Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 11-06-2015, Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 1439/298/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 497/A/2015
Ședința publică de la 11 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. C.
Judecător C. L.
Grefier D. M.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelant PFA T. I. " E. "CU SEDIUL ALES LA C.. AV.D. A. împotriva sentinței civile nr. 63/2015 pronunțată de Judecătoria S. și intimat I. T. DE MUNCĂ A., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă în instanță d-na avocat D. A. pentru apelant,lipsind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța în baza art. 131 Noul Cod procedură civilă, raportat la art. 95 din NCPC și art. 8 din Legea nr. 554/2004, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta pricină.
Instanța pune în vedere avocatului apelantului să estimeze durata necesară cercetării procesului.
Avocatul apelantului estimează durata ca fiind astăzi.
Instanța, în baza disp. art. 238 NCPC, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului ca fiind astăzi.
În baza disp. art. 244 din NCPC civilă declară încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Avocatul apelantului solicită admiterea apelului anularea procesului verbal de contravenție netemeinicie și incorectă individualizare a sancțiunii prin corelare cu situația faptică, cu consecința exonerării de la plata amenzii, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment având în vedere circumstanțele reale ale comiterii faptei și lipsa evidentă a pericolului social. Fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra apelului de față;
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei S. la data de 13.08.2014, sub numărul de dosar_, petenta PFA T. I. "E.", în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ A., s-a plâns împotriva Procesului verbal ._ încheiat la data de 25.07.2014 și a solicitat, în principal, anularea acestuia pentru netemeinicie și incorectă individualizare a sancțiunii prin corelare cu situația faptică, cu consecința exonerării de la plata amenzii, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment având în vedere circumstanțele reale ale comiterii faptei și lipsa evidentă a pericolului social.
În fapt, petenta a arătat că starea de fapt reținută de agentul constatator în procesul verbal atacat nu corespunde realității, apreciind că în luarea măsurii sancționării cu amendă, agentul constatator a dat dovadă de o scrupulozitate în aplicarea legii care contravine principiilor care au stat la baza actului normativ justificator pentru sancțiune. De asemenea, a apreciat fapta săvârșită ca fiind lipsită de pericol social și neaducând sub nici o formă atingere valorilor sociale ocrotite de legislația privind contravențiile, fiind o societate mică și cuantumul amenzii aplicate zdruncină serios echilibrul financiar.
Cu privire la nelegalitatea procesului verbal, a arătat că intimata nu a respectat rigorile legale prevăzute în art.16 alin. 1 din OG 2/2001 care impun agentului constatator ca în procesul-verbal de constatare a contravenției să menționeze obligatoriu descrierea faptei contravenționale, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei. Or, așa cum se poate observa, descrierea amănunțită a faptei și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și stabilirea în concret a sancțiunii aplicabile erau absolut necesare, nu așa cum a înțeles intimata să respecte legislația contravențională. De asemenea, art.1 din OG 2/2001 prevede ca fiind contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, or, în speța dedusă judecății, din toate probele administrate nu rezultă, sub nici o formă, vinovăția sa.
În al doilea rând, și acest litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care face parte din dreptul intern în baza art. ll din Constituția României și are prioritate în temeiul art.20 alin.2 din legea fundamentală. Aceasta deoarece, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost dezincriminate, în lumina jurisprudenței CEDO și acest gen de contravenție intră în sfera acuzațiilor în materie penală la care se referă primul paragraf din art.6 CEDO. A prezentat două argumente: 1.norma juridică sancționează astfel de fapte cu caracter general adresându-se tuturor cetățenilor și 2. amenda (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmărește un scop preventiv și represiv. Toate cele de mai sus sunt soluții jurisprudențiale ale CEDO precum și soluții jurisprudențiale ale instanțelor române. Astfel, în lumina celor mai sus expuse, a apreciat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției.
În drept a invocat prevederile OG 2/2001.
În probațiune a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Plângerea a fost timbrată cu taxă timbru în sumă de 20 lei, conform art. 19 din OUG nr. 80/2013 (fila 17).
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii formulată de către petentă și menținerea ca legal și temeinic a procesului verbal de contravenție întocmit de către inspectorii de muncă.
În fapt, intimatul a arătat că în urma controlului inopinat efectuat de către inspectorii de muncă ai ITM A. la punctul de lucru al PFA T. I. „ E. " din Oașa, în data de 25.07.2014, aceștia l-au depistat prestând activitate pentru societate, pe numitul J. G.. În deplină cunoștință cu prevederile Codului penal privind falsul în declarații, această persoană a dat declarație pe propria răspundere în care a consemnat faptul că prestează activitate în cadrul societății din data de 24.07.2014, precum și faptul că nu a semnat contract individual de muncă.
