Anulare act administrativ. Încheierea nr. 345/2015. Tribunalul ALBA

Comentarii

0

Încheierea nr. 345/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 06-05-2015 în dosarul nr. 1125/97/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL A.

SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ

ÎNCHEIERE Nr. 345/C./2015

Ședința publică de la 06 Mai 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE B. A. A.

Grefier R. C.

Pe rol se află judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul MOLOȚ M. I. în contradictoriu cu pârâtul P. JUDEȚULUI HUNEDOARA și intervenient în sprijinul paratului, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE (in continuare ANI), având ca obiect anulare act administrativ.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă, consilier juridic V. R. pentru pârât și consilier juridic D. V. pentru ANI- intervenienta în sprijinul pârâtului, lipsind reclamantul și mandatarul acestuia.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier .

La data de 20.04.2015, s-a inregistrat Completarea actiunii, expediata prin fax de catre mandatarul reclamantului.

La data de 05.05.2015, pârâtul P. JUDEȚULUI HUNEDOARA a depus la dosar, in trei exemplare: Întâmpinare nr.3135 la completarea acțiunii, Întâmpinare nr.3194 la excepția de neconstituționalitate, Întâmpinare nr.3195 privind sesizarea ÎCCJ in conformitate cu prevederile art. 519 din Codul de procedura Civila și dovezile de comunicare a acestora, prin email, cu mandatarul reclamantului si cu intervenienta ANI.

La data de 06.05.2015 mandatarul reclamantului a depus la dosar, expediata prin fax cerere de amânare a cauzei și acordarea unui nou termen de judecată, invederand in esenta că in mod obiectiv nu se poate prezenta întrucât, face parte din Comisia de evaluare pentru concursul de promovare în funcția de judecător la ÎCCJ, respectiv din Comisia de solutionare a contestatiilor, sens in care, la data de 28.04.2015-deci ulterior acordarii acestui termen de judecata, a fost convocat la INM, pentru data de azi, 06.05.2015, in vederea solutionarii contestatiilor. Prevalandu-se de prevederile art. 6 Conventia EDO, invedereaza si ca, față de natura și complexitatea cauzei, reclamantul nu acceptă substituirea, motiv pentru care solicită un nou termen de judecată. La cerere a anexat în copie, înscrisuri în dovedirea motivelor cererii de amânare formulată.

La data de 06.05.2015, s-a inregistrat cererea de amanare antementionata si inscrisurile atasate, expediata prin e-mail, de mandatarul reclamantului.

Un exemplar din originalul Întâmpinărilor depuse la dosar de pârâtul P. Județului Hunedoara, se comunică reprezentantul intervenientei ANI, care confirmă că a primit un exemplar din Întâmpinările expediate prin e-mail.

Reprezentanta pârâtului precizează instanței că la data de 29.04.2015 a comunicat prin email întâmpinările depuse, către reclamant precum și către ANI.

Instanta acorda cuvantul asupra cererii de amanare formulata in cauza.

Reprezentanta pârâtului, raportandu-se la prevederile art. 69 din Legea nr. 215/2001 –legea administrației publice, susține că aceste litigii se soluționează în procedură de urgență iar instanța de judecată trebuie să se pronunțe în termen de 30 de zile. Consideră că se încearcă tergiversarea soluționării cauzei pe fond, astfel că se opune cererii de amânare formulată.

Reprezentantul intervenientei ANI susține că achiesează la concluziile reprezentantei pârâtului; solicită a se avea în vedere că la dosar se află doua delegații ale doi avocați diferiți. Nu s-a precizat că primul avocat și-ar fi retras sau nu ar mai reprezenta partea reclamanta în continuarea dosarului. Consideră că partea reclamantă putea fi reprezentantă de acest prim avocat. C. prevede posibilitatea acordării unui termen de pronunțare în situația în care se acordă cuvântul pe fond iar o parte nu se poate prezenta.

Instanța solicita părților să precizeze, în interesul cui sunt dispozitiile art. 69 al. 5 din Legea 215/2001 privind soluționarea cauzei în termen de 30 zile.

Reprezentanta pârâtului susține că pârâtului îi profită acest text de lege. Legea prevede că pârâtul trebuie să informeze Ministerul pentru declanșarea procedurilor pentru alegeri anticipate. Or, tergiversându-se acest proces, vor fi în situația de a nu mai putea declanșa alegeri anticipate pentru că intră sub incidenta prevederilor Legii 67, in conformitate cu care, înainte cu un an de expirarea mandatului, nu se mai pot organiza alegeri- aceasta fiind probabil și ideea reclamantului, de a se amâna judecata.

Reprezentantul intervenientei ANI, solicită a se lua în considerare faptul că acum se discută încetarea de drept a mandatului. În acest moment, voința legiuitorului a fost ca reclamantul să nu mai exercite funcția ocupată până la stabilirea stării de incompatibilitate. Consideră că la acest moment, această funcție este ocupată de o persoană care nu ar mai trebui să o mai ocupe, pentru că așa spune legiuitorul-încetare de drept, iar pârâta nu poate îndeplini toate atribuțiile pentru ocuparea legală a acestei funcții de către o altă persoană. Aici intervine și interesul UAT precum și al populației. Tot ceea ce ține de funcția de Președinte a Consiliului Judetean, justifica un interes în clarificarea cât mai urgentă a acestei situații.

Reprezentanta pârâtului susține că se află deja în acea situație in care sunt tardive amintitele demersuril necesare pentru alegerile anticipate, intrucat până se vor demara procedurile de adoptare a Hotărârii de Guvern de stabilire a datei alegerilor, se trece de termenul de iunie, fiind clar că nu se vor face alegeri anticipate pentru această funcție, decât alegerile normale, care vor fi anul viitor când expiră mandatul.

Instanța, deliberând asupra cererii de amânare a judecății constată că, raportat la prevederile art. 222 C., este neîntemeiată întrucât: pe de o parte, litigiul a fost demarat la 10.02.2015 iar art.69 alin. 5 din Legea nr. 215/2001 impune soluționarea pricinii cu celeritate, stabilind chiar că instanța este obligată să se pronunțe în termenul de 30 de zile; or, din 10.02.2015 și până-n prezent, au trecut mai mult de 30 de zile; pe de altă parte, reclamantul avea știință despre rigorile privind derularea cu celeritate a acestui litigiu, aspect care rezultă tocmai din faptul că, în cererea de sesizare a ÎCCJ, face referire expresă la conținutul acestui text de lege ( a se vedea pct. 2 motive de sesizare a ÎCCJ).

Împrejurarea că reclamantul nu acceptă substituirea nu este opozabilă nici instanței și nici celorlalte părți, fiind o chestiune ce ține strict de derularea raporturilor derivând din contractul de asistență juridică între reclamant și avocatul ales. În plus, este adevărat că mandatarul ales a aflat ulterior termenului de judecată din 15.04.2015, despre necesitatea prezenței sale la data de azi, 06.05.2015 în vederea soluționării contestațiilor pentru concursul de promovare la ÎCCJ însă, aceasta este o chestiune care de asemenea, nu justifică amânarea judecății, întrucât, este evident că încă de la termenul precedent știa că este implicat în proceduraaferentă Concursului de promovare, astfel că, cu o minimă diligență și prudență, putea lua măsurile adecvate pentru a evita formularea acestei cereri de amânare, inclusiv prin desemnarea unui substituent în această cauză, astfel cum s-a întâmplat să procedeze atunci când dosarul s-a aflat pe rolul Tribunalului Hunedoara. Pentru aceste motive respinge cererea de amânare formulată în cauză.

Reprezentanții părților prezenți susțin că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat în cauză împrejurare față de care instanța acordă cuvântul asupra cererii de sesizare a Î.C.C.J. astfel cum aceasta a fost formulată –fila 32 si urm., dosar Tribunal A. -în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Reprezentanta pârâtului solicită respingerea acestei cereri raportat la prev. art. 519 din Codul de Procedură Civilă. Consideră că aceste prevederi nu sunt aplicabile, în cauză nu există nici o situație care să determine Î.C.C.J. să procedeze la dezlegarea unor chestiuni de drept, întrucât legile sunt foarte clar formulate, așa cum a detaliat și în întâmpinare. Nu există nici o contradicție între textele de lege, totul tine doar de aplicarea acestora în timp și coroborat între ele.

Reprezentantul intervenientei ANI, solicită respingerea cererii ca fiind inadmisibilă. Invedereaza ca aceasta s-a întemeiat pe disp.. art. 519 din Codul de Procedură Civilă, articol ce instituie o . condiții, condiții ce nu sunt respectate în acest cauză, intrucat instanța care sesizează ÎCCJ, trebuie să judece cazul în ultimă instanță. Nu poate instanța care judecă fondul sau instanța care judecă apelul dacă cumva și hotărârea apelului este supusă recursului, să sesizeze ÎCCJ în vederea pronunțări unei hotărâri prealabile. Ulterior revine asupra acestor sustineri, fata de imprejurarea ca, potrivit art.69 alin.5 din Legea 215/2001, hotararea primei instante este definitiva si irevocabila.

Susține că în ceea ce privește al 2-lea motiv, spre deosebire de art. 513 din vechiul Cod de Procedură Civilă prevederile art. 519 nu permit ca sesizarea ÎCCJ să se facă la cererea vreuneia din părți. Aceasta intră în atribuțiile completului de judecată, dacă respectivul complet de judecată consideră că este necesara o hotărâre prealabilă, pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Prin cererea de sesizare, reclamantul nu spune care ar fi practica neunitară. Pur și simplu formulează o cerere asupra careia dorește ca ÎCCJ să se pronunțe în dorința lui de a se soluționa dosarul. Nu sunt chestiuni de drept, articolele sunt clare. Rămâne la latitudinea instanței care judecă dosarul să considere dacă respectivele articole s-au aplicat așa cum legiuitorul a dorit, neavând nevoie de o dezlegare din partea ÎCCJ in acest sens. Solicită respingerea cererii de sesizare a ÎCCJ formulată de reclamant.

Instanța acordă cuvântul si asupra solicitarii reclamantului privind Sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată.

Reprezentanta pârâtului solicită respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale ca fiind neîntemeiată pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare.

