Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 12-02-2015, Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 2188/176/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 93/A/2015
Ședința publică de la 12 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C. M.
Judecător C. C.
Grefier M. U.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de petentul O. S. A. împotriva Sentinței civile nr.1746/2014 pronunțată de Judecătoria A. I., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Față de lipsa părților instanța lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare a cauzei, se constată de asemenea lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care,
Instanța în baza disp. art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă, procedează din oficiu la verificarea competenței, iar în baza disp. art. 95 pct. 2 Cod procedură civilă raportat la art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Instanța, în baza disp. art. 482 coroborat cu art. 244 din codul de procedură civilă, declară încheiată cercetarea procesului.
Având în vedere actele depuse la dosar și față de împrejurarea că apelanta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, instanța în baza disp. art. 482 coroborat cu art. 394 din codul de procedură civilă constată apelul în stare de judecată, declară închise dezbaterile și reține apelul spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia sub dosar nr._ petentul O. S. A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A., ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._/03.03.2014, cu consecința exonerării de sancțiunile aplicate, respectiv avertisment și măsura reținerii permisului de conducere pentru o perioadă de 30 de zile.
În motivarea plângerii s-a arătat că petentul nu a pătruns primul în intersecția dirijată cu indicatoare de circulație, auto aparținând intimatului aflându-se la o distanță semnificativă de intersecție iar manevra nu a determinat efectuarea unei manevre de frânare sau de reducere a vitezei de deplasare. Chiar și agentul constatator a reținut, implicit, lipsa de pericol social întrucât a aplicat petentului sancțiunea principală a avertismentului.
În drept, OG nr. 2/2001.
În probațiune petentul a depus la dosar, în copie: carte de identitate, proces verbal de contravenție . nr._/03.03.2014 .
Plângerea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei taxă de timbru (f 5).
Intimatul, legal citat, a formulat și depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii formulată de petent ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal de contravenție ca fiind legal și temeinic întocmit.
În drept, OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002.
În probațiune intimatul a depus la dosar următoarele înscrisuri: raport întocmit la data de 04.04.2014, proces verbal de contravenție . nr._/03.03.2014, cazier auto petent..
A fost încuviințată proba cu înscrisuri, constând în înscrisurile depuse la dosar de către părți iar pentru petent proba testimonială cu numitul C. I., depoziția acestuia fiind consemnată și atașată la dosar (f 31).
Prin sentința civilă nr. 1746/2014 pronunțată de instanța de fond s-a constatat că prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 03.03.2014 ,petentul O. S.-A. a fost sancționat cu avertisment pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.57 al.2 din OUG nr.195/2002 republicată și sancționată de art.100 al.3 lit.c din OUG nr.195/2002 republicată, dispunându-se totodată suspendarea dreptului de a conduce autoturisme pentru o perioadă de 30 de zile.
În cuprinsul actului de constatare și sancționare a contravenției s-a reținut că în data de 0303.2014, ora 10,24, în mun. A.-I., . auto marca VW cu numărul de înmatriculare Ab-98-LUY, pe .. A.-I., iar la intersecția cu . acordat prioritate de trecere autospecialei MAI_ care circula pe drum prioritar.
Petentul a semnat procesul verbal de contravenție, iar la rubrica alte mențiuni s-a consemnat „ cele consemnate nu corespund realității”.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 17 și art. 34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei, plecând de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001 care fac trimitere la prevederile Codului de procedură civilă, instanța, având în vedere prevederile art. 269 si următ. din Codul de Procedură Civilă, a reținut că, fiind un înscris autentic, procesul-verbal legal întocmit face deplină dovada până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a întocmit înscrisul, în condițiile legii.
Procesul-verbal de constatare a contravenției, are, așadar, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de stabilire legală a vinovăției, în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale.
În cauza de față, potrivit art.57 al.2 din OUG nr.195/2002 0 47>OUG nr.195privind circulația pe drumurile publice, republicată, “La intersecțiile cu circulație dirijată prin indicatoare, semafoare sau de către polițistul rutier, conducătorul de vehicul este obligat să respecte semnificația sau indicațiile acestuia”.
Analizând probatoriul administrat în prezentul dosar, instanța a apreciat că procesul verbal de contravenție întocmit de către agentul constatator, în cadrul căruia sunt consemnate faptele percepute personal de către acesta, constituie o prezumție simplă de vinovăție împotriva petentului sub aspectul săvârșirii faptei contravenționale.
