Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 12-02-2015, Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 1678/203/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
DECIZIA Nr. 90/A/2015
Ședința publică de la 12 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. B. B.
Judecător C. F.
Grefier M. R.
Pe rol se află apelurile formulate de intimatul I. T. DE MUNCĂ A. și petenta . împotriva sentinței civile nr. 586/2014, pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr._, în cauza având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost reținute în încheierea de ședință din data de 29.01.2015, ce face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea în cauză la data de astăzi.
TRIBUNALUL
Prin plângerea contravențională înregistrată la data de 06.02.2014, sub dosar nr._ (declinat în favoarea Judecătoriei Aiud de către Judecătoria Cîmpeni) petenta . a solicitat instanței în contradictoriu cu intimatul ITM A. ca prin hotărâre judecătorească să dispună:
În principal: să se constate prescrisă executarea sancțiunii contravenționale a amenzii, să se dispună anularea procesului verbal și pe cale de consecință, exonerarea de la plata sancțiunii aplicate de_ lei.
În subsidiar a solicitat reindividualizarea sancțiunii aplicate prin reducerea acesteia sau înlocuirea cu avertisment.
În motivarea plângerii petenta a arătat că la data de 25.09.2013 în urma controlului efectuat, a fost găsită la muncă numita C. A. E. fără a fi întocmite actele legale de lucru.
S-a solicitat să se constate prescrisă executarea sancțiunii motivat de faptul că nu a fost comunicat în termen de o lună procesul verbal de aplicare a sancțiunii contravenționale; se a arătat că același proces verbal este lovit de nulitate absolută având în vedere că deși administratorul petentei a refuzat să semneze, agentul constatator nu a identificat un martor care să confirme cele constatate în procesul verbal. A solicitat de asemenea în subsidiar reducerea amenzii sau eventual aplicarea sancțiunii avertismentului, considerând că amenda aplicată este disproporționat de mare raportat la fapta imputată. Mai a arătat că persoana găsită la muncă se prezentase la muncă cu trei zile anterior efectuării controlului și era în cursul întocmirii actelor medicale necesare angajării.
În susținerea plângerii s-au depus următoarele înscrisuri: certificatul de înregistrare al petentei, acte contabile privind situația financiară a petentei, acte de stare civilă ale administratorului petentei, copia cărții de identitate a numitei C. A. E. precum și fișă de aptitudine și buletin de analize medicale privind-o pe aceasta. Sa solicitat proba testimonială, fără a fi indicat numele, adresa martorilor și teza probatorie.
În drept au fost invocate disp OG 2/2001.
Prin întâmpinarea formulată, depusă în dosarul Judecătoriei Cîmpeni – fila 40, intimatul a solicitat declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Aiud, motivat de necompetența teritorială a Judecătoriei Cîmpeni.
Petenta a depus răspuns la întâmpinare (fila 54 dosar Judecătoria Cîmpeni) prin care a învederat că față de faptul că prin întâmpinare intimata nu a răspuns excepțiilor formulate prin plângere, solicită admiterea plângerii și a cererilor în probațiune formulate. A solicitat de asemenea judecarea în lipsa.
Pentru termenul de judecată din 5.05.2014 intimata a depus „completare la întâmpinare” prin care a solicitat respingerea plângerii și a depus înscrisuri în probațiune.
Petenta a depus „cerere în probațiune” solicitând încuviințarea probei cu înscrisuri și a celei testimoniale cu martorul C. A. E..
În drept, intimatul a invocat dispozițiile lg 53/2003 și HG 500/2001.
La termenul de judecată din data de 5.05.2014, a constatat instanța de fond decăderea intimatei din dreptul de a propune probe, având în vedere că aceasta a depus întâmpinarea la data de 09.02.2013 (fila 40 dosar Judecătoria Cîmpeni), întâmpinare prin care s-a limitat la a invoca necompetența Judecătoriei Cîmpeni, fără a răspunde în niciun fel la susținerilor petentei din plângerea contravențională și fără a propune vreo probă.
