătorul auto de la o altă persoană juridică este nefondată. Din documentele transportului prezentate la control, copie conformă, certificatul de înmatriculare al ansamblului_ /_, contractul de închiriere 8/14.09.2013, scrisoarea CMR, rezultă fără urmă de tăgadă că transportul se efectua de către SC L. PU. și nu de către o altă societate de transport. În cazul faptelor contravenționale prevăzute de art. 5 pct. 57 și art. 3 pct. 14 din HG nr. 69/2013 se sancționează operatorul de transport care efectuează operațiunea de transport. Din întreaga documentație prezentată la control și depusă la dosarul cauzei rezultă fără urmă de tăgadă că transportul era efectuat de petentă. Ca atare, susținerea acesteia că nu are calitatea de contravenient sunt nefondate iar agentul constatator în mod temeinic și legal a reținut fapta contravențională în sarcina petentei.
Mai mult, intimatul a arătat că la momentul controlului, conducătorul auto a prezentat la control copia conformă . nr._ emisă pe seama petentei, vehiculul figura în parcul auto declarat de petentă la Autoritatea Rutieră Română - ARR fapt care rezultă fără urmă de tăgadă din documentația depusă la dosarul cauzei, în concluzie din toate actele prezentate la control și depuse la dosarul cauzei rezultă că transportul se făcea de către petentă și nu de către o altă persoană juridică.
În ceea ce privește ordinul de deplasare despre care face vorbire petentă, acesta nu a fost prezentat organelor de control iar obligațiile care rezidă din acesta privesc părțile și nu au relevanță în prezenta cauză.
De asemenea, intimatul a arătat că documentul depus în susținerea poziției sale procesuale de către petentă nu îndeplinește condițiile legale prevăzute de codul muncii ci este un simplu ordin de deplasare, nicidecum o Decizie de delegare de la o societate la alta.
De asemenea, intimatul a făcut precizarea că agentul constatator a sancționat lipsa documentului la bordul vehiculului, respectiv lipsa legitimației de serviciu a conducătorului auto din care sa rezulte ca acesta este angajat al operatorului de transport de la bordul vehiculului, document care trebuia sa se afle la bordul vehiculului, depunerea ulterioară a acesteia la dosarul cauzei nefiind în măsura să o exonereze de răspundere pe petentă, deoarece la momentul controlului trebuia petentă să demonstreze legalitatea transportului, pentru ca fapta săvârșită de petentă reprezintă o contravenție instantanee, consumată în momentul controlului. Prin urmare, fapta contravențională a fost delimitată corect a existat, a fost constatată și sancționată, procesul verbal de contravenție reprezentând o stare de fapt la momentul controlului, deci petentă nu poate fi exonerată de răspundere deoarece fapta pentru care a fost sancționată petentă este individualizata în mod clar de art. 4 pct. 57.2 din HG 69/2012.
În ce privește gradul de pericol social concret al faptei, s-a arătat că petenta nu a relevat aspecte care ar induce concluzia existenței unei situații particulare, ce ar releva un grad de pericol social mai redus decât cel avut în vedere de textul legal care descrie și sancționează fapta contravențională, apreciază că înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment nu este oportună. Intimatul apreciază că sancțiunea avertismentului nu se impune pentru că o atare situație ca cea sancționată în cauza de față, nu poate fi socotită drept o faptă cu gravitate redusă în sensul art.7 al.2 din OG 2/2001. Avertismentul se ia când fapta are gravitate redusă, or nu se poate susține un astfel de caracter mai puțin grav, unei fapte pe care legiuitorul o prevede sub sancțiunea minimă de 8.000 lei, cea maximă fiind de 12.000 lei.
În drept: HG 69/2012, OMTI nr. 980/2011, OG nr. 26/2011, HG nr. 995/2011, OMTI nr. 1088/2011, OMT nr. 1058/2007, OG nr. 37/2007 cu modificările și completările ulterioare, OG nr. 2/2001, art. 115, art.411 alin. (1) teza finală Cod procedură civilă.
