Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 08-01-2015, Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 08-01-2015 în dosarul nr. 466/298/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
DECIZIA Nr. 6/A/2015
Ședința publică de la 08 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. F.
Judecător: M. B. B.
Grefier: M. R.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de petentul apelant B. T. I., împotriva sentinței civile nr. 545/2014, pronunțată de Judecătoria S., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., în cauza vând ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, atât la prima, cât și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că:
La data de 30.12.2014, petentul apelant a depus la dosarul cauzei motivele de apel și dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei.
Instanța, în baza art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă, procedează din oficiu la verificarea competenței în soluționarea pricinii și, în baza disp. art. 95 pct. 2 din Codul de procedură civilă, raportat la art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Față de prevederile art. 238 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța estimează durata necesară cercetării judecătorești ca fiind la termenul de astăzi.
Instanța, în baza art. 254 și art. 255 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind că acestea sunt utile, concludente și pertinente soluționării cauzei.
Constatând că nu au fost formulate alte cereri în cauză, în baza disp. art. 482, coroborat cu art. 244 din Codul de procedură civilă, declară încheiată cercetarea procesului.
Instanța, în baza art. 394 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile, reținând apelul în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S., sub dosar nr._, la data de 10.03.2014 și ulterior precizată la data de 24.03.2014,, petentul B. T. I. a solicitat, in contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., anularea procesului verbal nr._ din 22.01.2014, din următoarele motive:
1.- conform O.G.2/2001 art.17, este obligatoriu trecerea faptei pentru care este dată sancțiunea. Contrar acestei prevederi in procesul verbal este menționat ca faptă, neverificarea la plecare a sistemului de iluminare fără a se menționa (identifica) vreo defecțiune.
2.- procesul verbal are adăugiri, modificări si ștersături fata procesul care i-a fost prezentat;
3. - martorul trecut n-a existat faptic fiind trecut ulterior, petentul neavând cunoștința de existenta lui.
Petentul a susținut că a refuzat semnarea procesului verbal deoarece a constatat netemeinicia lui, iar la primirea prin corespondenta a constatat ca a suferit adăugiri, modificări, ștersături si adăugarea unui martor neexistent.
Plângerea nu a fost motivată in drept.
Intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., legal citat, a depus întâmpinare (f. 15 a dosarului instanței de fond), prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal de contravenție încheiat la data de 22.02.2014. . nr._ petentul a fost sancționat următoarele sancțiuni:
- cu avertisment pentru încălcarea prevederilor art. 147, pct. 1 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. ¡95/2002 privind circulația pe drumurile publice, care prevede: "Conducătorul de autovehicul sau de tramvai este obligat: 1. să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare si, după caz, atestatul profesional, precum si celelalte documente prevăzute de legislația în vigoare;", faptă sancționată de art. 101, alin 1, pct. 18 din O.U.G. 195/2002.
- cu amenda în cuantum de 170 lei pentru încălcarea prevederilor art. 147, pct. 3 din același act normativ „Conducătorul de autovehicul sau de tramvai este obligat: 3. sa verifice funcționarea sistemului de lumini si de semnalizare, a instalației de climatizare, sa mențină permanent curate parbrizul, luneta și geamurile laterale ale autovehiculului, precum și plăcutele cu numărul de înmatriculare sau înregistrare ale autovehiculului și remorcii;" sancționat de art. 99 alin. 1, pct. 16 din O.U.G. 195/2002.
- cu amenda în cuantum de 340 lei pentru încălcarea prevederilor art. 8 din OUG 195/2002 republicată care prevede anumite obligații pentru conducătorii auto, respectiv: "Pentru a fi conduse pe drumurile publice, autovehiculele și tramvaiele trebuie să fie dotate cu truse medicale de prim ajutor, triunghiuri reflectorizante și stingătoare de incendiu, omologate. " sancționat de art. 100, alin. 1, pct. 13 din O.U.G. 195/2002.
