Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 541/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 541/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 3587/176/2014
Document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 541/A/2015
Ședința publică de la 25 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE B. A. A.
Judecător M. P.
Grefier R. C.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de intimatul I. DE P. JUDETEAN A. împotriva sentinței civile nr. 2768/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._, în contradictoriu cu petenta P.F.A. L. S. G..
Obiectul cauzei: anulare proces verbal de contravenție . nr._.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat B. C. pentru petenta intimată, lipsind apelantul intimat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că:
La data de 05.05.2015 petenta a depus la dosar întâmpinare.
La data de 25.06.2015 mandatarul petentei a depus la dosar cerere de strigare a cauzei după orele 11,00-11,30 întrucât nu se poate prezenta având cauze de susținut la Judecătoria S.. La cerere a anexat înscris în dovedire celor susținute.
Față de prezenta avocatului petentei instanța apreciază ca rămasă fără obiect cererea de apelare a cauzei după ora 11,00-11,30.
Instanța în temeiul art.95 pct.2 din Codul de Procedura Civilă supune dezbaterii competența de soluționare a pricinii.
Avocatul petentei susține că Tribunalul A. este competent să soluționeze pricina.
Instanța în temeiul art.95 pct.2 din Codul de Procedura Civilă, constată că Tribunalul A. este competent general, material și teritorial să judece prezentul apel.
Avocatul petentei intimate cu privire la excepția autorității de lucru judecat invocată de IPJ A. solicită respingerea excepției. Susține că măsura confiscării poate fi atacată numai de proprietar potrivit Legii 171/2010. Materialul lemnos confiscat aparținea P.F.A. L. S. G. acesta fiind și cel care a formulat plângerea împotriva procesului verbal, astfel că în cauză apreciază că nu poate fi vorba despre autoritate de lucru judecat.
Avocatul petentei intimate susține că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat în cauză împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în apărare.
Avocatul petentei solicită respingerea apelului declarat. Consideră soluția instanței de fond ca fiind temeinica si legala. Susține că bunurile transportate respectiv materialul lemnos aparținea petentului L. S. G.. Întrucât organul constatator a aplicat sancțiunea complementara de confiscare a mărfii transportate ce aparține persoanei fizice autorizate L. S. G., in patrimoniul căreia figurează materialul lemnos, se constata ca procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu nerespectarea dispozițiilor legale.
Conducătorul auto B. L., in momentul constatării contravenției i-a adus la cunoștință agentului constatator faptul ca deține documente de proveniența a materialului lemnos, iar ulterior aceste acte au și fost prezentate astfel că nu se impunea măsura confiscării. Potrivit art. 25 alin. 2 din Legea 171/2010 agentul era obligat sa stabilească cine este proprietarul bunurilor confiscate si sa faca mențiunea daca acestea aparțin altei persoane decât contravenientul, lucru care nu s-a făcut. Solicită a se respinge motivele invocate de intimat, nefiind de natură a schimba hotărârea instanței de fond. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față;
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 22.04.2014 sub dosar nr._, petenta P.F.A. L. S. G., a solicitat ca în contradictoriu cu intimatul I. de P. Județean A., prin hotărâre judecătorească, să se constate pe cale de excepție nulitatea procesului verbal de contravenție . nr._/12.11.2013, iar pe fondul cauzei în principal anularea procesului verbal de contravenție . nr._/12.11.2013 și pe cale de consecință exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 2000 lei, precum și anularea măsurii confiscării și restituirea cantității de 5,057 m cubi material lemnos ce aparține, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii pecuniare cu avertisment precum și anularea măsurii confiscării și restituirea cantității de 5,057 m cubi material lemnos.
În drept petentul a invocat dispozițiile art.24 alin.1 și 3, art.25, art.31-36 din OG 2/2001, art.25 alin.1 ȘI 2, art.32, arT.33, art.37 și art.42 alin.1-6 din Legea 171/2010, art.14 alin.1,2,3 din HG 996/2008, decizia nr.1 din 18 februarie 2002 a Curții Supreme de Justiție – Secțiile Unite.
În probațiune petentul a depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: procesul verbal de contravenție contestat, dovada, procesul verbal de dare în custodie a bunurilor reținute în vederea stabilirii provenienței/confiscare), aviz de însoțire secundar nr._/12.11.2013 (f.14-17).
