Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 907/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 907/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 08-01-2015 în dosarul nr. 9222/176/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 2/A/2015
Ședința publică de la 08 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE B. A. A.
Judecător M. P.
Grefier R. C.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de petentul apelant B. L. N. împotriva sentinței civile nr.907/2014 a Judecătoriei Alba Iulia pronunțată în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul I. DE P. JUDETEAN A..
Obiectul cauzei: anulare proces verbal de contravenție .,nr:_
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat M. L. pentru petentul apelant, lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Avocatul petentului apelant solicită instanței a verifica planșele foto depuse la dosarul primei instanțe, fila 27, pentru a se vedea pe ce se bazează susținerile petentului. Învederează instanței că în momentul în care pietonul s-a angajat în trecere, practic autoturismul petentului era mai bine de jumătate trecut pe trecerea de pieton. Solicită a se observa în planșele foto unde este bordura pentru pieton și colțul panoului publicitar pentru a se putea vedea și localiza unde era autoturismul petentului. Susține că intimatul a pozat dintr-un unghi din plan oblic, astfel că nu se poate constata cu precizie fapta pretinsă.
Raportat la susținerile privind diferența de unghi și consecințele acesteia asupra locului în care se afla pietonul, interpelat de către instanță, mandatarul petentului apelant confirmă că autoturismul fotografiat în planșa de la fila 27 aparține petentului apelant.
Instanța, în sala de ședință, desigilează CD-ul depus la dosar fila 23 identificat cu nr._/18.11.2014 și în conformitate cu dispoz. art. 341 alin. 2, art. 343 alin. 3 C., procedează la vizionarea CD-ului, constatându-se că se permite vizionarea imaginilor relevate de acesta.
Avocatul petentului apelant solicită acordarea în cauză a unui termen de pronunțare pentru a depune la dosar planșe foto listate de pe Google Maps privind suprapunerea imaginilor, respectiv unghiul de unde s-a efectuat înregistrarea și faptul că atunci când pietonul era angajat în trecere, practic autoturismul petentului era mai bine de jumătate trecut pe trecerea de pieton.
Instanța față de dispozițiile noului cod de procedură civilă atrage atenția avocatului petentului că poate lua în considerare doar actele depuse la dosar până la închiderea dezbaterilor, împrejurare față de care va lăsa pricina la al doilea apel pentru a da posibilitatea mandatarului petentului apelant să depună la dosar schițele privind planșele foto privind suprapunerea imaginilor.
Se reia pricina la al doilea apel pentru când:
La apelul nominal făcut în ședință publică la al doilea apel se prezintă avocat M. L. pentru petentul apelant, lipsind intimatul
Avocatul petentului apelant depune la dosar 2 planșe foto listate de pe Google Maps privind suprapunerea imaginilor.
Avocatul petentului apelant susține că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat în cauză împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Avocatul petentului apelant solicită admiterea cererii așa cum aceasta a fost formulată. În subsidiar în situația în care se apreciază că subzistă contravenția sau încălcarea legii contravenționale, susține că atât el cât și apelantul consideră că pietonul are întotdeauna prioritate indiferent că traversează pe loc permis sau nepermis întrucât este vorba despre viața lui. Față de contravenție, arată că legea spune clar că trebuie să dai prioritate pietonului angajat în traversarea străzii. Orice șofer diligent, și petentul apelant este un șofer diligent, chiar dacă are mai multe abateri, acestea fiind date de profesia sa în sensul că, conduce mai mult de 50.000 km pe an, solicită a se observa din înregistrare, că pietonul nu era hotărât să traverseze, a avut momente când a așteptat să se angajeze în traversarea străzii, iar petentul a fost oprit în trafic și reținut permisul de conducere pentru neacordare de prioritate.
Solicită a se vedea că din coroborarea planșelor foto depuse de intimat și reclamant se poate observa că, momentul când pietonul a călcat pe zebră autoturismul petentului depășise practic pietonul. Pietonul aștepta să treacă autoturismul, orice șofer într-o situație similară ar fi făcut la fel sau ar fi fost atras într-o asemenea situație, astfel că acesta nu mai avea cum să oprească în condiții de siguranță; și mai mult pietonul nu și-a manifestat anterior nici o intenție de a traversa . nu are abateri cu privire la asemenea aspect nu are abateri cu privire la trecerea pe marcaj longitudinal continuu, este un șofer diligent, profesia acestuia depinzând de conducerea autoturismului pe drumurile publice.
