Anulare act administrativ. Sentința nr. 143/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 143/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 20-02-2015 în dosarul nr. 699/107/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
SENTINȚA Nr. 143/C./2015
Ședința publică de la 20 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C. M.
Grefier R. B.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ privind pe reclamanta F. A. S. și pe pârâții MINISTERUL M. FAMILIEI PROTECȚIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VÂRSTNICE și INSPECȚIA M., având ca obiect anulare act administrativ, disjuns din dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prezentul dosar a fost format ca urmare a disjungerii din dosar nr._ .
Având în vedere obiectul cauzei, instanța invocă din oficiu excepția de necompetență materială a Tribunalului A. – Secția de C. Administrativ Fiscal și de Insolvență.
Reprezentantul pârâtului M. lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției.
Reprezentanta pârâtei INSPECȚIA M. lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției. Învederează însă că alte instanțe din țară în cauze similare, au soluționat la nivel de tribunal inclusiv cererea de anulare a Ordinului M..
Instanța în baza disp. art. 394 din codul de procedură civilă declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare asupra excepției de necompetență materială a Tribunalului A..
TRIBUNALUL
Asupra excepției de necompetență materială
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia la data de 05.05.2014 sub nr. _ , reclamanta A. S. F. în contradictoriu cu pârâții Ministerul M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, Inspecția M. și Inspectoratul Teritorial de Muncă A. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună:
1. anularea parțială a art. 1 alin. 1 din Ordinului Ministrului M., Familiei și Protecției Sociale nr. 605/2009, adică a efectelor juridice ale acestuia produse în persoana reclamantei;
2. obligarea Ministerului M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice la:
a. emiterea unui ordin prin care să se stabilească plata în favoarea reclamantei a unui spor pentru complexitatea muncii de 25% din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 15.04.2009 și până la data de 31.12.2009;
b. la plata unor despăgubiri egale cu contravaloarea sporului pentru complexitatea muncii de 25% din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 15.04.2009 și până la momentul în care Inspectoratul Teritorial de Muncă A. va emite o decizie de stabilire a cuantumului brut al salariului reclamantei prin includerea sporului stabilit prin ordinul solicitat mai sus în salariu, actualizate cu indicele de inflație, precum și a penalităților de întârziere calculate la nivelul dobânzii legale;
- Includerea în bugetul Inspecției M. a sumei reprezentând despăgubiri egale cu contravaloarea sporului pentru complexitatea muncii de 25% din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 15.04.2009 și până la momentul în care Inspectoratul Teritorial de Muncă A. va emite o decizie de stabilire a cuantumului brut al salariului reclamantei prin includerea sporului stabilit prin ordinul ce va fi emis de Ministerul M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice în urma solicitării pe care reclamanta i-a adresat-o în acest sens și în urma hotărârii care se va pronunța de către instanță, actualizate cu indicele de inflație, precum și penalități de întârziere calculate la nivelul dobânzii legale;
- Obligarea Inspectoratului Teritorial de Muncă A. la emiterea unei decizii de stabilire a cuantumului brut al salariului reclamantei prin includerea sporului stabilit prin ordinul pe care o va emite Ministrul M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice în urma hotărârii care se va pronunța în prezentul litigiu;
- cu cheltuieli de judecată.
Motivarea acțiunii.
În fapt, s-a arătat că reclamanta este angajata Inspectoratul Teritorial de Muncă A., că începând cu data de 01.01.2003 și până la 15.04.2009 a beneficiat de un spor pentru complexitatea muncii de 25 % din salariul de bază brut lunar, în temeiul art. 18 al. 3 Legea 672/2002, că prin dispozițiile art. XV OUG 35/2009 a fost modificat acest text de lege și urmare acestei modificări, la data de 29.04.2009 a fost emis Ordinul Ministerului Ministerul M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice 605/2009 care prevede că începând cu data de 15.04.2009 auditorii interni din cadrul aparatului propriu al ministerului și al unităților subordonate acestuia beneficiază de un spor pentru complexitatea muncii în procent de 1% aplicat la salariul de bază astfel că salariul său a fost modificat, că prin . Curții de Apel Cluj prevederile Ordinului 605/2009 au fost anulate și că deși a solicitat revocarea ordinului 605/2009 și plata în favoarea sa a unui spor de complexitate de 25% din salariul brut lunar începând cu data de 15.04.2009 și până la 31.12.2010 pârâții nu au dat curs acestei cereri, fiind nevoită să se adreseze instanței.