Intimatul a formulat în cauză întâmpinare (f.22) prin care a invocat, pe cale de excepție, tardivitatea formulării plângerii contravenționale, având în vedere că aceasta a fost formulată cu încălcarea termenului prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului verbal de contravenție așa cum a fost întocmit.
În drept a invocat prevederile OG 2/2001, ale Legii 171/2010.
În probațiune a depus la dosar: raportul agentului constatator, copia procesul verbal de dare în custodie a bunurilor reținute în vederea stabilirii provenienței/confiscare, declarația petentului (f. 23-27).
În cauză a fost audiat martorul B. L., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei (f. 57).
Prin sentința civilă nr. 2768/2014 a Judecătoriei Alba Iulia, a fost admisă în parte plângerea formulată de petenta PFA L. S. G. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/12.11.2013, anulată măsura confiscării și s-a dispus restituirea cantității de 5,057 m cubi material lemnos către petentă; s-a respins în rest plângerea, instanța având în vedere următoarele considerente:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/12.11.2013 (f.14), s-a reținut în sarcina numitului B. L. faptul că în data de 12.11.2013, ora 15.45, a condus autoutilitara marca VW cu nr. de înmatriculare_ pe . municipiul A. I., în care transporta cantitatea de 5,057 m3 material lemnos de esență rășinoase, fără a avea asupra sa în momentul opririi în trafic aviz de însoțire sau factură, faptă ce constituie contravenție potrivit art. 19 alin. 1 lit. b din Legea nr. 171/2010.
Potrivit art.31 din OG nr.2/2001, împotriva procesului verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia. Partea vătămată poate face plângere numai în ceea ce privește despăgubirea, iar cel căruia îi aparțin bunurile confiscate, altul decât contravenientul numai în ceea ce privește măsura confiscării.
În condițiile în care intimata nu a făcut dovada că i-a comunicat contestatoarei PFA L. S. G. procesul verbal de contravenție atacat, apărarea intimatei în sensul că au fost încălcate dispozițiile legale privind termenul în care se putea ataca acest proces verbal, apare ca neîntemeiată, urmând a fi respinsă pentru acest motiv.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 17 și art. 34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Astfel, instanța reține că procesul verbal . nr._/12.11.2013 (f.14), cuprinde toate mențiunile stipulate în mod expres sub sancțiunea nulității prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv conține numele și prenumele agentului constatator și al petentului, descrierea faptei reținute în sarcina acesteia din urmă, data acesteia și nu în ultimul rând semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește critica de nelegalitate invocată de petent referitor la faptul că agentul constatator nu a descris în procesul verbal bunurile supuse confiscării, instanța a respins-o ca neîntemeiată, în condițiile în care în cuprinsul procesului verbal de contravenție se menționează cantitatea de 5,057 m3material lemnos de esență rășinoase și agentul constatator a întocmit procesul verbal de dare în custodie a bunurilor reținute în vederea stabilirii provenienței/confiscare (f.16), proces verbal semnat de petent și în care este identificat materialul lemnos confiscat.
În ceea ce privește criticile petentului referitor la faptul că agentul constatator nu a stabilit cine este proprietarul bunurilor confiscate, într-adevăr conform art.25 alin.2 din Legea nr.171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice, agentul constatator are obligația să stabilească cine este proprietarul bunurilor confiscate și dacă acestea aparțin unei alte persoane decât contravenientul.
Din procesul verbal de confiscare și de dare în custodie aflat la fila 26 din dosar și din avizul de însoțire secundar nr._/12.11.2013 aflat la fila 27 dosar, rezultă că bunurile confiscate prin procesul verbal de contravenție atacat aparțin PFA L. S. G. și nu contravenientului B. L..