Susține că în situația în care se apreciază că subzistă contravenția solicită înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce și reindividualizarea sancțiunii aplicate prin aplicarea sancțiunii avertismentului.
Activitatea petentului presupune posibilitatea de a conduce autoturisme pe drumurile publice, iar prin suspendarea dreptului de a mai conduce i-ar fi imposibil să-și mai întrețină familia, având în vedere că are 2 copii minori, trece și prin dificultăți financiare, autoturismul în cauză fiindu-i incendiat.
Solicită a se observa că modul cum s-a angajat pietonul în trecerea străzii relevă o atingere minimă adusă valorilor sociale apărate de legea contravențională.
Avocatul petentului apelant cu privire la cheltuielile de judecată susține că le va solicita pe cale separată.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față;
Prin plângerea înregistrată la Judecătoria A. I. la data de 20.12.2013 sub nr._, petentul B. L. N. a chemat în judecată pe INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., solicitând anularea procesului verbal . nr._ din 14.12.2013 ca fiind nelegal și netemeinic, cu consecința exonerării petentului de la plata amenzii aplicate și înlăturarea sancțiunii suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice pentru 30 de zile. În subsidiar, solicită reindividualizarea sancțiunii aplicate, prin aplicarea avertismentului și înlăturarea sancțiunii contravenționale a suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice pentru 30 de zile.
În drept a invocat prevederile OG 2/2001 și OUG 195/2002.
A anexat plângerii înscrisuri (f. 7-8): copia procesului verbal . nr._, copie dovadă . nr._.
În data de 21.02.1014, intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A. a depus la dosar întâmpinare (f.22) solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În drept a invocat prevederile OG nr. 2/2001, ale OUG nr. 195/2002 republicată.
A anexat întâmpinării înscrisuri (f.23-31): raportul agentului constatator, cazier auto al petentului emis de către Serviciul Rutier, copia procesului verbal . nr._, copie planșă foto radar, înregistrarea pe suport magnetic cu fapta contravențională săvârșită de către petent, atestat operator radar, buletin de verificare metrologică a aparatului radar montat pe autoturismul cu nr. de înmatriculare MAI_, extras din registru radar din data de 14.12.2013.
În data de 03.03.2014, petentul a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare (f. 37) la care a anexat planșe foto (f. 38-42).
Prin încheierea ședinței publice din data de 03.04.2014, a fost încuviințată proba cu înscrisurile depuse la dosar, precum și proba cu vizionarea înregistrării video a momentului săvârșirii pretinsei fapte contravenționale, iar în ședința publică din data de 24.04.2014 s-a procedat la vizionarea CD-ului conținând momentul săvârșirii pretinsei contravenții.
Prin sentința civilă nr. 907/2014 a Judecătoriei Alba Iulia a fost respinsa ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul B. L. N. și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, instanța având în vedere următoarele considerente:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/14.12.2013 (f.26), petentul B. L. N. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 320 lei și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.135 lit. h din ROUG nr. 195/2002, rap. la art.100 alin.3 lit.b) din OUG nr.195/2002 rep.
În fapt, s-a reținut că în data de 14.12.2013, ora 09.16, pe Bulevardul Republicii din mun. A. I., petentul a condus autoturismul Renault Megane cu nr. de înmatriculare_, de culoare albastru, iar la intersecția cu . prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea străzii pe marcaj pietonal, semnalizat corespunzător, abatere înregistrată de aparatul radar montat pe echipaj MAI_, hard disc AB 14.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 și a mențiunilor de mai sus, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța retine ca acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001 nu prevede dispoziții exprese care să reglementeze forța probantă a actului de constatare a contravenției. Cu toate acestea, din economia textului de lege a art. 34, rezultă că procesul verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor și a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, cu condiția ca echitabilitatea procedurilor în ansamblu să nu fie afectată (cauza Bosoni c. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, existența unei prezumții relative simple nu contravine per se prevederilor art. 6 din Convenția Europeană, în măsura în care, în administrarea probatoriului, statul respectă anumite limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragr. 28, cauza Vastherga Tari Aktieholag c. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragr. 113).