Reprezentantul intervenientei ANI, solicită respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale. Solicită a se vedea că reclamantul a invocat art.23 din Constituție, care se referă la alt motiv decât cel prezentat de reclamant în cererea de sesizare a Curții Constituționale. Aceste prevederi trebuiau interpretate în funcție și de celelalte alineate pe care art. 23 le conține și care se referă la percheziție, arestare preventivă, reținere, neavând nimic în comun cu aspectele învederate de reclamant. Consideră inadmisibilă cererea, în ceea ce privește art. 25 și art. 26 din Legea 176 întrucât nu au legătură cu cauza. Cauza se află în faza unei contestații împotriva unui Ordin care s-a întemeiat pe disp. Legii 393/2004 și disp. Legii 215/2001. Sunt trimiteri la aplicarea unor sancțiuni din Legea 176/2010 - art. 25 și art. 26- care se referă la persoanele prev. de art. 1, ca o generalitate, însă aici se discută un caz concret, respectiv încetarea de drept a mandatului în baza unei altei legi decât Legea 176/2010.

Instanța lasă cauza în pronunțare pe aceste aspecte supuse dezbaterii, și funcție de soluțiile pe care le va adopta, se va stabili cursul procedurii.

INSTANȚA

Asupra cererii de sesizare de catre Tribunalul A., a Curtii Constituționale, în vederea judecării excepției de neconstituționalitate

Prin cererea inregistrata la data de 10.02.2015, in dosar nr._, al Tribunalului Hunedoara, stramutata ulterior la Tribunalul A., reclamantul M. I. Moloț, a formulat acțiune în contencios administrativ prin care, în baza art. 102 ind. 1 raportat la art. 69 alin. 4 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale a solicitat a se pronunța o hotărâre de anulare a Ordinului Prefectului nr. 29/28.02.2015 privind constatarea încetării de drept, înainte de expirarea duratei normale, a mandatului de Președinte al Consiliului Județean Hunedoara, exercitat, ca urmare a încălcării regimului juridic al incompatibilităților,

În motivarea acțiunii arată următoarele:

I. Starea de fapt

1. In fapt, prin Raportul de evaluare nr. 2700/G/II întocmit de Agenția Națională de Integritate (în continuare „Agenția", „A.N.I."), se constată, în temeiul dispozițiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, că reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 26.09._09, întrucât a deținut simultan calitatea de Președinte al Consiliului Județean Hunedoara și cea de Președinte al Adunărilor Generale a acționarilor sau asociaților la . SA D..

Reclamantul s-a adresat instanței de contencios administrativ și fiscal (dosarul nr._ ), solicitând anularea acelui Raport, acțiunea fiind respinsă prin sentința nr. 72/20.02.2013 a Curții de Apel Albă M., Înalta Curte de Casație admițând în parte recursul pe care l-a formulat împotriva acestei sentințe (în sensul că respinge cererile de intervenție accesorie formulate de Sindicatul Național Solidaritatea al Metalurgiștilor din România și Asociația Civică Dreptatea și menține celelalte dispoziții din încheierea din 23.01.2013 și în sentința nr. 72/20.02.2013).

2. Ca urmare a soluției pronunțate prin Decizia nr. 133/21.01.2015, s-a emis Referatul nr 611/26.01.2015 care a stat la baza Ordinului Prefectului prin care s-a dispus încetarea mandatului reclamantului din funcția de vicepreședinta al Consiliului Județean Hunedoara, atacat prin prezenta acțiune.

3. Chiar dacă Înalta Curte de Casație și Justiție a menținut soluția primei instanțe și, în consecință, a apreciat că Raportul de evaluare care a stat la baza emiterii Ordinului atacat prin prezenta acțiune este legal și există o stare de incompatibilitate, problema care se pune este pe tărâmul sancțiunilor care pot fi aplicate, ulterior emiterii unui atare raport de către A.N.I.

4. Prin Ordinul a cărui anulare o solicită, s-a dispus o sancțiune ca urmare a emiterii Raportului de evaluare, sancțiune pe care o apreciaza ca fiind nelegală pentru rațiunile pe care le vom expune în cele ce urmează.

II. Problemele juridice ale spetei;

A. Prescripția dreptului de a aplica o sancțiune ca urmare a constatării stării de incompatibilitate în materia conflictelor de interese și a incompatibilităților, la nivel teoretic scopul constatării acestora este aplicarea unei sancțiuni, vizând în principiu exercitarea mandatului de putere publică; legislația neuniformizată de astăzi creează însă posibilitatea lipsei vreunei sancțiuni ulterior constatării incompatibilității, astfel încât constatarea existenței conflictului/incompatibilității nu produce nicio consecință juridică. Este, așa cum a arătat, și cazul său.

1. Conform art. 17 alin. (3) din Legea nr. 167/2010, Raportul de evaluare întocmit de Agenție are următorul cuprins: partea descriptivă, punctul de vedere al persoanei supuse evaluării, dacă acesta a fost exprimat, evaluarea eventualelor diferențe semnificative, în sensul prevederilor art. 18 și concluzii. In consecință, competența materială a A.N.I. se întinde numai asupra constatării unei stări de incompatibilitate, aceasta neputând stabili și sancțiunile care se iau ca urmare a existentei incompatibilității. In această etapă, a evaluării, Agenția doar evaluează starea de fapt cu care a fost sesizată și constată dacă persoana ce face obiectul sesizării se află sau nu în stare de incompatibilitate.

Ulterior întocmirii Raportului de evaluare, acesta este comunicat autorităților competente în vederea eventualei aplicări a unor sancțiuni; în cazul în care incompatibilitatea vizează președinții consiliilor județene - așa cum a fost și cazul subsemnatului - sancțiunea urmează să fie aplicată de instituția prefectului1.

Acest aspect a fost reținut și de către instanța de fond, care arată că „prin actul contestat nu se aplică reclamantului vreo sancțiune, ci doar se constată starea de incompatibilitate, astfel că „raportul nu face referire la răspundere sau la sancțiuni".

2. Chiar dacă P. este competent în a aplica o sancțiune, ulterior constatării unei stări de incompatibilitate, aplicarea acesteia trebuie făcută în termenul legal impus de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 167/2010, și anume trei ani de la încetarea stării de incompatibilitate.2 Legea prevede așadar că, atunci când starea de incompatibilitate a încetat înainte de sesizarea Agenției, sancțiunea disciplinară poate fi aplicată în termen de 3 ani de la încetarea cauzei de incompatibilitate, dacă legea nu dispune altfel.

Situația particulară a reclamantului corespunde celei vizate de teza a II -a a textului legal ante - menționat. La momentul la care Agenția a fost sesizată în vederea evaluării (20.03.2012). starea de incompatibilitate a reclamantului încetase deja: prin Hotărârea 1 Consiliului Județean Hunedoara nr. 7/30.01.2009 a fost abrogat actul de numire în funcția de reprezentant al Consiliului Județean Hunedoara în cadrul Adunării generale a acționarilor la . SA.

Așa cum a arătat mai sus, incompatibilitatea avută în vedere prin Raportul de evaluare se întinde temporal până la acel moment, 30.01.2009, când, prin emiterea HCJ nr. 7/30.01.2009, încetează starea de incompatibilitate.

In acest context, subliniază faptul că o situație similară a avut și domnul A. C., în privința căruia a fost emis Raportul de evaluare nr. 4933/G/II/06.02.2014: concluziile acestui raport au fost de clasare a lucrării, având în vedere că a operat prescripția în conformitate cu art. 26 alin. 3 din Legea nr. 176/2010.

In consecință, făcând aplicarea art. 26 alin. (3), se poate constata că a operat prescripția dreptului de aplicare a unei sancțiuni în cazul reclamantului la data de 30.01.2012.

B. Intinderea puterii lucrului judecat a sentinței nr. 72/2013

Cu privire la aspectul prescripției dreptului de aplicare a unei sancțiuni instanța s-a pronunțat deja, în considerentele sentinței nr. 72/2013 a Curii de Apel Albă I., rămase irevocabilă prin Decizia nr. 133/22.01.2015 a I.C.C.J. Astfel, instanța a reținut că „prin actul contestat nu se aplică reclamantului vreo sancțiune, ci doar se constată starea de incompatibilitate, astfel că „raportul nu face referire la răspundere sau la sancțiuni". Prin urmare, aceste considerente, prin respingerea recursului au dobândit putere de lucru judecat, această problemă juridică fiind dezlegată de către instanța de fond în mod irevocabil.

Așadar, raportat la aceste considerente, în mod evident chestiunea sancțiunii nu este tranșată (deci care să se impune în mod automat, ca efect subsecvent și obligatoriu al constatării incompatibilității). Această sancțiune se poate, teoretic, aplica ulterior, de către Prefect, dar numai în urma verificării îndeplinirii tuturor condițiilor legale.

C. Lipsa unei sancțiuni legale în cazul constatării unei stări de incompatibilitate a Președintelui Consiliului Județean

Un alt motiv de nelegalitate al Ordinului poate fi conturat, tot sub aspectul sancțiunii, însă, de această dată, având în vedere faptul că sancțiunea încetării din funcție a Președintelui Consiliului Județean nu era prevăzută de Legea nr. 215/2001, în forma sa în vigoare la momentul existenței stării de incompatibilitate, prevederile Legii nr. 176/2010 neputând retroactiva.

1. Aplicarea în timp a sancțiunilor aplicabile Președintelui Consiliului Județean ca urmare a constatării unei stări de incompatibilitate.

Având în vedere că în speță se vorbește despre o stare de incompatibilitate existentă în perioada 26.09._09, constatată printr-un Raport de evaluare nr. 2700/G/II/22.05.2012 și sancționată prin Ordinul Prefectului nr. 29/28.01.2015, iar obiectul prezentului dosar se referă la sancțiunea generată de existența unei stări de incompatibilitate, se impune să se faca „un istoric" cu privire la sancțiunile aplicate Președintelui Consiliului Județean în cazul existenței unei stări de incompatibilitate:

a. 1. Înainte de 7 aprilie 2009 (data intrării în vigoare a nr. 58/1 aprilie 2009 privind modificarea art. 15 din Legea nr. 393/2004)

În această perioadă (deci, inclusiv 26.09._09 - perioada în care s-a constatat că reclamantul a fost într-o stare de incompatibilitate), incompatibilitățile și sancțiunile aferente acestora erau reglementate de Legea nr. 215/2001 privind administrația publică coroborate cu cele ale Legii nr. 393/2004 privind statutul aleșilor locali.