A mai arătat că această persoană a fost depistată singură, în toneta aparținând petentei prestând efectiv activitate, specifică obiectului de activitate, respectiv vindea bere, cafea și prepara clătite, astfel că nu există dubii cu privire la derularea raportului de muncă între cele două părți, însă fără respectarea prevederilor legislației muncii. Verificând baza de date, inspectorii de muncă au constatat faptul că susnumitul nu figura ca angajat al societății. D. persoanele care figurează în această bază de date sunt oficial angajați ai unei societății.
Fața de această stare de fapt, a apreciat că în mod corect inspectorii de muncă au aplicat sancțiunea amenzii atunci când au constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute la art. 260 alin. 1 lit. e din Codul Muncii.
În continuare, intimatul a învederat că prevederile legislației muncii impun pentru angajator obligația de a încheia contract individual de muncă anterior primirii în lucru persoanelor ce urmează a presta activitate, lucru care reiese din art. 16 din Codul Muncii.
Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheiere valabilă a contractului. Anterior începerii activității, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul Conform prevederilor art.260 lit. e din Codul muncii, primirea la muncă până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoana identificată.
A mai învederat că prestarea în alte condiții decât cele prevăzute de lege îl privează pe cel care prestează activitate de dreptul de a beneficia de vechime în muncă și de beneficiul altor drepturi, cum ar fi concediul de odihnă, uneori chiar și de primirea salariului cuvenit, iar angajatorul se sustrage de la plata contribuției la bugetul asigurărilor sociale de stat, a celei de la bugetul de asigurări de sănătate. De asemenea, munca la negru este fapta cu gradul cel mai ridicat de pericol social în domeniul relațiilor de muncă, tocmai pentru aceasta cuantumul amenzii prevăzut de legiuitor este mare, respectiv_-_ lei pentru fiecare persoană depistată, peste 5 persoane fiind considerară infracțiune, iar acest fenomen se dorește a fi eradicat la nivel național. Față de cele mai sus menționate, a apreciat că nu se justifică nici o eventuală înlocuire a sancțiunii amenzii cu avertisment.
Intimatul a solicitat să se aibă în vedere faptul că direct prejudiciate sunt chiar persoanele care prestează activitate în astfel de condiții, contrare celor prevăzute de către legislația muncii și a arătat că nici ulterior controlului petenta nu a întocmit și nu a transmis în REVISAL contractul individual de muncă pentru numitul J. G..
În drept, a invocat prevederile Legii 53/2003, HG nr.500/2011.
În probațiune a depus: declarația numitului J. G.; Extras REVISAL, din care rezultă că PFA nu a avut niciodată angajați; procesul verbal de control. De asemenea a solicitat încuviințarea probei testimoniale prin audierea în calitate de martor a numitului J. G..
În probațiune, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri pentru ambele părți, iar pentru intimat, proba testimonială cu un martor.
Prin sentința civilă nr. 63/2015 pronunțată de Judecătoria S. s-a respins plângerea formulată de petentul PFA T. I. „E.”, cu sediul procesual ales la sediul cabinetului de avocat D. A., din A. I., ., nr.1, ., ., înregistrat la ORC sub nr. F_, CUI_, împotriva Procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, încheiat la data de 25.07.2014 de intimatul I. T. DE MUNCA A., ..7, cod postal_, A. I., jud.A., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de contravenție nr._/ 25.07.2014 s-a reținut că la data la 25.07.2014 ora 12,30 în localitatea Oașa a fost identificat prestând activități de comerț pentru PFA T. I. „E.” numitul J. G., fără a avea întocmit în formă scrisă contract individual de muncă.
Petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 10.000 lei, reținându-se încălcarea prevederilor art.16 aliniatul 1 din Codul Muncii pentru primirea la muncă a lui J. G. fără forme legale, faptă ce contravine prevederilor art.16 alin.1 din Legea nr.53/2003 republicată și sancționată conform art. 260 alin.1 lit. e din aceeași lege.
Sub aspectul legalității actului constatator, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Orice alte lipsuri din procesul-verbal sunt sancționate cu nulitatea relativă, ceea ce presupune ca persoana care invocă nulitatea să dovedească faptul că i s-a produs o vătămare, iar instanța să constate, în raport de materialul probator administrat, că vătămarea nu poate fi acoperită decât prin anularea procesului-verbal.
Față de susținerile petentului privind constatarea nulității procesului verbal de contravenție atacat, instanța a reținut că nu există niciun motiv pentru care să constate nulitatea sau să anuleze procesul verbal de contravenție contestat, ținând seama de faptul că agentul constatator a descris fapta și a arătat împrejurările în care a fost săvârșită. Petentul nu a precizat în mod explicit ce elemente nu sunt descrise în cuprinsul procesului verbal, rezumându-se la a arăta că agentul constatator „nu a descris amănunțit fapta.”
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku contra Franței, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic contra Suediei, paragraf 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni contra Franța).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. contra României).
