Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 311/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 311/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 987/176/2014
Acesta este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
DECIZIA Nr. 311/A/2015
Ședința publică de la 23 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE B. M. B.
Judecător C. F.
Grefier M. R.
Pe rol se află apelul formulat de apelantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A. împotriva sentinței civile nr. 2337/2014, pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._, în contradictoriu cu petentul intimat Ș. M. D., în cauza având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CP NR._.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic Titilincu R. pentru apelant și avocat M. L. pentru intimat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că:
La data de 08.04.2015, CNADNR SA prin DRDP Cluj a depus la dosarul cauzei adresă, prin care învederează că, în dreptul restaurantului Galaxy din localitatea Sîntimbru, este marcaj longitudinal continuu și se află în zona de acțiune a indicatorului „depășire interzisă”, de la km 388+218-387+205.
Avocatul intimatului depune la dosarul cauzei completare la întâmpinare, pe care o apreciază drept concluzii scrise asupra apelului declarat în cauză, precum și schiță a locului unde s-a constatat fapta contravențională. Comunică un exemplar din înscrisurile depuse și reprezentantului apelantului.
La interpelarea instanței, reprezentantul intimatului susține că nu este necesară acordarea unui termen pentru studiul înscrisurilor care i-au fost comunicate la acest termen de judecată și nici lăsarea cauzei la a doua strigare.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța, în baza disp. art. 482 coroborat cu art. 244 din Codul de procedură civilă, declară încheiată cercetarea procesului.
Instanța, în baza disp. art. 392 Cod procedură civilă, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul apelantului solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat, schimbarea sentinței primei instanțe, respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal atacat, ca fiind legal și temeinic întocmit.
Susține că, așa cum rezultă din răspunsul primit de la CNADNR SA, pe drumul național 1, în dreptul restaurantului Galaxy din localitatea Sîntimbru, este marcaj longitudinal continuu și se află în zona de acțiune a indicatorului „depășire interzisă”, astfel că se confirmă starea de fapt reținută în cadrul procesului verbal de contravenție.
Având cuvântul, avocatul intimatului solicită respingerea apelului declarat în cauză. Consideră că, în mod temeinic, instanța de fond a considerat că există un dubiu cu privire la locul săvârșirii pretinsei contravenții. Arată că apelantul a susținut că depășirea s-a efectuat în dreptul restaurantului Galaxy din Sîntimbru, care este în proximitatea unei stații peco. Dacă, într-adevăr, depășirea s-ar fi efectuat în dreptul restaurantului Galaxy, echipajul de poliție nu îl putea opri pe contravenient, întrucât s-ar fi depășit și stația peco, unde se plasează mașina organelor de poliție, de regulă.
Arată că martorul asistent, care a fost audiat în cauză, a arătat că s-a efectuat o depășire de către petentul intimat, dar aceasta a avut loc la intrare în localitatea Sîntimbru, direcția Teiuș – A. I.. Prin urmare, instanța de fond a apreciat, în mod judicios, că există dubii cu privire la locul săvârșirii contravenției, având în vedere că distanța dintre locul săvârșirii faptei și locul în care era amplasat echipajul de poliție era de apx. 1 km, existând și o diferență de nivel.
În subsidiar, avocatul solicită înlăturarea sancțiunii complementare a interzicerii dreptului de a conduce, motivând că profesia petentului intimat este strâns legată de conducerea unui autovehicul. Fără cheltuieli de judecată.
Instanța, în baza art. 394 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile, reținând apelul în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 17.02.2014, sub dosar nr._, petentul Ș. M. D. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A. să dispună:
- anularea procesului –verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 15.02.2014 și drept consecință, exonerarea de la plata amenzii aplicate, precum și înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice;
- în subsidiar, reindividualizarea sancțiunii aplicate prin aplicarea sancțiunii contravenționale a avertismentului și înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice;
- obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea plângerii petentul a arătat că în fapt, prin procesul-verbal de contravenție sus-menționat, agentul constatator I. C. a reținut că în data de 15.02.2014, orele 15:35, în localitatea Sântimbru, autovehiculul marca Volkswagen, cu nr. de înmatriculare AB_, ce-i aparține, a circulat pe DN1 E 81, pe direcția Teiuș –A. I., iar în dreptul restaurantului Galaxy, a depășit autoutilitara IVECO cu nr. de înmatriculare_, care avea și semiremorcă, depășirea făcându-se în zona de acțiune a indicatorului „ Depășirea interzisă”.