În drept, a invocat: prevederile art. 18 alin. 3, art. 23 Legea 554/2004, art. 16 Constituția României, O.G. nr. 37/2000, O.U.G. nr. 35/2009, Legea 330/2009.
În probațiune reclamanta a depus în copie certificată următoarele înscrisuri:
- anexa 1 - Ordinul Ministerului M., Familiei și Protecției Sociale nr. 605/2009; anexa 2 - Decizia nr. 28/30.04.2009 a Inspectorului Șef din cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă A.;
- anexa 3 - Decizia nr. 25/FA/01.03.2010 a Directorului Coordonator din cadrul Inspectoratului Teritorial de munca A.;
- anexa 4 - Sentința civilă nr. 650/2009 a Curții de Apel Cluj;
- anexa 5 - Decizia nr.3327/23.06.2010 a înaltei Curți de Casație și Justiție;
- anexa 6 - Cerere expediată la data de 06.02.2014 Ministerului M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice;
- anexa 7 - Cerere expediată la data de 06.02.2014 Inspecției M.;
- anexa 8 - Cerere depusă la data de 06.02.2014 către Inspectoratul Teritorial de Muncă A.;
- anexa 9 — Adresa nr.4133/RG/274/DJLMC emisă la data de 13.02.2014 de către Ministerul M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice;
- anexa 10 — Adresa nr.l 04/SLCA/2365 emisă la data de 06.03.2014 de către Inspecția M.;
- anexa 11 - Adresa nr.3271/10 emisă la data de 25.02.2014 de către Inspectoratul Teritorial de Muncă A.;
- anexa 12 - Sentința civilă nr. 5950/2011 pronunțată în dos. nr._ al Curții de Apel București;
- anexa 13 - Dispoziția nr. 493/2008 a Președintelui Consiliului Județean Cluj; anexa 14 - Decizia nr.l807/282/08.02.2010 a rectorului Universității „1 decembrie 1918” din A. I..
Pârâtul Ministerul M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice a formulat întâmpinare (fila 123) prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Pârâtul a invocat excepția lipsei competenței materiale a Curții de Apel A. I. secția a II a civilă de contencios și fiscal invocând prevederile Legii 2/2013 art. IV pct. 1 care modifică prevederile art. 109 Legea 188/1999 și care prevăd că toate cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal al tribunalului cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.
Pârâtul Inspecția M. București a formulat întâmpinare (fila 143) prin care a invocat excepția de necompetență materială a Curții de Apel A. I. invocând prevederile art. IV Legea 2/2013.
Pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă A. a formulat întâmpinare (fila 154) prin care solicitat respingerea acțiunii.
Prin Sentința nr. 204/26.09.2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia a fost admisă excepția de necompetență materială a acestei instanțe, dispunându-se declinare în favoarea Tribunalului A. – Secția de C. Administrativ Fiscal și de Insolvență.
Argumentația Curții de Apel A. I..
Obiectul acțiunii formulate de reclamantă îl constituie, în principal, stabilirea cuantumului brut al salariului reclamantei prin includerea sporului pentru complexitatea muncii de 25 % din salariul brut și plata unor despăgubiri egale cu drepturile salariale neacordate.
Reclamanta are calitatea de funcționar public iar obiectul cauzei îl constituie raportul de serviciu al acesteia cu autoritatea publică pârâtă.
Conform art. 109 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, „Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe”.
Dispozițiile legale citate stabilesc în favoarea tribunalelor o plenitudine de competență materială în soluționarea cauzelor având ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, fără a face distincție după cum autoritatea publică pârâtă este una de nivel central sau local.
Ca urmare a declinării de competență, dosarul a fost înregistrat la Tribunalul A. – Secția de C. Administrativ Fiscal și de Insolvență sub același nr. unic în data de 23.12.2014, fiind stabilit primul termen de judecată la data de 20.02.2015.
Prin Încheierea pronunțată la termenul din 20.02.2015 s-a dispus disjungerea petitelor 1-3 din acțiunea formulată de reclamantă, fiind format un nou dosar cu nr._ .
La același termen de judecată, instanța a invocat din oficiu excepția de necompetență materială a Tribunalului A. – Secția de C. Administrativ Fiscal și de Insolvență, reținând cauza în pronunțare asupra acestei excepții.
Examinând excepția de necompetență materială, instanța constată că este întemeiată pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse.
Contrar celor reținute de Curtea de Apel Alba Iulia prin sentința de declinare, obiectul principal al acțiunii formulate de reclamantă nu îl reprezintă stabilirea cuantumului brut al salariului reclamantei prin includerea sporului pentru complexitatea muncii de 25 % din salariul brut și plata unor despăgubiri egale cu drepturile salariale neacordate.
