Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 608/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 608/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 206/203/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
DECIZIA Nr. 32/A/2015
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. C.
Judecător A. C. P. - președinte secție
Grefier I. C.
Pe rol apelului declarat de apelantul H. M.-V. împotriva sentinței civile nr. 608/2014, pronunțată de Judecătoria Câmpeni în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică la ambele strigări ale cauzei se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
În temeiul art. 131 NCPC raportat la art. 34 al. 2 din OG nr. 2/2001 tribunalul constată că este competent să soluționeze prezenta cauză.
Tribunalul constată apelul în stare de judecată și îl reține spre soluționare.
TRIBUNALUL
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmperni sub dosar nr._, formulată de petentul H. M.-V., in contradictoriu cu intimatul I. de Politie al județului A., Politia oraș Baia de Aries s-a solicitat ca prin hotărâre judecătorească, în principal, să se dispună anularea procesului verbal ., nr_, întocmit la data de 10.02.2014 de către Politia orașului Baia de Aries, jud. A., exonerarea de plata amenzii stabilita prin acest proces verbal, anularea punctelor de penalizare si înlăturarea măsurii subsidiare a reținerii permisului de conducere. Iar in subsidiar,să se dispună anularea procesului verbal ., nr._, exonerarea de plata amenzii, anularea punctelor de penalizare, înlăturarea măsurii subsidiare a reținerii permisului de conducere si înlocuirea măsurii sancționatoare dispusa, cu avertismentul.
În motivarea plângerii arată că la data de 10.02.2014, petentul a fost amendat de Politia Baia de Aries, asa cum rezulta din procesul verbal atacat cu prezenta plângere, pe motiv ca ar fi depășit neregulamentar pe sector de drum cu marcaj longitudinal continuu, deși pe acea porțiune de drum, vizibilitatea era maxima, carosabilul nu avea marcaj de linie continua ci doar marcaj discontinuu deteriorat, iar autoturismul pe care l-a depășit rula cu o viteza foarte mica, a semnalizat dreapta, astfel a considerat ca dorește staționarea si fiind drum cu vizibilitate maxima, a efectuat manevra de depășire, fara a pune in pericol siguranța traficului, situație de fapt ce poate fi confirmata de către pasagerul din dreapta a autoturismului condus de către petent, și anume de numitul F. V.. Mai arată că un motiv de anulare a procesului verbal de constatare a contravenției este cel referitor la lipsa indicării adresei martorului ocular reținut in procesul verbal. Conform practicii Curții Europene a Drepturilor Omului, petentul beneficiază de prezumția de nevinovăție, contravenția fiind calificata de Curte ca aparținând materiei penale. Întrucât Curtea Europeana a Drepturilor Omului a decis ca instituirea prezumției de legalitate a procesului verbal contravențional aduce atingere prezumției de nevinovăție in procedura contravenționala se impune ca procesul verbal sa cuprindă numele si adresa unui martor ocular pentru ca percepția personala a agentului constatator sa se completeze cu aceasta proba de natura a forma convingerea cu privire la existenta faptei, vinovăției si împrejurării comiterii. Astfel ca exemplu, prin sentința civila nr._/2006 a Judecătoriei sectorului 6 București, s-a considerat nul un proces verbal in care este trecut un martor ocular doar cu inițialele si cu adresa incompleta deoarece instanța nu a putut cita martorul pentru a-l audia, astfel ca nu a putut verifica daca starea de fapt descrisa de agentul constatator este corecta .
In speța, arată că martorului ocular P. M. L. in procesul verbal atacat nu i s-au trecut datele privind adresa acestuia, fapt ce face imposibila citarea acestuia pentru a fi audiat, ori prin analogie, lipsa indicării adresei martorului duce la constatarea nulității procesului verbal.
F. de solicitarea subsidiara, apreciază, ca întrucât nu s-a pus in pericol siguranța in trafic prin pretinsa manevra de depășire si in lipsa dovedirii celor reținute in procesul verbal se poate aprecia ca anularea procesului verbal si aplicarea unei sancțiuni cu avertisment este in conformitate cu legea .