Confiscarea constă în trecerea forțată a unui bun sau unei sume de bani în patrimoniul statului. Potrivit normei legale s-ar putea dispune și confiscarea unor bunuri care nu sunt ale contravenientului, fapt care rezultă și din interpretarea art.41 din OG nr.2/2001, ceea ce contravine Protocolului nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Răspunderea contravențională este personală, ceea ce presupune că sancțiunea contravențională poate fi aplicată numai celui care a comis o contravenție, nu și unui terț. Față de terț nu există nici o justificare pentru a se dispune confiscarea, câtă vreme confiscarea are un dublu rol, de măsură punitivă și de mijloc de prevenire a comportamentului contravențional. Dacă o persoană nu a comis vreo contravenție, nici scopurile enunțate mai sus nu pot fi atinse. În plus, cât timp împotriva PFA L. S. G. nu există vreun proces verbal de contravenție, acesta nu are nici o posibilitate de a-și proteja dreptul de proprietate, în ciuda art.13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Față de cele mai sus arătate, cât timp împotriva PFA L. S. G. nu există vreun proces verbal de contravenție, s-a apreciat că se impune anularea măsurii confiscării și restituirea cantității de 5,057 m cubi material lemnos către petentă.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul, care a solicitat ca prin hotărârea pronunțată să se dispună schimbarea sentinței civile în sensul respingerii în totalitate a plângerii contravenționale formulate, cu consecința menținerii sancțiunii complementare de confiscare a materialului lemnos
În motivarea apelului se arată că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică.
1. Pe cale de excepție, invocă excepția autorității de lucru judecat, având în vedere faptul că, împotriva aceluiași proces-verbal de contravenție a formulat plângere contravențională petentul B. L., înregistrată sub nr. de dosar civil_, plângere care a fost respinsă de către Judecătoria A. I., soluția primei instanțe fiind menținută de către Tribunalul A., care a dispus inclusiv cu privire la sancțiunea complementară, respectiv: „nici materialul lemnos nu poate fi restituit, întrucât nu au fost îndeplinite formalitățile legale de transport."
2. În mod nelegal prima instanță a anulat măsura confiscării materialului lemnos transportat fara avizele de însoțire ori fără documentele comunitare echivalente acestora, prevăzute de normele privind circulația materialelor lemnoase în vigoare, în condițiile în care procesul-verbal de contravenție contestat nu a fost anulat.
Conform art. 31 din Legea 171/2010, bunurile confiscate se restituie de îndată celui în drept în v caz de constatare a nulității procesului-verbal de contravenție, iar O.G. 2/2001, în art. 41 prevede faptul că "(2) In caz de anulare sau de constatare a nulității procesului-verbal bunurile confiscate, cu excepția celor a căror deținere sau circulație este interzisă prin lege, se restituie de îndată celui în drept." De asemenea, Legea 171/2010, în articolul 31 prevede următoarele: " (1) în caz de constatare a nulității procesului verbal de constatare a contravenției silvice, bunurile confiscate se restituie de îndată celui în drept."
Față de prevederile legale menționate, solicită a se observa faptul că premisa restituirii bunurilor confiscate este constatarea nulității procesului-verbal de contravenție, aspect care nu a fost dispus de către prima instanță, aceasta constatând legalitatea procesului-verbal de contravenție.
Solicită a se observa că măsura confiscării materialului lemnos a fost dispusă în mod legal de către agentul constatator.
Astfel, la data de 12.11.2013, în timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, agentul șef principal de poliție Ț. D. din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean A. a oprit pentru control autoutilitara marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare_, încărcată cu material lemnos, la volanul căreia a fost identificat numitul B. L.. Acesta nu a putut prezenta documentele prevăzute de lege pentru materialul lemnos transportat, motiv pentru care agentul constatator a întocmit procesul-verbal de contravenție ., nr._, prin care conducătorul auto a fost sancționat contravențional pentru încălcarea prevederilor art. 19, alin.l lit.b din Legea 171/2010.
Conform art. 19, alin.l lit. b din Legea 171/2010, " (1) Constituie contravenții silvice și se sancționează cu amendă de la 2.000 lei până la 5.000 lei și confiscarea materialelor lemnoase în cauză următoarele fapte: b) transportul materialelor lemnoase fără avizele de însoțire ori fără documentele comunitare echivalente acestora, prevăzute de normele privind circulația materialelor lemnoase în vigoare. "
Potrivit art. 5 din OG 2/2001 sunt supuse confiscării bunurile destinate ori folosite la săvârșirea contravențiilor. Este evident că materialul lemnos transportat fără documentele prevăzute de lege, se încadrează în această categorie. Trebuie reținut că art. 19 alin 1 lit. b din legea 171/2010 instituie obligativitatea aplicării măsurii confiscării materialului lemnos în cazul în care se constată că acestea sunt transportate fără documentele prevăzute de lege
Confiscarea bunurilor consta in trecerea silita si gratuita in proprietatea privata a statului a bunurilor ce au legătura cu săvârșirea contravenției, o astfel de măsură fiind în concordanta și cu dispozițiile constituționale, potrivit cărora proprietatea privata poate constitui obiectul unor masuri restrictive, cum sunt cele care vizează bunurile folosite sau rezultate din săvârșirea unor infracțiuni ori contravenții.