În dovedirea celor arătate s-au depus copii după procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/14.08.2013, dovada comunicării procesului verbal către petentă și 6 planșe foto cu documentele prezentate la control (fl.26-33).
Prin sentința civilă nr.845/2014 prima instanță a reținut că la data de 13.02.2014 ora 15.10 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul intimatei procesul verbal de constatare a contravențiilor . nr._ prin care s-a reținut săvârșirea de către petenta L. P. Trans SRL a contravenției prevăzute de art. 4 pct. 57 subpunct 57.2. din HG 69/2012 și sancționată de art. 7 alin. 1 și alin. 2 lit. a din același act normativ.
La descrierea faptei s-au reținut următoarele: în data de 13.02.2014 ora 12 pe DN1 km 318 + 800, raza localității Teiuș, jud. A., a fost oprit și verificat ansamblul rutier format din autotractorul cu nr._ și semiremorca cu nr._, utilizate de operatorul de transport rutier L. P. TRANS SRL având copia conformă cu nr._ cu valabilitate până la 10.01.2015, condus de H. L. M. care efectua transport rutier contracost de marfă – var în saci paletizat – conform CMR 13.02.2014 pe ruta B. – Oradea. În urma verificării documentelor necesare și obligatorii la bordul vehiculului, puse la dispoziție de conducătorul auto, s-a constatat faptul că operatorul de transport rutier L. P. TRANS SRL nu a respectat obligația de a pune la dispozița conducătorului auto H. legitimațe de serviciu valabilă din care să rezulte că este angajat al operatorului de transport ș nici un alt act din care să rezulte acest lucru.
Prin procesul verbal contestat petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 8000 lei.
Examinând cuprinsul procesului verbal contestat, cu prioritate sub aspectul legalității sale, conform prevederilor art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001, instanța a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, neexistând motive de nulitate absolută care să poată fi invocate de instanță din oficiu. Referitor la susținerile petentei cum că procesul verbal ar fi lovit de nulitatea absolută prin aceea că a fost întocmit în lipsa contravenientului, instanța a reține următoarele: printre motivele de nulitate absolută enumerate de actul normativ în vigoare la data întocmirii procesului verbal contestat nu se numără motivul invocat de petentă. Astfel cum reține și petenta prin plângerea formulată art. 19 din OG 2/2001 menționează obligativitatea agentului constatator de a menționa în procesul verbal dacă contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze.
Or se poate observa că pe verso, procesul verbal a fost completat cu mențiunea ”contravenient nu se află de față”, totodată indicându-se și motivul pentru care procesul verbal nu este semnat de un martor asistent. Prin urmare instanța constată că agentul constatator a respectat întocmai prevederile art. 19 din OG 2/2001.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției, instanța a constatat următoarele:
Actul de sancționare a fost încheiat în urma unor constatări ex propriis sensibus ale unui agent învestit cu prerogative de putere publică, astfel că acest act administrativ beneficiază de o prezumție de legalitate și temeinicie. În aceste condiții, se prezumă că situația de fapt menționată în procesul verbal de constatare a contravenției este conformă realității, prezumție care poate fi răsturnată de petent prin proba contrară. În speță, petenta a propus administrarea de probe în apărarea sa, fiindu-i încuviințate proba cu înscrisurile.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei a rezultat că la momentul sancționării petentei, aceasta era operator de transport contra cost în numele unui terț, că efectua transportul cu autovehicule proprietatea petentei, respectiv aflate în folosința acesteia (prin închirierea de la . și că efectua transportul pentru terțul Arabesque Oradea. Prin urmare, sunt probate cele reținute în procesul verbal de sancționate referitoare la faptul că petenta avea calitatea de operator de transport, și, prin urmare, avea obligația prevăzută de art. art. 4 pct. 57 subpunct 57.2. din HG 69/2012 de a asigura existenta la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a legitimației de serviciu valabilă a conducătorului auto, din care să reiasă că este angajat al operatorului de transport.
Prin urmare, din moment ce din probele administrate rezultă fără dubiu că petenta era operator de transport la momentul sancționării, nu s-a reținut apărarea acesteia cum că fapta ar fi fost săvârșită de o altă societate, în speță de societatea la care era angajat conducătorul auto.
