Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 544/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 544/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 1561/203/2014
Document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 544/A/2015
Ședința publică de la 25 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE B. A. A.
Judecător M. P.
Grefier R. C.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de intimatul I. DE P. AL JUDETULUI A. împotriva sentinței civile nr.91/2015 pronunțată de Judecătoria Cîmpeni în dosar nr._ în contradictoriu cu petentul intimat J. L. E..
Obiectul cauzei: anulare proces verbal de contravenție
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
La data de 06.05.2015 intimatul a depus întâmpinare, la care a anexat împuternicire.
Nefiind invocate excepții referitoare la competență, instanța în temeiul art. 95 pct.2 din Codul de Procedura Civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Instanța având în vedere actele depuse la dosar, constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpeni la data de 13.10.2014 sub numărul_, petentul, J. L.-E. a chemat în judecată pe intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A. solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea parțială a procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 12.09.2014 și în consecință exonerarea de la plata amenzii aplicate în cuantum de 180 lei, anularea punctelor de penalizare stabilite în baza art. 108 alin. lit.a) pct.4 din O.U.G. nr.195/2002, iar în subsidiar înlocuirea măsurii dispuse cu avertisment.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 108 alin.1 lit. a) pct. 4 din OUG nr. 195/2002, Legea nr.30/1994, art. 6 CEDO, art.31 din OUG nr.195/2002.
Intimatul, Inspectoratul de Poliție al Județului A. a formulat întâmpinare înregistrată la data de 10.12.2014 (f.30), în termen legal conform art. 201 alin. 1 Cod procedură Civilă, prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată și menținerea procesului verbal contestat ca fiind temeinic și legal (f.21).
În drept, au fost invocate următoarele temeiuri juridice: art.121 alin.1, art.121 alin.2 din Hotărârea de Guvern nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 pentru circulația pe drumurile publice, art 109 alin.2 din OUG nr. 195/2002, republicată, art. 16 alin.1, art. 17, art. 21 alin.3 din O.G. 2/2001.
În temeiul art. 258 și art. 255 Cod procedură civilă în cauză au fost încuviințate si administrate: proba cu înscrisurile depuse la dosar de părți: proces-verbal . nr._ din data de 12.09.2014 (f.7, f.20), proces verbal de afișare din data de 29.09.2014 (f.9), act identitate petent(f.10), extras registru radar(f.23), buletin de verificare metrologică nr._ din data de 12.03.2014(f.24), tabloul posturilor de patrulare predare-primire, etilotest și bani personali(f.25), raport din data de 23.11.2014(f.26), atestat de operator radar(f.27), CD (f.27).
Prin sentința civilă nr.91/2015 a Judecătoriei Câmpeni, a fost admisă plângerea contravențională formulată de petentul J. L.-E., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 12.09.2014 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A., a fost anulat procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 12.09.2014 și în consecință, exonerat petentul de la sancțiunea amenzii contravenționale aplicate în cuantum de 180 lei, instanța având în vedere următoarele considerente:
În fapt, la data de12.09.2014 a fost încheiat procesul verbal . nr._ prin care petentul a fost sancționat cu sancțiune principală- amendă în cuantum de 180 lei și cu sancțiune complementară constând în aplicarea a 2 puncte de penalizare. S-a reținut că fapta săvârșită este prevăzută de art. 108/A 4 și art. 121 alin.1 din OUG 195/2002 și este sancționată de art. 99 alin.2 din OUG nr. 195/2002.
S-a consemnat că abaterea a fost înregistrată cu radar mobil montat pe auto MAI_. Din analiza formală a procesului verbal contestat se reține faptul că petentul a fost prezent, a formulat următoarele obiecțiuni: “Să stiți că nu semnez nimic. Trimiteți prin poștă”, martorul asistent P. N. a semnat, există mențiunea: “Contravenientul refuză semnarea, s-a trimis prin poștă.”
Verificând legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța constată că acesta nu respectă dispozițiile imperative ale legii, fiind incidentă una dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. Astfel, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conține o parte dintre elementele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv cele privitoare la numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale ale contravenientului, descrierea faptei, data comiterii acesteia, și semnătura agentului constatator, însă agentul a menționat în mod viciat încadrarea juridică a faptei săvârșite.