În ce privește probele solicitate de petentă, instanța a constatat la același termen de judecată că acestea au fost propuse prin plângerea formulată, prin urmare a fost încuviințată proba cu înscrisuri, fiind respinsă proba testimonială, apreciindu-se ca fiind neutilă, raportat la recunoașterea situației de fapt de către petentă.
Prin sentința civilă nr. 586/2014, Judecătoria Aiud a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta ., în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă A. și a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de_ lei, aplicate prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/25.09.2013, cu sancțiunea contravențională a avertismentului, drept pentru care a atras atenția petentei ca pe viitor să respecte dispozițiile legale, luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
A reținut că la data de 25.09.2013, a fost întocmit de inspectorii din cadrul ITM A., procesul verbal de contravenție . nr._, prin care petenta . a fost sancționată cu amendă în cuantum de_ lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 16 alin 1 din lg 53/2003. (f. 47 dos Judecătoria Cîmpeni)
În fapt, prin procesul-verbal s-a reținut că în urma controlului efectuat la data de 18.09.2014, la punctul de lucru din Teiuș al petentei, a fost depistată prestând activitate la punctul de lucru al societății fără a avea încheiat contract de muncă pe numita C. A. E..
Sub aspectullegalității procesului-verbal, petenta a invocat nulitatea procesului verbal motivat de faptul că nu a fost identificat un martor care să semneze procesul verbal ca urmare a refuzului administratorului petentei de a semna. Instanța a constatat că sunt făcute mențiunile legale, consemnându-se și refuzul administratorului petentei de a semna precum și faptul că nu a fost identificat un martor care să semneze procesul verbal. Art.19 din OG nr.2/2001 prevede, în alin.3, că în lipsa unui martor agentul constatator va preciza „motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod", iar în procesul verbal s-a consemnat că nu a fost identificat un martor. De asemenea, instanța a reținut că, în acest caz sancțiunea este nulitatea relativă, anularea actului intervenind în condițiile art.105 C.proc.civ. doar în măsura constatării unei vătămări care să decurgă din viciul constatat și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului. În speță, agentul constatator a făcut mențiunea că administratorul petentei a refuzat să semneze procesul-verbal, rolul martorului fiind acela de a confirma acest lucru, așa cum se deduce din art.19 citat mai sus. Or, petenta recunoaște că administratorul său a refuzat să semneze procesul verbal.
În consecință instanța a apreciat că actul atacat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art.16-17 din O.G.nr.2/2001, astfel că nu există nicio cauză de natură să atragă nulitatea, acesta cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, după cum urmează: numele, prenumele și calitatea agentului constatator; denumirea și sediul contravenientului; fapta săvârșită; data comiterii faptei; semnătura agentului constatator.
În privința temeiniciei procesului-verbal, trebuie arătat că, în raport de probele administrate în cauză, rezultă în mod cert că situația de fapt reținută de agentul constatator este conformă realității.
În acest sens, a reținut instanța că la data efectuării controlului, a fost găsită prestând activitate în favoarea petentei, numita C. A. E., fără a avea încheiat contract de muncă, fapt de altfel necontestat nici de petentă.
Petenta a justificat această situație prin faptul că actele medicale necesare angajării nu au fost întocmite în timp util depunând în acest sens înscrisuri în probațiune (filele 18-19 dos Judecătoria Cîmpeni).
Procedând la verificarea legalității sancțiunii aplicate, instanța a apreciat că amenda contravențională în cuantum de_ lei nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal. A reținut instanța că într-adevăr petenta a întreprins demersurile necesare angajării numitei C. A. E. conform înscrisurilor depuse la dosar, anterior controlului efectuat de inspectorii ITM, acesteia fiindu-i de altfel încheiat contractul de muncă.