Ca urmare, a fost sancționat contravențional și i-a fost reținut permisul de conducere.
Petentul a susținut că procesul –verbal este lovit de nulitate întrucât, în cuprinsul acestuia se arată că săvârșirea contravenției s-a produs concomitent cu întocmirea lui, în data de 15.02.2014, orele 15.35, în localitatea Sântimbru.
De asemenea, nu este indicat exact locul săvârșirii pretinsei contravenții, ceea ce atrage nulitatea absolută a procesului –verbal de contravenție.
Un alt motiv de nulitate îl constituie faptul că în procesul-verbal nu a fost indicată perioada de suspendare a dreptului de a conduce și nu este indicat nici temeiul legal al reținerii permisului de conducere.
În subsidiar, petentul a solicitat a se proceda la o nouă individualizare a sancțiunii aplicate și ca urmare, să se dispună înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, având în vedere că nu a avut alte abateri contravenționale, iar scopul sancționator se poate atinge și prin aplicarea unei sancțiuni mai blânde.
În drept au fost invocate disp. OG nr.2/2001 și OUG nr.195/2002.
În probațiune s-au anexat plângerii, în xerocopie, următoarele înscrisuri: procesul-verbal de contravenție . nr._/15.02.2014 ( fl.8), cartea de identitate a petentului ( fl.9), dovada de circulație . nr._/15.02.2014 ( fl.10).
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei ( fl.16).
Intimatul, fiind legal citat, a depus la dosar întâmpinare ( fl.23) prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, motivând în esență că, prin manevra de depășire efectuată, petentul a încălcat dispozițiile art.120 alin.1 lit.h din HG nr.1391/2006.
Incriminarea și sancționarea faptelor având ca obiect nerespectarea regulilor privind depășirea este prevăzută în art.100 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002 republicată.
S-a mai arătat că starea de fapt este cea reținută în procesul-verbal de contravenție, aceasta fiind rezultatul unor constatări personale ale unui organ aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, investit de către stat cu puterea de a constata și sancționa faptele antisociale, având ca scop respectarea legilor și apărarea statului de drept.
S-a apreciat de către intimat, că sancțiunea aplicată petentului reprezintă o justă individualizare a răspunderii contravenționale, în raport cu criteriile stabilite de art.21 alin.3 din OG nr.2/2001. Astfel, sancțiunea a fost în mod corect stabilită de către agentul constatator și trebuie menținută în ansamblul ei, acestea fiind limitele prevăzute de lege.
În ceea ce privește legalitatea procesului –verbal de contravenție atacat, a arătat că acesta îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art.16 alin.1, cât și pe cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art.17 din OG nr.2/2001, modificată, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
În drept au fost invocate prevederile OG nr.2/2001 și ale OUG nr.195/2002 republicată.
În probațiune au fost anexate înscrisuri, respectiv: raportul agentului constatator și copia procesului –verbal de contravenție contestat ( fl.24,25) De asemenea, s-a solicitat în probațiune audierea martorului asistent P. I. Z..
Prin sentința civilă nr. 2337/2014, Judecătoria A. I. a admis plângerea contravențională formulată de petentul Ș. M. D. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 15.02.2014, a anulat în totalitate procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 15.02.2014 de către agentul constatator din cadrul intimatei și a exonerat petentul de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 340 lei aplicată prin procesul verbal de contravenție. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 15.02.2014 de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A., petentul Ș. M. D. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 340 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 120 alin 1 lit h, din HG nr 1391/2006 privind aprobarea Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 .
In baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța învestită cu soluționarea unei plângeri contravenționale trebuie să verifice dacă aceasta a fost formulată în termenul prescris de lege, iar apoi, prin prisma probatoriului administrat, va proceda la analizarea legalității și temeiniciei procesului verbal, putând să hotărască și cu privire la individualizarea sancțiunii.
În urma verificărilor cerute de dispozițiile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, s-a constatat că plângerea contravențională a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 17.02.2014, în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1, termen calculat de la data comunicării procesului verbal de contravenție contestat, și anume momentul încheierii acestuia – 15.02.2014, iar instanța în temeiul art. 32 alin. 2 din același act normativ este competentă să soluționeze plângerea, contravenția fiind săvârșită în circumscripția sa teritorială.