Din susținerile necontestate ale părților, precum și din declarația martorului C. I. (f.31), instanța a reținut faptul că la data săvârșirii pretinsei contravenții, autoturismul condus de către petent circula pe strada Crișanei, către . intersecția străzii Crișanei cu . amplasat indicatorul Stop.
Potrivit legislației rutiere, indicatorul oprire este instalat pe drumul public fără prioritate, la intersecția acestuia cu un drum prioritar, când vizibilitatea este redusă. Conducătorul de vehicul care întâlnește acest indicator este obligat să oprească în locul cu vizibilitate maximă, fără a depăși colțul intersecției și să acorde prioritate tuturor vehiculelor care circulă pe drumul prioritar.
Așadar, întâlnind în intersecție indicatorul STOP, petentul avea obligația ca, la punctul cu vizibilitate maximă asupra intersecției, să oprească.
Din plângerea contravențională formulată de către petent, instanța reține că acesta a susținut faptul că el a pătruns primul în intersecția dirijată cu indicatoare, autovehiculul intimatei se afla la o distanță semnificativă de intersecție, se deplasa cu viteza redusă și nu avea în funcțiune semnalele acustice sau luminoase.
Instanța a apreciat că în mod direct din cuprinsul acestor susțineri, rezultă că petentul nu a respectat semnificația indicatorului „STOP” care îl obliga să oprească la punctul cu vizibilitate maximă, iar faptul că ar fi pătruns primul în intersecție nu îi acorda prioritate de trece față de autoturismele care circulau pe drumul cu prioritate.
În ceea ce privește faptul că autospeciala de poliție s-ar fi aflat la o distanță semnificativă, instanța a apreciat că această susținere a fost făcută de către petentul fiind în interesul său să susțină acest aspect, dar susținere nu se coroborează cu declarația martorului C. I.-f.31 care a arătat că l-a văzut pe „d-nul O. în mașină, a ieșit în intersecție de pe o stradă secundară. Tot atunci a văzut și o mașină de poliție”.
Ca urmare, instanța a constatat că modul în care s-a reținut săvârșirea faptei în procesul verbal de contravenție de către agentul constatator se coroborează cu declarația martorului audiat în cauză.
Pe de altă parte, instanța a apreciat că în cauză nu este vorba despre prioritatea de trecere a autovehiculelor cu regim de circulație prioritar, ci despre prioritatea de trecere a tuturor vehiculelor care circula pe drum cu prioritate astfel încât nu era necesar ca autospeciala de poliție să aibă în funcțiune semnalele acustice și luminoase.
Față de aspectele de mai sus, instanța a apreciat că procesul verbal de contravenție contestat îndeplinește și condiția de temeinicie, iar petentul nu a făcut dovada contrară celor reținute de către agentul constatator în procesul verbal de contravenție.
Sub aspectul proporționalității sancțiuni aplicate, instanța a reținut că potrivit art.100 al.3 lit.d din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte…c) neacordarea priorității de trecere vehiculelor care au acest drept.
În cazul de față, instanța a constatat că, cu titlu de sancțiunea principală, agentul constatator a aplicat sancțiunea avertismentului, cea mai ușoară dintre sancțiunile principale prevăzute de OG nr.2/2001. Potrivit art.7 al.3 din actul normativ menționat, “avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul nromativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Cu privire la sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce, instanța a apreciat că a aceasta a fost în mod corect aplicată, fiind prevăzută în mod expres de textul legal pentru sancționarea contravențiilor de genul celei pentru care a fost sancționat petentul O. S.-A..
Față de cele expuse, instanța a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de către petentul O. S.-A. și va menține procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 03.03.2014, ca fiind legal și temeinic.
Petentul O. S. A. a declarat apel împotriva sentinței civile nr. 1746/2014, pronunțata de Judecătoria A. I., solicitând schimbarea in tot a hotărârii atacate, cu consecința admiterii plângerii așa cum a fost formulată, in sensul exonerării integrale de sancțiunile aplicate.
Consideră că instanța de fond a reținut, in mod greșit, că starea de fapt reținuta de procesul verbal atacat este conformă cu realitatea, deoarece rezultă din proba testimonială administrată in cauză căacesta a intrat primul in intersecția dirijata cu indicatoare de circulație, iar autovehiculul aparținând intimatei se afla la o distanță semnificativă de intersecție, față de momentul in care a efectuat manevra.
. petentului nu a determinat in niciun fel ca autospeciala MAI sa frâneze brusc sau măcar sa își reducă viteza de deplasare, așa cum în mod greșit s-a consemnat în procesul verbal.