În ceea ce privește obligația de a pune la dispoziția conducătorului auto o legitimație auto sau un alt act valabil din care să rezulte că dl. H. era angajat al societății petente, instanța a constatat că un astfel de act nu a fost prezentat agenului constatator (nu s-a făcut dovada în acest sens de către petentă). Ba mai mult, instanța a constatat că un astfel de act nici nu exista la momentul constatării contravenției, deoarece conducătorul auto era angajat la o altă societate și nu s-a făcut dovada unei delegări de la societatea la care era angajat la societatea petentă, delegare care să fie în conformitate cu dispozițiile Codului muncii. Ordinul de deplasare depus de petentă la dosarul cauzei (fl. 14) atestă doar faptul că dl. H. se afla într-o deplasare de serviciu în calitatea de angajat al societății A. & A. SRL. Acest document nu are valoarea unei delegări în sensul celor prevăzute în Codul muncii (delegare ce ar fi presupus un raport de muncă între H. și societatea petentă).
În ceea ce privește fapta sancționată, este reglementată doar starea de fapt existentă la momentul controlului, nefiind prevăzută posibilitatea ca persoana sancționată să poată fi exonerată de răspundere pentru faptul că face dovada ulterior că avea actele solicitate chiar dacă nu le-a prezentat.
Astfel, s-a constatat că din actele și lucrările dosarului se confirmă stare de fapt consemnată de agentul constatator în cuprinsul procesului verbal de contravenție. Ca atare, instanța a constatat că procesul verbal contestat este susținut probator. Prin urmare, fapta societății petente astfel cum a fost ea reținută în procesul verbal contestat și confirmată prin probatoriul administrat în cauză întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 4 pct. 57 subpunct 57.2. din HG 69/2012 și sancționate de art. 7 din același act normativ.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate prin procesul verbal de contravenție contestat, simpla neîndeplinire a obligației de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a legitimației de serviciu valabilă a conducătorului auto, din care să reiasă că este angajat al operatorului de transport constituie contravenție, iar sancțiunea prevăzută de lege este amenda de la 8000 la_ de lei.
Instanța a constatat că faptele constatate de agentul constatator se circumscriu exact textelor legale incriminatoare, iar petenta nu a relevat aspecte care ar duce la concluzia existenței unei situații particulare, ce ar releva un grad de pericol social mai redus decât cel avut în vedere de textul legal care descrie și sancționează faptele contravenționale reținute în sarcina sa.
În legătură cu cuantumul amenzii, respectiv 8000 lei, instanța a constatat că aceasta a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, cu respectarea dispozițiilor legale anterior menționate, sancțiunea fiind proporțională faptei săvârșite și gradului de pericol social.
D. fiind scopul edictării acestor dispoziții contravenționale, instanța a apreciat că aplicarea sancțiunilor legale în cazul acestor fapte trebuie să se facă cu promptitudine, înlocuirea amenzii cu avertisment neimpunându-se decât în împrejurări cu totul excepționale, neevidențiate în prezenta cauză.
Astfel, având în vedere că numai o sancțiune pecuniară este susceptibilă de a determina conformarea conduitei petentei în sensul respectării prevederilor legale în vigoare, instanța a constatat că sancțiunea aplicată acesteia este just individualizată, iar în cauză nu sunt prezente împrejurările de natură excepțională în măsură să justifice înlocuirea amenzii contravenționale cu cea a avertismentului.
Față de cele ce preced, instanța, în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, având în vedere că procesul-verbal de contravenție a fost legal întocmit, iar starea de fapt consemnată în cuprinsul său corespunde adevărului și că sancțiunea aplicată este just individualizată,a fost respinsă, ca nefondată plângerea contravențională formulată de petentă.
Petenta ." SRL a declarat apel împotriva Sentinței civile nr. 845/02 septembrie 2014, pronunțată în Dosar nr._ de Judecătoria Aiud, solicitând schimbarea în tot a sentinței instanței de fond; reținerea cauzei spre rejudecare iar rejudecând, să se dispună admiterea acțiunii formulate; fără cheltuieli de judecată in apel.