1. Asupra legalității procesului verbal de contravenție contestat:
Examinând cu prioritate legalitatea procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 15.02.2014, ce precede analiza temeiniciei actului de sancționare contestat, instanța a apreciat că acesta a fost legal întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, nefiind incidentă nicio cauză de natură să atragă nulitatea acestuia cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, după cum urmează: numele, prenumele și calitatea agentului constatator; numele și prenumele contravenientului; fapta săvârșită; data comiterii faptei;semnătura agentului constatator – executată în partea de jos a procesului verbal contestat, la rubrica agent constatator.
Raportat la cele cinci mențiuni anterior expuse, instanța a constatat că petentul a formulat critici cu privire la legalitatea procesului verbal contestat, ce urmează a fi respinse de către instanță ca neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Criticile petentului referitoare la mențiunile cuprinse în procesul verbal contestat cu privire la faptul că acest act prevede aceeași dată și aceeași oră atât pentru momentul încheierii procesului verbal de contravenție cât și pentru cel al săvârșirii abaterii contravenționale (data de 15.02.2014 ora 15:35) nu sunt susceptibile de a duce la o anulare a procesului verbal de contravenție sub acest aspect. Menționarea datei întocmirii procesului verbal de contravenție este prevăzută de art. 16 din OG nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității virtuale, fiind necesară astfel dovedirea unei vătămări de natură a duce la anularea procesului verbal, însă, în speță, petentul nu a reușit să facă dovada existenței acesteia.
Procesul verbal de contravenție cuprinde data săvârșirii faptei, 15.02.2014, mențiune obligatorie și a cărei lipsă ar fi de natură să ducă la o anulare a actului contestat, după cum prevăd dispozițiile art. 17 din OG nr 2/2001.
În ceea ce privește critica de nelegalitate formulată de către petent și prin care acesta contestă procesul verbal sub aspectul nemenționării exprese a temeiului legal pentru reținerea permisului de conducere în vederea suspendării și nici perioada pe care această măsură a fost dispusă instanța urmează a o respinge ca neîntemeiată.
Astfel, în cuprinsul procesului verbal de contravenție se prevede expres temeiul de drept al aplicării sancțiunii contravenționale, și anume art 100 alin 3 lit e din OUG nr 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, care dispune: „ Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul ori tramvai a următoarelor fapte: (…). e) nerespectarea regulilor privind depășirea”.
De asemenea, analizând procesul verbal contestat instanța a reținut că acesta cuprinde și mențiunea aplicării măsurii complementare a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării, aspect care, coroborat cu prevederea expresă a temeiului de drept a aplicării sancțiunii contravenționale ( art. 100 alin 3 lit. e din OUG nr. 195/2002) realizează o suficientă și completă încadrare juridică a faptei, petentul nereușind să dovedească existența vreunei vătămări suferite prin modalitatea de încadrare a acesteia.
Instanța a constatat că petentul nu a invocat producerea vreunei vătămări prin încălcarea altor dispoziții legale privind întocmirea valabilă a procesului-verbal de contravenție (nulitatea relativă).
Întrucât nu se poate a reținut existența vreunei cauze de nulitate absolută sau relativă a procesului-verbal contestat, instanța a constatat că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
2. Asupra temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat:
Ca situație de fapt, în procesul verbal de contravenție contestat, s-a reținut în sarcina petentului că în data de 15.02.2014, în jurul orelor 15:35, în timp ce conducea auto marca VW cu nr de înmatriculare AB_ în direcția Teiuș – A. I., ajungând în dreptul restaurantului Galaxy din Sîntimbru a depășit autoutilitara IVECO_ în zona de acțiune a indicatorului „Depășirea interzisă”.
Potrivit procesului verbal de contravenție contestat, încadrarea juridică a situației de fapt reținute este prevăzută de art. 120 alin 1 lit h din HG nr 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare al OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările ulterioare potrivit căruia „ Se interzice depășirea autovehiculelor: h) în zona de acțiune a indicatorului „Depășirea interzisă”.
Procesul verbal a fost întocmit în lipsa petentului dar în prezența martorului asistent P. I. Z..