In drept invocă dispozițiile art. 31 si urm din Ordonanța 2/2001, art. 118 si urm din O.U.G 195/2002
Inspectoratul de Poliție al Județului A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării arată că prin manevra de depășire efectuată, petentul a încălcat dispozițiile art. 120. alin. L lit.i din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, text de lege care stabilește anumite interdicții pentru conducătorii auto, respectiv: „Se interzice depășirea autovehiculelor: i) când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circula, chiar si parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere".Incriminarea și sancționarea faptelor având ca obiect nerespectarea regulilor privind depășirea este prevăzută în art. 100, alin.3, lit.e din OUG 195/2002 republicată: " art100(3) Constituie contravenție si se sancționează cu amenda prevăzuta in clasa a II-a de sancțiuni si cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: e) nerespectarea regulilor privind depășire.," Arată că situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție este rezultatul unor constatări personale ale unui organ aliat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta fiind învestit de către stat cu puterea de a constata și sancționa faptele antisociale, având ca scop respectarea legilor și apărarea statului de drept. Astfel, constatările personale ale unui agent constatator dau conținut și susținere prezumției de legalitate și temeinicie procesului verbal. în acest context, veridicitatea constatărilor personale ale agentului constatator nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor minime indicii că situația de fapt reținută în procesul verbal nu ar corespunde realității. Aceste indicii trebuiesc furnizate și dovedite de către petentul care susține netemeinicia procesului verbal neputându-se reduce la o simplă afirmație a acestora. în caz contrar, ar fi lipsită de conținut atât instituția răspunderii contravenționale cât și puterea organelor abilitate de lege de a acționa în sensul respectării acesteia.
Apreciază că sancțiunea aplicată reprezintă o justă individualizare a răspunderii contravenționale, în raport cu criteriile stabilite de art.21, alin.3 din O.G. nr.2/2001. Astfel, sancțiunea a fost în mod corect stabilită de către agentul constatator și trebuie menținută în ansamblul ei, acestea fiind limitele prevăzute de lege. Referitor la măsura complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce și implicit măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere, având în vedere că norma de incriminare și sancționare a faptei privind depășirea, respectiv art.100, alin.3, lit.e din OUG 195/2002 republicată, pedeapsa prevăzută este "amenda prevăzuta in clasa a II-a de sancțiuni si cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile". Aceasta dispoziție legala impune agentului constatator obligativitatea aplicării sancțiunii complementare, indiferent de sancțiunea principala aplicata si indiferent de pericolul social concret al faptei comise, legiuitorul prezumând un pericol social suficient de mare care sa atragă sancțiunea complementara respectiva.
Arată că procesul verbal atacat îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16, alin. (1) cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din Ordonanța nr. 2/2001, modificată, privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
În drept invocă prevederile O.G.2/2001, ale OUG nr. 195/2002 republicată și solicită judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului instituției intimate.
Prin răspunsul la întâmpinare petentul arată că planșa foto nu poate fi considerată mijloc de probă întrucât nu este sistem digital cu afișarea sectorului de drum pe care s-a efectuat manevra și nu este individualizat prin nici un aspect că planșa foto se referă la acea porțiune de drum. Arată că se poate fotografia orice porțiune de drum care corespunde celor menționate în procesul-verbal, linie continuă ca ulterior, fără să existe un sistem digital din care să reiasă clar porțiunea de drum se trece prin scris se mână de către agentul constatator o porțiune care se presupune că ar fi ceea indicată, fără însă fi probat acest aspect temeinic și legal de către intimată. Invocă faptul că petentul beneficiază de prezumția de nevinovăția iar sarcina probei revine agentului constatator. În acest sens arată zona Km 92 L., unde se presupune că s-a efectuat manevra de depășire pe linie continuă, este evidențiată printr-o planșă foto, de pe un sector de drum pe care le nu-l cunoaște, mai mult evidențierea locului fiind trecută de către agentul constatator prin scriere de mână și nu prin planșa foto în sistem digital, sistem cu care sunt dotate mașinile de poliție. În acest sens solicită ca planșele fotă să nu fie admise ca probe în dosar. Mai rată că susținerea intimatei cu privire la faptul că, constatările personale ale unui agent dau conținut și susținere prezumției de legalitate a procesului – verbal și nu pot fi puse sub semnul întrebării, sunt într-o vădită contradicție cu prevederile CEDO.