Prin încadrarea juridică a faptei se înțelege, lato sensu, stabilirea denumirii faptei contravenționale și a dispoziției din legea specială care o prevede, cu evidențierea în mod riguros a sediului materiei prin precizarea alineatului, literei și a punctului din actul normativ incident la care s-a raportat situația de fapt. Această operațiune se efectuează de agentul constatator care, în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, este investit de stat cu puterea de a constata și de a sancționa faptele antisociale, având drept scop respectarea legilor și apărarea statului de drept, iar constatările sale personale dau conținut și susținere prezumției de legalitate și temeinicie a procesului verbal.
Încadrarea juridică a faptei reprezintă un element obligatoriu al procesului verbal și are importanță nu numai pentru aplicarea corectă a legii contravenționale ci și pentru modul de desfășurare a judecății, deoarece instanța verifică, din oficiu, în mod prioritar legalitatea procesului verbal de constatare a contravenției prin raportare la temeiurile juridice reținute în actul contestat.
Analizând procesul verbal de constatare a contravenței, se constată că agentul constatator în mod greșit a individualizat în drept fapta prin indicarea atât a unui temei juridic care, față de maniera în care a fost redactat- art.108/A 4 - nu poate fi considerat valid deoarece nu s-a evidențiat în mod riguros sediul materiei prin precizarea alineatului, literei și punctului din lege la care s-a raportat situația de fapt și s-a procedat inclusiv la mentionarea unui alt temei, art. 121 din OUG 195/2002, care parțial era abrogat la data săvârșirii faptei-art 121 alin.1.
Deși prin întâmpinare intimatul se referă la disp. art. 121 alin.1 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, text de lege care ar putea fi considerat aplicabil dacă ar fi fost menționat în procesul verbal de constatare a contravenției . nr._, instanța nu îl poate reține deoarece se referă la un alt act normativ decât cel indicat de agentul constatator, diferența constatată excede domeniului de aplicare a noțiunii de eroare materială, iar procesul verbal nu poate fi completat sau corectat sub acest aspect-al unui element esențial cum este încadrarea juridică- cu elemente extrinseci. În această situație, instanța apreciază că numai indicarea temeiului juridic în baza căruia s-a aplicat sancțiunea contravențională- art. 99 alin.2 din O.U.G. nr 195/2002 deși corect exprimat, nu suplinește viciile grave de încadrare juridică deoarece acesta trebuie să fie completă și să se refere atât la faptă cât și la sancțiune.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul, care a solicitat ca prin hotărârea pronunțată să se dispun, schimbarea sentinței civile în sensul respingerii plângerii contravenționale formulate, cu consecința menținerii procesului-verbal de contravenție așa cum a fost întocmit.
În motivare, se arată că intimatul nu este de acord cu hotărârea primei instanțe întrucât pentru abaterea săvârșită, agentul constatator a indicat în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, ca și temei legal, art. 108, alin.l lit.a pct.4, din OUG 195/2002 republicată, text de lege care prevede următoarele: „ (1) Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe langa sancțiunea amenzii, si aplicarea unui număr de puncte de penalizare, dupa cum urmează: a) 2 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte: 4. depășirea cu 10-20 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic ", respectiv art. 99, alin.2 din același act normativ, "(2) Amenda contravenționala prevăzuta la alin. (1) se aplica si conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o fapta pentru care se aplica 2 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) Ut. a). " De asemenea, a indicat art. 121 alin.l din OUG 195/2002.
