Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 15-01-2015, Tribunalul ALBA

Tribunalul ALBA - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2015

Hotărâre pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 15-01-2015 în dosarul nr. 8070/176/2013

ROMÂNIA

TRIBUNALUL A.

SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ

Dosar nr._

DECIZIE Nr. 14/A/2015

Ședința publică de la 15 Ianuarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. L.

Judecător C. M. C.

Grefier D. M.

Pe rol judecarea apelului declarat de apelant INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A. împotriva sentinței civile nr. 1703/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. și intimat B. M. - F., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție - CP NR._.

La apelul nominal făcut în cauză la prima și la a doua strigare se prezintă în instanță dl. avocat P. M. C. pentru intimat ,lipsind apelantul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele:

La data de 13.01.2015 apelantul a depus la dosar motivele de apel.

Instanța în baza art. 131 Noul Cod procedură civilă, raportat la art. 95 din NCPC și art. 8 din Legea nr. 554/2004, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta pricină.

Instanța pune în vedere avocatului intimatului să estimeze durata necesară cercetării procesului.

Avocatul intimatului estimează durata ca fiind astăzi.

Instanța, în baza disp. art. 238 NCPC, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului ca fiind astăzi.

Avocatul intimatului nu solicită termen pentru studierea motivelor de apel. Depune la dosar factura nrr.116/2014 în sumă de 500 lei reprezentând onorariu avocațial.

Instanța în baza disp. art. 244 din NCPC civilă declară încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.

Avocatul intimatului solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței apelate pentru motivele invocate în întâmpinare pe care le susține. În esență arată că, declarațiile martorilor au fost sugerate de agentul constatator pentru a forța probatoriu iar afirmația care se folosește celor ce transportă persoane la ocazie respectiv „ rechin” nu s-a confirmat cu vreun mijloc de probă . Cu cheltuieli de judecată.

INSTANȚA

Asupra apelului de față ;

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 13.11.2013, sub dosar nr._, petentul B. M.-F. a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 18.10.2013 de agentul constatator al intimatului Inspectoratului de Poliție al Județului A., solicitând:

- în principal: anularea în totalitate a procesului verbal pentru nerespectarea prevederilor legale privind întocmirea acestuia, cu consecința exonerării de la plata amenzii în cuantum de 25.000 RON, restituirea certificatului de înmatriculare și a plăcuțelor cu numărul de înmatriculare;

- în subsidiar: anularea procesului verbal pentru lipsa vinovăției celor constatate în procesul verbal cu consecința exonerării de la plata amenzii în cuantum de 25.000 RON, restituirea certificatului de înmatriculare și a plăcuțelor cu numărul de înmatriculare;

- fără cheltuieli de judecată.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 18.10.2013, orele 11 AM, se deplasa pe direcția A. I. – Ighiu, fiind oprit și legitimat de un echipaj de Poliție Rutieră care, în urma legitimării, a susținut că ar fi transportat persoane străine în mașină, având nevoie de autorizație în acest sens. Astfel, i-a fost întocmit procesul verbal contestat, fapta fiind încadrată la art. 7 și art. 8 din Legea nr. 38/2003 și sancționată conform art. 55 alin. 5 litera a din Legea nr. 38/2003.

Petentul a apreciat că agentul constatator a fost în eroare în privința existenței alineatului 5 la art. 55 din Legea nr. 38/2003.

Referitor la pretinsa vinovăție, petentul a apreciat că intimatul nu deține dovezi pertinente și concrete, susținând că astfel de fapte trebuie dovedite cu aspecte privind plata unui tarif separat de costul carburantului, cu o anumită frecvență a deplasărilor pe o anumită rută care să nu se confunde cu cotidianul. Au fost redate prevederile art. 1, 7 și 8 din Legea nr. 38/2003.

În probațiune s-a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială.

S-a anexat plângerii: copia certificată a actului de identitate a petentului (f. 7), împuternicire avocațială (f. 9), copia procesului verbal contestat și dovada primirii acestuia prin poștă (f. 10-11).

Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (f. 8).