Intimatul a arătat că situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție este rezultatul unor constatări personale a unui polițist aliat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta fiind investit de către stat cu puterea de a constata și sancționa faptele antisociale, având ca scop respectarea legilor și apărarea statului de drept. Astfel, constatările personale ale unui agent constatator dau conținut și susținere prezumției de legalitate și temeinicie procesului verbal. In acest context, veridicitatea constatărilor personale ale agentului constatator nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor minime indicii că situația de fapt reținută în procesul verbal nu ar corespunde realității. Aceste indicii trebuie furnizate și dovedite de către petentul care a susținut netemeinicia procesului verbal, neputându-se reduce la o simplă afirmație a acestora. în caz contrar, ar fi lipsită de conținut atât instituția răspunderii contravenționale cât și puterea organelor abilitate de lege de a acționa în sensul respectării acesteia.
A mai arătat intimatul că, dacă în cazul contravențiilor constatate ex propriis sensibus s-ar da eficiență prezumției de nevinovăție, aceasta ar bloca posibilitatea constatării oricărei contravenții doar prin propriile simțuri ale agentului și ar afecta autoritatea cu care aceste persoane sunt învestite.
In consecință, a susținut că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte probe contrare concludente și pertinente. Petentul a refuzat să semneze procesul-verbal de contravenție, recunoscând faptul că a uitat documentele acasă.
A precizat că, din analiza procesului verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16, alin. (1) cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din Ordonanța nr. 2/2001, modificată, privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
A apreciat intimatul că sancțiunea aplicată reprezintă o justă individualizare a răspunderii contravenționale, în raport cu criteriile stabilite de art.21, alin.3 din O.G. nr.2/2001. Astfel, sancțiunea a fost în mod corect stabilită de către agentul constatator și trebuie menținută în ansamblul ei, acestea fiind limitele prevăzute de lege.
Față de aceste considerente, a solicitat respingerea plângerii formulată de către petent și menținerea procesului-verbal de contravenție așa cum a fost întocmit.
In drept, s-au invocat prevederile O.G.2/2001 și ale OUG 195/2002 republicată.
Prin sentința civilă nr. 545/2014, Judecătoria S. a respins acțiunea formulată de petentul B. T. I., în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție A., în temeiul art.34 din O.G.2/2001.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin procesul verbal de contravenție încheiat la data de 22.02.2014. . nr._ petentul a fost sancționat următoarele sancțiuni:
- cu avertisment pentru încălcarea prevederilor art. 147, pct. 1 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, care prevede: "Conducătorul de autovehicul sau de tramvai este obligat: 1. să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare si, după caz, atestatul profesional, precum si celelalte documente prevăzute de legislația în vigoare;", faptă sancționată de art. 101, alin 1, pct. 18 din O.U.G. 195/2002.
- cu amenda în cuantum de 170 lei pentru încălcarea prevederilor art. 147, pct. 3 din același act normativ „Conducătorul de autovehicul sau de tramvai este obligat: 3. sa verifice funcționarea sistemului de lumini si de semnalizare, a instalației de climatizare, sa mențină permanet curate parbrizul, luneta și geamurile laterale ale autovehiculului, precum și plăcutele cu numărul de înmatriculare sau înregistrare ale autovehiculului și remorcii;" sancționat de art. 99 alin. 1, pct. 16 din O.U.G. 195/2002.
- cu amenda în cuantum de 340 lei pentru încălcarea prevederilor art. 8 din OUG 195/2002 republicată care prevede anumite obligații pentru conducătorii auto, respectiv: "Pentru a fi conduse pe drumurile publice, autovehiculele și tramvaiele trebuie să fie dotate cu truse medicale de prim ajutor, triunghiuri reflectorizante și stingătoare de incendiu, omologate. " sancționat de art. 100, alin. 1, pct. 13 din O.U.G. 195/2002.
Motivele de nulitate a procesului-verbal de contravenție sunt prevăzute în O.G 2/2001, art.17, potrivit căruia „Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata și din oficiu.”, celelalte mențiuni pe care trebuie să le cuprindă procesul –verbal sunt prevăzute de lege sub sancțiunea nulității relative, sens în care s-a pronunțat ÎCCJ prin Dec. 22/2007.
Orice alte lipsuri din procesul-verbal sunt sancționate cu nulitatea relativă, ceea ce presupune ca persoana care invocă nulitatea să dovedească faptul că i s-a produs o vătămare, iar instanța să constate în raport de materialul probator administrat, că vătămarea nu poate fi acoperită decât prin anularea procesului-verbal. In speță nu s-a invocat și evident nici nu s-a dovedit vreo vătămare care să nu fi putut fi acoperită în procedura în fața instanței de judecată prin administrarea de probe prin care să se combată constatările din procesul-verbal și din celelalte acte depuse la dosarul cauzei de către intimată.