In acest sens este, exemplificativă este și jurisprudența Curții Constituționale, care în mai multe decizii având ca obiect constituționalitatea măsurii confiscării bunurilor unor terți (Decizia Curții Constituționale nr. 105 din 11 martie 2003, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 8 aprilie 2003; Decizia 685 din 10 octombrie 2006 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 190 alin. (2) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala Publicat in Monitorul Oficial 931 din 16 noiembrie 2006 (M. Of. 931/2006) a constatat că garantarea dreptului de proprietate, precum si desfășurarea libera a unei activități comerciale implica respectarea de către toți comercianții a obligațiilor ce le revin in aceasta calitate; textele constituționale ale art. 44 alin. (1) teza finala si alin. (9), care cuprind prevederi referitoare Ia protecția proprietății private si limitele acestui drept, demonstrează ca însăși Constituția exclude protecția bunurilor folosite la săvârșirea unor fapte ilicite sau dobândite prin asemenea fapte.
Faptul ca bunurile confiscate nu aparțin contravenientului, ci unei terțe persoane, in speța PFA L. S. G., nu poate atrage ineficienta acestei masuri sancționatorii. Pe de o parte, Constituția prevede in art. 44 alin. (9) ca "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai in condițiile legii", fără a distinge după calitatea de proprietar sau detentor precar a contravenientului. O alta interpretare ar conduce la posibilitatea eludării cu ușurința a dispozițiilor legale, deoarece de fiecare data contravenientul s-ar putea apăra invocând faptul ca este un simplu detentor precar al bunului, iar activitatea ilicita de transport ar putea continua.
Este de neconceput a se dispune restituirea materialului lemnos confiscate, atâta timp cât culpa petentei este evidentă în ceea ce privește săvârșirea faptei și anume aceea că nu trebuia să permită efectuarea transportului fără documente legale.
Față de aspectele menționate solicită a se observa faptul că nu există niciun temei legal de anulare a măsurii confiscării dispusă prin procesul-verbal de contravenție AP nr._/12.11.2013.
Depune Decizia Tribunalului A. nr.671/A/2014, pronunțată în dosarul civil nr._ .
În drept invocă art. 466 și urm. din codul de procedură civilă din Codul de Procedură Civilă, OG 2/2001, Legea 171/2010.
Petenta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea motivelor invocate de către intimată cu consecința menținerii sentinței atacate ca temeinică și legală.
În considerentele întâmpinării arată că soluția instanței de fond este temeinica si legala intrucat agentul constatator, prin incheierea procesului-verbal, era obligat sa stabilească cine este proprietarul bunurilor confiscate si sa faca mențiunea daca acestea aparțin altei persoane decât contravenientul. Cu respectiva ocazie, agentul constatator a intocmit doar o dovada de ridicare a materialului lemnos, cu toata ca, conducătorul B. L. a fost sancționat contravențional iar bunurile transportate aparțineau petentului L. S. G..
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut faptul ca răspunderea contravenționala este o răspundere personala, astfel ca în cazul în care destinatarul normei legale înțelege sa nu se conformeze obligației edictate de aceasta, acestuia i se va aplica sancțiunea prevăzuta cu efect preventiv si punitiv, prin urmare sancțiunea se aplica numai celui care a săvârșit o contravenție, nu si unui tert.
Cum aceasta obligație este personala, in mod corect s-a apreciat ca subiectul activ al acestei contravenții, nu poate fi decât persoana fizica B. L., care a condus autoutilitara in care transporta material lemnos fara a avea asupra sa in momentul opririi in trafic aviz de insotire sau factura.