La data de 12.12.2013 intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal astfel cum a fost întocmit (f. 16). S-a arătat că situația de fapt reținută în procesul verbal a fost rezultatul unor constatări personale ale organului de poliție aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta fiind învestit de către stat cu puterea de a constatat și sancționa faptele antisociale, având ca scop respectarea legilor și apărarea statului de drept.

În ceea ce privește sancțiunea aplicată, intimatul a apreciat că s-a făcut o justă individualizare a răspunderii contravenționale‚ în raport cu criteriile stabilite de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001. De asemenea, intimatul a apreciat că procesul verbal atacat îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 modificată.

În probațiune s-a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială.

În drept, s-au invocat prevederile O.G. nr. 2/2001.

S-a anexat întâmpinării: rapoartele agenților constatatori (f. 17-21), copia declarațiilor date la poliție la data și ora constatării faptei reținută în procesul verbal contestat (f. 22-26), cazier auto petent (f. 27-29), copia procesului verbal contestat (f. 30).

Întâmpinarea și copia înscrisurilor aferente au fost comunicate petentului, acesta neformulând răspuns la întâmpinare.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisurile antemenționate depuse de părți și proba testimonială cu martorii T. F. V. (f. 44), T. E. (f. 50) și B. M. (f. 69).

Prin sentința civilă nr. 1703/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. s-a admis plângerea contravențională formulată de petentul B. M. F., CNP_, domiciliat în ., nr. 389, jud. A. și domiciliu procesual ales la Cabinet de Avocat P. M.-C., în A. I., P-ța I. M., nr. 16, Birouri Dacia S.A., cod_, jud. A. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., CUI_, cu sediul în A. I., ., nr. 1, jud. A., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 18.10.2013.

S-a anulat procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 18.10.2013.

A fost exonerat petentul de la plata amenzii în cuantum de 25.000 lei.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 18.10.2013 de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A., petentul B. M.-F. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 25.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute art. 7 și 8 din Legea nr. 38/2003 și sancționată de art. 55 pct. 5 litera a din același act normativ (f. 11).

Potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța învestită cu soluționarea unei plângeri contravenționale trebuie să verifice dacă aceasta a fost formulată în termenul prescris de lege, iar apoi, prin prisma probatoriului administrat, a procedat la analizarea legalității și temeiniciei procesului verbal, putând să hotărască și cu privire la individualizarea sancțiunii.

În urma verificărilor cerute de dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța a constatat că plângerea contravențională a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 13.11.2013, în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1, calculat de la data comunicării procesului verbal de contravenție, respectiv 31.10.2013 (f. 10) întrucât petentul a refuzat să semneze procesul verbal și acesta i-a fost comunicat în condițiile prevăzute de art. 26 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.

Asupra legalității procesului verbal de contravenție contestat:

Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 17 și art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Astfel, instanța a reținut că procesul verbal . nr._ încheiat la data de 18.10.2013 (f. 11), cuprinde toate mențiunile stipulate în mod expres sub sancțiunea nulității prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, respectiv conține numele și prenumele agentului constatator și ale contravenientului, descrierea faptei reținute în sarcina acestuia din urmă, data faptei și semnătura agentului constatator.

Motivul de nelegalitate invocat de petent în sensul că fapta contravențională a fost încadrată greșit, agentul fiind în eroare cu privire la existența alineatului 5 al art. 55 din Legea nr. 38/2003, este neîntemeiat, întrucât încadrarea juridică a faptei este consemnată în mod corect în cuprinsul procesului verbal de contravenție ca fiind art. 7 și 8 din Legea nr. 38/2003, menționându-se și „art. 55/5/a” din aceeași lege, drept articol care prevede sancțiunea aplicabilă contravenției reținute. Instanța a reținut că, deși art. 55 din Legea nr. 38/2003 nu este structurat în alineate, textul de lege menționat cuprindea, în forma consolidată în vigoare la data încheierii procesului verbal de contravenție, punctul 5 litera a, normă care prevede chiar sancțiunea aplicabilă pentru nerespectare dispozițiilor art. 7 și 8 din Legea nr. 38/2003. Față de aceste aspecte, instanța a apreciat că încadrarea faptei a fost făcută în mod corect de către agentul constatator.

Prin urmare, întrucât nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută sau relativă a procesului-verbal contestat, instanța a constatat că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate instituită de lege în favoarea sa.