Împotriva acestei hotărâri, a formulat apel petentul B. T. I., la data de 26.09.2014, motivele de apel fiind depuse la dosarul cauzei la data de 30.12.2014. Prin această cerere, petentul a solicitat ca, pe baza probelor administrate în cauză, admiterea apelului formulat și, în consecință, anularea procesului verbal de constatare și sancționare nr._/22.02.2014.
În motivare, petentul apelant susține că, procesul verbal atacat nu îndeplinește condițiile prev. de art. l7 din O.G.2/2001, respectiv fapta în sine, având în vedere că, în cadrul procesului verbal, se menționează că „a condus autovehiculul fără a verifica funcționarea instalația de iluminare si semnalizare”
În susținerea apelului, petentul apelant indică următoarele temeiuri de drept: Art. 10 din O.U.G nr. 195/2002:
„(2) Constatarea defecțiunilor tehnice ale vehiculelor se face de către politia rutiera, iar verificarea stării tehnice a vehiculelor aflate in trafic pe drumurile publice se face de către politia rutiera, împreună cu instituțiile abilitate de lege.”
Art. 95 din O.U.G nr. 195/2002:
„(1)Incalcarea dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgenta, altele decât cele care întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni, constituie contravenție si se sancționează cu avertisment ori cu amenda ca sancțiune principala si, după caz, cu una dintre sancțiunile contravenționale complementare prevazute la art.96 alin.(2).
(2)Avertismentul consta in atenționarea verbala sau scrisa a contravenientului, însoțita de recomandarea de a respecta dispozițiile legale.
(3)Avertismentul se aplica in cazul in care prin incalcarea normei rutiere nu se pune in pericol siguranța circulației.”
Petentul apelant susține că ar fi trebuit clar identificata si menționata defecțiunea autovehiculului său, pentru a putea fi sancționată, având în vedere că nu orice defecțiune pune in pericol siguranța circulației, condițiile pe care trebuie sa le îndeplinească autovehiculele, precum si starea tehnica, fiind reglementate de RNTR1.
Art.179 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002:
A.. (4) „În cazul depistării în trafic a unui vehicul care prezintă defecțiuni tehnice la mecanismul de direcție, la sistemul de frânare, care emite noxe poluante ori zgomote peste limitele legal admise sau care circulă având lumina farurilor nereglată corespunzător, reprezentanții autorităților abilitate menționează despre acestea într-o notă tehnică de constatare ce se anexează procesului-verbal de constatare a contravenției încheiat de către polițistul rutier.”
Susține că, având în vedere cele prevăzute de art. 179, era necesară o notă de constatare eliberată de autoritatea competentă în stabilirea defecțiunilor tehnice, pentru ca agentul să poată menționa defecțiunea în cadrul procesului verbal.
„(2) În cazul în care contravenientul refuză sau nu poate să semneze procesul-verbal, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de un martor asistent.”
Arată că, în acest caz, procesul-verbal va cuprinde numele, prenumele, codul numeric personal și semnătura martorului. Susține că a declarat ca nu a existat niciun martor pana a fost plecat, timp de aproximativ 45min. Confirmarea martorului asistent nu a putut fi probată de către agent, deși era strict necesara pentru valabilitatea procesului verbal de contravenție.
Petentul apelant susține că a survenit modificarea procesului verbal după înmânarea sa si a actelor prezentate, având în vedere că lipsa dotărilor a fost trecuta ulterior, neavând aceeași cauza.
Susține că un act oficial modificat dupa emitere isi atrage nulitatea iar corectările făcute la rubrica de sancționare si de cumul al sancțiunilor precum si la alte mențiuni sunt evidente.