La art. 69 indice 3 din Legea nr. 215/2001, legiuitorul detaliază procedura încetării de drept a mandatului Primarului, arătându-se în alin. 2 că mandatul Primarului încetează de drept în condițiile legii statutului aleșilor locali. Astfel, potrivit art. 15 alin. 2 lit. b) din Legea nr. 393/2004, calitatea de Primar încetează, de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului, în caz de incompatibilitate.

În ceea ce privește dispozițiile referitoare la Președintele Consiliului Județean, Legea nr. 215/2001, la art. 1021 arată că Președintelui Consiliului Județean i se aplică în mod corespunzător prevederile art 69, 70, 71 alin. 1, 2, 3 și ale art. 72.

Art. 69 face trimitere însă la Legea nr. 393/2004: mai clar spus, tot așa cum primarului îi încetează mandatul în situațiile expres prevăzute de Statut, tot astfel și Președintelui Consiliului Județean i se aplică același regim juridic (de trimitere abstractă la prevederile Statutului). Se așteaptă astfel că aceasta să ofere - așa cum a facut-o în cazul Primarului, prin art. 15 alin. 2 - cazurile în care încetează de drept mandatul Președintelui Consiliului Județean.

Analizând Legea nr. 393/2004 se poate observa că - în perioada constatării incompatibilității - secțiunea a 3-a referitoare la Exercitarea mandatului de către președinte și vicepreședinții Consiliului Județean, de către primari și de către delegatul sătesc" nu prevede nimic cu privire la cazurile de încetare de drept a mandatului Președintelui Consiliului Județean. Singura referință cu privire la această sancțiune era cuprinsă în art. 18 alin. 4 din Legea nr. 393/2004: Mandatul de vicepreședinte al Consiliului județean, respectiv de viceprimar, poate înceta înainte de termen în urma eliberării sau revocării acestuia din funcție, în condițiile Legii nr. 215/2001, republicată", fără nicio mențiune însă referitoare la incompatibilitate.

Așadar, nicăieri în acest capitol, nu erau prevăzute cazuri de încetare a mandatului Președintelui Consiliului Județean, existând prevederi numai în ceea ce îl privește pe Primar. Prin urmare, în perioada noiembrie 2008 - ianuarie 2009, existența unei stări de incompatibilitate a Președintelui Consiliului Județean nu genera nicio sancțiune pentru acesta.

a.2. După 7 aprilie 2009 (modificarea Legii nr. 393/2004 privind statutul aleșilor locali) până în 5 septembrie 2010 (data intrării în vigoare a Legii nr. 176/2010).

Inconsecvența legiuitorului evidențiată mai sus (cu privire la lipsa de corelare a textelor legale ale Legii nr. 393/2004) a fost „reparată" ulterior prin Legea nr. 58/1 aprilie 2009 privind modificarea art. 15 din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleșilor locali, intrată în vigoare în 7 aprilie 2009.

Art. 15 alin. 2 a fost modificat după cum urmează „calitatea de primar și, respectiv, de președinte al consiliului județean, încetează de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului în următoarele cazuri:..." (printre care și incompatibilitatea).

Lacuna legislativă evidențiată mai sus care a dus la lipsa unei sancțiuni a stării de incompatibilitate până în aprilie 2009 s-a acoperit astfel prin modificarea art. 15 alin. 2 și, în consecință, după această dată incompatibilitatea Președintelui Consiliului Județean era sancționată cu încetarea de drept a mandatului acestuia.

a.3. După 5 septembrie 2010 (. Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice).

Odată cu . Legii nr. 176/2010 starea de incompatibilitate și regimul său sancționator suferă din nou modificări, în sensul în care atât fapta, cât și sancțiunea este prevăzută în cuprinsul aceluiași act normativ: Legea nr. 176/2010.

Astfel, art. 25 din Legea nr. 176/2010 arată că „fapta persoanei cu privire la care s-a constatat că a emis un act administrativ, a încheiat un act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea unei decizii cu încălcarea obligațiilor legale privind conflictul de interese ori starea de incompatibilitate constituie abatere disciplinară și se sancționează potrivit reglementării aplicabile demnității, funcției sau activității respective, în măsura în care prevederile prezentei legi nu derogă de la aceasta și dacă fapta nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni. " A.. 2 vine să arate că persoana față de care s-a constatat existența unei stări de incompatibilitate este decăzută din dreptul de a mai exercita o funcție sau demnitate publică ce face obiectul legii pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării din funcție/încetării de drept a mandatului.

Ceea ce aduce textul normativ în plus față de Legea nr. 393/2004 care prevedea încetarea de drept a mandatului Președintelui Consiliului Județean (după modificarea din aprilie 2009) este calificarea stării de incompatibilitate și ca o abatere disciplinară și aplicarea unei interdicții suplimentare (decăderea din dreptul de a mai exercita o funcție sau demnitate publică pe o perioadă de 3 ani).

În concluzie, istoricul sancțiunilor aplicabile Președintelui Consiliului Județean în cazul constatării unei stări de incompatibilitate este următorul:

- Până în aprilie 2009: nu exista o sancțiune;

- Din aprilie 2009până în septembrie 2010: încetarea de drept a mandatului;

- După septembrie 2010: s-a conferit o calificare juridică stării de incompatibilitate (și anume cea de abatere disciplinară), s-a menținut aceeași sancțiune a încetării de drept, adăugându-se și o interdicție constând în decăderea din dreptul de a mai exercita o funcție sau demnitate publică ce face obiectul Legii nr. 176/2010 pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării din funcție sau încetării de drept a mandatului.

2. Legea aplicabilă în speță. Imposibilitatea aplicării retroactive a legii

In ceea ce –l privește pe reclamant, starea de incompatibilitate care i se reține în Raportul de evaluare a început la data de 26.09.2008, în urma adoptării HCJ nr. 151/2008, până în 30.01.2009, când prin HCJ nr. 7/30.01.2009 s-a dispus abrogarea acestei din urmă hotărâri.

Raportat la acest moment temporal (26.09._09), se determină și forma legilor aplicabile în speță: atât cu privire la procedura de constatare a conflictului de interese și a incompatibilităților (la care s-a referit mai sus), cât și cu privire la reglementările referitoare la funcțiile și demnitățile publice (Legea nr. 215/2001, respectiv Legea nr. 393/2004). Sancțiunea este un efect juridic al stării de incompatibilitate, prin urmare aceasta trebuie guvernată de prevederile normative din perioada în care a existat starea de incompatibilitate. Această concluzie este susținută atât de principiul neretroactivității legii, cât și de cel al previzibilității legii și al securității raporturilor juridice.

Or Legea nr. 393/2004, în forma în care era la acel moment, nu sancționa în niciun fel incompatibilitatea Președintelui Consiliului Județean. In mod cert, a existat o omisiune legislativă în perioada în care i-a fost reținută starea de incompatibilitate (în perioada cuprinsă între 26.09._09), la momentul respectiv neexistând sancțiunea încetării de drept a mandatului Președintelui Consiliului Județean în caz de incompatibilitate.

Chiar dacă, având în vedere și modificarea făcută prin Legea nr. 58/2009, a fost vorba despre o eroare legislativă, aceasta nu îi poate fi imputată și nu i se poate aplica prin analogie textul art. 15 alin 2 din Legea nr. 393/2004. La momentul intrării în vigoare a acestei legi (7 aprilie 2009), starea de incompatibilitate nu mai exista, aceasta încetând la data de 30.01.2009 când a fost abrogată Hotărârea nr. 151/2008. A aplica o sancțiune care este reglementată doar ulterior, unei stări care și-a epuizat toate efectele juridice anterior intrării în vigoare a acesteia echivalează în mod cert cu aplicarea retroactivă a legii, fapt interzis de art. 15 alin. 2 din Constituție.

În drept invocă: art. 69, art. 102 ind.l din Legea nr. 215/2001, art. 17 alin. (3), 25, 26 din Legea nr. 167/2010, art. 15, 18 alin. 4 din Legea nr. 393/2004, art. 1, 13 din Legea nr. 554/2004;

In probațiune: înscrisuri: în acest sens, a solicitat instanței să oblige autoritatea pârâtă să depună întreaga documentație care a stat la baza emiterii actului atacat, în baza art. 13 din Legea nr. 554/2004; - Interogatoriul pârâtului", Anexează Ordinul Prefectului nr. 29din28.02.2015; Sentința nr. 72/20.02.2013 a Curții de Apel Albă I.; Extras ECRIS cu privire la Decizia nr. 13 3/21.01.2015 pronunțată în recurs de ICCJ; împuternicire avocațială. (fl.2-7, dosat Tribunal Hunedoara)

Prin completarea de actiune depusa la data de 20.04.2015, reclamantul, în plus față de motivele de nelegalitate pe care le-a arătat în cuprinsul cererii de chemare în judecată, invocă și lipsa referatului, respectiv lipsa solicitării Referatului semnat de Secretarul județului, prevăzut de art. 16 alin, 2 din Legea nr. 393/2004, drept viciu de nelegalitate a Ordinului Prefectului nr. 29/28.01.2015 privind constatarea încetării de drept, înainte de expirarea duratei normale, a mandatului de Președinte al Consiliului Județean Hunedoara, în temeiul art. 204 Cod procedură civilă. (fl.45-47, dosar Tribunal A.)

Prin intampinarile depuse actiunii introductive si completarii la actiune, paratul P. Judetului Hunedoara, a solicitat respingerea actiunii in contencios administrativ deduse judecatii. (fl.30-32, dosar Tribunal Hunedoara, fl.48-49, dosar Tribunal A.)

In cauza a formulat cerere de interventie in sprijinul paratului, AGENTIA N. PENTRU INTEGRITATE, cerere admisa in principiu, la termenul de judecata din 15.04.2015. (fl.73-86, dosar Tribunal Hunedoara, fl.41-44, dosar Tribunal A.)

Reclamantul M. I. Moloț, a invocat Excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 15 din Legea nr. 393/2004 publicată în Monitorul Oficial nr. 912 din 7 octombrie 2004 și a prevederilor art. 25 alin 3 și 26 alin. 3 din Legea nr. 176/2010 publicată în Monitorul Oficial nr. 621 din 2 septembrie 2010, solicitând astfel, (fl.24-31, dosar Tribunalul A.)