Prin sentința civilă nr. 608/2014 pronunțată de Judecătoria Câmpeni în dosar nr._ a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de contravenientul H. M. V. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., pentru următoarele motive:
Prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 10.02.2014, de către I.P.J. A. – Poliția Orașului Baia de Arieș, s-a aplicat amenda contravențională de 340 de lei și s-a dispus măsura suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile începând cu 25.02.2014 în ceea ce-l privește pe contravenientul H. M. -V., pentru comiterea contravenției prev. de art. 120 alin. 1 lit. i din H.G. 1391/2006. Sancțiunea s-a aplicat conform art. 100 alin. 3 lit. „e” din OUG 195/2002. În acest sens s-a reținut că la data de 10.02.2014, ora 16:48, contravenientul H. M.- V., a condus autoturismul cu nr. provizorii de circulație BH_, pe DN 75 în . de mers T. – Cîmpeni, iar la km 92 a efectuat manevra de depășire a autoturismului_, trecând peste marcajul longitudinal continuu. Procesul-verbal a fost semnat de către martorul P. M. L., dar și de către contravenient, acesta arătând că s-a grăbit iar marcajul era discontinuu.
Fiind audiat în cauză martorul P. M. L., a recunoscut că a semnat procesul-verbal atacat iar în data de 10.02.2014, conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe DN 75 în direcția de deplasare L.- Bistra, iar pe un tronson de drum care avea marcat un marcaj longitudinal continuu care era vizibil, a încetinit viteza de deplasare, întrucât a observat într-un vârf de pantă un echipaj al poliției. La acel moment a fost depășit de un autoturism maca Dacia cu nr. de Bihor, autoturismul respectiv fiind imediat oprit de către echipajul de poliție. Martorul a fost oprit de către un alt agent de poliție și a asistat la discuțiile dintre contravenient și agenții de poliție doar în momentul în care i s-a solicitat să semneze procesul-verbal în calitate de martor. În acel moment contravenientul a arătat că nu s-a gândit că martorul dorește să oprească autoturismul și în această situație a efectuat manevra de depășire. Martorul mai arată și că locul unde s-a efectuat această manevră permitea depășirea întrucât era vizibilitate suficientă .
Contravenientul a propus audierea martorului F. V., persoană care se afla în autoturismul condus de către contravenient la acea dată și care confirmă efectuarea manevrei de depășire, considerând însă că autoturismul din față circula forte încet. Martorul mai arată că manevra de depășire s-a efectuat după ieșirea din curbă, cu o vizibilitate de cca. 400 de m iar manevra s-a efectuat pe un tronson de drum cu linie mediană discontinuă. Mai arată că, la momentul depășirii autoturismul din față a semnalizat dreapta înțelegând că permite să efectueze depășirea. Contestă faptul că fotografiile prezentate de către agentul constatator oglindesc situația de la locul efectuării manevrei de depășire.
Potrivit art. 120 alin. 1 lit. „i” din H.G. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență nr. 195/2002, se stabilesc anumite interdicții pentru conducătorii autor, respectiv „se interzice depășirea autovehiculelor când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere”.
Art. 100 alin. 3 lit. „e” din OUG 195/2002, menționează că va constituii contravenție și se va sancționa cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, fapta conducătorului de autovehicul de a nu respecta regulile privind depășirea.