Din probatoriul administrat rezultă căautovehiculul poliției se deplasa cu viteza redusa pe drumul cu prioritate, fără a avea in funcțiune semnalele acustice sau luminoase, iar manevra petentului nu a stânjenit decât orgoliul agentului constatator, fără a genera un pericol concret sau virtual, cu privire la traficul rutier din zona.
D. din considerente subiective s-a întocmit procesul verbal . nr._/03.03.2014, fiind sancționat cu avertisment si măsura complementara a reținerii permisului de conducere, in vederea suspendării, pentru o durata de 30 de zile, pentru că si agentul constatator a reținut lipsa de pericol social in contextul in care acest gen de contravenții se sancționează cu amenda.
In drept, art.466 din noul cod de procedura civila, prev.OG.nr.2/2001.
Apelul este legal timbrat (fila 3)
Inspectoratul de Poliție al Județului A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind legală și temeinică.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, conform prevederilor art. 109, alin. 1 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată.
Procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care 1-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Actul sancționator a fost întocmit de un polițist rutier, agent specializat în supravegherea traficului rutier, prezumat ca fiind cunoscător al dispozițiilor legale în materia Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată.
Constatarea faptelor în mod direct de către agentul constatator este suficientă pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Simpla negare a contestatorului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul-verbal atât timp cât acesta nu aduce probe pertinente, ori invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele-verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent consemnează exact faptele pe care le constată, fară alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară, sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. în special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului-verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul-verbal, legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, vă rugăm să constatați faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care, în mod evident trebuie făcută de petent și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte probe contrare pertinente.
Probatoriul administrat în prezenta cauză confirmă starea de fapt reținută de către agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, respectiv modul în care s-a reținut săvârșirea faptei în procesul-verbal de contravenție de către agentul constatator se coroborează cu declarația martorului audiat în cauză.
In ceea ce privește sancțiunile contravenționale aplicate, se apreciază că acestea au fost în mod corect stabilite de către agentul constatator și reprezintă o justă individualizare a răspunderii contravenționale, în raport cu criteriile stabilite de art.21, alin.3 din O.G. nr.2/2001. Pericolul social abstract al faptei este unul crescut, deoarece norma incriminatoare în sine privește o problemă sensibilă,nerespectarea regulilor privind acordarea de prioritate, riscul încălcării acestor reguli fiind punerea în pericol a integrității și vieții persoanelor prin producerea de accidente.
În drept, art.205-208 din Codul de procedura civilă, O.G. nr.2/2001 și OUG 195/2002 republicată .
Procedând la analizarea apelului formulat, Tribunalul reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție atacat, petent ul a fost sancționat contravențional cu avertisment pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.57 al.2 din OUG nr.195/2002 republicată și sancționată de art.100 al.3 lit.c din OUG nr.195/2002 republicată, dispunându-se totodată suspendarea dreptului de a conduce autoturisme pentru o perioadă de 30 de zile, rețin ându-se că la data de 03 . 03.2014, ora 10,24, în mun. A.-I., . auto marca VW cu n r. de înmatriculare A B -98-LUY, pe .. A.-I., iar la intersecția cu . acordat prioritate de trecere autospecialei MAI_ care circula pe drum prioritar.
Tribunalul reține că dispozițiile speciale cu aplicabilitate în domeniul contravențional, respectiv cele cuprinse în OG nr. 2/2001, nu conțin reglementări exprese referitoare la forța probantă a procesului verbal de constatare a contravenției.
Cu toate acestea, fiind vorba despre un act întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. Astfel, în favoarea conținutului actului constatator încheiat ca urmare a percepțiilor proprii ale agentului constatator există o prezumție simplă relativă că reflectă adevărul.
În acest sens, este de remarcat că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului se reține în mod constant că prezumțiile nu sunt, în principiu, contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut ca prezumțiile sunt permise de Convenție, iar în special, art. 6 par. 2 impune statelor să aibă în vedere aceste prezumții în limite rezonabile, ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării (paragr. 28). În materie de circulație rutieră, art. 6 par. 2 nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces verbal la realitate, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră (Stevens împotriva Belgiei, nr._/00, (dec.), 9 decembrie 2004 și, mutatis mutandis, Bosoni împotriva Franței, nr._/97, decizia din 7 septembrie 1999 și Adoud împotriva Franței, nr._/97, decizia din 7 septembrie 1999).
De altfel și în cauza I. P. c. României(cererea nr._/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011), Curtea a apreciat că invocarea de către instanță a prezumției de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție, cu consecința obligării petentului la răsturnarea sa, nu putea avea un caracter neașteptat pentru acesta, având în vedere dispozițiile naționale incidente în materia contravențională.
Garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție în materie penală, printre care se numără dreptul la respectarea prezumției de nevinovăție, sunt aplicabile pentru proceduri referitoare la contestarea procesului verbal, care au atras, pentru contravenienți, sancționarea cu amendă, cu aplicarea de puncte de penalizare și/sau suspendarea permisului de conducere (Malige împotriva Franței, 23 septembrie 1998,pct. 39-40).
Cu toate acestea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului menționează în mod expres că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca, de altfel, nici obligația organului constatator de a suporta întreaga sarcină a probei. Limitele de apreciere mai largi sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție sunt justificate în măsura în care Curtea a decis ca faptelor contravenționale le corespunde și o posibilitate de investigare mai restrânsă din partea autorităților, numărul acestora fiind extrem de mare.
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul verbal nu are caracter absolut.
Dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal deși din probele administrate de acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În speță, instanța trebuie să aibă în vedere asigurarea unui just echilibru pe de o parte, între prezumția de nevinovăție ce îi este garantată de dispozițiile convenționale anterior evocate și dreptul la apărare garantat de par. 1 al art. 6 și pe de altă parte, prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal atacat.
Pornind de la premisa enunțată, câtă vreme petentul,cu ocazia încheierii procesului verbal, a avut obiecții față de starea de fapt consemnată de agentul de poliție, menționând că nu corespunde realității, iar intimatul nu are nicio probă în susținerea celor reținute de agentul constatator în cuprinsul procesului verbal de contravenție, precizându-se doar că constatarea faptei s-a realizat prin propriile simțuri ale agentului rutier, aspectele în cauză sunt de natură să inducă o stare de incertitudine, de îndoială cu privire la vinovăția sa, dubiu care îi profită.
De asemenea, se constată că declarația martorului propus de către petent și audiat de prima instanță este neconcludentă, în sensul că martorul a precizat că petentul a pătruns în intersecție în mod normal, fără să fi efectuat această manevră brusc și să fi stânjenit circulația autospecialei MAI. Întrucât proba testimonială administratănu relevă distanța la care se afla mașina de poliție față de intersecție, cu atât mai mult cu cât s-a specificat de către martor faptul că autoturismul condus de către petent a efectuat în mod corect manevra de pătrundere pe . pot fi reținute susținerile intimatului că această probă ar confirma situația de fapt descrisă în procesul verbal de contravenție.
Înfăptuirea justiției cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunță, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă. Or, în cauză, însăși constatarea faptei și încheierea procesului verbal de contravenție s-a bazat pe probe îndoielnice, după cum s-a reținut deja. De altfel, din interpretarea dispozițiilor art.1 și 5 din O.G. nr.2/2001, rezultă că temeiul angajării răspunderii contravenționale este săvârșirea unei fapte ce constituie contravenție, iar față de principiul legalității, existența contravenției trebuie dovedită în mod temeinic, printr-un proces-verbal care să cuprindă împrejurări ce corespund pe deplin realității obiective. Însă, instanța retine că intimatul nu a administrat nicio probațiune în susținerea stării de fapt descrisă în procesul verbal de contravenție, iar obiecțiunile formulate de către contravenient cu ocazia încheierii procesului verbal conturează cel mai puternic factorul de îndoială, dubiu ce va profita petentului în temeiul principiului de drept in dubio pro reo.
Față de considerentele arătate mai sus, Tribunalul reține că prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, interpretând în mod greșit materialul probator administrat în cauză, astfel că, în baza disp. art.480 alin.2 NCPC, va admiteapelul declarat de petentul O. S. A. împotriva sentinței civile nr. 1746/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ și, în consecință, va schimba sentința atacată în sensul că va admite plângerea petentului împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/03.03.2014 încheiat de intimatul IPJ A., va anula procesul verbal de contravenție menționat mai sus și va înlătura sancțiunile aplicate.
Intimatul petent nu a solicitat cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de declarat de petentul O. S. A. împotriva sentinței civile nr. 1746/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ și, în consecință:
Schimbă sentința atacată în sensul că admite plângerea formulată de petentul O. S. A., CNP_, domiciliat în com. Ciugud, ., jud. A., împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/03.03.2014 încheiat deintimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., cu sediul în A. I., ., nr.1B, jud. A..
Anulează procesul verbal de contravenție menționat mai sus și înlătură sancțiunile aplicate.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12.02.2015
Președinte, G. C. M. | Judecător, C. C. | |
Grefier, M. U. |
Red./T ehnored.CC/4 ex./13.03.2015
Judecător fond G. G. F.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 56/2015.... → |
|---|