1. Tribunalului A. să sesizeze Curtea Constituțională în vederea judecării excepției de neconstituționalitate,

2. Instanței de control constituțional să admită excepția de neconstituționalitate și, în consecință:

a) pe calea unei decizii interpretative, să se constate că textul art. 15 din Legea nr. 393/2004 este neconstituțional în măsura în care ar tinde să se aplice și stărilor de incompatibilitate a căror efecte juridice s-au epuizat înainte de . Legii nr. 58/01.04._ aprilie 2009 (data intrării în vigoare a Legii nr. 58 din 01.04.2009),prin raportare la prevederile art. 15 alin. 2 din Constituție.

b) pe calea unei decizii interpretative, să se constate că textul art. 25 alin. 3, respectiv art. 26 alin. 3 din Legea nr. 176/2010 este neconstituțional în măsura în care s-ar interpreta în sensul în care încetarea de drept a mandatului Președintelui Consiliului Județean nu este o abatere disciplinară și, în consecință, nu se aplică termenul de prescripție de 6 luni, respectiv de 3 ani în ceea ce privește aplicarea unei sancțiuni disciplinare, prin raportare la prevederile art. 23 alin. 1 din Constituție.

Solicită a se avea în vedere următoarele motive:

I. Textele legale în privința cărora solicită pronunțarea unei decizii interpretative de către Curtea Constituțională:

Art. 15 din Legea nr. 393/2004 (1) Calitatea de primar și, respectiv, de președinte al Consiliului Județean, încetează la data depunerii jurământului de către noul primar și, respectiv, de președintele consiliului județean.

(2) Calitatea de primar și, respectiv, de președinte al consiliului județean, încetează, de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului în următoarele cazuri:

a) demisie;

b) incompatibilitate;

c) schimbarea domiciliului într-o altă unitate administrativ — teritorială;

d) abrogat;

e) condamnarea, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate;

f) punerea sub interdicție judecătorească;

g) pierderea drepturilor electorale;

g1) pierderea, prin demisie, a calității de membru al partidului politic sau al organizației minorității naționale pe a cărei listă a fost ales;

h) deces.

Art. 25 alin. 3 din Legea nr. 176/2010: Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate sau de conflict de interese constituie temei pentru eliberarea din funcție ori, după caz, constituie abatere disciplinară și se sancționează potrivit reglementării aplicabile demnității, funcției sau activității respective.

Art. 26 alin. 3 din Legea nr. 176/2010: Prin derogare de la dispozițiile legii speciale care reglementează răspunderea disciplinară, sancțiunea poate fi aplicată în termen de cel mult 6 luni de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, potrivit prevederilor legale. In cazul în care cauza de incompatibilitate a încetat înainte de sesizarea Agenției, sancțiunea disciplinară poate fi aplicată în termen de 3 ani de la încetarea cauzei de incompatibilitate, dacă legea nu dispune altfel.

II. Admisibilitatea în principiu a excepției de neconstituționalitate

Admiterea unei cereri de sesizare a Curții Constituționale presupune, desigur, verificarea condițiilor de admisibilitate de către instanța în fața căreia se ridică aceasta, astfel că în cele ce urmează se vor arăta instanței că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate în cazul excepției de neconstituționalitate invocate de către reclamant:

A. Excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești.

Prezenta excepție este invocată în cadrul prezentului dosar, nr._, aflat pe rolul Tribunalului A., Secția a Il-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, având ca obiect anulare act administrativ.

B. Excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau a unei ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare

Prevederile în privința cărora invocă excepția de neconstituționalitate face parte din Legea 393/2004, respectiv Legea nr. 176/2010, ambele legi fiind în vigoare la acest moment.

C. Normele vizate de excepție să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost constatate ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale

1. Cu privire la dispozițiile art. 15 din Legea nr. 393/2004

a) In ceea ce privește incidența prevederilor art. 15 din Legea nr. 393/2004 asupra soluționării dosarului nr._, arată că unul dintre viciile de nelegalitate ale ordinului atacat prin prezenta acțiune ține de aceea că sancțiunea încetării din funcție a Președintelui Consiliului Județean nu era prevăzută de Legea nr. 393/2004, în forma sa în vigoare la momentul existenței stării de incompatibilitate. A arătat astfel că, raportat la starea de incompatibilitate care i s-a reținut prin raportul de evaluare (rămas definitiv prin Decizia nr. 133/21.01.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), sancțiunea - efect juridic al stării de incompatibilitate - trebuie guvernată de prevederile normative din perioada în care a existat starea de incompatibilitate.

Reclamantului i-au fost aplicate prin analogie dispozițiile art. 15 alin. 2 din Legea nr. 393/2004 în forma ulterior modificării prin Legea nr. 58/01.04.2009, așadar i s-a aplicat, ulterior încetării stării de incompatibilitate, o sancțiune care a fost reglementată doar ulterior (începând cu 7 aprilie 2009).

În consecință, dacă Curtea Constituțională va constata, prin decizia interpretativă, că textul art. 15 din Legea nr. 393/2004 este neconstituțional în măsura în care tinde să se aplice și faptelor săvârșite înainte de 7 aprilie 2009 (data intrării în vigoare a Legii nr. 58 din 01.04.2009), atunci ordinul atacat este nelegal sub aspectul încălcării principiului neretroactivității, al previzibilității legii și al securității raporturilor juridice și se impune anularea sa din acest punct de vedere.

b) Până la acest moment prevederile art. 15 din Legea nr. 393/2004 nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

2. Cu privire la dispozițiile art. 26 alin. 3 din Legea 176/2010

a) Prevederile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 176/2010 au fost invocate de reclamant ca temei legal pentru prescripția dreptului de aplicare a unei sancțiuni ca urmare a constatării unei stări de incompatibilitate. A arătat astfel că, în măsura în care starea de incompatibilitate încetează înainte de sesizarea Agenției, este aplicabilă teza a II-a a textului legal ante-menționat.

Conform susținerilor pârâtului din prezenta speță (concretizate de altfel prin emiterea ordinului pe care îl atacă), articolul 26 nu trebuie interpretat în acest sens; dimpotrivă, se consideră că starea de incompatibilitate nu este asimilată unei abateri disciplinare și în consecință, nici sancțiunea aferentă stării de incompatibilitate - în speță, încetarea de drept -nu poate fi considerată o sancțiune disciplinară. Astfel, nu ar putea fi vorba despre o prescripție a dreptului de aplicare a sancțiunii, din moment ce art. 26 alin 3 vorbește despre o prescripție a sancțiunii disciplinare.

În măsura în care Curtea Constituțională va aprecia că norma, datorită ambiguității formulării, se poate interpreta în sensul în care starea de incompatibilitate nu ar fi o abatere disciplinară și că sancțiunea stării de incompatibilitate (încetarea de drept) nu este deci o sancțiune disciplinară și astfel nu i se aplică termenele de prescripție de 6 luni de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, respectiv de 3 ani de la încetarea cauzei de incompatibilitate, ar fi neconstituțională, legătura asupra fondului cauzei ar fi următoarea: în speță a operat o prescripție a dreptului de aplicare a sancțiunii ca urmare a constatării stării de incompatibilitate și astfel s-ar impune anularea ordinului sub acest aspect.

b) Până la acest moment, dispozițiile art. 25 alin. 3, respectiv art. 26 alin. 3 din Lega 176/2010 nu au fost declarate neconstituționale.

III. In ceea ce privește neconstituționalitatea art. 15 din Legea nr. 393/2004 raportat la încălcarea prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituția României.

1. Art. 15 alin. (2) din Constituția României instituie principiul neretroactivității legii: legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile. Caracterul universal al principiului a fost recunoscut de către Curte, aceasta arătând că neretroactivitatea se aplică oricărei legi, indiferent de domeniul său de reglementare.1

2. Se arată în cele ce urmează că dispozițiile referitoare la sancțiunea încetării mandatului Președintelui Consiliului Județean sunt neconstituționale în măsura în care se aplică retroactiv și stărilor de incompatibilitate existente anterior intrării în vigoare a Legii nr. 58/2009 (7 aprilie 2009):

a) Istoricul sancțiunilor aplicate Președintelui Consiliului Județean în cazul existenței unei stări de incompatibilitate

Având în vedere că în speță este vorba despre o stare de incompatibilitate existentă în perioada 26.09._09, constatată printr-un Raport de evaluare nr. 2700/G/II/22.05.2012 și sancționată prin Ordinul Prefectului nr. 29/28.01.2015, iar obiectul prezentului dosar se referă la sancțiunea generată de existența unei stări de incompatibilitate, se impune să se faca „un istoric" cu privire la sancțiunile aplicate Președintelui Consiliului Județean în cazul existenței unei stări de incompatibilitate:

a.1. Înainte de 7 aprilie 2009 (data intrării în vigoare a nr. 58/1 aprilie 2009 privind modificarea art. 15 din Legea nr. 393/2004)

În această perioadă (deci, inclusiv 26.09._09 - perioada în care s-a constatat că reclamantul a fost într-o stare de incompatibilitate), incompatibilitățile și sancțiunile aferente acestora erau reglementate de Legea nr. 215/2001 privind administrația publică coroborate cu cele ale Legii nr. 393/2004 privind statutul aleșilor locali.

La art. 69/2 din Legea nr. 215/2001, legiuitorul detaliază procedura încetării de drept a mandatului Primarului, arătându-se în alin. 2 că mandatul Primarului încetează de drept în condițiile legii statutului aleșilor locali. Astfel, potrivit art. 15 alin. 2 lit. b) din Legea nr. 393/2004, calitatea de Primar încetează, de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului, în caz de incompatibilitate.

În ceea ce privește dispozițiile referitoare la Președintele Consiliului Județean, Legea nr. 215/2001, la art. 102/1 arată că Președintelui Consiliului Județean i se aplică în mod corespunzător prevederile art. 69, 70, 71 alin. 1, 2, 3 și ale art. 72.

Art. 69 face trimitere însă la Legea nr. 393/2004: mai clar spus, tot așa cum primarului îi încetează mandatul în situațiile expres prevăzute de Statut, tot astfel și Președintelui Consiliului Județean i se aplică același regim juridic (de trimitere abstractă la prevederile Statutului). Se așteaptă astfel că aceasta să ofere - așa cum a facut-o în cazul Primarului, prin art. 15 alin. 2 - cazurile în care încetează de drept mandatul Președintelui Consiliului Județean.