În prezenta cauză se constată că, fapta reținută în procesul-verbal de contravenție, a fost constată personal de către agentul aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, persoană investită cu puterea de a constata și sancționa fapte antisociale și este confirmată și de un martor ocular care a și semnat procesul – verbal atacat. Rezultă astfel că, în afara oricărui dubiu că petentul a condus autoturismul cu nr. provizoriu BH_ pe DN 75 L., în sensul de deplasare T. – Cîmpeni, iar la km 92, pe un tronson de drum prevăzut cu linie mediană continuă, a efectuat manevra de depășire a autoturismului condus de către martorul P. M. L., având nr. de înmatriculare_ . Întrucât autoturismul din față a încetinit viteza la momentul în care a observat echipajul de poliție. Apărarea contravenientului respectiv că, avea vizibilitate suficientă pentru efectuarea acestei manevre sau că manevra s-a efectuat pe un tronson de drum cu linie mediană discontinuă sau că acest marcaj nu era vizibil nu va fi reținută de instanță, întrucât conducătorul auto avea obligația să circule preventiv și să observe toate semnele de circulație sau marcajele și să efectueze anumite manevre doar în situația în care certitudinea că le poate efectua în mod legal. Faptul că celălalt conducător auto circula cu o viteză mai redusă nu reprezintă o cauză de înlăturare a răspunderii în condițiile în care manevra de depășire s-a efectuat prin încălcarea marcajului continuu care era vizibil pe tronsonul de drum.
Constatându-se că acest proces –verbal s-a încheiat cu respectarea condițiilor legale prev. la art. 16 -17 și 19 din OG 2/2001 și întrucât sancțiunile sunt corect individualizate potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, se respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către H. M. V..
În cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată potrivit art. 451 – 453 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel petentul H. M.- V. care a solicitat schimbarea sentinței atacate în sensul anulării procesului verbal . nr._ întocmit la data de 10.02.2014 de către Politia orașului Baia de Aries, jud A., exonerarea de plata amenzii stabilita prin acest proces verbal in cuantum de 340 lei, anularea punctelor de penalizare, înlăturarea măsurii subsidiare a reținerii permisului de conducere si înlocuirea măsurii sancționatoare dispuse cu avertismentul, având in vedere următoarele considerente:
În mod nelegal Instanța nu a apreciat in mod just probele propuse de petent, astfel: asa cum a arătat si prin răspunsul la întâmpinarea depusa, apelantul nu a însușit proba cu planșa foto privind locul săvârșirii contravenției, km 92 L., învederând astfel Instanței faptul ca acestea nu pot fi considerate probe, intrucat planșele foto nu sunt in sistem digital cu afișarea digitala a sectorului de drum, km 92 L. pe care s-a efectuat manevra, mai mult nefiind individualizat prin nici un alt aspect ca planșele foto se refera la acea porțiune de drum pe care se presupune ca a efectuat o manevra de depășire peste linia continua.
Astfel, se poate fotografia orice porțiune de drum care corespunde celor consemnate in procesul verbal, linie continua, ca ulterior, fara a exista un sistem digital din care sa reiasă clar porțiunea de drum, se trece prin scris de mana de către agentul constatator o porțiune care se presupune ca ar fi cea indicata, fara insa a fi probat acest aspect temeinic si legal de către intimata. Insa, tocmai pentru a se evita astfel de practici de către agenții constatatori, conform practicii CEDO petentul beneficiază de prezumția de nevinovăție, iar sarcina probei revine agentului constatator pentru a răsturna aceasta prezumție de nevinovăție printr-un probatoriu care nu lasa loc de îndoiala sau loc de interpretare,cu probe clare si pertinente, astfel aceste probe desi au fost reținute de către instanța ca probe concludente.
În ceea ce privește audierea martorului semnatar al procesului verbal atacat, instanța desi a reținut in mod corect din depoziția acestuia faptul ca locul unde s-a efectuat manevra de depășire permitea depășirea întrucât era vizibilitate suficienta, nu a reținut aceasta circumstanța si faptul ca nu s-a pus in pericol siguranța traficului prin manevra de depășire, fapt ce ar fi condus la o sancțiune corespunzătoare, cea a avertismentului.
