Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 95/2015. Tribunalul ALBA

Tribunalul ALBA - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2015

Sentința nr. 95/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 1092/203/2014

ROMÂNIA

TRIBUNALUL A.

SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ

Dosar nr._

DECIZIE Nr. 344/A/2015

Ședința publică de la 30 Aprilie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. M. C.

Judecător C. L.

Grefier D. M.

Pe rol judecarea apelului declarat de apelant ADMINISTRAȚIA B. DE A. M. împotriva sentinței civile nr. 956/2014 pronunțată de Judecătoria Cîmpeni și intimat O. M. V. CU D.. ALES, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă în instanță d-na avocat M. M. A. pentru intimat ,lipsind apelanta.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Instanța în baza art. 131 Noul Cod procedură civilă, raportat la art. 95 din NCPC și art. 8 din Legea nr. 554/2004, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta pricină.

Instanța pune în vedere avocatului intimatului să estimeze durata necesară cercetării procesului.

Avocatul intimatului estimează durata ca fiind astăzi.

Instanța, în baza disp. art. 238 NCPC, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului ca fiind astăzi.

Avocatul intimatului solicită să fie comunicată întâmpinare cu apelanta.

Instanța în deliberare respinge cererea formulată de intimat prin avocat întrucât de la data de 06.03. 2015 când a fost depusă la dosarul cauzei întâmpinarea și prin raportare la data prezentei ședințe, partea adversă a avut timp suficient pentru a studia întâmpinarea, având obligația procedurală de a urmări desfășurarea procesului.

În baza disp. art. 244 din NCPC civilă declară încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.

Avocatul intimatului solicită respingerea apelului ca netemeinic și nelegal pentru motivele invocate în întâmpinare pe care le susține și le dezvoltă.

În esență susține că, motivele de apel ale apelantei nu se referă la pericolul social al faptei, la fond arătându-se lipsa acestui pericol. De asemenea susține că edificarea construcției s-a făcut pe o construcție veche, care a fost însă consolidată și care nu a fost niciodată inundată nici măcar la inundația din anul 1977 . Chiar din declarațiile martorilor rezultă că acea luncă nu a fost niciodată inundată. Mai susține că, deși au mai fost controale nu a fost sesizat cu nici o fată contravențională. iar prin .destinația de casă de locuit, pentru a avea o locuință, nu a urmărit producerea vreunui prejudiciu de natură să afecteze calitatea resurselor de apă, protejate prin lege.

În concluzie susține că, sancțiunea aplicată este vădit disproporționată raportat la fapta săvârșită, intimatul fiind în imposibilitate de a o plăti. Fără cheltuieli de judecată.

INSTANȚA

Asupra apelului de față;

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cîmpeni sub nr_ petentul O. M. V. a chemat în judecată pe intimata ADMINISTRAȚIA B. DE A. M. - TÂRGU M., KOTELES S., nr. 33, J. M., solicitând ca prin hotărâre judecătorească:

Să se dispună constatarea nulității/anularea Procesului - verbal de constatare și sancționare a contravenienților în domeniul gospodăririi apelor . nr._ încheiat la data de 07.07.2014 și pe cale de consecință, să se dispună înlocuirea sancțiunii contravenționale constând în amendă în cuantum de_ lei cu sancțiunea contravențională a avertismentului.

In motivarea cererii a arătat că este proprietarul unei case de locuit situate administrativ în ., numărul 885 A, județul A.. Construcția a fost edificată în anii 2007 - 2010, fiind finalizată și folosită ca locuință de el începând cu anul 2011. Menționează că această construcție a fost edificată pe amplasamentul anterior al unei case vechi de locuit, a cărei fundație a fost păstrată și înălțată de petent. Susține că imobilul casa proprietatea lui se află la o distanță de aproximativ 2,5 - 3 km în amonte de Barajul Mihoiești, iar în aval de locuința lui, spre baraj mai există construcții constând în case de locuit, proprietatea altor persoane. Pe toată perioada edificării construcției, respectiv anii 2007 - 2009, deși reprezentanții intimatei Administrația B. De A. M. au fost în teren în mod repetat, nu a fost sesizat privitor la încălcarea vreunor norme privind regimul de gospodărire al apelor.

În luna iunie 2014, a fost contactat de reprezentanții intimatei, care i-au comunicat că, în urma măsurătorilor recente întocmite de dânșii, reiese că locuința lui este amplasată în aria de protecție a Barajului Mihoiești. în urma deplasării acestora în teren, i-a fost comunicată o adresă emisă din intimat, prin care i se cereau lămuriri cu privire la construcția proprietatea lui, adresă la care a răspuns în scris. Ulterior, la data de 22.07.2014, i-a fost comunicat, prin poștă, procesul - verbal de constatare și sancționare a contravenienților în domeniul gospodăririi apelor . nr._ încheiat la data de 07.07.2014.

A invocat nulitatea Procesului - verbal de constatare și sancționare a contravenienților în domeniul gospodăririi apelor . nr._ încheiat la data de 07.07.2014, ca fiind încheiat cu nerespectarea prevederilor legale privind forma acestuia.

Potrivit art. 16 din O.G. nr. 2/2001," Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde in mod obligatoriu: data si locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea si instituția dincare face parte agentul constatator. Potrivit art. 17 „ Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, a faptei săvârșite si a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata si din oficiu". În procesul - verbal atacat nu se indică ce calitate are persoana care l-a încheiat, respectiv numitul M. E. D., care este funcția pe care acesta o ocupă în cadrul instituției Administrației Bazinale de A. M., lipsa acestei mențiuni atrăgând, conform textelor legale indicate, nulitatea procesului - verbal de contravenție. De asemenea, martor la încheierea procesului - verbal este consemnat ca fiind numitul S. G.. Procesul - verbal fiind încheiat la mai mult de 1 lună de la data constatării efectuate în teren, nu are cunoștință cine este această persoană.

A considerat că procesul - verbal atacat este nelegal, situația de fapt reținută nefiind conformă cu realitatea, iar textele legale invocate nefiindu-i aplicabile.

Prin procesul - verbal atacat, s-a reținut în sarcina lui săvârșirea contravenției prevăzute de art. 87, punctul 11 din Legea Apelor nr. 107/1996 cu modificările și completările ulterioare, constând din „nerespectarea de către persoanele fizice și persoanele juridice a regimului impus în zonele de protecție ".

Potrivit articolului 1 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, „Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilita si sancționată prin lege".

A apreciat că în speță nu se poate reține vinovăția lui, pentru a se îndeplini condițiile prevăzute de lege privind răspunderea contravențională. A mai arătat că el nu avea de unde să știe că vechea locuință proprietatea familiei lui, pe al cărei amplasament a construit, se afla în aria de protecție a barajului Mihoiești, dată fiind distanța mare, de mai mult de 2 kilometri, între casa și baraj, cu atât mai mult cu cât, există și alte locuințe, situate mai aproape de baraj, zona fiind construibilă dintotdeauna. A susținut că în zonă nu sunt amplasate nici un fel de panouri indicatoare sau de avertizare privind existența unei zone cu regim special de construcție. Tot ca dovadă de bună - credință a lui reiterat împrejurarea că, în cursul anilor, reprezentanții intimatei Administrația B. de A. M. au efectuat lucrări și inspecții în zona barajului, fără a face nici o sesizare privind eventuala nelegalitate a construcției edificate, în condițiile în care, exact pe același amplasament, a existat anterior o altă construcție, a cărei fundație a folosit-o pentru edificarea casei de locuit, a apreciat că nu avea cum să cunoască împrejurarea că a construit în presupusa zonă de protecție a barajului.