Analizând Legea nr. 393/2004 se poate observa că - în perioada constatării incompatibilității - secțiunea a 3-a referitoare la „Exercitarea mandatului de către președinte și vicepreședinții Consiliului Județean, de către primari și de către delegatul sătesc""" nu prevede nimic cu privire la cazurile de încetare de drept a mandatului Președintelui Consiliului Județean. Singura referință cu privire la această sancțiune era cuprinsă în art. 18 alin. 4 din Legea nr. 393/2004: „Mandatul de vicepreședinte al Consiliului județean, respectiv de viceprimar, poate înceta înainte de termen în urma eliberării sau revocării acestuia din funcție, în condițiile Legii nr. 215/2001, republicată", fără nicio mențiune însă referitoare la incompatibilitate.

Așadar, nicăieri în acel capitol, nu erau prevăzute cazuri de încetare a mandatului Președintelui Consiliului Județean, existând prevederi numai în ceea ce îl privește pe Primar. Prin urmare, în perioada noiembrie 2008 - ianuarie 2009, existența unei stări de incompatibilitate a Președintelui Consiliului Județean nu genera nicio sancțiune pentru acesta.

a.2. După 7 aprilie 2009 (modificarea Legii nr. 393/2004 privind statutul aleșilor locali) până în 5 septembrie 2010 (data intrării în vigoare a Legii nr. 176/2010)

Inconsecvența legiuitorului evidențiată mai sus (cu privire la lipsa de corelare a textelor legale ale Legii nr. 393/2004) a fost „reparată" ulterior prin Legea nr. 58/1 aprilie 2009 privind modificarea art. 15 din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleșilor locali, intrată în vigoare în 7 aprilie 2009.

Art. 15 alin. 2 a fost modificat după cum urmează „ calitatea de primar și, respectiv, de președinte al consiliului județean, încetează de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului în următoarele cazuri:..." (printre care și incompatibilitatea).

Lacuna legislativă evidențiată mai sus care a dus la lipsa unei sancțiuni a stării de incompatibilitate până în aprilie 2009 s-a acoperit astfel prin modificarea art. 15 alin. 2 și, în consecință, după această dată incompatibilitatea Președintelui Consiliului Județean era sancționată cu încetarea de drept a mandatului acestuia.

a.3. După 5 septembrie 2010 (. Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice)

Odată cu . Legii nr. 176/2010 starea de incompatibilitate și regimul său sancționator suferă din nou modificări, în sensul în care atât fapta, cât și sancțiunea este prevăzută în cuprinsul aceluiași act normativ: Legea nr. 176/2010.

Astfel, art. 25 din Legea nr. 176/2010 arată că „fapta persoanei cu privire la care s-a constatat că a emis un act administrativ, a încheiat un act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea unei decizii cu încălcarea obligațiilor legale privind conflictul de interese ori starea de incompatibilitate constituie abatere disciplinară și se sancționează potrivit reglementării aplicabile demnității, funcției sau activității respective ". A.. 2 vine să arate că persoana față de care s-a constatat existența unei stări de incompatibilitate este decăzută din dreptul de a mai exercita o funcție sau demnitate publică ce face obiectul legii pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării din funcție/încetării de drept a mandatului.

Ceea ce aduce textul normativ în plus față de Legea nr. 393/2004 care prevedea încetarea de drept a mandatului Președintelui Consiliului Județean (după modificarea din aprilie 2009) este calificarea stării de incompatibilitate și ca o abatere disciplinară și aplicarea unei interdicții suplimentare (decăderea din dreptul de a mai exercita o funcție sau demnitate publică pe o perioadă de 3 ani).

In concluzie, istoricul sancțiunilor aplicabile Președintelui Consiliului Județean în cazul constatării unei stări de incompatibilitate este următorul:

- Până în aprilie 2009: nu exista o sancțiune;

- Din aprilie 2009până în septembrie 2010: încetarea de drept a mandatului;

-După septembrie 2010: s-a conferit o calificare juridică stării de incompatibilitate (și anume cea de abatere disciplinară), s-a menținut aceeași sancțiune a încetării de drept, adăugându-se și o interdicție constând în decăderea din dreptul de a mai exercita o funcție sau demnitate publică ce face obiectul Legii nr. 176/2010 pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării din funcție sau încetării de drept a mandatului.

b) Imposibilitatea aplicării retroactive a legii

In ceea ce-l privește, starea de incompatibilitate care i se reține în Raportul de evaluare ar început la data de 26.09.2008, în urma adoptării HCJ nr. 151/2008, până în 30.01.2009, când prin HCJ nr. 7/30.01.2009 s-a dispus abrogarea acestei din urmă hotărâri.

Raportat la acest moment temporal (26.09._09), determină și forma legilor aplicabile în speță: atât cu privire la procedura de constatare a conflictului de interese și a incompatibilităților (la care s-a referit mai sus), cât și cu privire la reglementările referitoare la funcțiile și demnitățile publice (Legea nr. 215/2001, respectiv Legea nr. 393/2004).

Sancțiunea este un efect juridic al stării de incompatibilitate, prin urmare aceasta trebuie guvernată de prevederile normative din perioada în care a existat starea de incompatibilitate. Această concluzie este susținută atât de principiul neretroactivității legii, cât și de cel al previzibilității legii și al securității raporturilor juridice.

Or, Legea nr. 393/2004, în forma în care era la acel moment, nu sancționa în niciun fel incompatibilitatea Președintelui Consiliului Județean. În mod cert, a existat o omisiune legislativă în perioada în care i-a fost reținută starea de incompatibilitate (în perioada cuprinsă între 26.09._09), la momentul respectiv neexistând sancțiunea încetării de drept a mandatului Președintelui Consiliului Județean în caz de incompatibilitate.

Chiar dacă, având în vedere și modificarea făcută prin Legea nr. 58/2009, a fost vorba despre o eroare legislativă, prevederile art. 15 nu pot fi aplicate prin analogie și retroactiv. A aplica o sancțiune care este reglementată doar ulterior, unei stări care și-a epuizat toate efectele juridice anterior intrării în vigoare a acesteia echivalează în mod cert cu aplicarea retroactivă a legii, fapt interzis de art. 15 alin. 2 din Constituție.

In consecință, solicită Curții Constituționale să se constate, printr-o decizie interpretativă că, în măsura în care dispozițiile art. 15 se aplică și stărilor de incompatibilitate a căror efecte juridice s-au epuizat înainte de . Legii nr. 58/01.04.2009, acestea sunt neconstituționale.

IV. In ceea ce privește neconstituționalitatea art. 25 alin. 3 și art. 26 alin. 3 din Legea nr. 176/2010 raportat la încălcarea prevederilor art. 23 alin. 1 din Constituția României

A. Principiul securității raporturilor juridice: valență a dreptului la siguranță prevăzut de art. 23 alin. 1 din Constituție

1. Conform art. 23 alin. 1 din Constituția României, „ libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile". Acest drept la siguranță nu se traduce doar printr-o siguranță fizică ci și o siguranță a raporturilor juridice. Existența unor norme ambigue, care comportă interpretări contradictorii sau care conduc la încălcarea principiului securității raporturilor juridice. Una dintre exigențele principiului securității raporturilor juridice este tocmai claritatea și precizia dreptului: normele juridice trebuie să fie exacte, fără formulări ambigue, astfel încât persoana interesată să poată fi în măsură a cunoaște regula de drept. In acest sens este și jurisprudența europeană: „orice act care produce efecte juridice trebuie să fie clar, precis și adus la cunoștința celui interesat în așa fel încât să poată cunoaște cu certitudine momentul de la care acel act există și începe să-și producă efectele juridice", „o reglementare care impune sarcini contribuabilului trebuie să fie clară și precisă, pentru ca aceasta să poată lua măsuri în consecință". Principiul securității raporturilor juridice, exigență europeană - deci, supraconstituțională - impune ca regulile de drept ale statelor membre să fie formulate într-un mod neechivoc care să permită persoanelor interesate să-și cunoască drepturile și obligațiile într-o manieră clară și precisă, iar jurisdicțiilor naționale să le asigure respectarea.

Așadar, în esență, siguranța, îmbrăcată în principiul securității raporturilor juridice, presupune respectarea unor exigențe de ordin material, legate de calitatea dreptului: norma trebuie să fie lizibilă, clară, precisă și coerentă, respectiv a unor exigențe de ordin temporal, legate de stabilitatea dreptului: dreptul trebuie să aibă și o dimensiune prospectivă, care să permită persoanelor să prevadă, cu un grad suficient de certitudine, consecințele juridice ale actelor sau acțiunilor lor.

2. Cerința clarității legii - așa cum este ea prevăzută de Legea nr. 24/2000 - a fost ridicată de Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 282 din 21 mai 2014 la nivel constituțional, sub aspectul necesității respectării principiului securității raporturilor juridice: nerespectarea normelor de tehnică legislativă determină apariția unor situații de incoerență și instabilitate, contrare principiului securității raporturilor juridice în componenta sa referitoare la claritatea și previzibilitatea legii.

B. Natura juridică a sancțiunii încetării de drept a mandatului Președintelui Consiliului Județean

În ceea ce privește natura juridică a sancțiunii încetării de drept a mandatului Președintelui Consiliului Județean, raportat la prevederile art. 25 alin. 3 din Legea 176/2010, sunt posibile două interpretări: fie starea de incompatibilitate este o abatere disciplinară, fie (așa cum susține pârâtul din prezentul dosar) ea nu poate fi astfel calificată juridic. Consecințele juridice ale acestei ambivalențe interpretări nu sunt de neglijat:

Astfel, dacă textul se interpretează în sensul în care vorbim despre o abatere disciplinară, atunci sunt aplicabile dispozițiile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 176/2010 care prevăd un termen de prescripție de 6 luni, respectiv de 3 ani de aplicare a sancțiunii disciplinare.

În măsura în care textul este interpretat în sensul în care incompatibilitatea nu este o abatere disciplinară, atunci nu sunt aplicabile nici dispozițiile referitoare la prescripție dispuse în art. 26 alin. 3 din Legea 176/2010: ar însemna astfel că sancțiunea este imprescriptibilă, ceea ce contravine în mod evident principiului securității raporturilor juridice și, așa cum am arătat, și art. 23 alin. 2 din Constituție.