Petentul apelant, în cadrul cererii de apel, realizează o descrierea a evenimentelor: „Am fost oprit in trafic de un echipaj de trei agenți, mi s-a cerut alcooltestul si mi s-a spus ca nu-mi funcționează lumina stânga - spate si o defecțiune pe care a avut-o si colegul meu de tura care a plecat cu 10 minutea înaintea mea de la serviciu si a fost oprit de același echipaj, care i-a spus sa-si remedieze defecțiune fara nici o sancțiune. M-am dat jos din vehicul, testul a fost zero, dupa care i-am arătat ca-mi funcționează lumina de poziție pe spate stânga (agentul a spus ca inainte nu funcționa ceea ce nu era posibil) cealaltă defecțiune nu am mai verificat-o. Agentul a întocmit procesul verbal de contravenție cu mențiune la instalația de iluminare, semnalizare si lipsa parțiala a documentelor si amenda de 170 ron pentru instalația de iluminare. Am primit actele prezentate (itp, plo, asig, legitimația de serviciu) si s-a notat de către agent refuzul semnării. M-am dat jos,am închis vehiculul,l agentul a spus ca oprește un martor, eu am dat intre timp un telefon, cred ca a trecut 15min. După care agentul vine la mine pe trotuar sa ma întrebe de dotari, eu i-am răspuns ca aștept martorul deoarece cele constatate nu erau reale si procesul verbal a fost încheiat. Agentul îmi spune sa mai aștept puțin, vad ca se urca in mașina, timp in care dau un telefon sa anunț ca întârzii, dupa aproximativ l5min agentul spunându-mi că acum amenda e de 510 ron, fara sa-mi arate vreun proces verbal vechi sau nou; mai stau 5 minute, vazand ca nu are intenția sa oprească vreun martor, și plec.”
Pentru aceste motive, solicită admiterea apelului și anularea procesului verbal de contravenție.
Deși a fost legal citat, intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A. nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței.
Analizând apelul formulat în cauză, instanța de control judiciar reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție încheiat la data de 22.02.2014. . nr._ petentului i s-au aplicat următoarele sancțiuni:
- avertisment pentru încălcarea prevederilor art. 147, pct. 1 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, care prevede: "Conducătorul de autovehicul sau de tramvai este obligat: 1. să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare si, după caz, atestatul profesional, precum si celelalte documente prevăzute de legislația în vigoare;", faptă sancționată de art. 101, alin 1, pct. 18 din O.U.G. 195/2002.
- amenda în cuantum de 170 lei pentru încălcarea prevederilor art. 147, pct. 3 din același act normativ „Conducătorul de autovehicul sau de tramvai este obligat: 3. sa verifice funcționarea sistemului de lumini si de semnalizare, a instalației de climatizare, sa mențină permanent curate parbrizul, luneta și geamurile laterale ale autovehiculului, precum și plăcutele cu numărul de înmatriculare sau înregistrare ale autovehiculului și remorcii;" sancționat de art. 99 alin. 1, pct. 16 din O.U.G. 195/2002.
- amenda în cuantum de 340 lei pentru încălcarea prevederilor art. 8 din OUG 195/2002 republicată care prevede anumite obligații pentru conducătorii auto, respectiv: "Pentru a fi conduse pe drumurile publice, autovehiculele și tramvaiele trebuie să fie dotate cu truse medicale de prim ajutor, triunghiuri reflectorizante și stingătoare de incendiu, omologate. " sancționat de art. 100, alin. 1, pct. 13 din O.U.G. 195/2002.
În mod corect instanța de fond a reținut că motivele de nulitate a procesului-verbal de contravenție sunt prevăzute în O.G 2/2001, art.17, potrivit căruia „Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata și din oficiu.”, celelalte mențiuni pe care trebuie să le cuprindă procesul –verbal sunt prevăzute de lege sub sancțiunea nulității relative, sens în care s-a pronunțat ÎCCJ prin Dec. 22/2007.
Orice alte lipsuri din procesul-verbal sunt sancționate cu nulitatea relativă, ceea ce presupune ca persoana care invocă nulitatea să dovedească faptul că i s-a produs o vătămare, iar instanța să constate în raport de materialul probator administrat, că vătămarea nu poate fi acoperită decât prin anularea procesului-verbal.
In speță nu s-a invocat și evident nici nu s-a dovedit vreo vătămare care să nu fi putut fi acoperită în procedura în fața instanței de judecată prin administrarea de probe prin care să se combată constatările din procesul-verbal și din celelalte acte depuse la dosarul cauzei de către intimată.