Întrucât organul constatator a aplicat sancțiunea complementara de confiscare a mărfii transportate ce aparține persoanei fizice autorizate L. S. G., in patrimoniul căreia figurează materialul lemnos, se constata ca procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu nerespectarea dispozițiilor legale în ceea ce privește subiectul activ al contravenției specifice, reglementate prin actul normativ mai sus menționat.
De asemenea conducătorul auto B. L., in momentul constatării contravenției i-a adus la cunoștinta agentului constatator faptul ca deține documente de proveniența a materialului lemnos, insa, datorita faptului ca s-a grăbit a uitat acestea si l-a rugat sa aiba răbdare intrucat l-a sunat pe proprietarul materialului lemnos, numitul L. S., si urmează sa ii aducă avizul de insotire a mărfii care se afla anexat la dosarul cauzei. Agentul constatator nu a ținut cont de cele relatate de către acesta, procedând cu toate acestea la incheierea procesului-verbal de contravenție.
Aplicarea unei sancțiuni de către instanța de fond petentului ar fi total neîntemeiata deoarece acesteia nu i se putea retine o astfel de contravenție având in vedere ca fapta nu îi este imputata iar el a da dovada de diligenta si deține înscrisuri din care sa rezulte ca nu a incalcat prevederile legale, deținând documente de proveniența asupra materialului transportat.
Totodată, impotriva petentei PFA L. S. G. nu exista vreun proces-verbal de contravenție, aceasta neavand nicio posibilitate de a-si proteja dreptul de proprietate, iar prin reținerea unei vinovații in seama acesteia s-ar incalca dispozițiile art.13 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului care stipulează ca „orice persoană, ale cărei drepturi și libertăți recunoscute de prezenta Convenție au fost încălcate, are dreptul de a se adresa efectiv unei instanțe naționale, chiar și atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acționat în exercitarea atribuțiilor lor oficiale.
Așadar, este dincolo de orice urma de indoiala ca, in raport cu norma de incriminare menționata, contravenient si subiect activ al faptei contravenționale este numai conducătorul auto B. L. care desfășoară activitățile specifice la care face referire textul incriminator.
Or, in speța, a fost aplicata o masura complementara care aduce un prejudiciu sancționată persoanei juridice petenta, și nu persoanei fizice, fiind incalcat astfel principiul personalității răspunderii contravenționale prevăzut in art.1 din O.G. nr.2/2001.
In concluzie, cata vreme pericolul social nu exista, iar răspunderea contravenționala este personala, solicită a se respinge motivele invocate de intimata, nefiind concludente a schimba hotărârea instanței de fond.
În drept, O.G. 2 / 2001, art.471 si art.201 Cod pr.civila, Convenția Europeana a Drepturilor Omului, Legea 171/2010.
Verificând sentința prin prisma motivelor de apel invocate, instanța de control judiciar reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/12.11.2013 întocmit de intimat, numitul B. L. a fost sanctionat pentru săvârsirea contravenției prev.de art. 19 alin. 1 lit. b din Legea nr. 171/2010, reținându-se în sarcina sa faptul că în data de 12.11.2013, ora 15.45, a condus autoutilitara marca VW cu nr. de înmatriculare_ pe . municipiul A. I., în care transporta cantitatea de 5,057 m3 material lemnos de esență rășinoase, fără a avea asupra sa în momentul opririi în trafic aviz de însoțire sau factură.
Totodată, s-a dispus măsura complementară a confiscării materialului lemnos.
Așa cum a reținut și prima instanță, procesul verbal contestat în cauză, a fost încheiat cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute, acest aspect nemaiputându-se relua în calea de atac, atât timp cât petenta nu a formulat apel în cadrul căruia să supună cenzurii instanței de control judiciar chestiunile care țin de legalitatea actului atacat.
Astfel, prin neexercitarea apelului împotriva sentinței pronunțate în dosar nr._, fie sub forma apelului principal conform art.466, fie sub forma apelului incident potrivit art.472, petenta a achiesat implicit la această soluție în ceea ce o privește, fiind evident că în calea de atac promovată de partea potrivnică pot fi analizate doar criticile de netemeinicie aduse de aceasta și, corelativ, apărările formulate de petentă acestor critici, fără a fi permisă repunerea în discuție a aspectelor neapelate de petentă. În caz contrar, ar însemna ca demersul judiciar inițiat de intimat, prin apelarea sentinței pronunțate de prima instanță, să profite și petentei care, deși nu a apelat această sentință, ar ajunge să transforme apărările formulate prin plângerea contravențională, prin care a susținut că procesul verbal este nelegal într-un veritabil apel, ceea ce este inadmisibil.