Mai mult, martorul ocular, pasager in autoturismul subsemnatului apelant -petent cand a efectuat manevra de depășire, a arătat faptul ca pe porțiunea respectiva de drum marcajul nu era vizibil, fiind șters pe alocuri, ceea ce ar fi putut conduce la un marcaj cu linie discontinua, arătând de altfel si faptul ca vizibilitatea era maxima, de cea 400 m iar manevra de depășire nu a pus in pericol siguranța traficului, aspecte ce nu au fost reținute de către instanța in apărarea subsemnatului, ca o prezumție de nevinovăție.
Raportat la practica unitara a CEDO se impune admiterea prezentului apel intrucat Instanța de fond a nesocotit prevedirile legale in sensul raportării practicii CEDO la dreptul de a proba lipsa de temeinicie a probelor de care beneficiază petentul -inculpat conf art 66 Cod procedura penala care prevede " inculpatul ( petentul) beneficiază de prezumția de nevinovăție si nu trebuie sa-si dovedească nevinovăția"
Consideră ca in motivarea hotărârii luate de către Instanța de fond s-au nerespectat norme imperative de procedura, fie cu rea credința fie din interpretarea eronata atat a practicii CEDO cat si a normelor interne, astfel ca admiterea apelului este o consecința iminenta a acestor erori.
F. de aspecte invocate, pe cale de consecința solicit ADMITEREA apelului si pe cale de consecința să dispuneți ANULAREA procesului verbal . nr._ întocmit la data de 10.02.2014 de către Politia orașului Baia de Aries, jud A., exonerarea de plata amenzii stabilita prin acest proces verbal in cuantum de 340 lei, anularea punctelor de penalizare, înlăturarea măsurii subsidiare a reținerii permisului de conducere si înlocuirea măsurii sancționatoare dispuse cu avertismentul.
In drept art 466 si urm., art 480, cod procedură civilă. In baza art 223 al 3 nepe solicitam judecarea cauzei si in lipsa de la dezbateri.
INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind legală și temeinică, pentru următoarele motive:
Procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond si formă impuse, sub sancțiunea nulității, de art. 17 din O.G. nr.2/2001. Referitor la temeinicia procesului-verbal, contravenția reținută în sarcina petentului a fost dovedită prin probele administrate în cauză.
Prin manevra de depășire efectuată, petentul a încălcat dispozițiile art. 120, alin.l, lit. i din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, text de lege care stabilește anumite interdicții pentru conducătorii auto, respectiv: ,$e interzice depășirea autovehiculelor: i) când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circula, chiar si parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere". Sancționarea faptelor vând ca obiect nerespectarea regulilor privind depășirea este prevăzută în art. 100, alin.3, lit.e din OUG 195/2002 republicată: "art. 100 (3) Constituie contravenție si se sancționează cu amenda prevăzuta in clasa a Il-a de sancțiuni si cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: e) nerespectarea regulilor privind depasirea.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, conform prevederilor art. 109, alin. 1 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care 1-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Actul sancționator a fost întocmit de un polițist rutier, agent specializat în supravegherea traficului rutier, prezumat ca fiind cunoscător al dispozițiilor legale în materia Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Constatarea faptelor în mod direct de către agentul constatator este suficientă pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Simpla negare a contestatorului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul-verbal atât timp cât acesta nu aduce probe pertinente, ori invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele-verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară, sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. în special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitate^ mizei și păstrând drepturile la apărare. |
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului-verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul-verbal, legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că e,"" reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal. Având în vedere toate cele expuse mai sus, procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care, în mod evident trebuie tăcută de petent și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte probe contrare pertinente.