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că OG nr. 2/2001 nu prevede dispoziții exprese care să reglementeze forța probantă a actului de constatare a contravenției. Cu toate acestea, din economia textului de lege a art. 34, rezultă că procesul verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor și a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, cu condiția ca echitabilitatea procedurilor în ansamblu să nu fie afectată (cauza Bosoni c. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Reținând că fapta contravențională reținută în sarcina contravenientului a fost constatată în mod direct de agenții de poliție, instanța urmează a acorda acestuia valoarea probatorie a unei prezumții simple, acest aspect nefiind de natură a afecta echitabilitatea procedurii în ansamblul ei.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, existența unei prezumții relative simple nu contravine per se prevederilor art. 6 din Convenția Europeană, în măsura în care, în administrarea probatoriului, statul respectă anumite limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragr. 28, cauza Vastherga Tari Aktieholag c. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragr. 113).
Astfel, instanței îi revine sarcina de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu lăsa nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Instanța a arătat că persoana sancționată contravențional are dreptul la un proces echitabil, conform art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001 și a celor expuse anterior, în cadrul căruia să utilizeze de orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor.
În prezenta cauză s-a constatat că petentul a contestat starea de fapt reținută de către agentul constatator în cuprinsul procesului verbal de contravenție, susținând că nu se face vinovat de cele reținute în actul de sancționare.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a constatat că procesul verbal de contravenție nu este susținut probator, în așa măsură încât să se stabilească cu certitudine că petentul a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa, existând un dubiu cu privire la starea de fapt reținută de către agentul constatator.
Astfel, din raportul agentului constatator (fila 24), instanța a reținut că acesta, la data de 15.02.2014, în jurul orelor 15:35, în timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe DN 1 a observat auto marca VW cu nr de înmatriculare AB_ circulând în direcția Teiuș – A. I., și, ajungând în dreptul restaurantului Galaxy din Sîntimbru a depășit autoutilitara IVECO_ în zona de acțiune a indicatorului „Depășirea interzisă”.
O parte din cele de mai sus, menționate în cuprinsul raportului confirmă întocmai cele reținute în procesul verbal de contravenție astfel cum s-a arătat mai sus, fiind întocmite de aceeași persoană-agentul constatator care a redactat actul contestat. Cu toate acestea, instanța a reținut că la stabilirea elementelor obiective și subiective ale contravenției nu poate avea în vedere doar procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției și raportul încheiat de către același agent constatator, principiul nemijlocirii impunând administrarea probelor direct în fața instanței. Prin urmare, instanța trebuie să-și sprijine soluția adoptată pe probe primare, ceea ce presupune un raport nemijlocit între probă și fapt.
În continuare, analizând declarația martorului asistent P. I. Z. ( f 54), conducătorul autoutilitarei cu nr. de înmatriculare_ despre care se a susținut că a fost depășită de către petent în zona de acțiune a indicatorului „ Depășirea interzisă” reiese existența unei inadvertențe în ceea ce privește locul săvârșirii faptei de natură a induce instanței un dubiu rezonabil și susceptibil a conduce la anularea procesului verbal de contravenție, pe motivul imposibilității stabilirii în mod cert a stării de fapt.
Astfel, martorul P. I. a declarat faptul că depășirea s-a produs în interiorul localității Sîntimbru, imediat după ce a intrat în această localitate, venind dinspre Teiuș, spre A. I.. Or aceste susțineri contrazic cele menționate de agentul constatator în cuprinsul procesului verbal de contravenție și în cuprinsul raportului întocmit ( f 24-25), locul săvârșirii faptei fiind indicat drept sectorul de drum din dreptul restaurantului Galaxy, aflat la ieșirea din localitatea Sîntimbru, spre A. I., manevra de depășire fiind finalizată în apropierea locului unde se afla echipajul de poliție, și anume în dreptul stației PECO F. OIL, amplasament aflat de asemenea în afara localității Sîntimbru, spre A. I.. De altfel, amplasarea restaurantului Galaxy și a stației PECO F. Oil în afara localității Sîntimbru, spre A. I., pe direcția de mers Teiuș - A. I., reprezintă circumstanțe factuale de notorietate publică locală.
Ca atare, găsind întemeiate susținerile petentului din cuprinsul plângerii împotriva procesului verbal de contravenție, raportat la probele administrate, instanța a constatat că există un dubiu serios privind starea de fapt reținută de către agentul constatator în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat. Imposibilitatea stabilirii cu certitudine a locului săvârșirii faptei, cu consecința vicierii procesului verbal de contravenție sub aspectul temeiniciei acestuia, starea de fapt reținută nefiind în concordanță cu realitatea, conduc totodată la imposibilitatea stabilirii existenței unei abateri contravenționale în sarcina petentului, nefiind posibilă verificarea existenței indicatoarelor rutiere și a marcajului longitudinal rutier în zona unde s-a săvârșit fapta, atât timp cât acest loc nu poate fi cunoscut și stabilit cu exactitate.