2. Asupra temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat:

Ca situație de fapt, în procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut în sarcina petentului faptul că în data de 18.10.2013, în jurul orelor 11:35, a efectuat transport public de persoane pe ruta A. I. – Ighiu și retur cu autoturismul marca Renault cu nr. de înmatriculare_, fără a deține autorizație de transport.

Încadrarea juridică a situației de fapt este prevăzută de art. 7 și 8 din Legea nr. 38/2003, texte care prevăd că transportul în regim de taxi sau transportul în regim de închiriere se poate executa numai de transportatori autorizați, iar autorizația de transport se eliberează de către autoritatea de autorizare pe durată nedeterminată și este valabilă cu condiția vizării acesteia la fiecare 5 ani de către aceasta, odată cu verificarea îndeplinirii condițiilor care stau la baza emiterii unei astfel de autorizații.

Petentul a refuzat semnarea procesul verbal de contravenție.

În ceea ce privește forța probantă a procesului verbal, instanța a reținut că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Instanța trebuie să analizeze în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o „acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate. Calificarea penală a faptei are drept consecințe incidența în cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și obligația autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia.

Față de cele ce preced, instanța a apreciat că sancțiunea amenzii în cuantum de 25.000 lei aplicată petentului pentru o contravenție privind transportul public de persoane, este suficient de gravă pentru a concluziona în sensul că fapta reținută în sarcina acestuia întrunește condițiile unei „acuzații în materie penală”, în optica jurisprudenței CEDO. Pe cale de consecință, în cauza de față, prezumția de nevinovăție va prevala asupra celei de legalitate și temeinicie a procesului verbal, organul constatator având obligația de a proba în fața instanței toate elementele contravenției.

Luând în considerare că agentul constatator nu a reținut contravenția în sarcina petentului exclusiv pe baza unor împrejurări constatate în mod nemijlocit (propriis sensibus), instanța a avut în vedere la stabilirea elementelor obiective și subiective ale contravenției atât procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 18.10.2013, cât și celelalte probe directe administrate în mod nemijlocit.

Petentul a contestat fapta reținută în procesul verbal, menționând că nu se ocupă cu transport de persoane în schimbul unei sume de bani, afirmație care este susținută de relatările martorilor audiați în fața instanței de judecată. Fiind ascultat de instanță în temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, petentul a mai arătat că vine aproape zilnic la A. I. întrucât este apicultor, are treburi prin oraș și îi ajută și pe părinții săi care sunt bolnavi, iar uneori ia persoane la ocazie, însă nu le cere bani.

Analizând declarațiile martorilor date în fața instanței de judecată (f. 44, 50, 69), instanța a constatat că acestea se coroborează întocmai între ele, fiind concordante în parte și cu declarațiile date de către aceștia la poliție. Astfel, toți au afirmat că petentul nu le-a pretins o sumă de bani fixă drept contravaloare pentru transportul efectuat până în A. I..

Or, potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 38/2003, transportul în regim de taxi este serviciul de transport public de persoane, bunuri sau mărfuri asigurat contra cost, pe bază de bon client și realizat în condițiile prezentei legi. Serviciul public de transport presupune o frecvență a deplasărilor pe o anumită rută în scopul transportării persoanelor și a perceperii unui tarif.

În cauză, cu toate că petentul se deplasează în mod regulat pe ruta A. I. – Ighiu, nu s-a dovedit faptul că scopul deplasărilor este acela de transporta persoane în schimbul unui tarif. Ba din contră, din declarațiile martorilor reiese că acesta nu le-a pretins o sumă de bani pentru cursa efectuată. Astfel, martora T. E. a declarat atât la poliție (f. 24), cât și în fața instanței (f. 50) că petentul nu le-a cerut bani pentru a-i transporta până în A. I..

Instanța a reținut și declarația martorei T. F. care a arătat că ea este cea care i-a făcut petentului semn să oprească și să o ia la ocazie pe ea și pe mama ei, însă nu i-a plătit acestuia pentru transport și nici nu s-a înțeles cu el în legătură cu acest aspect (f. 44). În plus, martora a precizat și faptul că a circulat de mai multe ori cu petentul, iar acesta nu i-a pretins niciodată vreo sumă de bani în schimb.

