Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 82/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 82/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 4946/176/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 82/A/2015
Ședința publică de la 12 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. C. P. - președinte secție
Judecător: D. C.
Grefier: I. C.
Pe rol fiind apelul declarat de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A. împotriva sentinței civile nr. 1803/_ a Judecătoriei Alba Iulia pronunțate în dosarul nr._, în contradictoriu cu petentul M. D..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petentul, lipsa fiind intimatul.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În temeiul art. 131 Noul Cod de procedură civilă, raportat la art. 34 alin. 2 OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, tribunalul constată că este competent să soluționeze apelul de față.
Instanța procedează la identificarea petentului, datele acestuia de identificare fiind consemnate în caietul grefierului.
Referitor la cererea de audiere a agentului de poliție B. V., cerere formulată de intimat în probațiune în cuprinsul apelului, instanța o respinge, având în vedere că aceasta face parte din același organ cu agentul constatator, iar pe de altă parte dacă o asemenea persoană nu poate avea calitatea de martor asistent, conform art. 19 alin. 2 din OG nr. 2/2001, echitabil ar fi să nu poată avea nici calitatea de martor cu privire la cele constate în procesul verbal atacat.
Petentul arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Tribunalul constată apelul în stare de judecată și îi acordă cuvântul petentului.
Petentul solicită respingerea apelului și menținerea sentinței pronunțate de instanță ca temeinică și legală, pentru motivele invocate în scris în întâmpinare. Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față.
Constată că prin sentința civilă nr. 1803/_ a Judecătoriei Alba Iulia pronunțată în dosarul nr._, s-a admis plângerea formulată de petentul M. D., în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție Județean A., și a fost anulat procesul verbal de contravenție . nr._/31.05.2014 cu exonerarea petentului contestator de plata amenzii aplicate.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut că:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 3.06.2014 și înregistrată sub dosar nr._ petentul M. D. a solicitat în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A. anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din 31.05.2014
În motivarea plângerii, petentul a arătat că este taximetrist, iar în data de 31.05.2014, ora 14:54 era de serviciu și a oprit autoturismul în fața hotelului Hermes pentru a coborî clientul pe care l-a transportat de la hotelul Cetate, având o distanță de circa 15-20 m după trecerea de pietoni, dar la o distanță mai mare de trecerea de pietoni nu putea opri pentru că era stație de autobuz și bloca .. Iar în momentul în care a fost legitimat de către polițist, clientul se afla pe trotuar cu bagajele și i-a plătit cursa.
Petentul a mai precizat că potrivit art. 63 pct. 2 lit. a din OG 195/2002 nu se consideră oprire imobilizarea vehiculului atât timp cât este necesară îmbarcarea sau debarcarea unor persoane, dacă prin această manevră nu a fost perturbată circulația, iar la art. 20 alin.4 din Legea 38/2003 se prevede că pentru îmbarcarea sau debarcarea unui client taxiurile pot opri și pe drumurile publice cu restricții privind oprirea cu excepția locurilor periculoase, cu condiția să nu fie perturbată circulația prin această manevră.
Petentul a anexat plângerii procesul verbal . nr._ (f.5), autorizație taxi (f.6), bon fiscal (f.6), extras din OUG 195/2002 (f.7) și din Legea 38/2003 (f.8), cartea sa de identitate (f.10).
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (f.9).
La data de 23.06.2014 intimatul a depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței, întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării intimatul a arătat că petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 170 lei, pentru încălcarea prevederilor art. 142, lit. e din HG 1391/2006, sancționat de art. 99 alin.2, respectiv art. 108/1/a/8 din OUG nr. 195/2002.
Contravenția reținută în sarcina petentului a fost constatată direct de către agentul de poliție aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții.
Totodată, a indicat faptul că procesul verbal îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 din OG 2/2001, dar și cele prevăzute de art. 17 din același act normativ, fiind menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator
În temeiul art. 258 alin.1 rap. la art. 255 alin. 1 Codul de procedură civilă, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, respectiv cele aflate la dosarul cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ din 31.05.2014, contestatorul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 170 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 142 lit. e din HG nr.1391/2006 și sancționată de art. 99 alin. 2 din OUG nr.195/2002. Petentului i-au fost de asemenea aplicate 2 puncte de penalizare, potrivit art. 108 alin. 1 lit. a pct. 8 din OUG nr.195/2002.