În ceea ce privește susținerea petentului în sensul că procesul verbal a fost întocmit în mai multe etape, fiind ulterior modificat, instanța de apel nu poate constata acest lucru din probele analizate.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție instanța reține că, deși OG nr. 2/2001 nu prevede dispoziții exprese care să reglementeze forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului de lege a art. 34, rezultă că procesul verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor și a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, cu condiția ca echitabilitatea procedurilor în ansamblu să nu fie afectată (cauza Bosoni c. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, existența unei prezumții relative simple nu contravine per se prevederilor art. 6 din Convenția Europeană, în măsura în care, în administrarea probatoriului, statul respectă anumite limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragr. 28, cauza Vastherga Tari Aktieholag c. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragr. 113).
Astfel, instanței îi revine sarcina de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu lăsa nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Din analiza probatoriului administrat în cauză, instanța consideră că procesul verbal de contravenție întocmit de către agentul constatator constituie o prezumție simplă împotriva petentului sub aspectul săvârșirii faptei contravenționale.
Petentul nu a reușit să facă dovada contrară celor reținute în sarcina sa și rezultă că faptele s-au petrecut așa cum s-a reținut în procesul verbal atacat.
In baza art.34 alin.1 din O.G.2/2001, instanța poate să hotărască asupra sancțiunii contravenționale aplicate.
Această prerogativă legală conferă instanței posibilitatea de a proceda la o reindividualizare a sancțiunii contravenționale.
Pentru stabilirea sancțiunii contravenționale trebuie să se țină cont de criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 alin.3 din OG nr. 2/2001 potrivit căruia sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
După cum prevede art. 7 din O.G.2/2001, avertismentului se aplică atunci când fapta este de o gravitate redusă și chiar dacă actul normativ care stabilește contravenția nu menționează expres această sancțiune.
In cauza de față, instanța, în ceea ce privește sancționarea contravențională a petentului cu privire la amenda în cuantum de 170 lei pentru încălcarea prevederilor art. 147, pct. 3 din același act normativ „Conducătorul de autovehicul sau de tramvai este obligat: 3. sa verifice funcționarea sistemului de lumini si de semnalizare, a instalației de climatizare, sa mențină permanent curate parbrizul, luneta și geamurile laterale ale autovehiculului, precum și plăcutele cu numărul de înmatriculare sau înregistrare ale autovehiculului și remorcii;" aplicată potrivit art. 99 alin. 1, pct. 16 din O.U.G. 195/2002, având în vedere gravitatea redusă a faptei, apreciază necesară reindividualizarea sancțiunii contravenționale.
În acest sens, instanța urmează să înlocuiască sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 170 lei cu sancțiunea avertismentului.
În ceea ce privește amenda în cuantum de 340 lei pentru încălcarea prevederilor art. 8 din OUG 195/2002 republicată care prevede anumite obligații pentru conducătorii auto, respectiv: "Pentru a fi conduse pe drumurile publice, autovehiculele și tramvaiele trebuie să fie dotate cu truse medicale de prim ajutor, triunghiuri reflectorizante și stingătoare de incendiu, omologate. " sancționat de art. 100, alin. 1, pct. 13 din O.U.G. 195/2002, instanța, raportat la criteriile de individualizare anterior menționate apreciază că nu se impune reindividualizarea sancțiunii aplicate.
Față de cele de mai sus, instanța va admite apelul declarat de petentul apelant B. T. I. împotriva sentinței civile nr. 545/2014 pronunțată în dosar nr._ de către Judecătoria S..
Va schimba în parte sentința civilă nr. 545/2014 pronunțată de Judecătoria S. în dosar_ .
Va admite în parte plângerea formulată de petentul B. T. I. cu domiciliul în S., .. 71/7, J. A. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 22.02.2014, în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție A. .
Va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum 170 lei cu avertismentul.
Va menține celelalte dispoziții din procesul verbal atacat, inclusiv amenda în cuantum de 340 de lei.
Instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de petentul apelant B. T. I. împotriva sentinței civile nr. 545/2014 pronunțată în dosar nr._ de către Judecătoria S..
Schimbă în parte sentința civilă nr. 545/2014 pronunțată de Judecătoria S. în dosar_ .
Admite în parte plângerea formulată de petentul B. T. I. cu domiciliul în S., .. 71/7, J. A. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 22.02.2014, în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție A. .
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum 170 lei cu avertismentul.
Menține celelalte dispoziții din procesul verbal atacat.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Executorie.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.01.2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
C. FONOAGEBOGDAN M. B.
GREFIER
M. R.
Red. BB
Tehnored. BB
4 ex. /27.02.2015
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... → |
|---|