Pentru aceste motive, a apreciat că în privința situației lui este aplicabil art. 11 din O.G. nr. 2/2001, care arată: „ Caracterul contravențional al faptei este înlăturat in cazul erorii de fapt, daca are legătură cu fapta săvârșită De asemenea, a apreciat că în sunt incidente și prevederile art. 13 din O.G. nr. 2/2001: „ Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie in termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei. "

Fapta reținută în sarcina lui, conform procesului - verbal de contravenție atacat constă în edificarea unei construcții în aria de protecție a lacului de acumulare Mihoiești. S-a reținut, în mod greșit, de către agentul constatator, faptul că locuința edificată de se află „ în curs de finalizare ". În fapt, din anul 2011 aceasta este finalizată, fiind montate inclusiv uși și ferestre, finisată interior și locuită efectiv de el. În acest sens este și contractul de furnizare a energiei electrice încheiat de el cu S.C. FFEE „Electrica Furnizare Transilvania Sud " S.A., încheiat la data de 21.03.2011.

Astfel, de la edificarea construcției au trecut mai mult de 6 luni, în acest caz nemaiputând fi aplicată sancțiunea contravențională, aceasta fiind prescrisă.

Față de împrejurările de fapt descrise mai sus, a apreciat că sancțiunea aplicată nu a fost individualizată în conformitate cu prevederile legale, motiv pentru care a solicitat, pentru cazul în care veți înlătura argumentele privind nulitatea actului contestat, să dispuneți înlocuirea amenzii contravenționale aplicate cu avertisment.

Articolul 21 aliniatul 3 din O.G. nr. 2/2001 arată că: „ Sancțiunea se aplica in limitele prevăzute de actul normativ si trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările in care a fost săvârșită fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise in procesul-verbal"

Articolul 7, aliniatul 3 din O.G. nr. 2/2001 reține: avertismentul se poate aplica si in cazul in care actul normativ de stabilire si sancționare a contravenției nu prevede aceasta sancțiune. "

Față de situația de fapt prezentată mai sus, aplicându-se prevederile legale privind individualizarea răspunderii contravenționale, a apreciat că amenda aplicată, în cuantum de 25 000 lei exclude proporționalitatea dintre fapta săvârșită și sancțiunea aplicată. În plus de cele susținute în legătură cu situația de fapt, a mai arăt că a efectuat și lucrări de securizare a malului râului Arieș, pe lungimea proprietății lui, a amenajat terenul aferent construcției, astfel că aceasta se află la distanță de apă și la o înălțime de aproximativ 3,5 metri față de nivelul cursului râului.

Chiar și Legea Apelor, nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare prevede că, în cazul în care există construcții edificate în zonele de protecție, beneficiarii vor declara pe proprie răspundere că își asumă riscul în caz de inundații. Construcția proprietatea lui nu este edificată în zona inundabilă, iar amplasamentul său în zona de protecție a barajului Mihoiești nu este dovedită în nici un fel. Chiar așa fiind, în lipsa oricărui mijloc de informare privind această situație, precum și a preexistentei construcțiilor din zonă, anterior construirii barajului, conduita lui, chiar dacă ar fi considerată culpabilă, nu a fost de rea - credință.

În drept a invocat art. 1 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, Legea nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare.

S-a timbrat cererea cu 20 lei taxă judiciară de timbru.

Prin întâmpinarea formulată intimata ADMINISTRAȚIA B. DE A. M. a solicitat respingerea în totalitate a plângerii contravenționale ca neîntemeiată, menținerea procesului verbal de constatare și sancționarea contravenienților în domeniul apelor nr. 2528/07.07.2014, ca temeinic și legal, pe cale de consecință, menținerea sancțiunii contravenționale aplicate, în speță a amenzii contravenționale în cuantum de 25.000 lei.

În motivare a arătat că, la data de 07.07.2014 a fost încheiat procesul verbal de constatare și sancționare a contravenienților în domeniul gospodăririi apelor, urmare a controlului efectuat pentru verificarea sesizării formulate de către dl. P. T. T., înregistrată sub nr. 5212/21.05.2014, de către inspectorul de ape din cadrul Administrației Bazinale de A. M. prin care s-a constatat că, petentul nu a respectat regimul impus în zona de protecție a lacului de acumulare Mihoiești, mai exact, a construit o clădire (aflată în curs de finalizare), constând în P+l+M pe fundație de piloni, din BCA și lemn, acoperită cu țiglă, împreună cu o platformă betonată în suprafață de 120 mp pe malul stâng al r. Arieșul M., în satul Bogdănești, ., construcție ce se află amplasată între cota nivelului normal de retenție și cota coronamentului barajului Mihoiești, deci în zona de protecție a acumulării Mihoiești, cota zonei în care s-a construit fiind determinată prin măsurători cu aparatul GPS Trimble, fapta fiind constatată în procesul-verbal nr. 633/04.06.2014. Menționează că procesele verbale de constatare, care au stat la baza întocmirii actului de sancționare, fac parte integrantă din procesul verbal atacat, iar faptele constatate și consemnate în aceste acte constituie contravenție, în conformitate cu Legea nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare, art. 87 alin. (11), sancționată prin același act normativ la art. 88 alin. (1) lit. a) cu amendă cuprinsă între 25.000 și 30.000 lei. Prin adresa înregistrată sub nr. 5212/21.05.2014, dl. P. T. sesiza faptul că în satul Bogdănești, spre . M. ar fi edificat o construcție, chiar pe albia apei, fără a deține acte de reglementare, sens în care solicită sancționarea acestuia. Urmare a acestei sesizări, la data de 04.06.2014, Administrația Națională "Apele Române" a efectuat un control în legătură cu construcția unei clădiri la coada lacului de acumulare Mihoiești în localitatea Vidra, satul Bogdănești, jud. A., în urma căruia s-a constatat (și consemnat în procesul-verbal de constatare nr. 633/04.06.2014) că: "Dl. O. V. M., nu d-l O. V. (tatăl lui V. M.) - în calitate de proprietar - deține o construcție constând din P+l+M pe fundație de piloni, din BCA și lemn acoperită cu țiglă. D-l O. V. M. deține extrasul de carte funciară C.F. nr._ emis de O.C.P.I. A. - B.C.P.I. Câmpeni. Conform declarațiilor proprietarului construcția a fost ridicată pe amplasamentul fostei mori de cereale începând cu anul 2008, la ora actuală aflându-se în stadiu de finalizare (finisări interioare și exterioare). Cu ocazia verificării în teren s-a constatat, că față de extrasul CF s-a executat suplimentar o platformă betonată (terasă) înspre pârâul Arieșul M.. Construcția a fost executată fără autorizație de construcție. în urma unei sesizări primite de la Inspectoratul Județean în Construcții A., Primăria comunei Vidra a făcut demersuri legale în acest sens începând cu anul 2011. Cu ocazia verificării sesizării s-au efectuat măsurători cu aparatul GPS Trimble R4 din dotarea A.B.A. M. pentru determinarea exactă a cotelor amplasamentului construit, datele au fost ulterior descărcate și interpretate la sediul A.B.A. M. rezultând că, construcția se află în zona de protecție a acumulării Mihoiești. Proprietarul nu deține niciun act de reglementare în domeniul gospodăririi apelor, necesar pentru construcția respectivă." Prin procesul verbal nr. 633/2014 s-a dispus în sarcina Comunei Vidra, măsura de a asigura în permanență modul în care se execută construcțiile, astfel încât să fie respectate zonele de protecție. A menționat că procesul verbal nr. 633/2014 este semnat fără obiecțiuni de către petent.