În fapt, s-a reținut că la data de 31.05.2014, ora 14,52, petentul a staționat voluntar autoturismul marca Ford cu nr._ la mai puțin de 25 metri de trecerea de pietoni situată pe . magazinului Agras.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, iar contestatorul nu a făcut referire în plângerea formulată la vreun motiv de nulitate, ci doar de netemeinicie.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că deși în OG nr.2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului verbal de constatare a contravenției, în practica judiciară internă se reține în mod constant că actul constatator legal întocmit beneficiază până la proba contrarie de o prezumție de legalitate și validitate.
Așa cum a apreciat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa, prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor juridice, Convenția Europeană neinterzicându-le în principiu. Ceea ce însă impune Convenția, din perspectiva art.6 paragraful 2 o reprezintă însă respectarea unei proporții între aceste prezumții și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, ținându-se cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său de apărare (Salabiaku c. Franței, hot. din 7 octombrie 1998, A. c. României, hot. din 4.10.2007).
Prin aplicarea prezumției de nevinovăție, procesul verbal de contravenție nu mai face prin el însuși proba deplină a stării de fapt consemnată în cuprinsul său, ci trebuie susținut de un ansamblu probator care să rezulte vinovăția petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Instanța reține că potrivit art. 142 lit. e din HG nr. 1391/2006, se interzice oprirea voluntara a vehiculelor pe trecerile pentru pietoni ori la mai puțin de 25 m înainte și după acestea.
În cauza de față, instanța reține că petentul își construiește apărările pe lipsa caracterului contravențional al faptei ca o consecință a inexistenței laturii obiective a acesteia, invocând faptul că la momentul constatării presupusei contravenții a oprit autoturismul cu care desfășoară activitatea de taximetrie pentru a coborî un client.
În sprijinul celor învederate, contestatorul a administrat proba cu înscrisuri, în cadrul căreia a depus bonul fiscal nr.8 din 31.05.2014 (f.6) care confirmă cele susținute în plângere. Astfel, din acest înscris reiese că la ora 14,55, contestatorul a efectuat un transport în regim de taxi la momentul întocmirii procesului verbal, înscrisul menționat confirmă cele susținute în plângere, proba administrată impunându-se cu suficientă forță juridică pentru a face dovada contrară a mențiunilor cuprinse în procesul verbal contestat.
În conformitate cu dispozițiile art. 20 alin.4 din Legea nr.38/2003, privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, pentru îmbarcarea sau debarcarea unui client, taxiurile pot opri și pe drumurile publice cu restricții privind oprirea, cu excepția locurilor periculoase, cu condiția să nu fie perturbată circulația prin această manevră.
Instanța reține că în speță petentul a probat cele susținute prin plângere, dovedind că la data comiterii faptei a oprit autoturismul pentru debarcarea unui client.
Prin urmare, instanța reține că prezumția relativă de veridicitate a procesului verbal a fost răsturnată, actul sancționator contestat fiind netemeinic.
Pe cale de consecință, față de considerentele expuse, instanța a admis plângerea formulată de contestator, a anulat procesul verbal de contravenție . nr._ din 31.05.2014 întocmit de către intimat și sancțiunile aplicate prin acesta și a exonerat contestatorul de la plata amenzii aplicate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A., solicitând schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerii procesului verbal de contravenție, așa cum a fost încheiat.
În motivarea apelului, arată că prin procesul verbal de contravenție menționat mai sus, petentul a fost sancționat pentru încălcarea prevederilor art. 142 lit. e din HG nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, text de lege care stabilește anumite interdicții pentru conducătorii auto, respectiv: Se interzice oprirea voluntară a vehiculelor: e) pe trecerile pentru pietoni ori la mai puțin de 25 m înainte și după acestea. Sancționarea faptei contravenționale săvârșite de către petent este prevăzută în art. 99 alin. 2 din OUG 195/2002 republicată: (2) Amenda contravențională prevăzută la alin. (1) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 2 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. a, respectiv art. 108 alin. 1 lit. a pct. 8 din același act normativ: (1) Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: a) 2 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte: 8. oprirea neregulamentară.
Că fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, conform prevederilor art. 109 alin. 1 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Actul sancționator a fost întocmit de un polițist rutier, agent specializat în supravegherea traficului rutier, prezumat ca fiind cunoscător al dispozițiilor legale în materia Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Constatarea faptelor în mod direct de către agentul constatator este suficientă pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Simpla negare a contestatorului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal atât timp cât acesta nu aduce probe pertinente, ori invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul ea organul emitent consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară, sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. In special, art. 6 alin.2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte probe contrare pertinente.