Faptul că agentul constatator a indicat art. 121 alin.l din OUG 195/2002, în loc de art. 121 alin.l din ROUG (HG 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice ) nu constituie un motiv de nulitate absolută întrucât nu se circumscrie prevederilor art. 17 din OG 2/2001. Așa cum s-a pronunțat ICCJ prin Decizia XXII/2007, "situațiile in care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului intocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea data in cuprinsul art. 17 din ordonanța... In raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor in care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia in considerare si din oficiu, se impune ca in toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie sa le întrunească un asemenea act, inclusiv cel referitor la consemnarea distincta a obiectiunilor contravenientului la conținutul lui, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției sa nu poate fi invocata decât daca s-a pricinuit pârtii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui
Mai mult, așa cum s-a pronunțat Tribunalul A. în dosarul civil nr._, prin Decizia civilă nr. 687/A/2014, instanța de judecată nu este ținută de încadrarea în drept a faptei de către agentul constatator, atât timp cât este descrisă în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, iar pe calea plângerii contravenționale, petentul are posibilitatea de a înainta instanței spre analiză procesul-verbal, instanța verificând legalitatea aplicării sancțiunii raportat la fapta reținută în sarcina sa. În doctrină și în practica judiciară s-a statuat în mod constant că procesul-verbal este legal încheiat dacă s-a descris în mod corespunzător fapta, iar articolul din actul normativ care prevede sau o sancționează ar fi indicat eronat.
Față de aceste aspecte, solicită a se constata că în mod eronat prima instanță a anulat procesul-verbal de contravenție pe motiv că nu este legal întocmit.
Sub aspectul temeiniciei, învederează instanței de judecată faptul că starea de fapt este cea cuprinsă în procesul-verbal și că abaterea săvârșită de către petent a fost înregistrată cu aparatul radar montat pe autospeciala cu număr de înmatriculare MAI_.
Aparatul radar de tip AUTOVTSION permite operatorului radar să aleagă între tipul de utilizare în mișcare sau staționar. Ca radar staționar, AUTO VISION permite polițistului să monitorizeze traficul din apropiere, în timp ce vehiculul de patrulă este oprit. Ca radar în mișcare, AUTOVISION permite monitorizarea vitezelor de trafic în timp ce sunt îndeplinite alte activități obișnuite de patrulă. Unitatea radar monitorizează viteza fiecărui autovehicul care se apropie din aceeași direcție sau din direcția opusă. Aparatul radar realizează funcția de autotestare automat, în momentul punerii în funcțiune a acestuia, fără a fi necesară vreo intervenție din partea operatorului radar.
De asemenea, în conformitate cu art.109 alin.2 din OUG nr. 195/2002, rep. privind circulația pe drumurile publice „ Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul verbal de constatare a contravenției", iar potrivit art. 121 alin.2 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin HG 1391/2006, nerespectarea regimului de viteză, stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Astfel, în prezenta cauză a fost îndeplinită condiția constatării contravenției prin mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, contravenția fiind constatată prin aparatul radar a cărui verificare metrologică era valabilă la data de 12.09.2014, conform buletinului de verificare metrologică depus la dosar, cu valabilitate 1 an, iar operatorul radar are atestat de operator radar. Prin buletinul de verificare metrologică, se atestă în mod indubitabil valabilitatea de funcționare a aparatului radar - a cinemometrului. De asemenea, dovada incontestabilă a vitezei cu care a circulat petentul este înregistrarea radar pe CD care a fost depusă la dosarul cauzei.
Depune practică judiciară Decizia civilă nr. 687/A/2014, pronunțată de către Tribunalul A. în dosarul civil nr._ și invocăm Decizia civilă nr. 219/2015, pronunțată de către Tribunalul A. în dosarul civil nr._ .
În drept, art. 466 și urm. din codul de procedură civilă din Codul de Procedură Civilă, OG 2/2001, OUG 195/2002 republicată.
Petentul a depus întâmpinare prin care solicită a se dispune respingerea apelului formulat de către Inspectoratul de Poliție al Județului A. și păstrarea hotărârii atacate
În considerentele întâmpinării arată că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.
În situația în care Tribunalul va trece peste excepția reținută de instanța de fond, aceea a nelegalității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, solicită ca în urma reaprecierii probelor administrate, prin decizie, să se dispună anularea parțială a Procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 12.09.2014 la ora 18:30 de către Inspectoratul de Poliție al Județului A., prin agent constatator P. N.; exonerarea de la plata amenzii de 180 lei stabilite prin acest proces-verbal; anularea punctelor de penalizare stabilite în baza art.108 alin.(1) lit.a) pct.4,OUG 195/2002; înlocuirea măsurii sancționatoare dispuse, cu „Avertisment";
Susține că în fapt, la data de 12 septembrie 2014 la ora 18:30 a fost oprit de agentul constatator P. N., agent în cadrul Poliției Câmpeni și s-a întocmit Procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ prin care a fost sancționat cu amenda de 180 lei și două puncte de penalizare, pe motivul că ar fi condus auto marca VW cu nr._ pe DN 75 în orașul Câmpeni cu viteza de 69 km/h, adică conform dispozițiilor OUG nr. 195/2002 art.108 alin.(1) lit.a) pct.4 „depășirea cu 10-20 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic".