Astfel, instanței îi revine sarcina de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu lăsa nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Din analiza probatoriului administrat în cauză, instanța consideră că procesul verbal de contravenție întocmit de către agentul constatator, în cadrul căruia sunt prevăzute cele percepute personal de către acesta și confirmate de înregistrarea pe suport magnetic depusă ca probă la dosar, constituie o prezumție simplă împotriva petentului sub aspectul săvârșirii faptei contravenționale.
Având în vedere faptul că petentul nu a făcut dovada contrară celor reținute prin procesul verbal de contravenție, ținând cont că fapta a fost constată de agentul constatator prin propriile simțuri, iar constatările agentului se coroborează și cu înscrisurile de la dosarul cauzei și cu înregistrarea pe suport magnetic depusă la dosar (f. 29), instanța reține că din materialul probator administrat în cauză rezultă săvârșirea faptei de către petent.
Sub aspectul proporționalității sancțiunilor aplicate (principală și complementară), instanța reține că acestea sunt aplicate în limitele prevăzute de lege, fiind corect individualizate de către intimat, având în vedere pericolul social al faptei săvârșite și numărul de sancțiuni contravenționale aplicate petentului în decursul timpului, instanța apreciind că sancțiunea avertismentului nu este suficientă pentru a i se atrage atenția petentului asupra obligațiilor ce îi revin în calitate de conducător auto.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul B. L. N., susținând că hotărârea este nelegală și netemeinică.
În motivarea apelului arată că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra apărărilor prin care a arătat că nu s-a făcut dovada faptului că autoturismul petentului a fost cel care a săvârșit pretinsa faptă contravențională.
Intimata IPJ A. a depus la dosarul cauzei două înregistrări video și din niciuna nu rezultă numărul de înmatriculare al autovehiculului surprins în trafic.
Mai mult consideră că nu pot fi probe apte să dovedească vreo contravenție câtă vreme nu se poate dovedi că autoturismul care a fost filmat în dreptul trecerii de pietoni, este același cu cel oprit de către agentul de poliție.
În mod nelegal a reținut instanța de fond că fapta contravențională a fost constatată personal de către agentul de poliție. Fapta contravențională a fost înregistrată cu camera de filmat montată pe autoturismul poliției. Dacă agentul de poliție s-ar fi aflat în dreptul trecerii de pietoni ar fi constatat că nu a săvârșit fapta pentru care a fost sancționat.
Mai mult instanța de fond nu a răspuns susținerilor prin care s-a arătat că locul de unde se face filmarea trecerii de pietoni este oblic, și nu a permis constatarea cu precizie a faptei pretins săvârșite de petent. În momentul premergător trecerii autoturismului peste marcajul trecerii de pietoni, pietonul nu era angajat în traversarea drumului.
Consideră total neprofesionist locul de unde este filmată trecerea de pietoni (autoturismul. MCV este ascuns și astfel nu se previn posibilele accidente) prin faptul că nu se poate vizualiza exact nici marcajul de pe șosea al trecerii de pietoni, și nici nu se filmează autoturismul decât în momentul când el deja trece dincolo de marcajul longitudinal.
Față de cele mai sus arătate consideră sentința instanței de fond ca fiind nemotivată, întrucât nu a răspuns susținerilor sale, rezumându-se simplist la a constata că nu a dovedit contrariul celor reținute în procesul verbal de contravenție.
Petentul a contestat contravenția reținută în sarcina sa, întrucât pietonul despre care se vorbește că era angajat în traversarea străzii nu pășise pe trecerea de pietoni.
În subsidiar, solicită ca prin admiterea apelului să se dispună reindividualizarea sancțiunii aplicate, prin aplicarea sancțiunii avertismentului, și înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice pentru 30 de zile.
Activitatea petentului presupune posibilitatea de a conduce autoturisme pe drumurile publice, are multe contracte în țară, ce trebuie onorate, și presupun deplasarea sa cu autoturismul.
Consideră netemeinică susținerea instanței de fond care arată că comportamentul petentului nu poate fi îndreptat cu o sancțiune cu avertisment. Petentul conduce peste_ km pe an, și este normal să greșească, deși așa cum poate fi observat din cazierul contravențional niciodată nu a săvârșit abateri grave.