Astfel, instanța a apreciat că se poate proceda la înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
Pentru toate aceste considerente, instanța, în temeiul dispozițiilor art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, a admis plângerea contravențională formulată de petenta ., în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă A. și a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de_ lei, aplicată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/25.09.2013, cu sancțiunea contravențională a avertismentului, drept pentru care a atras atenția petentei ca pe viitor să respecte dispozițiile legale, luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, a formulat apel atât intimatul I. T. DE MUNCĂ A., cât și petenta ..
Prin apelul formulat în cauză, intimatul ITM A. solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii apelate, în sensul respingerii în totalitate a plângerii formulate de către petentă.
În fapt, apelantul I.T.M A. susține că, în urma controlului efectuat de inspectorii de muncă la punctul de lucru al petentei din Teiuș, în data de 18.09.2013, aceștia au depistat-o prestând activitate pentru societate pe numita C. A., această persoană dând declarație pe propria răspundere, în care a consemnat că prestează activitate în cadrul societății din data de 15.09.2013, precum și faptul că nu a semnat contract individual de muncă.
Arată că persoana a fost depistată în unitate prestând efectiv activitate la punctul de lucru al unității, specifică obiectului secundar de activitate, respectiv comercializa produsele din magazinul aparținând unității, astfel că nu există dubii cu privire la derularea raportului de muncă între cele două părți, însă fără respectarea prevederilor legislației muncii.
Precizează că, verificând baza de date, inspectorii de muncă au constatat faptul că susnumita nu figura ca angajat al societății. D. persoanele care figurează în această bază de date, sunt oficial angajați ai unei societății.
In urma administrării probelor, s-a constatat de către instanța de fond că starea de fapt a fost corect reținută de organul de control, însă aceasta a înlocuit sancțiunea amenzii cu avertisment apreciind că fapta nu prezintă pericol social ridicat.
Faptul că petenta a „ întreprins demersurile necesare angajării anterior controlului ", iar ulterior controlului a întocmit și transmis contractul pentru susnumita, nu este motiv care să diminueze pericolul social al faptei contravenționale.
Susține că instanța de fond nu a apreciat corect gravitatea faptei contravenționale și nu a avut în vedere faptul că „ munca la negru " este fapta cu gradul cel mai ridicat de pericol social în domeniul relațiilor de muncă, tocmai pentru aceasta cuantumul amenzii prevăzut de legiuitor este mare, respectiv_-_ lei pentru fiecare persoană depistată, iar acest fenomen se dorește a fi eradicat la nivel național.
Organul de control a stabilit cuantumul amenzii la minimul prevăzut de lege, astfel că nu se poate reține că amenda este „ exagerată ".
Prestarea în alte condiții decât cele prevăzute de lege îl privează pe cel care prestează activitate de dreptul de a beneficia de vechime în muncă, și de beneficii, drepturi cum ar fi concediul de odihnă, uneori chiar și de primirea salariului cuvenit, iar angajatorul se sustrage de la plata contribuției la bugetul asigurărilor sociale de stat, a celei de la bugetul de asigurări de sănătate (în caz de accident de muncă angajatul urmând să suporte contravaloarea asigurărilor sociale din bugetul propriu, și nu angajatorul așa cum ar fi firesc, ca o consecință a obligațiilor asumate prin contractul individual de muncă), iar angajatorul are obligația de a nu primi la muncă nicio persoană fără întocmirea formelor legale de angajare, aceasta fiind o condiție care trebuie îndeplinită anterior primirii la muncă a persoanei.
Mai arată apelantul că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că direct prejudiciate sunt chiar persoanele care prestează activitate în astfel de condiții, contrare celor prevăzute de către legislația muncii, iar această stare de fapt a fost stopată doar pentru că organul de control competent a intervenit și nu din inițiativa contravenientului.
Luând în considerare cele susmenționate, solicită a se admite apelul formulat, a se schimba în parte sentința civilă pronunțată de către Judecătoria Aiud în dosarul mai sus menționat și în consecință a se respinge în totalitate plângerea formulată de către ..