Obiecțiunile petentului intimat au fost expuse agentului constatator și se refereau la faptul că nu a avut viteza constatată de aparatul radar și nu a fost anunțată existența mijloacelor de monitorizare trafic pentru acea zonă, astfel cum prevede legea. Locul constatării și sancționării este la ieșire din orașul Câmpeni spre . cu vizibilitate, șoseaua era liberă și condițiile de trafic erau bune din toate punctele de vedere.
Apreciază că sancțiunea cu amenda și punctele de penalizare prevăzută în clasa I de sancțiuni aplicată în speță este prea mare în raport cu condițiile concrete în care s-a săvârșit fapta. Menționează că nu a mai fost sancționat pentru o faptă similară iar impactul social pentru faptă a fost minim.
Marja de eroare a aparatului radar este de 4%, marjă recunoscută de către organele competente care utilizează această aparatură. Aplicând această marjă în cazul de față, rezultă o viteză care nu depășește viteza maximă admisă pe acel tronson de drum care ar fi de 50 km/h, așa cum prevede OUG nr.195/2002 art. 108 alin.(1) lit.a) pct.4din.
Față de acest motiv a solicitat anularea parțială a procesului-verbal și înlocuirea măsurii sancționatoare dispuse cu „Avertisment" și anularea punctelor de penalizare stabilite deoarece viteza a fost în limita legală admisă fără să producă impact social și se încadrează în acea clasă de sancțiuni.
Conform practicii Curții Europene a Drepturilor Omului, în speță cauza A. contra României în care s-a stabilit că în pofida caracterului pecuniar al sancțiunii contravenționale și a naturii civile a legii care sancționează contravenția, procedura în cauză poate fi asimilată unei proceduri penale, pentru că se constată că dispoziția a cărei încălcare se reproșează petentului are un caracter general și nu se adresează unui grup determinat de persoane ci tuturor cetățenilor. Potrivit prevederilor Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, faptele de natură contravențională sunt asimilate celor de natură penală, și pe cale de consecință, persoana acuzată de comiterea unei contravenții este prezumată nevinovată până când vinovăția este legal stabilită.
România a ratificat Convenția prin Legea nr.30/1994 obligându-se să asigure interpretarea și aplicarea normelor interne în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și tratatele internaționale la care a aderat.
Astfel că în măsura în care procesul verbal de contravenție nu este susținut de dovezi legale în baza cărora s-a întocmit nu se mai poate susține temeinicia procesului verbal fără a se încălca prezumția de nevinovăție instituită de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și recunoscută de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în numeroase cauze referitoare la contravenții.
A fost vizionat CD-ul cu înregistrarea în care se poate constata faptul că a redus viteza până la aceea de aproximativ 33 km/h, petentul intimat susținând toate aspectele referitoare la condițiile de drum, impactul social care a fost minim, viteză, etc.
Mai mult decât atât, așa cum a reținut instanța de fond, a fost greșit individualizată în drept fapta prin indicarea atât a unui temei juridic care față de maniera în care a fost redactat, respectiv art.108/A4 nu poate fi considerat valid deoarece nu s-a evidențiat în mod riguros sediul materiei prin precizarea alineatului, literei și punctului din lege, la care s-a raportat situația de fapt și s-a procedat la menționarea unui alt temei, art.121 din OUG nr.195/2002 care parțial era abrogat la data săvârșirii faptei.
Toate aceste aspecte le solicită în virtutea probelor care au fost administrate la instanța de fond și care solicita să le reaprecieze pentru a dispune respingerea apelului și admiterea plângerii în sensul admiterii petitelor solicitate.