În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatorului dreptul la un proces echitabil.
În drept, instanța a reținut că potrivit art.16 din Codul Muncii „(1.)Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului. (2) Anterior începerii activității, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul, general de evidență a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă.”
Sancțiunea pentru săvârșirea contravenției este prevăzută de art. 260 din Legea 53/2003 privind Codul Muncii la alin 1 lit e care prevede că primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.
În concret, din susținerile petentei nu rezultă o altă situație de fapt față de cea reținută în cuprinsul procesului-verbal. Din declarația martorului J. G. audiat în cauză (fila 48), rezultă că acesta a prestat activitate de comerț fără a fi plătit, întru-cât l-a înlocuit pe T. I. timp de câteva ore doar în ziua controlului. Declarația martorului audiat în cauză nu se coroborează cu nicio altă probă administrată în cauză, iar instanța a apreciat că martorul nu este credibil, ținând seama de relația de prietenie dintre acesta și T. I. și de faptul că la momentul efectuării controlului a completat și semnat fișa de identificare de unde rezultă că a prestat activitate din data de 25.07.2014.
Față de aceste considerente, instanța a reținut că observațiile agentului constatator din procesul-verbal sunt lipsite de echivoc, existând o prezumție legală de veridicitate a celor constatate personal de către un agent constatator, iar petentul nu a prezentat nicio probă care să combată reținerile din cuprinsul procesului verbal. Cu toate că prezumția de veridicitate este una relativă și poate fi răsturnată de către contravenient, instanța apreciază că acesta nu a dovedit netemeinicia mențiunilor din procesul verbal sau inexactitatea acestora, nu a prezentat o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia și nici nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001, astfel că procesul-verbal este legal și temeinic sub acest aspect.
Instanța a constatat că amenda contravențională aplicată petentului este în cuantumul minim prevăzut de lege. Cu toate acestea, art. 21 alin 3 din OG 2/2001 prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca in toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii.
Instanța a apreciat totuși că scopul aplicării sancțiunii contravenționale, acela de pedepsire a faptelor nelegale, precum și mai ales acela de prevenție a săvârșirii altora, nu poate fi atins prin aplicarea unei sancțiuni mai blânde, respectiv sancțiunea avertismentului, pentru faptul că petentul nu a invocat nicio împrejurarea de fapt în măsură să diminueze pericolul social al faptei săvârșite. Mai mult decât, instanța a ținut seama și de faptul că persoana care a prestat muncă în folosul petentului era minor și a apreciat că gradul de pericol social este ridicat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel T. I. „E.” PFA, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a
hotărârii atacate și rejudecând cauza, admiterea plângerii contravenționale cu
argumentele de ordin faptic și legal arătate pentru următoarele motive:
In fapt, așa cum a arătat prin plângerea contravențională formulată
împotriva procesului-verbal . nr._ din 25.07.2014 al ITM
A., a fost sancționată cu suma de 10.000 de lei din cauza
faptului că inspectorii l-au găsit pe J. G. prestând activități de comerț
pentru apelantă, fără a avea contract de muncă.
Față de împrejurările concrete al comiterii faptei, vâzând
circumstanțele reale și personale ale petentei, lipsa pericolului social concret
al contravenției, lipsa unui prejudiciu, apreciază că se impunea o sancțiune cu avertisment, sancțiunea aplicată; respectiv amenda de 10.000 lei fiind
disproporționată cu contravenția săvârșită.
Conchizând, solicită instanței aplicarea unei sancțiuni
proporționale cu gradul de pericol al faptei contravenționale săvârșite,
respectiv înlocuirea sancțiunii amenzii de 10.000 lei cu sancțiunea
avertismentului, cu argumentul de text de lege al art.5 alin.2 lit a, art.6 și
art.7 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Intimata ITM A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat de către PFA T. I. „E.”, și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr.63/2015, pronunțată de Judecătoria S., respingând astfel plângerea formulată împotriva procesului - verbal de constatare și sancționare a contravențiilor_/25.07.2015 încheiat de inspectorii de muncă ai I.T.M. A..
Consideră ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond și apreciază că în mod corect a respins plângerea formulată de contravenientă. Astfel:în fapt, în urma controlului inopinat efectuat de către inspectorii de muncă ai ITM A. la punctul de lucru al PFA T. I. „ E. ” din Oașa, în data de 25.07.2014, aceștia l-au depistat prestând activitate pentru societate, pe numitul J. G.. în deplină cunoștință cu prevederile Codului Penal privind falsul în declarații, această persoană a dat declarație pe propria răspundere în care a consemnat faptul că prestează activitate în cadrul societății din data de 24.07.2014, precum și faptul că nu a semnat contract individual de muncă.