Probatoriul administrat în prezenta cauză confirmă starea de fapt reținută de către agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal de contravenție. Astfel, din depoziția martorului asistent audiat în cauză, numitul P. M. L., care este și conducătorul autoturismului depășit de către petent, reiese în mod clar faptul că petentul a efectuat această manevră de depășire pe un tronson de drum care avea marcat un marcaj longitudinal continuu care era vizibil. De asemenea, din planșele foto care au fost depuse de către subscrisa, reiese în mod cert că pe sectorul de drum unde a fost efectuată depășirea, exista marcaj longitudinal continuu vizibil.
Analizând procesul verbal atacat rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16, alin. (1) cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din Ordonanța nr. 2/2001, modificată, privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
In ceea ce privește sancțiunile contravenționale aplicate, apreciază că acestea au fost în mod corect stabilite de către agentul constatator și reprezintă o justă individualizare a răspunderii contravenționale, în raport cu criteriile stabilite de art.21, alin.3 din O.G. nr.2/2001. Pericolul social abstract al faptei este unul crescut, deoarece norma incriminatoare în sine privește o problemă sensibilă, nerespectarea regulilor privind depășirea, riscul încălcării acestor reguli fiind punerea în pericol a integrității și vieții persoanelor prin producerea de accidente. D. întâmplarea a făcut ca autovehiculul condus de petent să nu intre în coliziune frontală cu un alt autovehicul care circula regulamentar. în același sens s-a pronunțat și Tribunalul A. în Decizia civilă nr. 349/2013, pronunțată în dosarul civil nr._ .
În drept, ne întemeiem întâmpinarea pe dispozițiile art.205-208 din Codul de procedura civilă, O.G. nr.2/2001 și OUG 195/2002 republicată și depunem prezenta în două exemplare.
Examinând apelul formulat de petentul H. M. V. împotriva sentinței civile nr. 608/2014 pronunțată de Judecătoria Câmpeni în dosar nr._, Tribunalul apreciază că nu este fondat având în vedere următoarele considerente:
Astfel cum a reținut și instanța de fond prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 10.02.2014, de către I.P.J. A. – Poliția Orașului Baia de Arieș, s-a aplicat amenda contravențională de 340 de lei și s-a dispus măsura suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile începând cu 25.02.2014 în ceea ce-l privește pe contravenientul apelant H. M. -V., pentru comiterea contravenției prev. de art. 120 alin. 1 lit. i din H.G. 1391/2006. Sancțiunea s-a aplicat conform art. 100 alin. 3 lit. „e” din OUG 195/2002.
S-a reținut că la data de 10.02.2014, ora 16:48, contravenientul H. M.- V., a condus autoturismul cu nr. provizorii de circulație BH_, pe DN 75 în . de mers T. – Cîmpeni, iar la km 92 a efectuat manevra de depășire a autoturismului_, trecând peste marcajul longitudinal continuu.
Potrivit art. 120 alin. 1 lit. i din H.G. 1391/2006 Se interzice depășirea vehiculelor: i) când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere.
Mai departe art. 100, alin.3, lit.e din OUG 195/2002 republicată stipulează: Constituie contravenție si se sancționează cu amenda prevăzuta in clasa a Il-a de sancțiuni si cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: e) nerespectarea regulilor privind depasirea.
La fil. 20-21 dosar fond se regăsesc un număr de 4 planșe foto depuse de intimatul IPJ A. pe marginea cărora agentul constatator a menționat: “reprezintă imagini cu sectorul de drum la km. 92 L. a DN 75”. Imaginile înfățișează un sector de drum în pantă descendentă, drum virajat, cu marcaj linie continuă, fără porțiuni în care marcajul să fie estompat.
Tribunalul nu își poate însuși poziția apelantului în sensul că aceste fotografii nu ar trebui avute în vedere la soluționarea cauzei întrucât nu sunt însoțite de afișarea digitala a sectorului de drum. Astfel, Tribunalul constată că nu există nici un element care să ducă la concluzia că fotografiile depuse de intimat ar viza un alt sector de drum decât cel unde s-a săvârșit contravenția imputată petentului apelant. Prelucrarea în sistem informatic cu afișarea digitală nu ar fi sporit credibilitatea planșelor foto. Oricum, cel în cauză putea să prezinte fotografii ale respectivului sector de drum și care, prin comparație cu cele prezentate de intimat, ar fi putut înlătura orice suspiciune. Nefăcând acest lucru, simpla contestare a respectivelor planșe rămâne fără suport pe planul probațiunii.