În drept, invocă art.205 raportat la art.471 alin.(5), raportat la art.480 Cod de procedură civilă.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate de intimatul apelant tribunalul constată că acesta este întemeiat pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse:
Prin procesul verbal . nr._/12.09.2014 întocmit de intimat, petentul a fost sancționat cu 180 de lei amendă, reținându-se că a săvârșit contravenția prevăzută de art. 108 1. A4 și art. 121 1 din OUG 195/2002 si sanctionată de art. 99 alin.2 din OUG nr. 195/2002, constând în aceea că în data de 12.09.2014 la orele 18:36 în localitatea Câmpeni pe DN 75, petentul a condus autoturismul cu număr de înmatriculare_ în localitate având viteza de 69 km/oră înregistrată de aparatul radar montat pe autospeciala MAI_.
Contrar celor constatate de instanța de fond, se retine în apel că procesul verbal mai sus menționat a fost încheiat cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de art. 17 alin. 1 din OG nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute. De altfel, petentul nici nu a făcut critici de nelegalitate a acestui proces verbal.
Astfel, se constată că procesul verbal cuprinde mențiunile referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele petentului, descrierea faptei reținute în sarcina acestuia din urmă, data săvârșirii faptei și semnătura agentului constatator.
Cu excepția elementelor prevăzute de art. 17 din OG 2/2001, a căror lipsa atrage nulitatea absolută a actului de sancționare, se reține că orice altă încălcare a prevederilor legale privind încheierea proceselor-verbale de contravenție ar putea să determine doar o nulitate relativă a acestora. Pentru a se reține însă incidența acestei sancțiuni este necesar să se invoce și să se probeze existența unei vătămări care să decurgă din viciul de formă constatat și care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal de contravenție.
Este adevărat că în cuprinsul procesului verbal, agentul constatator a indicat că fapta săvârsită de petent este prevăzută de art. 108 1. A4 și art. 121 1 din OUG 195/2002, când în realitate este vorba de art. 108 alin.1 lit.a pct.4 din OUG 195/2002 si respectiv art.121 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, însă acest aspect nu este de natură să atragă nulitatea actului sanctionator; aceasta întrucât se poate deduce fără niciun efort încadrarea în drept a faptei.
Pe de altă parte, se retine că în doctrină și practica judiciară s-a statuat în mod constant că procesul verbal este legal încheiat dacă s-a descris în mod corespunzător fapta, iar articolul din actul normativ care o sancționează este indicat eronat. Această solutie se impune deoarece, instanta nu este tinuta de încadrarea în drept a faptei de catre agentul constatator, atât timp cât aceasta este descrisa în cuprinsul procesului verbal, iar pe calea plângerii contravenționale, petentul are posibilitatea de a înainta instantei spre analiza procesul verbal, instanta verificând legalitatea aplicarii sanctiunii raportat la fapta retinuta în sarcina sa.
Si în ceea ce privește temeinicia procesului verbal, se reține că starea de fapt învederată de agentul constatator corespunde realității, prin probele administrate în cauză, fiind răsturnată prezumția de nevinovăție a petentului, prezumție garantată în proces.
Astfel, fapta a fost dovedită cu înregistrarea video depusă la dosar (f.27 fond) din care rezultă că la data și ora menționate în cuprinsul procesului verbal autoturismul petentului (_ ) a fost surprins circulând cu viteza de 69 km/oră. Din buletinul de verificare metrologică din 12.03.2014 depus la dosar (fila 24) rezultă că aparatul R. cu care s-a efectuat măsurătoarea a fost verificat din punct de vedere metrologic, verificarea fiind valabilă timp de un an de zile. De asemenea, înscrisul depus la fila 25 (dosar primă instantă) relevă împrejurarea că agentul constatator se afla în exercitarea atributiilor de serviciu la momentul constatării faptei.