Soluția instanței este nelegală, întrucât a fost luat în considerare un înscris întocmit pro causa, respectiv bonul fiscal nr. 8 din 31.05.2014, care a fost emis la data de 31.05.2014, ora 14,55, după întocmirea procesului verbal de contravenție.
Mai arată că în cuprinsul procesului verbal de contravenție este menționat faptul că petentul, la momentul constatării faptei contravenționale se afla singur în autoturism, iar din raportul agentului constatator reiese că în momentul acela nu se afla nicio persoană în autoturism sau lângă acesta, care să confirme cele susținute de către petent.
În probațiune, solicită audierea agentului de poliție B. V., din cadrul IPJ A. - Poliția Municipiului A. I..
În drept. invocă art. 466-480 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, OUG 195/2002.
Petentul intimat a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului.
Deliberând asupra apelului de față, prin prisma motivelor invocate de intimatul IPJ A., tribunalul reține că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, prin procesul verbal . nr._ din 31.05.2014, contestatorul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 170 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 142 lit. e din HG nr.1391/2006 și sancționată de art. 99 alin. 2 din OUG nr.195/2002. Petentului i-au fost de asemenea aplicate 2 puncte de penalizare, potrivit art. 108 alin. 1 lit. a pct. 8 din OUG nr.195/2002.
S-a reținut în sarcina lui că la data de 31.05.2014, ora 14,52, petentul a staționat voluntar autoturismul marca Ford cu nr._ la mai puțin de 25 metri de trecerea de pietoni situată pe . magazinului Agras.
Potrivit art. 142 lit. e din HG nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice:
Se interzice oprirea voluntară a vehiculelor: e) pe trecerile pentru pietoni ori la mai puțin de 25 m înainte și după acestea. Sancționarea faptei contravenționale în discuție este prevăzută în art. 99 alin. 2 din OUG 195/2002 republicată: (2) Amenda contravențională prevăzută la alin. (1) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 2 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. a, respectiv art. 108 alin. 1 lit. a pct. 8 din același act normativ: (1) Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: a) 2 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte: 8. oprirea neregulamentară.
Petentul s-a apărat afirmând lipsa caracterului contravențional al faptei ca o consecință a inexistenței laturii obiective a acesteia, invocând faptul că, fiind taximetrist, la momentul constatării presupusei contravenții a oprit autoturismul cu care desfășoară activitatea de taximetrie pentru a coborî un client.
În sprijinul celor învederate, contestatorul a administrat proba cu înscrisuri, în cadrul căreia a depus bonul fiscal nr. 8 din 31.05.2014 (f.6) care confirmă cele susținute în plângere. Astfel, din acest înscris reiese că la ora 14,51, contestatorul a efectuat un transport în regim de taxi la momentul întocmirii procesului verbal, ora 14,52 consemnată ca atare în procesul verbal (f.5), înscrisul menționat confirmă cele susținute în plângere de petent.
În conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. 4 din Legea nr.38/2003, privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, pentru îmbarcarea sau debarcarea unui client, taxiurile pot opri și pe drumurile publice cu restricții privind oprirea, cu excepția locurilor periculoase, cu condiția să nu fie perturbată circulația prin această manevră.
Așadar, petentul a probat cele susținute prin plângere, dovedind că la data comiterii faptei a oprit autoturismul pentru debarcarea unui client. Prin urmare, prezumția relativă de veridicitate a procesului verbal a fost răsturnată, actul sancționator contestat fiind netemeinic.
Rezultă că procesul verbal a fost netemeinic întocmit, și pe cale de consecință, în mod corect a dispus judecătoria în sensul anulării procesului verbal de contravenție . nr._ din 31.05.2014.
Având în vedere acestea, în baza art. 480 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă, se va respinge apelul declarat de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A. împotriva sentinței civile nr. 1803/_ a Judecătoriei Alba Iulia pronunțate în dosarul nr._ .
Pentru aceste motive.
În numele legii,
DECIDE
Respinge apelul declarat de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A. împotriva sentinței civile nr. 1803/_ a Judecătoriei Alba Iulia pronunțate în dosarul nr._, în contradictoriu cu petentul M. D..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.02.2015.
Președinte, A. C. P. președintele secției | Judecător, D. C. | |
Grefier, I. C. |
Redactat DC/Tehnoredactat DC/4 exemplare/24.02.2015
Judecător de primă instanță: L. H.
| ← Pretentii. Sentința nr. 45/2015. Tribunalul ALBA | Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... → |
|---|