Prin adresa nr. 6122/13.06.2014, petentului i s-au reiterat cele constatate în urma controlului și i s-a solicitat ca în termen de 5 zile să transmită eventualele obiecțiuni. De asemenea, prin adresa nr. 5212/23.06.2014, d-lui P. T. i s-a comunicat răspunsul la sesizarea sa, în sensul celor constatate în urma controlului din 04.06.2014.

Prin adresa nr. 6936/03.07.2014, petentul a transmis obiecțiunile sale față de cele enunțate în adresa nr. 6122/2014, în esență, susținând că, construcția edificată nu este una nouă, că ar fi realizat lucrări de protejare a cursului apei și că nu îi sunt aplicabile prevederile art. 49 din Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare.

A precizat că, în conformitate cu prevederile Legii apelor nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare, scopul legal al efectuării controalelor este acela de a urmări respectarea prevederilor legislației care reglementează regimul juridic al apelor.

Conform art. 87 pct. 11 din Legea nr. 107/1996 cu completările și modificările ulterioare, nerespectarea de către persoanele fizice și persoanele juridice a regimului impus în zonele de protecție constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 25.000 la 30.000 lei, în conformitate cu dispozițiile art. 88 alin. (1) lit. a (ale Legii menționate mai sus). Astfel, la data de 07.07.2014 s-a întocmit procesul verbal de constatare și sancționare a contravenienților în domeniul gospodăririi apelor nr. 2528 prin care i s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 25.000 lei.

În ce privește susținerea petentului, conform căreia actul atacat este întocmit cu nerespectarea dispozițiilor art. 16 coroborat cu art. 17 din OG nr. 2/2001,susține că aceasta este neîntemeiată, având în vedere următoarele considerente:

Conform art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001, „procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de munca ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitații faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a caii de atac și organul la care se depune plângerea." Potrivit art. 17 din OG nr. 2/2001, „lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal." Contrat celor susținute de petent, în cuprinsul actului atacat se specifică faptul ca dl. M. E. D. are calitatea de agent constatator în cadrul A.B.A. M., fiind posesor al legitimației cu nr. 79. Mai mult, în procesul-verbal de constatare nr. 633/2014, care face parte integrantă din procesul-verbal de sancționare, se specifică faptul ca dl. M. este reprezentant al intimatei, fiind salariat al acesteia în funcția de chimist.

Referitor la cele invocate cu privire la martor și la data aplicării sancțiunii contravenționale, a arătat că martorul S. G. este martorul-asistent, martorul care atestă faptul că procesul-verbal de sancționare a fost încheiat în lipsa petentului, neavând nicio relevanță dacă petentul are cunoștință de el sau nu, din moment ce sunt respectate prevederile legale. De asemenea, este respectată OG nr. 2/2001 și în ceea ce privește termenul de aplicare a sancțiunii contravenționale, aceasta fiind aplicată în interiorul termenului de prescripție de 6 luni.

In ceea ce privește invocările petentului referitoare la netemeinicia procesului-verbal de sancționare, nici acestea nu se susțin. In scopul continuării lucrărilor la obiectivului de investiții „Acumulare Mihoiesti", în baza legislației din aceea perioadă, s-a emis de către Consiliului de Stat al R.S.R. Decretului nr. 424 din 11.11.1983 iar conform anexei nr. 1 din acest decret proprietarii terenurilor si construcțiilor din zona ce urma sa fie afectată au fost expropriați. Acest decret specifica faptul ca toate terenurile, construcțiile si împrejmuirile se expropriază, se trec în proprietatea statului și se dau in administrarea directă a Consiliului Național al Apelor. Exproprierile vizau o suprafață totală de teren de 486.060 metri pătrați, construcții în suprafață totală de 11.246,17 metri pătrați și împrejmuiri în lungime totală de 12.924 metri. Aceste exproprieri au fost urmate de despăgubiri în bani conform Devizului financiar nr. 1/1984 emis de Direcția Apelor M.-Banat în baza a Decretului nr. 424 /II.11.1983 și a procesului verbal de evaluare eliberat de Comisia de evaluare a Consiliului Popular Județean A. cu nr. 44 /1983. Acumularea Mihoiesti se află la ora actuală în administrarea A. N. „Apele Române" prin Administrația B. de A. M., fiind o lucrare hidrotehnică de importanță publică ce are ca obiective apărarea împotriva inundațiilor prin atenuarea viiturilor și de asemenea asigurarea alimentării cu apa a localităților din aval. Conform prevederilor Legii Apelor nr. 107/1996 cu completările si modificările ulterioare, respectiv a art. 3 alin. 3 indice 1, „pentru lacurile de acumulare permanente a căror execuție a fost finanțată din fonduri alocate de la bugetul de stat, suprafețele din lac aflate sub cota coronamentului barajului fac parte din domeniul public al statului și se includ în categoria terenurilor acoperite de apă, asimilându-se cu noțiunea de albie minoră, de asemenea (conform anexei 2 din legea anterior menționata) lățimea zonei de protecție în jurul lacurilor de acumulare este cuprinsă între Nivelul Normal de Retenție și C. Coronamentului Barajului."

In cazul de față a solicitat să se observe că Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare, prevede un regim restrictiv în ceea ce privește zonele de protecție a lacurilor de acumulare. Ca atare, petentul nu poate invoca că nu avea cunoștință de acest aspect, întrucât există prezumția absolută de cunoaștere a dispozițiilor legale în vigoare, respectiv necunoașterea legii nu poate constitui cauză de exonerare de răspundere.

Din modul în care este definită contravenția de legiuitor în O.G. nr.2/2001, rezultă că sunt în prezența unei contravenții numai dacă există o faptă, fapta să fie săvârșită cu vinovăție, iar fapta să fie prevăzută și sancționată prin normă juridică. Cu privire la faptă, prin aceasta se înțelege săvârșirea unei acțiuni, îndeplinirea unei activități, o manifestare exterioară, materială a voinței unei persoane. Tot faptă este considerată și inacțiunea, deci neîndeplinirea obligației de „a face", ceea ce legea impune unei persoane. Atât acțiunea cât și inacțiunea vizează de fapt, rezultatul produs, socialmente periculos, acesta reprezentând substanța materială a faptei. Acolo unde nu se constată existența unei fapte, în sensul celor de mai sus, nu poate fi vorba de contravenție. În speță, ilicitul săvârșit de către petent constă într-o acțiune, respectiv „nerespectarea regimului impus în zona de protecție a lacului a acumulare Mihoiesti ", în sensul construirii unei clădiri în zona interzisă de lege. Atunci când legiuitorul a stabilit că o anumită faptă constituie contravenție, face o apreciere in abstracto a gradului de pericol social. De aceea, odată stabilită fapta și calificată drept contravenție de către cel abilitat, pericolul social nu mai trebuie dovedit, existând o prezumție legală în privința existenței lui. Cel chemat să aplice această normă juridică, adică cel îndreptățit să constate săvârșirea faptei respective va aprecia doar gradul de pericol social concret, pentru ca pe această bază să aplice contravenientului o sancțiune concretă, adecvată gradului de pericol social concret. Prin urmare nu agentul constatator califică fapta drept contravenție, aceasta a făcut-o deja norma juridică prin care fapta respectivă este descrisă și calificată ca atare.