De asemenea, instanța a dat eficiență și declarației martorului B. M. (fila 69) care, în concordanță cu probele administrate în cauză, a arătat că a fost luat la ocazie de către petent întrucât i-a făcut semn cu mâna să oprească, dar petentul nu i-a solicitat bani pentru cursa efectuată. A mai precizat că el se deplasează la Ighiu destul de des, când este piață, uneori cu autobuzul și alteori cu ocazie, dar nu îl cunoaște pe petent și nu s-a mai deplasat niciodată cu acesta.

Faptul că martorii ,,erau conștienți/știau „ (așa cum s-a consemnat în declarațiile de la poliție) că trebuie să achite o sumă de 4-5 lei, nu echivalează în niciun caz cu perceperea unui tarif fix din partea șoferului.

Așadar, având în vedere că situația de fapt consemnată în cuprinsul procesului verbal este contrazisă de declarațiile martorilor audiați, instanța a apreciat că este aplicabil principiul in dubio pro reo, creându-se o îndoială serioasă cu privire la veridicitatea celor reținute în actul constatator. În plus, cu toate că agentul constatator a menționat în raportul întocmit (f. 17) că petentul „era cunoscut că transportă persoane în regim taxi fără a respecta prevederile legale”, acest aspect nu a fost dovedit prin niciun mijloc de probă administrat în cauză. În plus, astfel cum reiese din cazierul auto, petentul nu a avut abateri în ceea ce privește încălcarea legislației incidente în materia transporturilor rutiere (f. 27).

În consecință, față de poziția procesuală a petentului, care a contestat săvârșirea faptei și având în vedere prezumția de nevinovăție prevăzută de art. 6 paragraful 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța a apreciat că este lipsită de suport factual și probator concluzia agentului în sensul că petentul a încălcat normele din Legea nr. 38/2003.

Existând un dubiu cu privire la unul din elementele constitutive ale contravenției și implicit, cu privire la existența vinovăției, acesta va profita contestatorului în temeiul principiului de drept in dubio pro reo. Înfăptuirea justiției cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunță, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă. Or, în cauză, însăși constatarea faptei și încheierea procesului verbal de contravenție s-a bazat pe probe îndoielnice, după cum s-a reținut deja.

De altfel, din interpretarea dispozițiilor art. 1 și 5 din O.G. nr. 2/2001, rezultă că temeiul angajării răspunderii contravenționale este săvârșirea unei fapte ce constituie contravenție, iar față de principiul legalității, existența contravenției trebuie dovedită în mod temeinic, printr-un proces verbal care să cuprindă împrejurări ce corespund pe deplin realității obiective.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, instanța a apreciat că, fiind înlăturată prezumția de temeinicie a procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 18.10.2013, se impune anularea acestuia.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Inspectoratul de Poliție al Județului A., solicitând admiterea apelului formulat, schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal de contravenție contestat ca fiind legal și temeinic întocmit din următoarele motive:

La Judecătoria A. I. a fost înregistrată sub numărul de dosar civil nr._, plângerea contravențională formulată de către petentul B. M. F., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/18.10.2013, încheiat de către agentul constatator H. R., din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului A. - Poliția Municipiului A. I..

Judecătoria A. I. a admis plângerea contravențională și a anulat procesul-verbal de contravenție, pe motiv că, existând un dubiu cu privire la unul din elementele constitutive ale contravenției și, implicit, cu privire la existența vinovăției, acesta va profita contestatorului în temeiul principiului de drept in dubio pro reo.

Sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică.

În drept apelul se întemeiază pe dispozițiile art.476-479 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, situație care face posibilă schimbarea în tot a hotărârii apelate.

Sub aspectul legalității, procesul-verbal de contravenție contestat este încheiat cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și 17 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Prin procesul-verbal de contravenție menționat mai sus, petentul a fost sancționat contravențional pentru încălcarea prevederilor art. 7 și 8 din Legea 38/2003, sancționat de art. 55, pct.5 lit. a din același act normative.