Declarația martorului asistent, ce a fost în același timp și martor la săvârșirea faptei, audiat sub prestare de jurământ, nu poate fi susceptibilă de a fi considerată viciată datorită unor considerente subiective, acesta arătând că nu se află în relații de prietenie ori în serviciul vreuneia dintre părți, fiind astfel în măsură să relateze cu obiectivitate și imparțialitate starea de fapt.
Astfel, ținând cont de împrejurările în care a fost încheiat procesul verbal de contravenție, instanța nu poate concluziona cu certitudine că cele reținute de către agentul constatator corespund în totalitate adevărului, în condițiile în care starea de fapt – și anume locul unde s-a săvârșit fapta - cuprinsă în procesul verbal a fost contestată de către petent, aspectele relatate de către martorul audiat fiind de natură a întări afirmațiile acestuia, în contra celor reținute în procesul verbal de contravenție.
În consecință, față de poziția procesuală a petentului care a contestat săvârșirea faptei prin formularea prezentei plângeri, luând în considerare cele relatate de martorul audiat în prezenta cauză și având în vedere prezumția de nevinovăție prevăzută de art.6 para.2 din Convenție, instanța a apreciat că este lipsită de suport factual și probator concluzia agentului, în sensul că petentul a încălcat normele privind circulația pe drumurile publice, prin nerespectarea interdicției legale de a depăși autovehicule în zona de acțiune a indicatorului „Depășire interzisă”.
Astfel, există dubiu cu privire la unul din elementele constitutive ale contravenției (săvârșirea faptei) și implicit, cu privire la existența vinovăției, dubiu ce va profita contestatorului în temeiul principiului de drept in dubio pro reo. Înfăptuirea justiției cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunță, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecății).
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dedusă din cauzele Salabiaku c. Franței și Janosevic c. Suediei, orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt sau de drept, iar Convenția nu împiedică, în principiu, existența lor, dar obligă statele contractante să asigure un echilibru între importanța mizei și drepturile apărării. Altfel spus, mijloacele folosite trebuie să fie proporționale cu scopul legitim urmărit.
Față de acestea, în materia contravențiilor rutiere, având în vedere scopul legitim urmărit - siguranța traficului dar și necesitatea prevenirii unor abuzuri din partea agenților constatatori și pentru a înlătura arbitrariul în îngrădirea dreptului de a conduce, procesul-verbal de sancționare nu se poate bucura pe deplin de prezumția de temeinicie în lipsa unor elemente sau probe care să confirme cele reținute în cuprinsul procesului verbal de contravenție referitoare la fapta săvârșită de către petent.
De altfel, din interpretarea dispozițiilor art. 1 și 5 din O.G. nr.2/2001, rezultă că temeiul angajării răspunderii contravenționale este săvârșirea unei fapte ce constituie contravenție, iar față de principiul legalității, existența contravenției trebuie dovedită în mod temeinic, printr-un proces-verbal care să cuprindă împrejurări ce corespund pe deplin realității obiective.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, instanța a apreciat ca fiind înlăturată prezumția de temeinicie a procesului verbal de constatare a contravenției ._ încheiat la data de 15.02.2014 și se impune anularea acestuia cu consecința exonerării petentului de la plata amenzii contravenționale în sumă de 340 lei aplicată prin respectivul proces verbal contestat, motiv pentru care a admis plângerea contravențională formulată de petentul Ș. M. D., luând act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, a formulat apel intimatul, solicitând admiterea apelului formulat, schimbarea sentinței atacate, în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerii procesului-verbal de contravenție ca fiind legal și temeinic încheiat.
Apelantul se prevalează de dispozițiile art. 34 alin. 2 al Ordonanței Guvernului nr.2/2001, care prevăd că „Dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea prin care s-a soluționat plângerea poate fi atacată numai cu apel. Apelul se soluționează de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului. Motivarea apelului nu este obligatorie. Motivele de apel pot fi susținute și oral în fața instanței. Apelul suspendă executarea hotărârii.", arătând că motivele pentru apelul formulat împotriva Sentinței civile nr. 2337/2014, pronunțată de Judecătoria A. I., în dosarul civil nr._, vor fi prezentate instanței de apel, cu prilejul soluționării apelului.