Cu privire la vinovăție, atunci când o persoană a hotărât să-și realizeze un scop oarecare și a ales pentru aceasta calea acțiunii ilicite voința sa fiind liberă și conștientă, înseamnă că a acționat cu vinovăție. Or, petentul nu a respectat prevederile Legii Apelor, fapt constatat prin procesul verbal de constatare nr. 633/04.06.2014. Referitor la prevederea faptei de către actul normativ, existența unei contravenții, și implicit a răspunderii contravenționale, este condiționată de prevederea faptei ilicite respective într-un act normativ care să o reglementeze ca o contravenție. Este ceea ce în literatura de specialitate a fost denumită legalitatea stabilirii și sancționării contravenienților. Ca urmare, cele două adagii, nulla poena sine lege și nullum crimen sine lege, caracteristice dreptului penal (prevăzute de art. 1 C. pen., recunoscut de art. 7 CEDO) sunt aplicabile și în ceea ce privește răspunderea contravențională. în general, ilicitul administrativ reprezintă, în primul rând, o încălcare a dreptului obiectiv, adică o vătămare a intereselor generale ale societății, indiferent de existența concomitentă sau nu a vătămării unui drept subiectiv. O faptă se consideră ca fiind prevăzută de un act normativ atunci când o dispoziție a acestuia arată în ce condiții acea faptă (acțiune sau inacțiune) este socotită drept contravenție. în speță, legalitatea contravenționalizării este respectată, întrucât legiuitorul prevede expressis verbis în art.87 pct. 11 din Legea Apelor că „nerespectarea de către persoanele fizice și persoanele juridice a regimului impus în zonele de protecție" constituie contravenție. Ori așa cum reiese și din procesul verbal de constatare și sancționare a contravenienților nr. 2528, petentul a fost sancționată tocmai pentru acest fapt, respectiv „nerespectarea regimului impus în zona de protecție a lacului de acumulare Mihoiești". Scopul contravenției este de a remedia, iar sancțiunea amenzii se aplică doar când nu se mai poate tolera o stare de fapt ilegală.

A solicitat să se aibă în vedere că potrivit art. 11 alin. 1 din OG nr. 2/2001, „caracterul contravențional al faptei este înlăturat în cazul legitimei apărări, stării de necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilității, beției involuntare complete, erorii de fapt, precum și infirmității, dacă are legătura cu fapta săvârșită." A apreciat că petentul nu poate fi considerat a se afla în eroare de fapt. În ceea privește susținerea petentului referitoare la inaplicabilitatea art. 49 alin. 1 din Legea apelor nr. 107/1996, aceasta este neîntemeiată. Conform art. 49 alin. 1 din Legea apelor „se interzice amplasarea în zona inundabilă a albiei majore și în zonele de protecție precizate la art. 40 de noi obiective economice sau sociale, inclusiv de noi locuințe sau anexe ale acestora." Observând sintagma folosită de legiuitor, respectiv „inclusiv", a apreciat că acesta a avut în vedere când a statuat prohibiția respectivă, atât obiectivele noi, cât și cele existente. In acest sens, în alin. 4 al aceluiași articol prevede că, „construcțiile și obiectivele existente, amplasate în zona inundabilă a albiei majore sau în zonele de protecție, vor fi identificate de administrațiile bazinale de apă, solicitându-se prin autoritățile administrației publice locale sau județene emitente a autorizației de construcție demolarea acestora. În situația în care demolarea nu este posibilă, beneficiarii vor fi obligați să declare pe propria răspundere că își asumă riscurile în caz de inundații." Coroborând alin. 1 cu alin. 4 al art. 49 se poate genera concluzia potrivit căreia prohibiția de a amplasa orice obiectiv în zona inundabilă a albiei majore, se referă atât la obiectivele existente, cât și la cele noi.

În ceea ce privește solicitarea petentului de înlocuire a sancțiunii amenzii cu avertismentul, a solicitat respingerea, având în vedere că petentului i-a fost aplicat minimul sancțiunii prevăzute de lege.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limitele rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Văstberga taxi Aktiebolag și Viluc c. Suediei, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113). în speță, scopul urmărit este protejarea resurselor de apă- având în vedere că apa este un patrimoniu natural, care trebuie protejat, conservat și apărat ca atare (conform Legii Apelor)-, protejarea vieților omenești, a populației și protejarea mediului, iar dreptul la apărare i-a fost respectat petentului.

Față de cele de mai sus, cu referire la faptă, conchide că petentul a săvârșit o contravenție, ceea ce impune sancționarea acestuia.

Având în vedere că petentul prin fapta sa a încălcat prevederile Legii apelor nr. 107/1996, în lipsa unor dovezi din care să reiasă o altă stare de fapt decât cea constatată de către inspectorii de ape prin procesul verbal atacat, a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului verbal ca temeinic și legal.

Prin sentința civilă nr. 956/2014 pronunțată de Judecătoria Cîmpeni s-a admis în parte plângerea petentului O. M. V. - CÂMPENI, REVOLUȚIA 1848, nr. 27/A, J. A. împotriva intimatei ADMINISTRAȚIA B. DE A. M. - TÂRGU M., KOTELES S., nr. 33, J. M. și în consecință:

S-a dispus înlocuirea amenzii de 25.000 lei aplicată petentului prin procesul verbal de contravenție . nr_/07.07.2014 întocmit de agenții intimatei, cu sancțiunea „avertisment”.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție . nr_/07.07.2014 întocmit de agenții intimatei petenta a fost sancționată cu 25.000 lei amendă pentru săvârșirea contravenției prev de art 88 alin 1 lit „a” din Legea 107/1996.

Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța a constatat că nu există nici una dintre cauzele de nulitate absolută, prevăzute de art. 17 din OG 2/2001, procesul verbal fiind corect completat sub aspectul numelui, prenumelui și calitatea agentului constatator, numelui și prenumelui contravenientului, domiciliului acestuia, faptei săvârșite și datei comiterii ei, precum și a semnăturii agentului constatator.

Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța a apreciat că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile recunoscute și garantate de art.6 CEDO, care face parte din dreptul intern, în temeiul art.11 din Constituția României și care are prioritate față de legislația internă în temeiul aceluiași act normativ.

Instanța a avut în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în speță cauza A. contra României în care s-a stabilit că în pofida caracterului pecuniar al sancțiunii contravenționale și a naturii civile a legii care sancționează contravenția în discuție, procedura în cauză poate fi asimilată unei proceduri penale, pentru că se constată că dispoziția a cărei încălcare se reproșează reclamantului are un caracter general și nu se adresează unui grup determinat de persoane, ci tuturor cetățenilor; aceasta le impune un anumit comportament și asociază acestei exigențe o sancțiune care încearcă să descurajeze și să reprime în același timp; sancțiunea contravențională, chiar dacă în concret are o valoare rezonabilă, poate atinge un maxim care ar crea dificultăți în plată.