Se apreciază că instanța n-a analizat motivul de nulitate invocat, respectiv lipsa semnăturii martorului asistent. Faptul ca agentul constatator a menționat ca operatorul de transport/contravenientul nu se afla de față, iar la ora întocmirii procesului verbal de contravenție nu se afla de fata un alt martor decât un alt agent constatator, nu este suficient pentru a justifica întocmirea procesului verbal in dezacord cu dispozițiile art. 19 din O.G nr.2/2001. In jurisprudența s-a reținut ca daca procesul verbal a fost întocmit la o astfel de oră, 15:10 in speța, nu se poate admite faptul ca agentul constatator n-a putut identifica o persoana neutră care sa ateste starea de fapt reținuta in procesul verbal.
Totodată, se arată că contrar argumentelor instanței, apelanta nu putea să facă dovada ca numitul H. era angajat al său, atâta timp cat acesta era angajatul altei persoane juridice. Este adevărat că la data controlului nu s-a dovedit acest lucru, mai mult pe motivul reținut de agentul constatator ca la data si ora controlului niciun reprezentant al contravenientei n-a fost de față, însă la dosarul cauzei s-a depus contractul individual de munca la conducătorului auto care atestă, fără putința de tăgada, faptul că este angajatul ...
In plângerea formulata s-a arătat faptul ca delegarea s-a făcut conform prevederilor legale, iar conducătorul auto si-a păstrat subordonarea fata de angajatorul sau. Totodată s-au păstrat si drepturile si obligațiile interdependente prevăzute in contractul individual de munca, astfel ca operatorul de transport care era obligat să pună la dispoziția conducătorului auto documentele prevăzute de HG 69/2012 este ..
La data efectuării controlului conducătorul auto a prezentat toate documentele pe care le deținea privitoare la activitatea de transport pe care o presta, însă organul constatator n-a ținut cont de explicațiile sale si n-a acceptat sa primească legitimația de serviciu care i-a fost prezentata, pe considerent ca se impunea sa dețină o legitimație de serviciu eliberata de contravenienta.
Cu toate acestea, instanța retine ca delegarea nu a fost făcuta conform dispozițiilor Codului Muncii. Instanța nu precizează articolele de lege nesocotite de apelanta, cu toate ca aceasta si-a argumentat in fapt si in drept motivele pentru care considera ca delegarea a fost făcuta corespunzător prevederilor legale.
In ceea ce privește delegarea conducătorului auto, se fac următoarele precizări:
- delegarea conducătorului auto a fost făcuta, in cadrul colaborării celor doua societăți comerciale, cu respectarea prevederilor art. 43 din Codul Muncii;
- delegarea, in general, presupune deplasarea salariatului, de regulă, la un alt agent economic, la o altă unitate, instituție, din aceeași localitate sau din altă localitate decât se află locul său obișnuit de muncă, pentru a îndeplini anumite sarcini de serviciu în favoarea angajatorului la care este încadrat;
- contrar argumentelor instanței, delegarea nu stinge raportul de muncă dintre angajator si salariat si nu presupune un transfer de autoritate asupra salariatului, așadar pe întreaga perioada a delegării salariatul rămâne subordonat angajatorului care a dispus delegarea;
Având in vedere aceste interpretări, se arată că, in cadrul activității de colaborare a contravenientei . SRL cu .., conducătorul auto H. L. M. a fost delegat la contravenienta, pentru a efectua activitățile încredințate de cea dintâi.
Astfel contravenienta a decis trimiterea in cursa a acestui conducător auto, pe motiv ca unul dintre angajații săi era in concediu medical. La plecarea in cursa a conducătorului auto contravenienta i-a predat toate documentele de care avea nevoie, mai puțin legitimația de serviciu, care era eliberata de societatea colaboratoare, care la rândul sau avea obligația sa i-o predea.