Prezumția de nevinovăție invocată de petentul apelant nu este una absolută, iar simplul dezacord manifestat de contravenient, referitor la o probă în acuzare, nu poate duce la înlăturarea acelei probe în lipsa unor elemente de fapt care să susțină, credibil, opoziția la relevanța și veridicitatea probei respective.
Mai departe, Tribunalul constată că la fil. 43 dosar fond se regăsește declarația martorului ocular P. M. L. care a arătat că „pe un tronson de drum cu marcaj longitudinal continuu, vizibil, am încetinit viteza de deplasare, întrucât am observat în vârf de pantă un echipaj al poliției, iar în aceste condiții am fost depășit de un autoturism marca Dacia Duster cu nr. de Bihor ” (autovehiculul petentului).
În ce-l privește pe martorul F. V. – propus de petentul apelant – fila 47 dosar fond acesta a învederat că „depășirea s-a făcut la la ieșirea din curbă, într-un loc cu vizibilitate de circa 400 metri, arăt că depășirea nu s-a făcut pe linie continuă ci pe linie mediană discontinuă”.
Instanța va înlătura depoziția martorului F. V., referitor la faptul că depășirea s-ar fi făcut pe linie discontinuă întrucât având în vedere că e de notorietate că, la ieșirea dintr-o curbă marcajul nu este decât continuu. Mai mult, fotografiile de la fil. 20-21 dosar fond și depoziția martorului ocular P. M. L. – fil. 43 dosar fond contrazic total cele învederate de martorul F. V. și formează convingerea instanței că depășirea a fost efectuată încălcându-se marcajul longitudinal continuu.
Referitor la cererea petentului apelant de înlocuire a sancțiunii aplicate cu sancțiunea avertismentului, Tribunalul reține că potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, sanctiunea stabilita trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite.
Mai departe, art. 7 alin. 1, 2 din același act normativ, stipulează că: avertismentul consta in atentionarea verbala sau scrisa a contravenientului asupra pericolului social al faptei savarsite, insotita de recomandarea de a respecta dispozitiile legale. (2) Avertismentul se aplica in cazul in care fapta este de gravitate redusa.
Totodată, art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplica in limitele prevăzute de actul normativ si trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările in care a fost săvârșita fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise in procesul-verbal.
Tribunalul constată că, pe de o parte, în ultima perioadă se confruntă cu o recrudescență fără precedent a evenimentelor rutiere care au la bază depășirea pe linie continuă. Pe de altă parte, petentul intimat a avut în fața instanței de fond și de apel o atitudine de nerecunoaștere a faptei și, ca atare, de neconștientizare a gradului de pericol social al faptei săvârșite, atitudine incompatibilă cu obținerea clemenței din partea instanței. În aceste condiții, Tribunalul apreciază că nu se impunea înlocuirea sancțiunii amenzii și înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării permisului de conducere.
Având în vedere cele mai sus expuse, precum și dispozițiile art. 480 NCPC, Tribunalul apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, având la bază o interpretare judicioasă a probelor administrate, astfel încât va respinge apelul formulat de petentul H. M. V. împotriva sentinței civile nr. 608/2014 pronunțată de Judecătoria Câmpeni în dosar nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de petentul H. M. V. împotriva sentinței civile nr. 608/2014 pronunțată de Judecătoria Câmpeni în dosar nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.01.2015.
Președinte, D. C. | Judecător, A. C. P.- președinte secție | |
Grefier, I. C. |
Red./Tehnored. A.C.P.
4 ex./26.01.2015
Jud. fond: C. V. D.
| Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... → |
|---|