C. Termenul de prescripție a dreptului de aplicare a unei sancțiunii [art. 26 alin. 3 Legea nr. 176/2010].

1. O altă încălcare a dispozițiilor constituționale se poate contura și în ceea ce privește dispozițiilor referitoare la prescripție din cuprinsul art. 26 alin. 3 din Legea nr. 176/2010.

2. Analizând textul articolul 26 alin. 3 din Legea nr. 176/2010, se poate observa că acesta vizează două situații particulare:

a) Când starea de incompatibilitate exista la momentul sesizării A.N.I (prima teză a art. 26): în această situație, sancțiunea - prin derogare de la dispozițiile legii speciale care reglementează răspunderea disciplinară - poate fi aplicată în termen de cel mult 6 luni de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare.

b) Când starea de incompatibilitate a încetat înainte de sesizarea A.N.I (a doua teză a art. 26): caz în care, sancțiunea disciplinară poate fi aplicată în termen de 3 ani de la încetarea cauzei de incompatibilitate.

Punctul de reper în delimitarea celor două situații distincte este așadar momentul la care A.N.I. a fost sesizată: când incompatibilitatea încetează înainte de sesizare, sancțiunea poate fi aplicată în termen de 3 ani de la încetarea stării de incompatibilitate; dimpotrivă, când incompatibilitate încetează după sesizare, termenul este de această dată de 6 luni de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare.

3. La fel cum a arătat și mai sus la punctul B, dacă dispozițiile art. 26 alin. 3 se interpretează în sensul în care în cazul încetării de drept nu avea un termen de prescripție, solicită constatarea neconstituționalității acestora.

În drept invocă: art. 15 din Legea nr. 393/2004, art. 15 Constituție, art. 69, art. 102 ind. Legea nr. 215/2001.

Prin intampinarea formulata fata de exceptia de neconstitutionalitate invocata, paratul P. Judetului Hunedoara, a invederat urmatoarele:

1. Cu privire la capătul de cerere privind pronunțare de către Curtea Constituțională a unei decizii interpretative prin care să se constate că textul art. 15 din Legea nr. 393/2004 este neconstituțional în măsura în care tinde să se aplice și stărilor de incompatibilitate a căror efecte juridice s-au epuizat înainte de . Legii nr. 58/01.04.2009 prin raportare la art. 15, alin. 2 din Constituție.

Referitor la acest capăt de cerere este necesar a se face un istoric, în ordine cronologică a actelor care au reglementat incompatibilitățile și au prevăzut sancțiunile aplicabile în caz de incompatibilitate:

Au existat și existași în prezent trei acte normative care reglementează exercitarea mandatului de ales local, și anume: Legea nr. 215/200 a administrației publice locale. Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției și Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali.

Conform tututor acestor trei acte normative, prin aleși locali se înțelege: consilierii județeni, consilierii locali, primarii, primarul general al capitalei, viceprimarii, președinții și vicepreședinții consiliilor județene.

Analizand pe rând cele trei acte normative cu modificările lor, paratul sustine că, președintelui consiliului județean, întotdeauna, în lege i s-a prevăzut sancțiunea încetării mandatului în caz de incompatibilitate, iar ceea ce solicită reclamantul nu are suport legal.

Legea nr. 215/2001 la publicarea ei în Monitorul Oficial nr. 204 din 23 aprilie 2001 prevedea următoarele:

ART. 119

(1) Președintele și vicepreședinții consiliului județean își păstrează calitatea de consilier. Durata mandatului președintelui și al vicepreședinților este egală cu cea a mandatului consiliului județean.

(2) Prevederile art. 62, 72 și 77 se aplică în mod corespunzător și președintelui consiliului județean.

(3) în cazul încetării înainte de termen a mandatului președintelui consiliului județean prefectul ia act prin ordin și înștiințează consiliul județean în vederea alegerii unui nou președinte.

ART. 62

Calitatea de primar, respectiv de viceprimar, este incompatibilă cu:

a) funcțiile și calitățile prevăzute la art. 30 alin. (1), care se aplică în mod corespunzător;

b) orice funcție de conducere din cadrul societăților comerciale la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acționar majoritar ori din cadrul societăților naționale, companiilor naționale sau regiilor autonome;

c) orice alte activități sau funcții publice, cu excepția funcțiilor didactice și a funcțiilor din cadrul unor fundații ori organizații neguvernamentale.

ART. 72

(2) Mandatul încetează de drept în unul dintre următoarele cazuri: b j incompatibilitate;

(3) în cazurile prevăzute la alin. (2) prefectul, prin ordin, ia act de încetarea mandatului primarului.

(4) în cazul prevăzut la alin. (2) lit. d) ordinul prefectului poate fi atacat de primar la instanța de contencios administrativ în termen de 10 zile de la comunicare.

(5) Instanța de contencios administrativ este obligată se se pronunțe în termen de 30 de zile. în acest caz procedura prealabilă nu se mai efectuează, iar hotărârea primei instanțe este definitivă și irevocabilă.

Ulterior, conform modificărilor aduse prin actele normative în vigoare până la data de 7 mai 2004 Legea 215/2001 modificată prin:

- Ordonanța de urgentă a Guvernului nr. 74/2001. aprobată cu modificări prin Legea nr. 738/2001:

- Legea nr. 738/2001:

- Legea nr. 216/2002:

- Legea nr. 161/2003:

- Legea nr. 141/2004:

- Rectificarea publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 7 mai 2004.

„ART. 119

(1) Președintele și vicepreședinții consiliului județean își păstrează calitatea de consilier. Durata mandatului președintelui și al vicepreședinților este egală cu cea a mandatului consiliului județean.

(2) Prevederile art. 62. 72 și 77 se aplică în mod corespunzător și președintelui consiliului județean. ART. 62 *** Abrogat -prin Legea 161/2003

ART. 72

(1) Mandatul primarului este de 4 ani și se exercită până la depunerea jurământului de primarul nou-ales. Mandatul primarului poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război sau de catastrofă.

(2) Mandatul încetează de drept în unul dintre următoarele cazuri:

a) demisie;

b) *** Abrogat-Legea 161/2003"

Raportat la aceste modificări avem la acea dată în vigoare Legea 161/2003 care prevedere la art. 91 că:

„(1) Starea de incompatibilitate intervine numai după validarea mandatului, iar în cazul prevăzut la art. 88 alin. (2), după validarea celui de-al doilea mandat, respectiv după numirea sau angajarea alesului local, ulterior validării mandatului, într-o funcție incompatibilă cu cea de ales local.

(2) în cazul prevăzut la art. 89, incompatibilitatea cu calitatea de ales local intervine la data la care alesul local, soțul sau ruda de gradul I a acestuia devin acționari.

(3) Alesul local poate renunța la funcția deținută înainte de a fi numit sau ales în funcția care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcție. Alesul local care devine incompatibil prin aplicarea prevederilor prezentei secțiuni este obligat să demisioneze din una dintre funcțiile incompatibile în cel mult 60 de zile de la . prezentei legi.

(4) în situația în care alesul local aflat în stare de incompatibilitate nu renunță la una dintre cele două funcții incompatibile în termenul prevăzut la alin. (3), prefectul va emite un ordin prin care constată încetarea de drept a mandatului de ales local la data împlinirii termenului de 15 zile sau, după caz, 60 de zile, la propunerea secretarului unității administrativ-teritoriale. Orice persoană poate sesiza secretarul unității administrativ-teritoriale.

(5) Ordinul emis de prefect potrivit alin. (4) poate fi atacat la instanța de contencios administrativ competentă."

Legea nr. 215/2001 administrației publice locale, în vigoare începând cu data de 21 iulie 2006 modificată prin:

- Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2001. aprobată cu modificări prin Legea nr. 738/2001;

- Legea nr. 216/2002;

- Legea nr. 161/2003:

- Legea nr. 141/2004;

- Rectificarea publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 7 mai 2004;

- Legea nr. 340/2004;

- Legea nr. 393/2004;

- Legea nr. 286/2006, prevedea:

„ART. 119

„ (1) Președintele și vicepreședinții consiliului județean își păstrează calitatea de consilier județean. (2) Prevederile art. 72 și 77 se aplică în mod corespunzător și președintelui consiliului județean. ART. 72

(1) Mandatul primarului este de 4 ani și se exercită până la depunerea jurământului de către primarul nou-ales. Mandatul primarului poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război, calamitate naturală, dezastru sau sinistru deosebit de grav.

(2) Mandatul primarului încetează de drept în condițiile legii statutului aleșilor locali

Deci la data de 21 iulie 2006 Legea nr. 215/2001 făcea trimitere la încetarea mandatului primarului și implicit președintelui consiliului județean în condițiile legi statutului aleșilor locali.

La data la care articolele din Legea nr. 215/2001 erau în vigoare în această formă Legea nr. 393/2004 reglementa următoarele cazuri de încetare a mandatului de primar, care așa cum am indicat mai sus și cum rezultă fără niciun fel de echivoc se aplică și președintelui consiliului județean.

Legea nr. 393 din 28 septembrie 2004 publicată în Monitorul Oficial nr 912 din 7 octombrie 2004 prevedea utrmătoarele:

" Art. 18 (1) Președintele și vicepreședinții consiliului județean, precum și viceprimarii intră în exercitarea mandatului după declararea lor ca legal aleși, potrivit Legii nr. 215/2001. cu modificările și completările ulterioare.

(4) Mandatul de președinte sau de vicepreședinte al consiliului județean, respectiv de viceprimar, poate înceta înainte de termen în urma eliberării sau revocării acestuia din funcție, în condițiile Legii nr. 215/2001, cu modificările și completările ulterioare. ART. 15

(2) Calitatea de primar încetează, de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului, în următoarele cazuri:

b) incompatibilitate; ART. 16

(1) în toate cazurile de încetare înainte de termen a mandatului de primar, prefectul emite un ordin prin care constată încetarea mandatului primarului.

(2) Ordinul va avea la bază un referat semnat de secretarul comunei sau al orașului, precum și actele din care rezultă motivul legal de încetare a mandatului."

Legea nr. 394 /2004 mai suferă unele modificări, prin Legea nr. 216/2005 și Legea nr. 249/2006, Legea nr. 286/2006, Decizia Curții Constituționale nr. 61/2007, Legea 144/2007, dar niciunul din actele normative modificatoare nu aduce atingere modului în care primarului îi încetează mandatul în caz de incompatibilitate, și implicit și președintelui consiliului județean, din aplicarea coroborată a Legii 215/2001 cu Legea nr. 393/2004.