In cadrul controlului, conducătorul auto a justificat prin toate documentele ce le avea asupra sa, calitatea sa de conducător auto, arătând faptul ca este delegat de la .., să execute transportul pentru . SRL, insa agentul constatator a nesocotit toate înscrisurile si argumentele prezentate.
Astfel agentul constatator a aplicat o amenda contravenientei . SRL pentru fapta contravenționala săvârșita de ., care n-a pus la dispoziția conducătorului auto legitimația de serviciu.
Pe de altă parte, instanța, a încălcat dreptul la un proces echitabil, prin omisiunea de a comunica apelantei întâmpinarea depusa de intimat, pentru a-i da acestuia posibilitatea sa-si formuleze apărarea. Nesocotirea dispozițiilor imperative ale art. 201 NCPC ne scutește de obligația de a proba vătămarea produsa prin omisiunea instanței.
In drept :prevederile art. 466-482 NCPC.
Apelul este legal timbrat (fila 34).
Intimatul I. de S. Pentru Controlul in Transportul Rutier -I.S.C.T.R. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca netemeinic și nelegal; menținerea sentinței civile atacată ca temeinică și legală.
Procesul verbal a fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 19 alin.3 menționând la punctul 10 din acesta motivul lipsei obiecțiunilor reprezentantului legal al contravenientului.
În practica constanta a Curții Constituționale s-a statuat faptul că art. 19 alin (1) si (3) nu încalcă dreptul la apărare statuat de art. 24 (1) din Constituție contravenientul beneficiind de toate beneficiile dreptului la apărare prin promovarea plângerii contravenționale, iar in cursul procesului își poate angaja avocat și poate face orice apărare pe care o consideră necesară.
Așa cum s-a arătat și în întâmpinarea depusă la dosarul de fond, din actele verificate la control a rezultat fără urmă de tăgadă că petenta era cea care desfășura transportul verificat la momentul controlului, fapt recunoscut de aceasta și probat cu înscrisurile pe care le-am depus la dosar.
Conform art. 4 pct. 57.2 din HG nr. 69/2012 constituie contravenție " "nerespectarea de către operatorul de transport a obligației de a asigura la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a unuia sau mai multor documente dintre următoarele...) 57.2 Legitimația de serviciu valabilă a conducătorului auto, din care să reiasă că este angajat al operatorului de transport."
Astfel, rezultă că petenta în calitatea sa de operator de transport trebuia să fie emitentul legitimației de serviciu pentru conducătorul auto utilizat. De altfel, legislația în materia transportului rutier, fiind legislație specială derogă de la legea generală, codul muncii, în anumite privințe cum ar fi cele referitoare la perioadele de muncă și de odihnă,precum și la faptul că operatorii de transport pot utiliza în desfășurarea activității doar conducători auto angajați în condițiile legii. Aceasta este și rațiunea pentru care conducătorii auto surprinși în trafic trebuie să prezinte la control legitimația de serviciu din care să rezulte că sunt angajați ai operatorului de transport și nu doar faptul că sunt angajați. în concluzie, instanța de fond în mod corect a reținut că petenta avea obligația prevăzută de art. 4 pct. 57 subpunct 57.2 din HG nr. 69/2012.
De asemenea, în mod judicios a reținut și faptul că la momentul controlul nu s-a prezentat nici un document din care să rezulte că prepusul era angajat al societății petente și că Ordinul de deplasare depus la fila 14 atestă doar faptul că dl. H. se afla într-o deplasare de serviciu în calitatea de angajat al societății A. & A. SRL, acest document neavând valoarea unei delegări în sensul celor prevăzute de Codul Muncii.
Ordinul de deplasare este generic, dl. H. L. M. fiind delegat "in interes de serviciu" fără a se preciza care este acest interes cu atât mai puțin nu se precizează care sunt atribuțiile pe care acesta trebuie să le desfășoare în cadrul apelantei. De remarcat este și faptul că acest document nu are dată certă. Mai mult, conform dispozițiilor art. 43 din Codul muncii "(Delegarea reprezintă exercitarea temporară, din dispoziția angajatorului, de către salariat, a unor lucrări sau sarcini corespunzătoare atribuțiilor de serviciu în afara locului său de muncă". În speță, conducerea unui vehicul în timpul efectuării unei operațiuni de transport de către o altă persoană juridică decât angajatorul nu poate fi calificată drept delegare ci eventual, detașare ("detașarea este actul prin care se dispune schimbarea temporară a locului de muncă, din dispoziția angajatorului, la un alt angajator, în scopul efectuării unor lucrări în interesul acestuia, art. 45 C. Muncii).