La data de 26.01.2015, petentul intimat a depus întâmpinare, prin care a solicitat a se constata tardivitatea apelului.
La data de 11.03.2015, apelantul a depus la dosar motivele de apel, care i-au fost comunicate petentului intimat.
Apelantul a solicitat admiterea apelului formulat, schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal de contravenție contestat ca fiind legal și temeinic întocmit.
Susține că, la Judecătoria A. I. a fost înregistrată sub numărul de dosar civil nr._, plângerea contravențională formulată de către petentul Ș. M. D. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/15.02.2014, încheiat de către agentul constatator I. C., din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului A. - Postul de Poliție Galda de Jos.
Judecătoria A. I. a admis plângerea contravențională și anulat procesul-verbal de contravenție contestat, întrucât a apreciat că există dubiu cu privire la unul din elementele constitutive ale contravenției și implicit, cu privire la existența vinovăției, dubiu ce va profita contestatorului în temeiul principiului de drept in dubio pro reo.
In drept, susține că apelul se întemeiază pe dispozițiile art.476-479 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, situație care face posibilă schimbarea în tot a hotărârii apelate.
Sub aspectul legalității, arată că procesul-verbal de contravenție contestat este încheiat cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și 17 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Sub aspectul temeiniciei, apelantul arată că:
Prin procesul-verbal de contravenție menționat mai sus, petentul a fost sancționat pentru încălcarea prevederilor art. 120, alin. 1, lit. h din HG nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, text de lege care stabilește anumite interdicții pentru conducătorii auto, respectiv: „Se interzice depășirea autovehiculelor: h) în zona de acțiune a indicatorului „Depășirea interzisă". S. faptelor având ca obiect nerespectarea regulilor privind depășirea este prevăzută în art. 100, alin.3, lit. e din OUG 195/2002 republicată: „ (3) Constituie contravenție si se sancționează cu amenda prevăzuta in clasa a II-a de sancțiuni si cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: e) nerespectarea regulilor privind depășirea."
Apelantul susține că fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, conform prevederilor art. 109, alin. l din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de prezumția relativă de autenticitate și veridicitate până la proba contrară.
Solicită a se observa că locul săvârșirii contravenției este stabilit cu certitudine în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, respectiv „în dreptul RESTAURANTULUI GALAXY din Sîntimbru", astfel că era posibilă verificarea existenței indicatoarelor rutiere și a marcajului longitudinal rutier în zona unde s-a săvârșit fapta.
Susține că, deși prima instanță reține faptul că amplasarea restaurantului Galaxy și a stației PECO F. Oil în afara localității Sîntimbru spre A. I., pe direcția de mers Teiuș - A. I., reprezintă circumstanțe factuale de notorietate publică locală, nu are în vedere faptul că martorul P. I. Z. are domiciliul în comuna M. V., . Cluj, și, astfel, nu avea de unde să cunoască aspecte de notorietate publică locală. Pe de altă parte, restaurantul Galaxy se află în interiorul comunei Sîntimbru.
Solicită a se observa faptul că abaterea săvârșită de petent a fost constatată în mod direct de către agentul constatator, iar petentul nu a produs nicio probă pentru a răsturna temeinicia procesului-verbal de contravenție.
În probațiune, s-a solicitat emiterea unei adrese către administratorul drumului prin care să comunice dacă la data săvârșirii contravenției, în locul menționat de către agenta constatator în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, exista indicator "Depășirea interzisă".
Pentru aceste motive, solicită instanței de judecată, admiterea apelului formulat, schimbarea sentinței atacate, în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerii procesului-verbal de contravenție asa cum a fost încheiat.
În drept: art. 466 și urm. din codul de procedură civilă din Codul de Procedură Civilă, OG 2/2001, OUG 195/2002 republicată.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate în raport de criticile invocate și de prevederile legale incidente, se constată că
Prin procesul-verbal de contravenție . nr_ petentul a fost sancționat cu amenda în cuantum de 340 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art.120 al.1 lit.h din HGR 1391/2006 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG 195/2002, constând în aceea că a depășit o utilitară în zona de acțiune ,,depășirea interzisă,,, încălcând marcajul longitudinal continuu.
Procesul verbal mai sus menționat a fost încheiat cu respectarea cerințelor de formă prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute, așa cum corect a reținut și prima instanță. Astfel, procesul verbal cuprinde mențiunile referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele petentei, descrierea faptei reținute în sarcina acesteia din urmă, data săvârșirii faptei și semnătura agentului constatator.