La republicarea Legii nr. 215/2001 în Monitorul Oficial nr. 123 din 20 februarie 2007, se prevăd următoarele:

ART. 108

(1) Președintele și vicepreședinții consiliului județean își păstrează calitatea de consilier județean.

(2) Prevederile art. 69 și 71 se aplică în mod corespunzător și președintelui consiliului județean.

ART. 69

(2) Mandatul primarului încetează de drept în condițiile legii statutului aleșilor locali, precum și în următoarele situații:...

(4) Ordinul prefectului poate fi atacat de primar la instanța de contencios administrativ în termen de 10 zile de la comunicare."

Deci din nou trimiterea la prevederile legii privind statutul aleșilor locali, unde se păstrează sancțiunea încetării mandatului în caz de incompatibilitate.

Legea nr. 215 din 23 aprilie 2001, republicată, în baza actelor normative modificatoare, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la 13 martie 2008, respectiv prin modificările aduse de Legea nr. 35/2008 a schimbat modul de alegerea a președintelui consiliului județean, prin vot direct, nu indirect cum fusese până la această dată, dar în ceea ce priveșe încetarea mandatului său se stipulează următoarele:

"ART. 102 /1

Președintelui consiliului județean i se aplică în mod corespunzător prevederile art. 69, 70, art. 71 alin. (1), (2) și (3) și ale art. 72. ART. 69

(2) Mandatul primarului încetează de drept în condițiile legii statutului aleșilor locali, precum și în următoarele situații:...."

(3) în cazurile prevăzute la alin. (2), prefectul, prin ordin, ia act de încetarea mandatului primarului.

(4) Ordinul prefectului poate fi atacat de primar la instanța de contencios administrativ în termen de 10 zile de la comunicare."

Până la data de 04.11.2014 Legea nr. 215/2001 a mai suferit un număr de 16 modificări, dar niciuna dintre modificări nu a schimbat art. 102Al și art. 69, astfel concluzia este că președintelui consiliului județean i se aplicau cazurile și condițiile de încetare a mandatului care i se aplicau și primarului.

După analizarea Legii nr. 215/2001 cu toate actele sale modificatoare de la data publicării, până în prezent, revenim la Legea nr. 393/2004 care am analizat-o, ținând seama de modificările aduse inclusiv de Legea nr. 144/2008, și așa cum s-a putut observa acestea nu au schimbat cu nimic modul de sancționare a incompatibilității.

Legea nr. 393 din 28 septembrie 2004 privind Statutul aleșilor locali, în baza actelor normative modificatoare, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la 13 martie 2008 și anume:

- Legea nr. 216/2005:

- Legea nr. 249/2006:

- Legea nr. 286/2006:

- Decizia Curții Constituționale nr. 61/2007;

- Legea nr. 144/2007:

- Legea nr. 35/2008.

a introdus în rândul aleșilor locali care sunt aleși prin vot direct și președintele consiliului județean, de altfel o astfel de modificare a suferit și Legea nr. 215/2001.

Prin Legea nr. 58/2009 a fost modificată Legea nr. 393 din 28 septembrie 2004 privind Statutul aleșilor locali, astfel: "ARTICOL UNIC

Articolul 15 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 7 octombrie 2004, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și va avea următorul cuprins:

1. Alineatul (1) va avea următorul cuprins: "ART. 15

(1) Calitatea de primar și, respectiv, de președinte al consiliului județean încetează la data depunerii jurământului de către noul primar și, respectiv, de președintele consiliului județean."

2. La alineatul (2), partea introductivă va avea următorul cuprins:

"(2) Calitatea de primar și, respectiv, de președinte ai consiliului județean încetează, de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului în următoarele cazuri:". După modificare art. 15, având următoarea formă:

" (1) Calitatea de primar și, respectiv, de președinte al consiliului județean încetează la data depunerii jurământului de către noul primar și, respectiv, de președintele consiliului județean.

(2) Calitatea de primar și, respectiv, de președinte al consiliului județean încetează, de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului în următoarele cazuri:

a) demisie;

b) incompatibilitate;

c) schimbarea domiciliului într-o altă unitate administrativ-teritorială;

d) *** Abrogată

e) condamnarea, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate;

f) punerea sub interdicție judecătorească;

g) pierderea drepturilor electorale;

gAl) pierderea, prin demisie, a calității de membru al partidului politic sau al organizației minorității naționale pe a cărei listă a fost ales;

h) deces. ART. 16

(1) în toate cazurile de încetare înainte de termen a mandatului de primar, prefectul emite un ordin prin care constată încetarea mandatului primarului.

(2) Ordinul va avea la bază un referat semnat de secretarul comunei sau al orașului, precum și actele din care rezultă motivul legal de încetare a mandatului."

Ținând seama de prezentarea modului în care actele normative incidente acestei situații, și raportat la excepția de neconstituționalitate ridicată, nu este vorba de o aplicare retroactivă, atâta timp cât incompatibilitatea a fost întotdeauna sancționată cu încetarea mandatului fapt ce rezultă din interpretarea coroborată a Legii nr. 215/2001 care a indicat, în toate modificările ei că președintelui consiliului județean îi "încetează mandatul ca urmare a stării de incompatibilitate, a Legii nr. 161/2003, care, de asemenea, a prevăzut cazurile de incompatibilitate, și a Legii nr. 393/2004 care a reglementat clar faptul că primarului, și respectiv președintelui consiliului județean îî încetează mandatul în caz de incompatibilitate.

Ultima modificare adusă prin Legea nr. 58/2009 este redundantă, deoarece o completarea de genul acela oricum nu ar fi fost necesară, motivat de faptul, că într-o logică juridică actele normative se puteau interpreta, ducând la aceeași concluzie, și anume că mandatul președintelui consiliului județean încetează înainte de termen în caz de incompatibilitate.

Față de cele de mai sus consideră că nu poate fi vorba de neconstitutionalitatea art. 15 din Legea nr. 393/2004, în măsura în care ar tinde a se aplica stărilor de incompatibilitate a a cărăr efecte juridice s-au epuizat înainte de . Legii nr. 58/2009.

2. Cu privire la capătul de cerere privind pronunțarea de către Curtea Constituțională a unei decizii interpretative prin care să se constate că textul art. 25, alin 3, respectiv art. 26, alin 3 din legea nr. 176/2010 este neconstituțional în măsura în care s-ar interpreta în sensul în care încetarea de drept a mandatului președintelui consiliului județean nu este abatere disciplinară și în consecință nu se aplică termenul de prescripție de 6 luni respectiv 3 ani în ceea ce privește aplicarea unei sancțiuni disciplinare, prin raportarea la prevederile art. 23, alini din Constituție

Art. 1 al Legii nr. 176/2010 stabilește sfera de aplicabilitate a legii, indicând categoriile de persoane cărora li se aplică, ori fiecare dintre acela categorii are o lege specială care îî reglementează drepturile, obligații, interdicțiile și răspunderea atrasă în cazul îndeplinirii defectuoase a atribuțiilor care îî revin.

Inainte de orice altă discuție trebuie clarificat, ceea ce legea specială a aleșilor locali, și anume Legea nr.393/2009, stabilește, ca pentru faptele săvârșite în exercitarea atribuțiilor ce le revin în timpul mandatului, tipurile de răspundere care atrag și anume:

Art. 55 - " Aleșii locali răspund, în condițiile legii, administrativ, civil sau penal, după caz, pentru faptele săvârșite în exercitarea atribuțiilor ce le revin."

Din articolul de lege rezultă clar și limitativ tipurile de răspundere care revin aleșilor locali, ori răspunderea disciplinară nu este cuprinsă printre acestea.

Răspunderea disciplinară este o răspundere de natură contractuală, încheierea unui contract de muncă, sau existența unui raport de muncă, care are ca efect o subordonare ierarhică pot da naștere acestei forme de răspundere, care este independentă de alte forme ale răspunderii juridice.

Deși nu există o definiție strică a răspunderii disciplinare, din actele normative care reglementează raporturi sau relații de muncă rezultă elementele definitorii ale răspunderii disciplinare și anume:

Calitatea de salariat, ori în cazul președintelui consiliului județean această calitate nu există, el având calitatea de ales local;

Existența unei fapte ilicite; Săvârșirea faptei cu vinovătie;

Un rezultat dăunător și legătura de cauzalitate între faptă și rezultat.

Condiția sine qua non care atrage răspunderea disciplinară este calitatea de salariat, antrenarea răspunderii disciplinare poate avea loc numai dacă fapta a fost săvârșită de o persoană care se află în raport de muncă cu unitate.

Față de cele de mai sus rezultă următoarele:

- Legea nr. 176/2010 este aplicabilă unei categorii variate de persoane a căror activitate este reglementată de acte normative speciale, astfel prevederile acestei legi trebuie coroborate cu ceea ce este aplicabil fiecărei categorii în parte;

- Legea nr. 393/2004 stipulează că aleșii locali nu răspund disciplinar ci doar administrativ, civil sau penal;

- Răspunderea disciplinară este atrasă doar în măsura existenței unui raport de subordonare rezultat în baza unui contract de muncă sau raport de serviciu, ori în cazul aleșilor locali nu există un raport de subordonare. Conform art. 6 din Legea nr. 215/2001

"(1) Raporturile dintre autoritățile administrației publice locale din comune, orașe și municipii și autoritățile administrației publice de la nivel județean se bazează pe principiile autonomiei, legalității, responsabilității, cooperării și solidarității în rezolvarea problemelor întregului județ.

(2) In relațiile dintre autoritățile administrației publice locale și consiliul județean, pe de o parte, precum și între consiliul local și primar, pe de altă parte, nu există raporturi de subordonare."

- deoarece legea aleșilor locali nu prevede atragerea răspunderii disciplinare, cu siguranță nu putem vorbi de calificarea incompatibilității și conflictului de interese ca abatere disciplinară, în cazul aleșilor locali.

De asemenea precizeaza că potrivit art. 11 din Legea nr.340/2004 republicată cu modificările și copmpletările ulterioare,, între prefecți, pe de o parte, consiliile locale și primari, precum și consiliile județene și președinții acestora, pe de altă parte, nu există raporturi de subordonare.