Această persoană a fost depistată singură, în toneta aparținând petentei prestând efectiv activitate, specifică obiectului de activitate, respectiv vindea bere, cafea și prepara clătite, astfel că nu există dubii cu privire la derularea raportului de muncă între cele două părți, însă fără respectarea prevederilor legislației muncii.
Verificând baza de date, inspectorii de muncă au constatat faptul că susnumita nu figura ca angajat al societății. D. persoanele care figurează în această bază de date, sunt oficial angajați ai unei societății.
În urma administrării probelor, instanța de fond a constatat faptul că cele reținute de inspectorii de muncă sunt reale, astfel că justificat a respins plângerea contravențională formulată de către contravenientă.
Corect instanța de fond a apreciat declarația martorului audiat. De asemenea, a apreciat corect starea de fapt de la momentul controlului.
Instanța de fond a apreciat corect gradul de pericol social al contravenției. A avut în vedere faptul că prestarea în alte condiții decât cele prevăzute de lege îl privează pe cel care prestează activitate de dreptul de a beneficia de vechime în muncă, și de beneficiul altor drepturi cum ar fi concediul de odihnă, uneori chiar și de primirea salariului cuvenit, iar angajatorul se sustrage de la plata contribuției la bugetul asigurărilor sociale de stat, a celei de la bugetul de asigurări de sănătate (în caz de accident de muncă angajatul urmând să suporte contravaloarea asigurărilor sociale din bugetul propriu, și nu angajatorul așa cum ar fi firesc, ca o consecință a obligațiile,asumate prin contractul individual de muncă), iar angajatorul are obligația de a nu primi la muncă nici o persoană fără întocmirea formelor legale de angajare, aceasta fiind o condiție care trebuie îndeplinită anterior primirii la muncă a persoanei.
De asemenea, „ munca la negru ” este fapta cu gradul cel mai ridicat de pericol social în domeniul relațiilor de muncă, tocmai pentru aceasta cuantumul amenzii prevăzut de legiuitor este mare, respectiv_-_ lei pentru fiecare persoană depistată, peste 5 persoane fiind considerară infracțiune, iar acest fenomen se dorește a fi eradicat la nivel național.
Solicită să se aibă în vedere faptul că direct prejudiciate sunt chiar persoanele care prestează activitate în astfel de condiții, contrare celor prevăzute de către legislația muncii. De asemenea, nici ulterior controlului petenta nu a întocmit si nu a transmis în REVISAL contractul individual de muncă pentru numitul J. G..
Examinând actele și lucrările dosarului atât prin prisma criticilor expuse dar și din oficiu, Tribunalul reține următoarele:
Cele reținute în procesul verbal atacat nu au fost răsturnate de petentă, care nu a adus nici o probă aptă să infirme starea de fapt, constatându-se în mod corect legalitatea procesului verbal și temeinicia stării de fapt.
Cu toate acestea, sancțiunea aplicată nu este proporțională cu pericolul social concret al faptei.
În apel se constată că, posibilitatea înlocuirii amenzii cu avertisment este o opțiune a instanței, chiar și atunci când actul sancționator nu prevede această sancțiune. În acest sens, art.7 alin. 3 din OG 2/2001 prevede că avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune .
Astfel, în privința individualizării sancțiunii contravenționale,instanța de apel apreciază că actul atacat nu a respectat exigențele de proporționalitate, în sensul reglementat la art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, respectiv sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social, împrejurarea în care a fost săvârșită fapta, de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și celelalte date înscrise în procesul verbal.
Ca atare, în raport de cele menționate la care se adaugă și împrejurarea că, nu s-a dovedit că petentul a mai fost sancționat contravențional pentru fapte de același gen,Tribunalul în baza art.480 alin. 2 Cod procedură civilă, va admite apelul declarat de petentul T. I. „E.”PFA împotriva sentinței civile nr.63/2015 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._:
Va schimba în tot sentința atacată, în sensul că
Va admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul T. I. „E.”PFA împotriva procesului verbal de constatare a contravențiilor nr._/25.07.2014 emis de ITM A. și în consecință:
Va înlocui cu avertisment amenda contravențională aplicată prin procesul verbal susmenționat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de petentul T. I. „E.”PFA împotriva sentinței civile nr.63/2015 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._:
Schimbă în tot sentința atacată, în sensul că
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul T. I. „E.”PFA împotriva procesului verbal de constatare a contravențiilor nr._/25.07.2014 emis de ITM A. și în consecință:
Înlocuiește cu avertisment amenda contravențională aplicată prin procesul verbal susmenționat.
Definitivă
Pronunțată în ședința publică din 11.06.2015.
Președinte, C. M. C. | Judecător, C. L. | |
Grefier, D. M. |
Red .LC
Jud. fond M. R. M.
Tehnored. M.D/4ex/
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 327/2015.... | Pretentii. Sentința nr. 182/2015. Tribunalul ALBA → |
|---|