În sensul celor mai sus expuse, sunt atât prevederile art.481 Cod pr.civila, în conformitate cu care, apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac, o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată, în afară de cazul în care el consimte expres la aceasta sau în cazurile anume prevăzute de lege, cât și prevederile art.477 Cod pr.civilă, în conformitate cu care, instanța de apel, va proceda la rejudecarea fondului, în limitele stabilite expres sau implicit de către apelant, precum și cu privire la soluțiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată.
Concluzionând, de vreme ce sentința pronunțată în cauză nu a fost apelată de către petentă, potrivit art.430 alin.1 si 2 Cod pr.civilă, aceasta se bucură de autoritate de lucru judecat, în ceea ce privește legalitatea procesului verbal.
Referitor la excepția autorității de lucru judecat, invocată de intimat, prin raportare la solutia pronuntată în dosar nr._, se constată că aceasta este neîntemeiată, în conditiile în care în acel dosar a fost analizat procesul verbal prin prisma vinovătiei/nevinovătiei conducătorului auto B. L., or, în cauza de fată se analizează doar măsura confiscării prin raportare la calitatea petentei de proprietar al bunurilor confiscate prin acelasi proces verbal.
Este adevărat că în cadrul dosarului nr._ instanta a făcut aprecieri si asupra măsurii confiscării, stabilind că materialul lemnos nu poate fi restituit contravenientului – în spetă conducătorului auto B. L., însă acest aspect este lipsit de orice relevantă tocmai pentru că proprietarul bunurilor confiscate are dreptul, în temeiul art.31 alin.2 din OG 2/2001 să conteste măsura confiscării, fără a i se putea opune solutia pronuntată în cadrul plângerii formulate de către contravenient. În acest sens sunt si dispozitiile art.435 Cod pr.civilă, în conformitate cu care hotărârea judecătorească produce efecte numai între părti, aceasta fiind opozabilă tertilor, numai în măsura în care acestia nu fac, în conditiile legii, dovada contrară.
Revenind la măsura măsura confiscării contestată în cauză, se retine că potrivit art.19 lit.b din Legea 171/2010 constituie contravenție silvică care se sancționează cu amendă de la 2.000 lei până la 5.000 lei - și confiscarea materialelor lemnoase – transportul materialelor lemnoase fără avize de însoțire ori fără documentele comunitare echivalente acestora, prevăzute de normele privind circulația materialelor lemnoase în vigoare.
În cauză nu s-a dovedit că la momentul controlului, conducătorul auto sanctionat contraventional avea asupra sa documentele legale, dimpotrivă, chiar petenta afirmă în plângerea formulată că acesta, din grabă, a plecat cu autoutilitara și a uitat să ia avizul de însoțire pentru materialul lemnos.
În acest context, este evident că agentul constatator, în lipsa documentelor legale, nu putea - doar raportat la susținerile conducătorului auto că proprietarul bunurilor este o altă persoană, care trebuia să vină din urmă și să prezinte documentele de proveniență - să consemneze că materialul lemnos apartine altei persoane decât cel care efectua transportul. Într-adevăr, în cuprinsul avizului de însoțire secundar este indicat proprietarul, însă în condițiile în care s-a recunoscut în plângerea formulată că doar la un interval de timp după oprirea în trafic a conducătorului auto, s-a prezentat si proprietarul cu documentul în discutie, este explicabil de ce în cuprinsul procesului verbal nu a fost indicat proprietarul; aceasta deoarece, în măsura în care procesul verbal era întocmit, agentul constatator nu avea niciun motiv să-l completeze ulterior; este adevărat căpotrivit art.25 alin.2 din Legea nr.171/2010privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice, agentul constatator are obligația să stabilească cine este proprietarul bunurilor confiscate, însă această omisiune nu este de natură să atragă sanctiunea nulitătii procesului verbal de contraventie. De altfel, trebuie retinut că împrejurarea că nu a fost indicat în procesul verbal faptul că proprietarului materialului lemnos este petenta PFA L. S. G. nu a fost de natură să-i producă acesteia vreo vătămare, cu atât mai mult cu cât, nu s-a negat în cursul procedurii calitatea sa procesuală activă, recunoscându-i-se implicit calitatea de proprietar.