Potrivit prevederilor Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, faptele de natură contravențională sunt asimilate celor de natură penală și pe cale de consecință, persoana acuzată de comiterea unei contravenții este prezumată nevinovată până când vinovăția este legal stabilită. România a ratificat convenția prin Legea nr 30/1994, obligându-se să asigure interpretarea și aplicarea normelor interne în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și tratatele internaționale la care a aderat, în caz de neconcordanță cu legislația internă, documentele sus – menționate având prioritate. Orientarea sus menționată a fost preluată fără rezerve de către instanțele judecătorești din România, în practica juridică de dată recentă, astfel ca în condițiile în care potrivit argumentelor mai sus expuse, este evident că sarcina probării temeiniciei actului administrativ sancționator revine agentului constatator. Astfel în măsura în care procesul verbal de contravenție nu este susținut de dovezi legale în baza cărora s-a întocmit, iar contravenientul nu are altă probă de vinovăție, nu se mai poate susține temeinicia procesului verbal fără a se încălca prezumția de nevinovăție instituită de art 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și recunoscută de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în numeroase cauze referitoare la contravenții. Chiar România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza A. împotriva României pe motiv că s-a încălcat prezumția de nevinovăție într-o procedură contravențională . Față de cele de mai sus, instanța nu poate decât să concluzioneze că acuzația adusă petentului, este o acuzație contravențională și beneficiază de prezumția de nevinovăție care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii față de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care, sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată, revine în primul rând organului constatator și nu petentului. In privința probațiunii, este de remarcat că petentul ar trebui să facă dovada contrarie a celor consemnate în procesul verbal doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției „acuzatului” dincolo de orice îndoială rezonabilă, astfel că își rezervă dreptul de a formula probațiunea după comunicarea tuturor actelor care au stat la baza procesului verbal de contravenție și care au fost solicitate a-i comunicate în finalul prezentei plângeri

Instanța a reținut, din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, că scopul Convenției este acela al garantării unor drepturi concrete și efective și nu al unora teoretice sau iluzorii ( hotărârea Artico c.Italiei din 13 mai 1980) și că dreptul de acces la justiție nu se limitează la dreptul de a angaja o procedură civilă, ci aceasta trebuie să fie efectiv, incluzând dreptul de a obține o decizie a instanței sesizate ( Hotărârea Kutic c.Croația din 1 martie 2002 ), instanță care trebuie să se bucure de jurisdicție deplină, în sensul că această instanță trebuie să fie competentă să analizeze atât aspecte de fapt, cât și cele de drept ale cauzei ( hotărârea Koskinas c. Greciei din 20 iunie 2002) și care să poată stabili ea însăși starea de fapt ( hotărârea Peltier c. Franței din 21 mai 2002). O instanță care este ținută de interpretarea dată de către un organ administrativ unei chestiuni de fapt( hotărârea Devlin c. Marii Britanii din 30 octombrie 2001) sau de drept( hotărârea Chevrol c. Franție din 13 februarie 2003) deduse judecății nu va fi considerată ca având jurisdicție deplină.

Susținerea petentei potrivit căreia procesul verbal este nul întrucât nu conține calitate persoanei care l-a încheiat, a fost respinsă ca nefondată deoarece în cuprinsul actului atacat se specifică faptul ca M. E. D. are calitatea de agent constatator în cadrul A.B.A. M., fiind posesor al legitimației cu nr. 79. Mai mult, în procesul-verbal de constatare nr. 633/2014, care face parte integrantă din procesul-verbal de sancționare, se specifică faptul ca M. este reprezentant al intimatei, fiind salariat al acesteia în funcția de chimist.

În speță au fost audiați martorii B. T. și P. I..

Martorul B. T. a declarat că petentul si-a construit casă în corn Vidra - Bogdănesti . De la asa petentului până la barajul Mihoești este o distanță de peste 3 km, circa 4-5 km. Casa este construită între șosea și Arieș și mai sunt case construite în zona respectivă pe aliniamentul casei petentului, sau peste Arieș, dar în aceeași zonă, însă nu știe dacă acele case sunt construite în perioada în care a construit petentul sau mai înainte. Petentul și-a construit casa în urmă cu 4-5 ani pe vechea fundație a unei case și mori. Au fost inundații în zonă, dar nu pe terenul pe care și-a edificat petentul casa, ci mai jos si inundațiile au fost provocate de o viitură din amonte de casa petentului, pe Arieșul M.. De mic copil locuiește în zonă, având vârsta de 68 de ani. Nu a văzut să existe în zonă panouri de avertizare că acele terenuri ar fi în zona de protecția a barajului . Nu a văzut, dar a auzit că în urmă cu circa 2-3 ani au fost reprezentanți ai apelor române în zonă.

Martorul P. I. a declarat că petentul si-a construit casă în corn Vidra - Bogdănești. De la casa petentului până la barajul Mihoești este o distanță de peste 3 km. De la casa petentului spre baraj mai sunt construite încă o casă mai recent și mai există încă două case care nu sunt demolate . Din câte cunosc, terenul pe care și-a construit petentul casa, a intrat în zona de protecție a barajului și nu știe dacă terenul a fost expropriat sau nu . Terenul pe care și-a construit petentul casa a intrat în zona de protecția a barajului și cunoaște acest lucru pentru că a locuit în zonă vizavi de petent si acum locuiește mai sus. Pe terenul pe care petentul și-a edificat casa a existat o moară veche care fusese deja demolată și pe locul fostei mori, petentul și-a edificat casa. Eu locuiesc în zonă de 63 de ani de când m-am născut și doar în anul 1995 când a fost o viitură puternică, au fost inundate luncile din jurul casei petentului, dar casa nu a fost inundată . Construcția casei a început in urmă cu 5-6 ani. In prezent casa este ridicată, este introdus curentul și apa și petentul locuiește în ea. Petentul înainte de a construi casa a consolidat malul apei cu bolovani și beton. Nu a văzut să existe niciun panou de avertizare că acea zonă ar fi zona de protecție a barajului sau că ar fi interzisă construirea pe acel teren. In urmă cu 2 ani am mai văzut reprezentanții intimatei efectuând măsurători în zonă dar nu știu pentru ce.

Susținerea intimatei potrivit căreia terenul petentului ar fi fost expropriat, instanța a respins-o întrucât din actele de expropriere depuse de petent la dosar nu figurează și reclamantul cu teren expropriat.

Cu toate că nu există panou care să marcheze întinderea zonei tampon a barajului, iar pe de altă parte din actele de expropriere nu rezultă că terenul pe care petentul și-a amplasat casa ar fi fost expropriat vinovăția petentului există deoarece petentul nu a depus autorizație de construcție pentru casă și este cert că fie nu a solicitat-o, fie nu a abținut-o din cauză că și-a amplasat casa în zona de tampon.

Însă, în raport de conduita generală a petentului, de pericolul social concret al faptei acestuia, apreciat ca a fi redus, de dimensiunile urmărilor concrete a faptei, instanța a apreciat că pentru realizarea rolului educativ al sancțiunii contravenționale, avertismentul este suficient.