În apt, în data de 18.10.2013, în jurul orelor 11.35, în timp ce efectua activități de supraveghere, îndrumare și control al traficului rutier, împreună cu ag. C. M. și ag. D. A. din cadrul Poliției Municipiului A. I. - Biroul Rutier, pe DN74, la ieșirea din cartierul Micești, municipiul A. I., agentul constatator a observant autoturismul marca Renault, cu nr. de înmatriculare_, care circula din direcția Șard - A. I., iar deoarece conducătorul autoturismului era cunoscut că transport persoane în regim taxi tară a respecta prevederile legale, a procedat la efectuarea semnalului regulamentar de oprire.

La volanul autoturismului se afla numitul B. M. F., iar pasageri în autoturism au fost identificate următoarele persoane: Ț. L., B. M. - ambii din municipiul A. I., T. E. și T. F. V. - ambele din ..

Din discuțiile purtate cu numiții B. M., T. E. și T. F. V. a reieșit faptul că numitul B. M. F. îi transporta din . municipiul A. I., contra sumei de 5 lei, (aspect ce reiese din procesul-verbal nr._ întocmit la data de 18.10.2013 cu declarațiile verbale ale acestora.)

Având în vedere cele constatate, agentul constatator a întocmit procesul-verbal de contravenție ., nr._. Conducătorului auto i-a fost adus la cunoștință conținutul procesului-verbal, iar obiecțiunile acestuia au fost consemnate la rubrica"alte mențiuni", unde se poate observa că acesta a recunoscut și regret comiterea faptei, dar refuză să semneze procesul-verbal.

Pentru dovedirea vinovăției contravenientului a fost anexată copia procesului-verbal întocmit la data de 18.10.2013, declarațiile pasagerilor B. M., T. E., T. F. V. și a numitului B. M. F.. De asemenea, a fost depus raportul agentului de poliție C. M. din cadrul Poliției Municipiului A. I..

În pocesul-verbal nr._, întocmit la data de 18.10.2013, sunt consemnate următoarele:

- B. M. - care declară verbal că: s-a deplasat cu autoturismul marca Renault cu nr._, din . I., condusă de către B. M., iar pentru această cursă va plăti suma de 5 lei,

- T. E. - care declară verbal că: s-a deplasat cu autoturismul marca Reanault_ condus de către B. M., din . I., cursă pentru care susnumitul a solicitat suma de 5 lei.

- T. F. V.- care declară verbal că: s-a urcat în autoturismul marca Renault_, condus de către B. M., pentru a se deplasa din . I., iar pentru cursă susnumitul i-a solicitat suma de 5 lei.

De asemenea, conducătorul auto declară că: Se deplasează zilnic pe ruta Ighiu - A. I. cu autoturismul marca Renault cu nr. de înmatriculare_, fapt pentru care ia persoane în autoturism pentru a le transporta la A. I..

Prin urmare, apreciază s-a făcut pe deplin dovada stării de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție și în mod greșit prima instanță a reținut faptul că există un dubiu cu privire la unul din elementele constitutive ale contravenției.

În drept: art. 466 și urm. din Codul de procedură civilă, OG 2/2001, OUG 195/2002 republicată.

Intimatul B. M. - F., a formulat întâmpinareprin care a solicitat respingerea ca nefondat a apelului intentat de Inspectoratul de Poliție al Județului A. împotriva Sentinței Civile nr.1703/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul nr._, și în consecință menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală pentru motivele care urmează:

Prin Sentința Civilă nr. nr.1703/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul nr._ i s-a admis plângerea contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat pe data de 18.10.2013, cu anularea procesului verbal și cu exonerarea de la plata amenzii de 25.000 lei, fără cheltuieli de judecată.

Instanța de fond s-a pronunțat atât asupra legalității cât și temeiniciei procesului verbal contestat.

Sub aspectul legalității, s-a statuat în mod just că nu se poate reține existența vreunui cauze de nulitate absolută sau relativă, astfel că procesul verbal contestat se bucură de prezumția de legalitate.

Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a reținut corect că fapta pententului reprezintă o "acuzație în materie penală", în sensul prescris de articolul 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, apreciind că sancțiunea cu amenda de 25.000 lei este suficient de gravă, în optica jurisprudenței CEDO. Instanța de fond a apreciat corect că prezumția de nevinovăție prevalează prezumției de legalitate și temeinicie a procesului verbal. în consecință, era de datoria și obligația organului constatator să probeze în fața instanței toate elementele contravenției.