Atâta timp cât petenta nu a dovedit că la momentul opririi în trafic a conducătorului auto B. L., acesta detinea documentele legale pentru efectuarea transportului de material lemnos, se apreciază în apel că în mod corect a fost luată măsura confiscării, măsură care nu poate fi înlăturată doar pentru simplul motiv că proprietarul bunurilor nu a fost sanctionat contraventional.
În acest sens, sunt avute în vedere dispozitiile art.5 din OG 2/2001, în conformitate cu care sunt supuse confiscării bunurile destinate ori folosite la săvârșirea contravențiilor, precum si cele ale art. 19 alin 1 lit. b din Legea 171/2010 care instituie obligativitatea aplicării măsurii confiscării materialului lemnos în cazul în care se constată că acestea sunt transportate fără documentele prevăzute de lege, textele de lege nefăcând distinctie în raport de calitatea de proprietar sau detentor precar a contravenientului.
De altfel, dacă legiuitorul ar fi avut în vedere ca măsura confiscării să fie întotdeauna anulată în situatia în care proprietarul bunurilor confiscate este altă persoană decât contravenientul, ar fi prevăzut în mod expres acest lucru. Dimpotrivă, raportat la modalitatea de redactare a art.31 din OG nr.2/2001, este evident că cel căruia îi aparțin bunurile confiscate, altul decât contravenientul poate formula plângere numai în ceea ce privește măsura confiscării, având aceleasi garantii procesuale dar si obligatii ca si cel sanctionat. Cu alte cuvinte, în cadrul plângerii partea vătămată poate invoca nelegalitatea/netemeinicia procesului verbal strict cu privire la măsura confiscării, această reglementare fiind în mod evident prevăzută în favoarea sa, tocmai pentru că posibilitatea părtii vătătmate de a obtine anularea măsurii confiscării nu poate fi lăsată la latitudinea celui sanctionat, nefiind obligatoriu ca acesta din urmă să formuleze plângere contraventională. Desigur, anularea procesului verbal în cadrul plângerii formulate de către contravenient îi profită si proprietarului, întrucât, prin anularea procesului verbal, nu mai subzistă niciun temei pentru retinerea bunurilor confiscate de către agentul constatator; însă, distinct de motivele plângerii contravenientului, nimic nu împiedică partea vătămată să formuleze în cadrul procedurii demarate în temeiul art.31 alin.2 apărările pe care le consideră de cuviință si care pot determina anularea măsurii confiscării.
Având în vedere aceste considerente, constatând asa cum s-a arătat anterior, că petenta nu a făcut dovada că în momentul transportului materialul lemnos era însoțit de documentele legale de proveniență, așa cum prevăd dispozițiile în vigoare enunțate mai sus, instanța reține că în mod corect conform art.19 din Legea 171/2010 s-a dispus confiscarea materialului lemnos, măsura agentului constatator fiind legală și temeinică.
Având în vedere aceste considerente în baza art.480 alin.2 din Codul de procedură civilă prezentul apel va fi admis, iar sentința atacată va fi schimbată în sensul că va fi respinsă plângerea contravențională formulată de petentă.
De asemenea, se va respinge exceptia autoritatii de lucru judecat invocată de intimatul apelant.
În cauză, nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de intimatul IPJ A. împotriva sentinței civile nr.2768/2014 a Judecătoriei Alba Iulia, în contradictoriu cu petenta PFA L. S. G..
Schimbă sentința apelată în sensul că respinge plângerea formulată de petentă împotriva procesului verbal . nr._ încheiat de intimat la data de 12.11.2013.
Respinge exceptia autoritatii de lucru judecat invocata.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.06.2015.
Președinte, B. A. A. | Judecător, M. P. | |
Grefier, R. C. - C.O. semnează grefier sef |
Red./Tehnored.P.M.
Tehnoredact.R.C./ 4 ex./08.07.2015
Jud.fond-I.C.S. P.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 95/2015.... | Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 278/2015.... → |
|---|