Instanța a avut în vedere și dispozițiile art. 5 alin.5 și art. 21 alin.3 din OG 2/2001, care prevăd că sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, astfel că a constatat că sancțiunea contravențională aplicată excede pericolului social concret.

În privința circumstanțelor personale ale petentului, instanța a constata că petentul și-a construit casa în urmă cu 5 ani și nu a fost sancționat până în prezent decât în urma unei sesizări făcute, deși reprezentanții intimatei au mai fost în zonă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ "APELE ROMÂNE" ADMINISTRAȚIA B. DE A. M. solicitând:

- Admiterea apelului;

- Schimbarea Sentinței atacate, în sensul respingerii plângerii contravenționale formulată către intimatul petent, menținerea procesului verbal de constatare și sancționarea contravenienților în domeniul apelor nr. 2528/07.07.2014, ca temeinic și legal și, pe cale de consecință, menținerea sancțiunii contravenționale aplicate, în speță a amenzii contravenționale în cuantum de 25.000 lei, pentru următoarele motive:

Prin Sentința nr. 956/2014, pronunțată în dosarul nr._ de către Judecătoria Câmpeni, s-a admis în parte plângerea formulată de intimatul petent, dispunându-se înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.

Consideră că prin sentința pronunțată la fond, Judecătoria Câmpeni a făcut o aplicare greșită a legii, motiv pentru care opinează că sentința pronunțată este nelegală și netemeinică.

În fapt, așa cum a arătat și în fața instanței de fond, la data de 07.07.2014 a fost încheiat procesul verbal de constatare și sancționare a contravenienților în domeniul gospodăririi apelor, urmare a controlului efectuat pentru verificarea sesizării formulate de către dl. P. T. T., înregistrată la instituția de mai sus sub nr. 5212/21.05.2014, de către inspectorul de ape din cadrul Administrației Bazinale de A. M. prin care s-a constatat că, petentul nu a respectat regimul impus în zona de protecție a lacului de acumulare Mihoiești, mai exact, a construit o clădire (aflată în curs de finalizare), constând în P+l+M pe fundație de piloni, din BCA și lemn, acoperită cu țiglă, împreună cu o platformă betonată în suprafață de 120 mp pe malul stâng al r.Arieșul M., în satul Bogdănești, ., construcție ce se află amplasată între cota nivelului normal de retenție și cota coronamentului barajului Mihoiești, deci în zona de protecție a acumulării Mihoiești, cota zonei în care s-a construit fiind determinată prin măsurători cu aparatul GPS Trimble, fapta fiind constatată în procesul-verbal nr. 633/04.06.2014. Menționează că procesele verbale care au stat la baza întocmirii actului de sancționare fac parte integrantă din procesul verbal atacat,iar faptele constatate și consemnate în aceste acte constituie contravenție., în conf. cu legea 107/1996, cu modificările și completările ulterioare, art. 87 alin (11) sancționată prin același act normativ la art.88alin. (1) lit.a)cu amendă cuprinsă între 25.000 și 30.000 lei.

Prin adresa înregistrată la instituția apelantă sub nr. 5212/21.05.2014, dl. P. T. sesiza faptul că în satul Bogdănești,. spre . M. ar fi edificat o construcție, chiar pe albia apei fără a deține acte de reglementare, sens în care solicita sancționarea acestuia.

Urmare a acestei sesizări la data de 04.06.2014, Administrația Națională Apelor Române efectuat un control în legătură cu construcția unei clădiri la coada lacului de acumulare Mihoiești în localitatea Vidra, satul Bogdănești, jud. A., în urma căruia s-a constatat (și consemnat în procesul-verbal de constatare nr. 633/04.06.2014) că: „ Dl. O. V. M.. nu d-l O. V. (tatăl lui V. M.) - în calitate de proprietar - deține o construcție constând din P+l+M pe fundație de piloni, din BCA și lemn acoperită cu țiglă. D-l O. V. M. deține extrasul de carte funciară C.F. nr._ emis de O.C.P.l- A. - B.C.P.I Cîmpeni. Conform declarațiilor proprietarului construcția a fost ridicată pe amplasamentul fostei mori de cereale incepând cu anul 2008, la ora actuală aflându-se în stadiu de finalizare (finisări interioare și exterioare). Cu ocazia verificării în teren s-a constatat, că față de extrasul CF s-a executat suplimentar o platformă betonată (terasă) înspre pârâul Arieșul M.. Construcția a fost executată fară autorizație de construcție. în urma unei sesizări primite de la Inspectoratul Județean în Construcții A., Primăria comunei Vidra a făcut demersuri legale în acest sens începând cu anul 2011. Cu ocazia verificării sesizării s-au efectuat măsurători cu aparatul GPS Trimble R4 din dotarea A.B.A. M. pentru determinarea exactă a cotelor amplasamentului construit, datele au fost ulterior descărcate și interpretate la sediul A.B.A. M. rezultând că, construcția se află în zona de protecție a acumulării Mihoiești. Proprietarul nu deține niciun act de reglementare în domeniul gospodăririi apelor, necesar pentru construcția respectivă." Prin procesul verbal nr. 633/2014 s-a dispus în sarcina Comunei Vidra, măsura de a asigura în permanență modul în care se execută construcțiile, astfel încât să fie respectate zonele de protecție. Menționează că procesul verbal nr. 633/2014 este semnat fără obiecțiuni de către petent.

Prin adresa nr. 6122/13.06.2014, petentului i s-au reiterat cele constatate în urma controlului și i s-a solicitat ca în termen de 5 zile să transmit eventualele obiecțiuni. De asemenea, prin adresa nr. 5212/23.06.2014, d-lui P. T. i s-a comunicat răspunsul la sesizarea sa, în sensul celor constatate în urma controlului din 04.06.2014.

Precizează că, în conformitate cu prevederile Legii apelor nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare, scopul legal al efectuării controalelor este acela de a urmări respectarea prevederilor legislației care reglementează regimul juridic al apelor.

Conform art. 87 pct. 11 din Legea nr- 107/1996 cu completările și modificările ulterioare, nerespectarea de către pers. fizice și juridice a regimului impus în zonele de protecție constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 25.000 la 30.000 lei în conf. cu dispoz. art.88 alin (a= lit. a ale legii antemenționate. Astfel la data de 07.07,2014 s-a întocmit procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor în domeniul gospodăririi apelor nr. 2528 prin care i s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 25.000 lei.

Instanța de fond a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul pe motiv că petentul și-a construit casa în urmă cu 5 ani și nu a fost sancționat până în prezent iar pe de altă parte, pentru că pericolul social al faptei este unul redus iar sancțiunea avertismentului este suficient pentru realizarea rolului educativ, instanța de fond a pronunțat soluția atacată de instituția noastră fără a avea în vedere întreg probatoriul administrat în cauză și argumentele care au stat la baza aplicării amenzii contravenționale.