Legea 393/2004 nu prevede atragerea răspunderii disciplinare, și este perfect logic să nu fie atrasă deoarece președintele consiliului județean nu are calitatea de salariat, cu siguranță incompatibilitatea și conflictul de interese nu pot fi calificate ca abateri disciplinare.

Art. 26, alin 3 prevede următoarele:

" (3) Prin derogare de la dispozițiile legilor speciale care reglementează răspunderea disciplinară, sancțiunea poate fi aplicată în termen de cel mult 6 luni de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, potrivit prevederilor legale. în cazul în care cauza de incompatibilitate a încetat înainte de sesizarea Agenției, sancțiunea disciplinară poate fi aplicată în termen de 3 ani de la încetarea cauzei de incompatibilitate, dacă legea nu dispune altfel."

Deci articolul specifică că, prin derogare de la dispozițiile legilor speciale care reglementează răspunderea disciplinară, ori am lămurit faptul că aleșilor locali, sferă în care este inclusă și funcția de președinte ale consiliului județean, nu le aste aplicabilă răspunderea disciplinară, iar legea specială. Legea 393/2004 spune că este atrasă în cazul lor răspunderea civilă, administrativă și penală.

6. Dacă sancțiunea încetării de drept a mandatului președintelui consiliului județean poate fi aplicată numai în termen de 3 ani de la data încetării cauzei de incompatibilitate, în cazul în care incompatibilitatea a încetat înainte de sesizarea Agenției Naționale de Integritate.

Deoarece art. 26, alin. 3 stabilește, cu titlu de excepție că doar în cazul atragerii răspunderii disciplinare intervine acest termen de prescripție, ori președintele consiliului județean nu răspunde disciplinar, deoarece nu are raporturi de muncă sau serviciu și nu are calitatea de salariat, acest termen se aplică doar în cazul în care există un raport de subordonare între angajator și angajat, și astfel împotriva angajatului se poate atrage răspunderea disciplinară.

Față de cele de mai sus solicită respingerea excepțiilor de neconstitutionalitate ridicate, motivat de faptul că articolele de lege a căror neconstituționalitate o ridică reclamantul nu contravin dispozițiilor din Constituție, pentru motivele invocate în prezenta întâmpinare.

In drept:Constituția, Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale cu modificările și completările ulterioare. Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali. Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției. Legea nr.340/2004, privind prefectul și instituția prefectului. Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative.

Si intervenienta in sprijinul paratului, ANI, a solicitat respingerea cererii de sesizare a Curtii Constitutionale cu exceptia de neconstitutionalitate invocata, pentru motivele expuse in partea introductiva a prezentei.

Examinând cererea de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționări excepției de neconstituționalitate a prevederilor art.15 din Legea nr. 393/2004 publicată în Monitorul Oficial nr. 912 din 7 octombrie 2004 și a prevederilor art 25 alin. 3 și 26 alin. 3 din Legea nr. 176/2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 621 din 2 septembrie 2010, invocate de reclamant instanța reține următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fata instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanța în vigoare, care are legătura cu soluționarea cauzei în orice faza a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

În speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de acest text de lege, cata vreme, Ordinul paratului P. Judetului Hunedoara, nr.29/28.01.2015, a carui anulare o solicita reclamantul, este fundamentat in drept, printre altele, pe prevederile art. 15 alin.2 litera b din Legea nr. 393/2004, privind Statutul alesilor locali, coroborate cu cele ale art.25 alin.3 din Legea 176/2010, privind integritatea in exercitarea functiilor si demnitatilor publice, iar exceptia invocata de reclamant, vizeaza tocmai neconstitutionalitatea prevederilor art.15 din Legea nr. 393/2004 publicată în Monitorul Oficial nr. 912 din 7 octombrie 2004 și a prevederilor art 25 alin. 3 și 26 alin. 3 din Legea nr. 176/2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 621 din 2 septembrie 2010.

In ceea ce priveste art.26 alin. 3 din Legea nr. 176/2010, chiar daca acest text de lege nu este mentionat expres in actul administrativ a carui anulare se solicita, in aprecierea asupra indeplinirii conditiei prevazute de art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, anume aceea de a avea legătura cu soluționarea cauzei, instanta retine ca, devreme ce, de aceasta data, reclamantul este cel care, in sustinerea actiunii, se prevaleaza printre altele, tocmai de faptul ca, in speta, Ordinul Prefectului Judetului Hunedoara, nr.29/28.01.2015, a carui anulare o solicita, ar fi fost emis cu eludarea prevederilor art.26 alin.3 teza a doua din Legea 176/2010, care, potrivit sustinerilor sale, impune un termen de prescriptie a dreptului de a aplica o sanctiune, ca urmare a constatarii starii de incompatibilitate, termen care in speta, s-ar fi implinit, raportat la imprejurarea ca, la momentul la care ANI a fost sesizata in vederea evaluarii reclamantului- 20.03.2012, starea de incompatibilitate a acestuia incetase, prin Hotararea nr.7/30.01.2009 a Consiliului Judetean Hunedoara, fiind abrogat actul de numire a reclamantului, in functia de reprezentant al Consiliului Judetean Hunedoara, in cadrul Adunarii Generale a Actionarilor la . SA.

Astfel, reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.15 din Legea nr. 393/2004 publicată în Monitorul Oficial nr. 912 din 7 octombrie 2004 și a prevederilor art 25 alin. 3 și 26 alin. 3 din Legea nr. 176/2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 621 din 2 septembrie 2010, texte de lege în vigoare, care au legătură cu soluționarea cauzei si a caror neconstitutionalitate, nu a fost constatata printr-o decizie anterioara a Curtii Constitutionale, fiind asadar îndeplinită și condiția prevăzută de art. 29 alin. 3 din Legea nr. 47/1992.

Opinia instanței este în sensul că prin prevederile art.15 din Legea nr. 393/2004 publicată în Monitorul Oficial nr. 912 din 7 octombrie 2004, ale art 25 alin. 3 și art.26 alin. 3 din Legea nr. 176/2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 621 din 2 septembrie 2010, nu se încalcă prevederile Legii fundamentale-Constitutia Romaniei, astfel cum au fost invocate de reclamant in cererea de sesizare a Curtii Constitutionale. F. de imprejurarea ca exceptia de neconstitutionalitate nu a fost ridicata din oficiu, potrivit art. 29 alin.4 din Legea nr. 47/1992, opinia instantei nu va fi motivata.

Exceptand cererea prin care a fost invocata si motivata Exceptia de neconstitutionalitate, reclamantul nu a anexat inscrisuri sau alte dovezi in sustinerea acesteia.

Nici paratul nu a anexat Intampinarii asupra Exceptiei de neconstitutionalitate, inscrisuri sau alte dovezi.

In ceea ce o priveste pe ANI, aceasta nu a depus intampinare, nici inscrisuri sau alte dovezi referitor la exceptia de neconstitutionalitate, exprimandu-si pozitia in sensul respingerii cererii de sesizare a Curtii Constitutionale in acest sens, potrivit celor consemnate in partea introductiva a prezentei.

Pentru cele ce preced, va sesiza Curtea Constituțională, în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a prevederilor art.15 din Legea nr. 393/2004 publicată în Monitorul Oficial nr. 912 din 7 octombrie 2004 și a prevederilor art.25 alin. 3 și 26 alin. 3 din Legea nr. 176/2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 621 din 2 septembrie 2010, astfel cum a fost aceasta invocata de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Admite cererea formulata de reclamantul M. I. Moloț, cu domiciliul procesual ales la cab av. A. L., din Municipiul D., ..11, jud. Hunedoara, privind sesizarea de catre Tribunalul A., a Curtii Constituționale, în vederea judecării excepției de neconstituționalitate invocate de acesta si, in consecinta:

Sesizează Curtea Constituțională în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a prevederilor art.15 din Legea nr. 393/2004 publicată în Monitorul Oficial nr. 912 din 7 octombrie 2004 și a prevederilor art 25 alin. 3 și 26 alin. 3 din Legea nr. 176/2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 621 din 2 septembrie 2010, astfel cum a fost aceasta invocata de reclamant.

Pronuntata in sedinta publica azi, 06.05.2015.

	Președinte, B. A. A.
	Grefier, R. C.

Red. Tehnored. ABA/ex. 6/25.05.2015

ROMÂNIA	TRIBUNALUL A. SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL SI INSOLVENTA A. I., . nr.24, Județul A. Tel. 0258/_, tel./fax 0258/_ http://portal.just.ro
Dosar nr._	Obiectul cauzei: ANULARE ACT ADMINISTRATIV

CĂTRE,

CURTEA CONSTITUTIONALA A ROMANIEI

cu sediul in Palatul Parlamentului, . 13 Septembrie nr.2, sector 5, cod postal_.

In temeiul art. 29 alin.4 din Legea nr. 47/1992, va inaintam:

-un exemplar din Incheierea nr. 345/C./06.05.2015, pronuntata in dosar nr._, in vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a prevederilor art.15 din Legea nr. 393/2004 publicată în Monitorul Oficial nr. 912 din 7 octombrie 2004 și a prevederilor art. 25 alin. 3 și 26 alin. 3 din Legea nr. 176/2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 621 din 2 septembrie 2010, astfel cum a fost aceasta invocata de reclamantul M. I. Moloț, cu domiciliul procesual ales la cab av. A. L., din Municipiul D., ..11, jud. Hunedoara, in contradictoriu cu paratul P. JUDEȚULUI HUNEDOARA, cu sediul in Municipiul D., ., nr.28, jud. Hunedoara și intervenient în sprijinul paratului, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE, cu sediul in Bucuresti, blvd. Lascar C., nr.15, sectorul 1, Bucuresti;

-copia certificata a cererii privind Exceptia de neconstitutionalitate, invocata de reclamant, depusa la fl.24-31-dosar Tribunal A.;

-intampinarea depusa de paratul P. JUDEȚULUI HUNEDOARA, referitor la Exceptia de neconstitutionalitate invocata;

PREȘEDINTE GREFIER

B. A. A. C. R.

Ex.2/A. I., 25.05.2015

← Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 278/2015....		Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 414/2015.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 278/2015. Tribunalul ALBA Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 414/2015. Tribunalul ALBA Alte cereri privind executarea silită. Decizia nr. 418/2015. Tribunalul ALBA Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 28-05-2015, Tribunalul ALBA Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 311/2015. Tribunalul ALBA