În drept: art. 466 N.C.p.c, OG 2/2001, OUG 195/2002.
In probațiune: înregistrarea video care se află în posesia intimatei, solicitaând vizualizarea înregistrării în ședință publică întrucât considera că aceasta îi dovedește nevinovăția.
Intimatul IPJ A., a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind legală și temeinică.
Arată că în fapt, prin sentința apelată s-a respins plângerea contravențională a petentului îndreptată împotriva procesului-verbal . CP nr._, încheiat la data de 14.12.2013, de către agent constatator U. D. R., din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean A. - Poliția Municipiului A. I..
Prin conduita manifestată, petentul a încălcat dispozițiile art. 135, lit.h din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, text de lege care stabilește anumite obligații pentru conducătorii auto, respectiv: „Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații: h) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului." Sancționarea faptei contravenționale săvârșite de către petent este prevăzută în art. 100, alin.3, lit.b din OUG 195/2002 republicată: "art. 100 (3) Constituie contravenție si se sancționează cu amenda prevăzuta in clasa a II-a de sancțiuni si cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: b) neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați in traversarea regulamentara a drumului public prin locurile special amenajate si semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului."
Aspectele prezentate în cererea de apel nu constituie motive întemeiate care să conducă la admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului-verbal de contravenție.
În ceea ce privește hotărârea primei instanțe, în mod legal, prin sentința dată, aceasta a constatat că procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond si formă impuse, sub sancțiunea nulității, de art. 17 din O.G. nr.2/2001.
Referitor la temeinicia procesului-verbal, vinovăția petentului a fost dovedită prin probele administrate în cauză. Neacordarea priorității de trecere pietonului angajat regulamentar în traversarea străzii, a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul-verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie. De asemenea, abaterea săvârșită de către petent a fost filmată de aparatul radar montat pe auto cu nr. de înmatriculare MAI_.
Petentul nu a reușit să răstoarne, prin probele propuse, prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat.
Potrivit prevederilor O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, acest gen de abateri pot fi constatate și în mod direct de către agentul constatator, astfel că proba video este una facultativă, nefiind obligatorie în vederea luării măsurii, așa cum este în cazul abaterilor privind viteza de deplasare, unde este obligatorie constatarea lor cu ajutorul mijloacelor de măsurare a vitezei de deplasare și implicit a înregistrării video/foto în care să fie vizibil nr. de înmatriculare al autovehiculului al cărui conducător auto săvârșește abaterea.
În virtutea efectului devolutiv al apelului, solicită ca instanța să analizeze legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție în baza apărărilor formulate prin întâmpinarea la plângerea contravențională și a probelor depuse la dosarul cauzei.
Având în vedere că procesul-verbal a fost legal întocmit și vinovăția petentului a fost dovedită prin probele administrate în cauză, apreciază că apelul este nefondat.
În drept, invocă dispozițiile art.205-208 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civilă, O.G. nr.2/2001, aprobată de Legea nr. 180/2002 și depunem prezenta în două exemplare.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate de petentul apelant tribunalul constată că acesta este întemeiat pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/14.12.2013 petentul a fost sancționat cu amendă de 320 lei și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile pentru săvârșirea contravenției prev.de art.135 lit. h din Reg.de aplicare a OUG nr. 195/2002, rap. la art.100 alin.3 lit.b) din OUG nr.195/2002 rep., constând în aceea că în data de 14.12.2013, ora 09.16, pe Bulevardul Republicii din mun. A. I., petentul a condus autoturismul Renault Megane cu nr. de înmatriculare_, de culoare albastru, iar la intersecția cu . prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea străzii pe marcaj pietonal, semnalizat corespunzător.
Așa cum corect a reținut și prima instanță, procesul verbal a fost încheiat cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute. De altfel, petentul nici nici nu a invocat vicii de formă ale actului sancționator.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, se retine că în mod gresit prima instantă a retinut că petentul se face vinovat de săvârsirea contraventiei retinute în sarcina sa.
În conformitate cu dispozitiile art.135 lit.h din HG nr.1391/2006, conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.