Solicită să se observe că Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare, prevede un. regim restrictiv în ceea ce privește zonele de protecție a lacurilor de acumulare. Ca atare, petentul nu poate invoca că nu avea cunoștință de acest aspect, întrucât există prezumția absolută de cunoaștere a dispozițiilor legale în vigoare, respectiv necunoașterea vani nu poate constitui cauză de exonerare de răspundere. Conform art. 49 alin. 1 din Legea apelor ..se interzice amplasarea în zona inundabilă a albiei majore și în zonele de protecție precizate la ari. 40 de noi obiective economice sau sociale, inclusiv de noi locuințe sau anexe ale acestora." Observând sintagma, folosita de legiuitor, respectiv „inclusiv", apreciază că acesta a avut în vedere când a statuat prohibiția respectivă, atât obiectivele noi, cât și cele existente. În acest sens, în alin. 4 al aceluiași articol prevede că, „construcțiile și obiectivele existente, amplasate în zona inundabilă a albiei majore sau în zonele de protecție, vor fi identificate de administrațiile bazinale de apă, solicitându-se prin autoritățile administrației publice locale sau județene emitente a autorizației de construcție demolarea acestora. In situația în care demolarea nu este posibilă, beneficiarii vor fi obligați să declare pe propria răspundere că își asumă riscurile în caz de inundații. Coroborând alin. 1 cu alin. 4 al art. 49 se poate genera concluzia potrivit căreia prohibiția de a amplasa orice obiectiv în zona inundabilă a albiei majore, se referă atât la obiectivele existente, cât și la cele noi. "

Ca atare, apreciază că nu se poate susține existența unui pericol social redus, din moment ce legiuitorul impune (în termeni imperativi) un regim restrictiv de construire a unor obiective în anumite zone. Cu alte cuvinte, existența acestui regim denotă un pericol social crescut în caz de nerespectare a dispozițiilor legale.

In ceea ce privește nesancționarea intimatului în trecut, aceasta nu reprezintă un criteriu pentru a dispune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul, atâta timp cât pericolul social al faptei ilicite este unul ridicat.

Față de cele de mai sus, cu referire la faptă, conchide că intimatul petent a săvârșit o contravenție, ceea ce impune sancționarea acesteia.

Intimatul O. M. V. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, pentru următoarele motive:

În fapt: Prin Sentința civilă nr. 956/2014, pronunțată în Dosar nr._, Judecătoria Câmpeni a admis în parte plângerea contravențională formulată de petent - intimat, dispunând înlocuirea amenzii contravenționale aplicate subsemnatului prin Procesului - verbal de constatare și sancționare a contravenienților în domeniul gospodăririi apelor . AR nr._ încheiat la data de 07.07.2014 cu sancțiunea contravențională „ avertisment".

Pentru a pronunța hotărârea, instanța de fond a reținut, la fila 10, paragrafele 2-5: „ ...în raport de conduita generală a petentului, de pericolul social concret al faptei acestuia, apreciat ca a fi redus, de dimensiunile urmărilor concrete a faptei, instanța apreciază că pentru realizarea rolului educativ al sancțiunii contravenționale, avertismentul este suficient.

Instanța a avut în vedere și dispozițiile art.5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, care prevăd că sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, astfel că urmează a constata că sancțiunea contravențională aplicată excede pericolului social concret.

In privința circumstanțelor personale ale petentului, instanța a constatat că petentul și-a construit casa în urmă cu 5 ani și nu a fost sancționat până în prezent decât în urma unei sesizări făcute, deși reprezentanții intimatei au mai fost în zonă.

1. Deși în fața instanței de fond au fost susținute de către intimat o . argumente în baza cărora a solicitat anularea procesului - verbal de constatare și sancționare a contravenienților atacat, instanța de fond a înlăturat susținerile sale cu privire la nelegalitatea și netemeinicia acestuia. Pe de altă parte, instanța a reținut cele invocate de intimat și susținute de probele administrate în cauză nu ca motive de nulitate sau netemeinicie a procesului - verbal atacat, ci pentru stabilirea gradului de pericol social al faptei săvârșite, în vederea individualizării sancțiunii contravenționale.

Starea de fapt reținută de instanță corespunde realității, în ceea ce privește edificarea de către intimat a unei construcții, în apropierea albiei râului Arieș. Construcția proprietatea intimatului a fost edificată în anii 2007 - 2010, fiind finalizată și folosită ca locuință începând cu anul 2011. Așa cum reiese și din declarațiile martorilor audiați în cauză, casa de locuit proprietatea subsemnatului se află la o distanță de mai mult de 3 km în amonte de Barajul Mihoiești, iar în aval de locuința sa, spre baraj mai există construcții constând în case de locuit, proprietatea altor persoane.

Pe toată perioada edificării construcției, respectiv anii 2007 - 2010, deși reprezentanții intimatei Administrația B. de A. M. au fost în teren în mod repetat, nu a fost sesizat privitor la încălcarea vreunor norme privind regimul de gospodărire al apelor. Abia în urma unei sesizări făcute către intimata - apelantă, de către o persoană cu care intimatul petent nu este în relații bune, intimata a făcut primele demersuri în vederea verificării conformității cu Legea Apelor a demersurilor subsemnatului de a-mi edifica o locuință.

2. Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel, se observă că intimata -apelantă reia expunerea stării de fapt susținută prin întâmpinarea depusă la judecata fondului, expunând, din nou, filmul evenimentelor care au dus la sancționarea contravențională a petentului - intimat, evenimente expuse strict din punctul de vedere al apelantei și care se referă la aspecte de temeinicie și legalitate a procesului - verbal atacat. Or, atâta timp cât instanța de fond a menținut procesul - verbal atacat, considerându-l legal întocmit ca formă și fond, apelanta nu are interes să atace hotărârea pronunțată sub acest aspect.

3. In ceea ce privește soluția instanței de fond, de înlocuire a amenzii contravenționale aplicate subsemnatului cu sancțiunea contravențională „ avertisment apelanta se rezumă la a susține că pericolul social al faptei contravenționale nu este unul redus, fără a argumenta în acest sens. Se mai arată de către apelantă, în motivele de apel, că „ intimatul petent a săvârșit o contravenție, ceea ce impune sancționarea acesteia ". Instanța de fond nu a hotărât că petentul intimat nu a săvârșit fapta imputată, sau că aceasta nu constituie contravenție, ci a apreciat, față de gradul de pericol social al faptei, că sancțiunea contravențională aplicată este disproporționată față de gradul de pericol social al faptei săvârșite.

Apreciază că soluția instanței de fond este legală și temeinică, având în vedere următoarele:

Articolul 21 aliniatul 3 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor arată că: „ Sancțiunea se aplica in limitele prevăzute de actul normativ si trebuie să fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările in care a fost săvârșită fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise in procesul-verbal.

Articolul 7, aliniatul 3 din O.G. nr. 2/2001 reține: avertismentul se poate aplica si in cazul in care actul normativ de stabilire si sancționare a contravenției nu prevede aceasta sancțiune."

Față de situația de fapt reținută de instanța de fond, ca urmare a probelor administrate, aplicându-se prevederile legale privind individualizarea răspunderii contravenționale, apreciază că amenda aplicată subsemnatului, în cuantum de 25 000 lei exclude proporționalitatea dintre fapta săvârșită și sancțiunea aplicată, astfel că în mod corect instanța de fond a dispus înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea „ avertisment".

In plus de cele susținute în legătură cu situația de fapt, mai arată că intimatul a efectuat și lucrări de securizare a malului râului Arieș, pe lungimea proprietății sale, a amenajat terenul aferent construcției, astfel că aceasta se află la distanță de apă și la o înălțime de aproximativ 3,5 metri față de nivelul cursului râului.