Cu excepția elementelor prevăzute de art. 17 din OG 2/2001, a căror lipsa atrage nulitatea absolută a actului de sancționare, se reține că orice altă încălcare a prevederilor legale privind încheierea proceselor-verbale de contravenție ar putea să determine doar o nulitate relativă a acestora. Pentru a se reține însă incidența acestei sancțiuni este necesar să se invoce și să se probeze existența unei vătămări care să decurgă din viciul de formă constatat și care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal de contravenție.
Potrivit procesului verbal de contravenție contestat, încadrarea juridică a situației de fapt reținute este prevăzută de art. 121 din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările ulterioare .
Sub aspectul temeiniciei, OG nr. 2/2001 nu prevede dispoziții exprese care să reglementeze forța probantă a actului de constatare a contravenției. Cu toate acestea, din economia textului de lege a art. 34, rezultă că procesul verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor și a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, cu condiția ca echitabilitatea procedurilor în ansamblu să nu fie afectată (cauza Bosoni c. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Reținând că fapta contravențională reținută în sarcina contravenientului a fost constatată în mod direct de agenții de poliție, instanța urmează a acorda acestuia valoarea probatorie a unei prezumții simple, acest aspect nefiind de natură a afecta echitabilitatea procedurii în ansamblul ei.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, existența unei prezumții relative simple nu contravine per se prevederilor art. 6 din Convenția Europeană, în măsura în care, în administrarea probatoriului, statul respectă anumite limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragr. 28, cauza Vastherga Tari Aktieholag c. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragr. 113).
Astfel, instanței îi revine sarcina de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu lăsa nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Persoana sancționată contravențional are dreptul la un proces echitabil, conform art. 31-36 din OG nr. 2/2001 și a celor expuse anterior, în cadrul căruia să utilizeze de orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor.
La momentul întocmirii procesului verbal, petentul a recunoscut fapta săvârșită.
Declarația martorului P. I. Z. a confirmat faptul depășirii de către contravenient a sa pe linie continuă în interiorul localității Sântimbru.
Declarația martorului confirmă deci consemnările agentului constatator, coroborându-se cu acestea.
Din procesul verbal de contravenție reiese că apelantul a săvârșit contravenția ,, în dreptul restaurantului Galaxy din Sântimbru,,.
Potrivit adresei depuse în apel la fila 29, CNADNR SA a arătat că în dreptul restaurantului Galaxy km 387/325 este marcaj l0ongitudinal continuu și se află în zona de acțiune a indicatorului ,,depășire interzisă,, .
Raportat la ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța constată că fapta contravențională există și că a fost săvârșită cu vinovăție de petent în condițiile analizate anterior.
Din procesul verbal de contravenție, din raportul agentului constatator rezultă că acesta din urmă a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa și că cele arătate în cuprinsul procesului verbal de contravenție corespund realității.
Prin urmare, în mod greșit a înlăturat instanța de fond prezumția temeiniciei prin raportare la art.34 și următoarele din OG nr.2/2001 și că se impune anularea procesului verbal atacat.
Potrivit art. 1 și 5 din OG 2/2001, temeiul angajării răspunderii contravenționale este săvârșirea unei fapte contravenționale.
În speța de față, se constată că procesul verbal a fost legal și temeinic întocmit iar sancțiunea corect aplicată, nerespectarea regulilor de circulație fiind una din cauzele producerii de accidente cu consecințe grave asupra tuturor participanților la trafic.
Având în vedere că apelul este întemeiat, în baza art.480 al.2 cod pr.civ., prezentul apel se va admite, se va schimba în tot sentința atacată și se va respinge plângerea formulată de petentul S. M. D. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 15.02.2014.
În speță nu sunt aplicabile prev. art.453 cod pr civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de intimatul IPJ A. împotriva sentinței civile nr.2337/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ .
Schimbă în tot sentința atacată în sensul că:
Respinge plângerea formulată de petentul S. M. D. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 15.02.2014.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă și executorie.
Pronunțată în ședința publică din 23.04.2015.
Președinte, B. M. B. | Judecător, C. F. | |
Grefier, M. R. |
Red. FC
Tehnored. MR
4 ex. /
Judecător fond: G. M.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 354/2015.... → |
|---|