În drept: Legea 53/2003, NCPC.
Petenta . a formulat apel împotriva Sentinței civile 586/02.06.2014 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosarul_ .
Consideră sentința pronunțată de instanța de fond nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
I. Având în vedere efectul devolutiv al apelului, prev. de art. 476 N.C.p.c. instanța este mărginită a analiza apelul prin prisma unor motive de nelegalitate.
II. Consideră că, în mod nelegal, instanța de fond nu s-a pronunțat a excepției prescripției sancțiunii contravenționale si față de acest aspect solicită admiterea apelului și schimbarea în parte hotărârea atacată, cu constatarea sancțiunii contravenționale ca fiind prescrisă.
Arată că procesul-verbal de contravenție a fost comunicat la peste 30 de zile de la data constatării contravenției (art. 14 al. 1 din OG 2/2001).
Față de cele de mai sus, solicită admiterea apelului
În drept: art. 480 N.C.p.c, OG 2/2001.
Analizând apelurile formulate în cauză, instanța de control judiciar reține următoarele:
În ceea ce privește apelul formulat de petenta apelantă . împotriva Sentinței civile nr. 586/2014 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr._ instanța urmează a-l respinge având în vedere următoarele:
Analizând cu prioritate excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale raportat la înscrisurile aflate la filele 12-14 dosar fond instanța reține că procesul verbal de contravenția a fost încheiat în data de 25.09.2013 și a fost înaintat de către intimată spre comunicare oficiului poștal la data de 26.09.2013.
Potrivit duplicatului confirmării de primire aflat la fila 14 dosar procesul verbal a fost comunicat petentei la data de 27.09.2013, adică la un interval de timp de 2 zile de la data întocmirii acestuia respectiv în termenul legal prevăzut de 30 de zile prevăzut de OG nr. 2/2001.
Față de cele de mai sus, instanța constată că nu a intervenit prescripția executării sancțiunii contravenționale, motiv pentru care se impune respingerea apelului petentei sub acest aspect.
În ceea ce privește aspectele legate de fondul apelului, raportat la caracter devolutiv al apelului, instanța constată apelul formulat de petenta . neîntemeiat pentru motivele ce vot fi expuse o dată cu analizarea apelului formulat de apelantul intimat I. T. DE MUNCĂ A.
În ceea ce privește apelul formulat de apelantul intimat I. T. DE MUNCĂ A. împotriva Sentinței civile nr. 586/2014 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr._ instanța constată că acesta este întemeiat pentru următoarele motive:
La data de 25.09.2013, a fost întocmit de inspectorii din cadrul ITM A., procesul verbal de contravenție . nr._, prin care petenta . a fost sancționată cu amendă în cuantum de_ lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 16 alin 1 din lg 53/2003.
În fapt, prin procesul-verbal s-a reținut că în urma controlului efectuat la data de 18.09.2014, la punctul de lucru din Teiuș al petentei, a fost depistată prestând activitate la punctul de lucru al societății fără a avea încheiat contract de muncă numita C. A. E..
Sub aspectullegalității procesului-verbal, instanța de control reține că art.19 din OG nr.2/2001 prevede, în alin.3, că în lipsa unui martor agentul constatator va preciza „motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod", iar în procesul verbal s-a consemnat că nu a fost identificat un martor.
În acest sens, în mod corect a înlăturat instanța de fond apărarea petentei.
De asemenea, instanța în mod pertinent instanța de fond a reținut că agentul constatator a făcut mențiunea că administratorul petentei a refuzat să semneze procesul-verbal, rolul martorului fiind acela de a confirma acest lucru, așa cum se deduce din art.19 citat mai sus.
Or, petenta recunoaște că administratorul său a refuzat să semneze procesul verbal.
În consecință instanța de fond justificat a apreciat că actul atacat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art.16-17 din O.G.nr.2/2001, astfel că nu există nicio cauză de natură să atragă nulitatea, acesta cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, după cum urmează: numele, prenumele și calitatea agentului constatator; denumirea și sediul contravenientului; fapta săvârșită; data comiterii faptei; semnătura agentului constatator.