Chiar și Legea Apelor, nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare prevede că, în cazul în care există construcții edificate în zonele de protecție, beneficiarii vor declara pe proprie răspundere că își asumă riscul în caz de inundații. Construcția proprietatea sa nu este edificată în zona inundabilă. Declarațiile martorilor audiați în cauză evidențiază că în ultimii 50 de ani zona pe care se află amplasată construcția nu a fost niciodată inundată, nici chiar în situația în care au fost ploi abundente și s-au format viituri.

Cu privire la prejudiciul care s-ar fi putut crea, acesta nu există. Nu s-a creat nici o stare de pericol, cursul râului Arieș nu a fost afectat în nici un fel, nici calitatea apei sau buna funcționare a barajului Mihoiești. De precizat că, așa cum reiese din susținerile intimatei, verificările în teren s-au făcut abia în anul 2014, în urma unei sesizări a numitului P. T.. Deși reprezentații intimatei s-au deplasat și anterior în zonă, pentru efectuarea de măsurători și verificări, aceștia au considerat, față de situație de fapt existentă, că nu există o stare de pericol creată de subsemnatul, în caz contrar aceștia având obligația de a se autosesiza cu privire la amplasamentul construcției proprietatea subsemnatului.

De asemenea, potrivit legii, aprecierea gradului de pericol a faptei contravenționale și implicit, pentru stabilirea sancțiunii aplicabile, se vor avea în vedere scopul urmărit și circumstanțele personale ale contravenientului.

Față de demersurile intimatei, în aplicarea art. 49 din Legea Apelor nr. 107/1996, petentul a semnat o declarație autentică prin care arată că își asumă orice riscuri provocate de amplasamentul construcției proprietatea sa în apropierea albiei râului Arieș - declarația autentificată de B.I.N. M. V. I., sub nr. 706/2014. Precizează că art. 49, aliniatul 4 din Legea Apelor nr. 107/1996 arată că „ In situația in care demolarea nu este posibila, beneficiarii vor fi obligați sa declare pe propria răspundere ca isi asuma riscurile in caz de inundații. ". De asemenea, aliniatul 2 al aceluiași articol prevede că „ Se exceptează de la prevederile alin. (1), pentru zona inundabila a albiei majore, cazurile in care sunt prevăzute lucrări de apărare împotriva inundațiilor, dimensionate corespunzător clasei de importanta.". Așa cum s-a susținut și dovedit, petentul a realizat lucrări de consolidare a malului apei, prin edificarea unui zid de piatră și ridicarea construcției pe piloni, astfel că pericolul de inundație, chiar asumat în întregime, nu există în realitate. Din textele legale invocate rezultă că legiuitorul a permis implicit, menținerea construcțiilor edificate în zona de potențial risc, pentru cazul în care proprietarul își asumă situația de fapt.

Mai arată că petentul a edificat o construcție cu destinația de casă de locuit, pentru a avea o locuință, nu a urmărit producerea vreunui prejudiciu sau a vreunui folos patrimonial și nu desfășoară activități comerciale sau de altă natură care să afecteze calitatea resurselor de apă, protejate prin lege.

Sancțiunea aplicată - amendă în cuantum de 25 000 lei - chiar dacă se încadrează în limitele prevăzute de lege este vădit disproporționată față de fapta săvârșită, urmările produse, gradul de pericol social, scopul urmărit și persoana subsemnatului.

Apelanta un argumentează în nici un fel presupusul grad sporit de pericol social al faptei contravenționale, altfel decât prin prevederea și sancționarea sa de către lege.

Pentru toate aceste motive, solicită respingerea apelului formulat.

În drept: art. 7 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, art. 466 și următoarele din Codul de procedură civilă, art. 49 din Legea Apelor nr. 107/1996.

Examinând actele și lucrările dosarului atât prin prisma criticilor expuse dar și din oficiu, Tribunalul reține următoarele:

Motivele de apel sunt neîntemeiate, astfel că se va respinge calea de atac, pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit art. 88 alin 1 lit „a” din Legea 107/1996: „Contravențiile prevăzute la art. 87, săvârșite de persoanele fizice și juridice, se sancționează după cum urmează:

a) cu amendă de la 75.000 lei la 80.000 lei, pentru persoane juridice, și cu amendă de la 25.000 lei la 30.000 lei, pentru persoane fizice, faptele prevăzute la art. 87 pct. 5), 6), 9), 11)-18), 21)-23), 28), 30), 34), 35), 52), 54), 56) și 58)-66);”

Potrivit art. 87 pct. 11 din Legea 107/1996, constituie contravenții în domeniul apelor nerespectarea de către persoanele fizice și persoanele juridice a regimului impus în zonele de protecție.

Astfel cum a arătat apelanta, intimatului – petent i se impută că nu a respectat regimul impus în zona de protecție a lacului de acumulare Mihoiești, mai exact, a construit o clădire (aflată în curs de finalizare), constând în P+l+M pe fundație de piloni, din BCA și lemn, acoperită cu țiglă, împreună cu o platformă betonată în suprafață de 120 mp pe malul stâng al r.Arieșul M., în satul Bogdănești, ., construcție ce se află amplasată între cota nivelului normal de retenție și cota coronamentului barajului Mihoiești, deci în zona de protecție a acumulării Mihoiești, cota zonei în care s-a construit fiind determinată prin măsurători cu aparatul GPS Trimble.

Prima instanță a dispus înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertisment. În opinia instanței de apel, soluția adoptată este legală și temeinică, prin raportare la circumstanțele personale ale petentului.

Instanța are în vedere și dispozițiilor art. 5 alin.5 și art. 21 alin.3 din OG 2/2001, care prevăd că sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, astfel că urmează a constata că sancțiunea contravențională aplicată excede pericolului social concret.

Având în vedere dispozițiile art. 7 alin. 2 și 3 din OG 2/2001, care prevăd că avertismentul se poate aplica dacă fapta este de o gravitate redusă, inclusiv în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede aceasta sancțiune, instanța de apel apreciază că s-au dat corespunzător eficiență elementelor circumstanțiale atenuante invocate de apelant. Astfel, acesta a efectuat lucrări de securizare a malului râului Arieș, pe lungimea proprietății sale, a amenajat terenul aferent construcției, astfel că aceasta se află la distanță de apă și la o înălțime de aproximativ 3,5 metri față de nivelul cursului râului, a declarat pe proprie răspundere că își asumă riscul în caz de inundații.

În consecință, în baza art. 480 C.p.c., constatând netemeinicia motivelor de apel, se va respinge apelul declarat de apelantul ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ „APELE ROMÂNE” – ADMINISTRAȚIA B. DE A. M., împotriva sentinței civile nr. 956/2014, pronunțată de Judecătoria Cîmpeni, în dosar nr._ .

În baza art. 453 C.p.c., se va lua act că intimatul nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de apelantul ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ „APELE ROMÂNE” – ADMINISTRAȚIA B. DE A. M., împotriva sentinței civile nr. 956/2014, pronunțată de Judecătoria Cîmpeni, în dosar nr._ .

Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 30.04.2015.

Președinte,

C. M. C.

Judecător,

C. L.

Grefier,

D. M.

Red. CMC

Jud. fond V. E. C.

Tehnored. MD/4ex/ 04.06.2015

← Refuz acordare drepturi protecţie sociala. Sentința nr....		Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 541/2015.... →

Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 95/2015. Tribunalul ALBA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 95/2015. Tribunalul ALBA