În ceea ce privește pericolul social al faptei reținute în sarcina apelantei prin procesul verbal dedus judecății, legiuitorul a prevăzut sancțiuni diferite în funcție de gradul de pericol social al faptelor contravenționale incriminate iar în cazul faptelor contravenționale aflate în categoria „încălcărilor grave" limitele de sancționare sunt mult reduse față de categoria încălcărilor foarte grave și ca atare deja individualizarea sancțiunii pornește de la un cuantum mai redus. În consecință, nu este justificată aplicarea sancțiunii avertismentului pe acest considerent.
După cum rezultă din limitele legale ale amenzii prevăzute pentru contravenția reținută în sarcina petentei- apelante (8000-_), aceasta prezintă un grad ridicat de pericol social abstract. Astfel, pentru a putea justifica înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, petenta-intimata trebuia să invoce și să dovedească împrejurări de natură să confere faptei valențe atenuante, împrejurări ce nu au fost însă relevate și/sau dovedite în prezenta cauză.
În drept: HG nr. 69/2012, OMTI nr. 980/2011, OG nr. 37/2007, Directiva CE 2006/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului, OG nr. 2/2001, art. 205, art. 411, art. 471 și urm. C.pr.civ.
Procedând la analizarea apelului, Tribunalul reține următoarele:
În primul rând, se constată că petenta a susținut că au fost încălcate dispozițiile art.19 alin. 1 din OG nr.2/2001 „In cazul in care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor”. Din cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat rezultă că acest act sancționator nu a fost încheiat la locul și momentul efectuării controlului, agentul constatator arătând că a întocmit procesul verbal la sediul instituției intimate, la ora 15,10, iar la data și locul încheierii procesului verbal, nu se afla nicio persoană decât un alt agent constatator, așa încât sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.19 alin.3 din OG nr.2/2001, fiind indicate motivele care au determinat încheierea procesului verbal fără a fi obținută semnătura unui martor. De altfel, conform disp. art.19 alin.1 din OG nr.2/2001, rolul martorului semnatar al procesului verbal de contravenție este doar acela de a confirma lipsa/refuzul/imposibilitatea de semnare a actului sancționator de către contravenient, or nu s-a contestat de către petentă faptul că procesul verbal a fost întocmit în lipsa sa.
De asemenea, acesta nu este un motiv de nulitate absolută a procesului verbal (motivele de nulitate absolută sunt strict enumerate în art.17 din OG nr.2/2001), ci de nulitate relativă si virtuală, iar pentru a fi incidentă această sancțiune petenta trebuia să facă dovada existenței unei vătămări, pentru a cărei înlăturare să fi fost imperios necesar a se anula procesul verbal de contravenție. Or, petenta nu a făcut vreo astfel de dovadă, deși aceasta era în sarcina sa, conform dispozițiilor art. 249 C. pr. civ. Obiecțiunile la procesul verbal sunt cele din prezentul apel și sunt analizate de către instanță.
În ce privește temeinicia sancționării, Tribunalul reține că sunt întemeiate mențiunile inserate în procesul verbal referitoare la faptul că petenta nu a pus la dispoziția conducătorului auto legitimația de serviciu din care să rezulte că este angajat al operatorului de transport. Deși, prin plângere se susține că organul constatator n-a acceptat să primească legitimația de serviciu care i-a fost prezentată, această afirmație este pur formală de vreme ce organele de control au fotocopiat toate documentele prezentate de conducătorul auto, iar printre acestea nu se regăsește nici un înscris din care să rezulte calitatea de angajat al conducătorului auto în cadrul societății petente sau a altei firme.