În privința temeiniciei procesului-verbal, instanța de fond a reținut că la data efectuării controlului, a fost găsită prestând activitate în favoarea petentei, numita C. A. E., fără a avea încheiat contract de muncă, fapt de altfel necontestat nici de petentă.
Petenta a justificat această situație prin faptul că actele medicale necesare angajării nu au fost întocmite în timp util depunând în acest sens înscrisuri în probațiune.
Sub acest aspect este evident că petenta seface vinovată de săvârșireafaptei contravenționale reținute în sarcina acesteia.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, instanța de fond a apreciat că amenda contravențională în cuantum de_ lei nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
A reținut instanța de fond că într-adevăr petenta a întreprins demersurile necesare angajării numitei C. A. E. conform înscrisurilor depuse la dosar, anterior controlului efectuat de inspectorii ITM, acesteia fiindu-i de altfel încheiat contractul de muncă.
Sub acest aspect, instanța de apel constată că în mod greșit instanța de fond a reindividualizat sancțiunea contravențională raportat la criteriile prevăzute de art. 21 alin 3 din OG nr. 2/2001.
Instanța de apel reține că „ munca la negru " este fapta cu gradul cel mai ridicat de pericol social în domeniul relațiilor de muncă, tocmai pentru aceasta cuantumul amenzii prevăzut de legiuitor este mare, respectiv_-_ lei pentru fiecare persoană depistată, iar acest fenomen se dorește a fi eradicat la nivel național.
Organul de control a stabilit cuantumul amenzii la minimul prevăzut de lege, astfel că nu se poate reține că amenda este „ exagerată ".
În acest sens instanța de apel constată pertinente susținerile intimatei apelante în sensul că prestarea în alte condiții decât cele prevăzute de lege îl privează pe cel care desfășoară activitate de dreptul de a beneficia de vechime în muncă, și de beneficii, drepturi cum ar fi concediul de odihnă, uneori chiar și de primirea salariului cuvenit, iar angajatorul se sustrage de la plata contribuției la bugetul asigurărilor sociale de stat, a celei de la bugetul de asigurări de sănătate (în caz de accident de muncă angajatul urmând să suporte contravaloarea asigurărilor sociale din bugetul propriu, și nu angajatorul așa cum ar fi firesc, ca o consecință a obligațiilor asumate prin contractul individual de muncă), iar angajatorul are obligația de a nu primi la muncă nicio persoană fără întocmirea formelor legale de angajare, aceasta fiind o condiție care trebuie îndeplinită anterior primirii la muncă a persoanei.
Față de cele de mai sus, instanța de apel va admite apelul formulat de I. T. DE MUNCĂ A. împotriva Sentinței civile nr. 586/2014 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr._ .
Va schimba în parte sentința civilă nr. 586/2014 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr._, în sensul că:
Va respinge plângerea formulată de petenta . îndreptată împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/25.09.2013 în contradictoriu cu ITM A. ca neîntemeiată.
Instanța constată că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de . împotriva Sentinței civile nr. 586/2014 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr._ .
Admite apelul formulat de I. T. DE MUNCĂ A. împotriva Sentinței civile nr. 586/2014 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr._ .
Schimbă în parte sentința civilă nr. 586/2014 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr._, în sensul că:
Respinge plângerea formulată de petenta . îndreptată împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/25.09.2013 în contradictoriu cu ITM A. ca neîntemeiată.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă și executorie.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.02.2015.
Președinte, M. B. B. | Judecător, C. F. | |
Grefier, M. R. |
Red. BB
Tehnored. BB
4 ex. /30.04.2015
Jud. fond: V. M.
| ← Pretentii. Sentința nr. 103/2015. Tribunalul ALBA | Pretentii. Sentința nr. 133/2015. Tribunalul ALBA → |
|---|