Concret, afirmația agentului constatator că petentul "era cunoscut că transportă persoane în regim de taxi fără a respecta prevederile legale" nu a fost dovedită prin niciun mijloc de probă. De asemenea, faptul că toți martori declarau, cu ocazia luării declarațiilor în fața organului constatator că erau conștienți / știau că trebuie să achite o sumă de 4-5 lei, a fost contrazis cu ocazia audierii acestora în mod nemijlocit de instanța de fond. Martorii au declarat în mod unitar că petentul nu le-a pretins niciun tarif pentru transportul făcut. Mai mult, sintagma "eram conștient / știam" apare în fiecare declarație dată de martori la poliție, ceea ce indică faptul că expresia a fost sugerată de agentul constatator pentru a forța probatoriul. În realitate s-a creat o îndoială serioasă cu privire la veridicitatea celor reținute în actul constatator.

Instanța de fond, în mod just a găsit de cuviință să procedeze la audierea petentului pentru a se convinge în mod nemijlocit de atitudinea sa față de fapta pretins pusă în sarcina sa. Petentul s-a apărat în fața instanței de fond, declarând că nu a recunoscut fapta, mențiunea din procesul verbal nefiind scrisă de el. Petentul a mai declarat că a dat o declarație olografă la dosar, susținând că se deplasează zilnic la A. I. cu tot felul de treburi, precizând că este apicultor și că are părinții bolnavi.

Instanța de fond a constatat în mod just existența unui dubiu cu privire la vinovăție, unul din elementele constitutive ale contravenției. De asemenea, instanța de fond a aplicat în mod corect principiul in dubio pro reo motivând că în această cauză nu există certitudine, ci probabilitate, însăși constatarea faptei și încheierea procesului verbal de contravenție bazându-se pe probe îndoielnice.

Examinând actele și lucrările dosarului atât prin prisma criticilor formulate dar și din oficiu Tribunalul reține următoarele:

Motivele de apel sunt neîntemeiate, astfel că se va respinge apelul în consecință, pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare:

Prin procesul verbal contestat s-a reținut că în data de 18.10.2013, în jurul orelor 11:35, petentul - intimata efectuat transport public de persoane pe ruta A. I. – Ighiu și retur cu autoturismul marca Renault cu nr. de înmatriculare_, fără a deține autorizație de transport.

Starea de fapt descrisă în procesul verbal și reiterată în cererea de apel este contrazisă de probele administrate în cauză.

Astfel, martorii audiați sub prestare de jurământ au declarat că nu au plătit petentului – intimat nicio sumă de bani și nici nu a existat vreo înțelegere prestabilită cu acesta. În consecință, nu se poate reține efectuarea unui transport în regim de taxi sau de închiriere, nefiind întrunite astfel elementele constitutive ale contravenției, cum corect a reținut și prima instanță.

Nu vor fi avute declarațiile extrajudiciare depuse de apelantă, întrucât nu sunt obținute în condiții de contradictorialitate și nemijlocire.

Pentru cele mai sus expuse, în baza art. 480 NCPC, se va respinge apelul declarat de apelantul IPJ A., împotriva sentinței civile nr. 1703/2014, pronunțată de Judecătoria A. I., în dosar nr._ .

În baza art. 451 NCPC, va fi obligat apelantul să plătească intimatului B. M. F. suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform înscrisurilor justificative.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de apelantul IPJ A., împotriva sentinței civile nr. 1703/2014, pronunțată de Judecătoria A. I., în dosar nr._ .

Obligă apelantul să plătească intimatului B. M. F. suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 15.01.2015.

Președinte,

C. L.

Judecător,

C. M. C.

Grefier,

D. M.

D.M. 15 Ianuarie 2015

Red. CMC

Jud. fond O. G.

Tehnored.MD/4ex/15.01.2015

← Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din...		Pretentii. Sentința nr. 89/2015. Tribunalul ALBA →

Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 15-01-2015, Tribunalul ALBA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 15-01-2015, Tribunalul ALBA