Este incontestabil că la data constatării faptei petentul B. L. N. a fost cel care a condus autoturismul Renault Megane cu nr.înmatriculare_, aspect recunoscut expres de apărătorul petentului în ședința publică de la termenul din 08.01.2015, astfel încât apărările inițiale formulate în această direcție nu se mai impune a fi analizate.
Referitor la incidența în cauză a dispozițiilor art.135 lit.h din HG nr.1391/2006, instanța reține că intimatul s-a prevalat de înregistrarea efectuată de aparatul radar montat pe echipaj MAI_, hard disc AB 14.
Procedând la vizualizarea acestei înregistrări, instanța reține pe de o parte, că filmarea a fost realizată din unghi oblic și deși inițial se putea observa trecerea de pietoni, în întregul său, la momentul la care pietonul s-a angajat în traversare, camera a focusat strict pe această imagine.
Pe de altă parte, nu poate fi ignorat că de la momentul la care autovehiculul aflat în trafic înaintea petentului a trecut de marcajul pietonal și până când autovehiculul petentului a ajuns în dreptul acestui marcaj, pietonul aflat deja în zonă nu a înțeles să se angajeze în traversare; aceasta, deși raportat la intervalul de timp scurs între momentele trecerii celor două autovehicule, interval relevat de înregistrare, avea posibilitatea să se angajeze în traversarea drumului public astfel încât această intenție a sa să fie vădită și pentru petent, în momentul apropierii de locul unde se afla pietonul. Dimpotrivă, înregistrarea tehnică relevă o atitudine ezitantă a pietonului, care s-a angajat în traversare abia în momentul în care autovehiculul condus de petent se afla în proximitatea trecerii de pietoni, fără ca înainte de aceasta să schițeze vreun gest în sensul că intenționează să traverseze.
Distinct de aceste aspecte, se impune a se reține că autoturismul petentului se afla pe banda a doua, așa încât, apare ca fiind rezonabilă apărarea că în momentul în care pietonul a început traversarea, în realitate, autoturismul în discuție se afla deja pe trecerea de pietoni; acest fapt este întărit și de atitudinea pietonului care deși a observat autovehiculul condus de petent a înțeles să înceapă traversarea, concluzia fiind că în realitate pietonul a avut reprezentarea faptului că autovehiculul aflat în apropierea marcajului pietonal se află pe banda a doua și prin urmare, poate traversa în condiții de siguranță.
De altfel, aceste circumstanțe de fapt, cel mai probabil s-ar fi putut observa din înregistrarea radar (putând fi înlăturate astfel orice rezerve), în măsura în care aceasta era realizată în așa fel încât să se poată oferi o imagine de ansamblu a trecerii de pietoni și nu doar strict a pietonului care se angajează în traversare.
Toate aceste împrejurări creează un dubiu cu privire la săvârșirea de către petent a contraventiei prev.de art.135 lit.h din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, iar cum potrivit principiului in dubio pro reo, dubiul profită contravenientului, soluția legală este aceea de anulare a actului sancționator.
Având în vedere aceste considerente în baza art.480 alin.2 din codul de procedură civilă prezentul apel va fi admis, iar sentința atacată va fi schimbată în tot în sensul că va fi admisă plângerea contravențională formulată de petent și se va dispune anularea procesului verbal atacat.
Astfel, petentul va fi exonerat de plata amenzii contravenționale în cuantum de 320 lei și va fi înlăturată măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce.
Se va lua act că petentul va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de petentul B. L. N. împotriva sentinței civile nr.907/2014 a Judecătoriei Alba Iulia, în contradictoriu cu intimatul IPJ A..
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că:
Admite plângerea formulată de petent împotriva procesului verbal . nr._ încheiat de intimat la data de 14.12.2013 și în consecință:
Anulează procesul verbal mai sus identificat și exonerează petentul de plata amenzii contravenționale în cuantum de 320 lei.
Înlătură măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce.
Ia act că petentul va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.01.2015.
Președinte, B. A. A. | Judecător, M. P. | |
Grefier, R. C. |
Red.P.M.
Tehnoredact.R.C./4 ex./16.01.2015
Jud.fond-I.C.S. P.
| ← Pretentii. Sentința nr. 73/2015. Tribunalul ALBA | Pretentii. Sentința nr. 64/2015. Tribunalul ALBA → |
|---|