Acțiunea formulată de reclamantă cuprinde mai multe capete de cerere, dintre care unele principale iar altele accesorii, dar cu finalitate distinctă.
Astfel, sunt cereri principale primul petit și petitul nr. 4, iar petitele 2 și 3 sunt accesorii primului petit.
Petitul nr. 4 chiar dacă soluționarea acestuia depinde de soluția dată primului petit, nu poate fi considerat accesoriu, fiind o cerere principală ce vizează raportul de serviciu al reclamantei și care este de competența exclusivă a Tribunalului A. conform disp. art. 109 din Legea nr. 188/1999.
Prezentul dosar format ca urmare a disjungerii din dosar nr._ privește doar primele trei petite din acțiunea formulată de reclamantă.
Primul petit are ca obiect anularea parțială a art. 1 alin. 1 din Ordinul nr. 605/2009 emis de M..
Ordinul mai sus menționat este act administrativ cu caracter normativ emis de o autoritate publică centrală.
Caracterul acestuia de act administrativ normativ rezultă din întinderea efectelor pe care le produce, fiind adresat unui număr nedeterminat de persoane, respectiv tuturor auditorilor interni din cadrul aparatului propriu al ministerului și ale unităților subordonate acestuia.
Faptul că la data emiterii ordinului exista un anumit număr determinat de persoane în cadrul ministerului și al structurilor din subordinea acestuia, care îndeplineau funcția publică de auditor intern, nu este de natură să afecteze caracterul normativ al acestuia, întrucât efectele lui nu au fost limitate în timp, ceea ce înseamnă că urmează a fi aplicat începând cu data menționată în cuprinsul său și până la revocarea/anularea sa, tuturor persoanelor care vor intra în corpul funcționarilor publici și care vor îndeplini funcția de auditor intern în cadrul acelui minister.
Reclamanta nu a invocat excepția de nelegalitate a acelui ordin în condițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 ci a solicitat anularea acestuia pe calea acțiunii în anulare.
Dealtfel, fiind act administrativ cu caracter normativ, așa cum am arătat mai sus, raportat la disp. art. 4 alin. 4 din Legea nr. 554/2004, acesta nici nu putea face obiectul excepției de nelegalitate.
Potrivit disp. art. 10 alin. 1 teza a 2 a din Legea nr. 554/2004 modificată: litigiile privind actele administrative emise de autorități publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.
În ceea ce privește petitele nr. 2 și 3, acestea fiind accesorii și întrucât vizează îndeplinirea unor operațiuni administrative de către o autoritate publică centrală, potrivit disp. art. 123 din codul de procedură civilă urmează a fi judecate de instanța competentă pentru cererea principală.
Având în vedere considerentele expuse, în baza art. 129 alin. 2 pct. 2 coroborat cu art. 96 pct. 1 din N.C.P.C., art. 10 alin 1 teza a 2 a din Legea nr. 554/2004 va fi admisă excepția de necompetență materială a Tribunalului A. – Secția de C. Administrativ Fiscal și de Insolvență și în consecință se va declina competența la Curtea de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal.
Constatând existența conflictului negativ de competență, în baza disp. art. 134 coroborat cu art. 135 alin. 1 din codul de procedură civilă, se va suspenda din oficiu judecata cauzei, dosarul urmând a fi înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de C. Administrativ Fiscal în vederea soluționării conflictului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția de necompetență materială a Tribunalului A. – Secția de C. Administrativ Fiscal și de Insolvență.
Declină la Curtea de Apel Alba Iulia - Secția de C. Administrativ și Fiscal, competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta F. A. S., CNP_, domiciliată în Lancrăm, ., jud. A., în contradictoriu cu pârâții:
- MINISTERUL M., FAMILIEI, PROTECȚIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VÂRSTNICE, cu sediul în București, ., nr. 2-4, sector 1, CUI_.
- INSAPECȚIA M., cu sediul în București, .. 14, sector 2, CUI_.
Constată existența conflictului negativ de competență între Tribunalul A. și Curtea de Apel Alba Iulia.
În baza disp. art. 134 din N.C.P.C. suspendă din oficiu judecata și înaintează dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de C. Administrativ Fiscal în vederea soluționării conflictului de competență.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 20.02.2015.
Președinte, G. C. M. | ||
Grefier, R. B. |
Red. Tehnored. G.C.M.
Ex. 6/24.02.2015
| ← Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 17/2015.... | Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 40/2015.... → |
|---|