În ce privește înscrisurile depuse la prima instanță de către petentă, se constată că, pe de-o parte, acestea nu au dată certă, opozabilă terților, contractul de muncă nefiind înregistrat la ITM, iar ordinul de deplasare nefiind înregistrat în evidențele societății, pe de altă parte, aceste acte nu sunt în măsură să determine soluționarea favorabilă a plângerii petentei. În acest sens, se constată că fapta contravențională reținută în sarcina petentei se referă la "nerespectarea de către operatorul de transport a obligației de a asigura la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a unuia sau mai multor documente dintre următoarele (...) 57.2 Legitimația de serviciu valabilă a conducătorului auto, din care să reiasă că este angajat al operatorului de transport." Așadar, societatea care efectua transportul avea obligația să asigure existența la bordul autovehiculului cu care se efectua transportul a legitimației de serviciu a șoferului care conducea respectivul autovehicul, indiferent de modul de derulare a raporturilor dintre cele două persoane (angajare, delegare, detașare). Deci, aparține petentei culpa pentru că nu s-a asigurat că la bordul autovehiculului exista legitimația de serviciu a conducătorului auto și ordinul de deplasare emis de societatea la care acesta era angajat, astfel încât sunt nefondate susținerile contravenientei în sensul că nu aceasta are calitatea de subiect activ al contravenției respective.
În ce privește solicitarea subsidiară de înlocuire a sancțiunii amenzii cu avertismentul se constată că petenta nu a menționat nici un motiv temeinic în acest sens, astfel că o sancțiune mai blândă nu ar fi oportună, în condițiile în care petenta nici nu conștientizează că a săvârșit o faptă contravențională. Mai mult, consecințele pecuniare ale sancționării puteau fi evitate în condițiile în care petenta înțelegea să respecte prevederile legale respective.
In ce privește cuantumul amenzii aplicate petentei, se constată că la data de 14.02.2014 a fost publicată în MO nr. 113, HG nr. 76/2014, care, prin pct.5 al art. I modifică art.7 din HG nr. 69/2012, în baza căruia a fost sancționată petenta, în sensul reducerii limitelor amenzii, respectiv de la 4000 lei la 6000 lei, față de 8000 lei-_ lei, cum era prevăzut la data încheierii procesului verbal. Or, disp. art.12 alin.2 din OG nr.2/2001, fiind vorba despre o sancțiune mai ușoară, în baza principiului legii mai favorabile, petenta nu poate fi obligată decât la plata amenzii în sumă de 4000 lei, reprezentând noul cuantum minim al amenzii pentru contravenția săvârșită.
Față de considerentele expuse mai sus, Tribunalul reține că prima instanță a pronunțat o hotărâre netemeinică, astfel că în temeiul art.480 alin.2 NCPC, va admite apelul declarat de petenta . SRL împotriva sentinței civile nr. 845/2014 a Judecătoriei Aiud pronunțată în dosarul nr._ și, în consecință, va schimba sentința atacată în sensul că va admite în parte plângerea petentei împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/13.02.2014 încheiat de intimatul ISCTR și va reduce amenda aplicată prin procesul verbal de contravenție menționat anterior de la 8000 lei la 4000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de petenta . SRL împotriva sentinței civile nr. 845/2014 a Judecătoriei Aiud pronunțată în dosarul nr._ și, în consecință:
Schimbă sentința atacată în sensul că admite în parte plângerea formulată de petenta . SRL, cu sediul în Șimleul Silvaniei, .. 41B, jud. S., împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/13.02.2014 încheiat de intimatul ISCTR, cu sediul procesual ales în Cluj-N., ., nr. 63, jud. Cluj.
Reduce amenda aplicată prin procesul verbal de contravenție menționat anterior de la 8000 lei la 4000 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.02.2015
Președinte, G. C. M. | Judecător, C. C. | |
Grefier, M. U. |
Red./Tehnored.CC/4 ex./12.03. 2015
Judecător fond L. M. F.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 82/2015.... | Alte cereri. Sentința nr. 115/2015. Tribunalul ALBA → |
|---|