Referitor la marja de eroare a aparatului radar invocată de petent, se retine că potrivit disp. art. 3.1.1. lit. c) din Norma de metrologie legală nr. 021-05, în condiții normale de trafic, aparatele pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre) care funcționează atât în regim staționar cât și în regim de deplasare înregistrează o eroare tolerată de plus/minus 3% din valoarea convențional adevărată pentru viteze până la 100 km/oră. Or, la viteza indicată de 69 km/h, chiar dacă se aplică procentul de -3% se obține o viteză de 66,93 km/oră, astfel încât nu se schimbă cu nimic situația petentului sub aspect sancționator, raportat la dispozițiile art. 121 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 aprobat prin HG nr. 1391/2006 corob.cu art.99 alin.2 și art.108 alin.1 lit.a pct.4 din OUG nr. 195/2002.
Nu pot fi primite nici apărările petentului referitoare la faptul că, în zona unde a fost constatată fapta, nu a fost anuntată existenta mijloacelor de monitorizare trafic. Fără a nega dreptul petentului la informare, instanta retine că lipsa indicatorului de avertizare nu este de natură să-l exonereze pe petent de răspundere contraventională. În această directie, se impune a se retine că fapta a fost constatată în localitatea Cîmpeni, iar orice conducător auto diligent, trebuie să aibă reprezentarea faptului că, dată fiind limitarea de viteză care operează în interiorul localitătii, este posibil ca pentru prevenirea accidentelor, să fie organizate actiuni pentru sanctionarea conducătorilor auto care încalcă regimul legal de viteză.
Cu privire la solicitarea de reindividualizare a sancțiunii, se constată că sancțiunea avertismentului nu este suficientă în cauză.
Conform art.21 alin.3 din OG 2/2001, sanctiunea se aplica in limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu-se seama, de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si celelalte date inscrise in procesul verbal. Potrivit art.5 alin.5 din același act normativ, sanctiunea stabilita trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, iar conform art.7 alin.2, avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de o gravitate redusă.
În speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textele de lege mai sus menționate, neputându-se considera că fapta reținută în sarcina petentului prezintă un grad de pericol social redus, cu atât mai mult cu cât, din cazierul auto aflat la fila 33 (dosar primă instantă) rezultă că într-un interval de mai putin de 2 ani, petentul se află la a patra abatere de acest gen.
În plus, contraventia retinuta in sarcina petentului se inscrie in categoria acelora prin care legiuitorul a dorit sa ocroteasca valori sociale de o importanta majora, in speta viata, integritatea si siguranta participantilor la trafic, iar limitele legale ale sanctiunii amenzii contravenționale stabilite de legiuitor, coroborat cu sanctiunea complementara a punctelor penalizare, denota scopul preventiv ce s-a dorit a-i fi imprimat acestei contraventii.
Este adevărat ca depasirea vitezei maxime legale admise pe sectorul de drum în discuție nu s-a soldat cu nicio urmare in speta, cu producerea vreunui eveniment rutier, însă acest fapt este lipsit de relevanta din perspectiva criteriilor de individualizare oferite de art.21 alin.3 din OG 2/2001, câta vreme, astfel cum s-a reținut in cele ce preced, scopul reglementarii acestei contravenții este unul preventiv, știut fiind ca odată produse evenimentele rutiere cauzate de depasirea vitezei legale admise, consecințele pot fi uneori ireparabile.
În contextul celor mai sus expuse, avand in vedere gravitatea faptei retinute in sarcina petentului si riscurile la care, circuland cu depasirea vitezei legale admise, s-a expus si i-a expus pe ceilalți participanți la trafic, instanta de control judiciar apreciază ca nu se impune inlocuirea cu avertisment a sanctiunii amenzii contraventionale aplicate, si, pentru identitate de ratiune, nu se impune nici inlaturarea pedepsei complementare a punctelor de penalizare aplicate.
A proceda altfel, adica a inlocui cu avertisment sanctiunea pecuniara si a inlatura pedepsa complementara, ar echivala cu a lipsi de efect vointa legiuitorului, in conditiile in care, acumularea unui anumit numar de puncte penalizare poate determina suspendarea permisului de conducere, astfel ca, cel putin pentru un interval de timp viitor si in considerarea punctelor de penalizare deja acumulate, petentul va fi mai atent in zonele cu restrictii de viteza.
Având în vedere aceste considerente în baza art.480 alin.2 din Codul de procedură civilă prezentul apel va fi admis, iar sentința atacată va fi schimbată în sensul că va fi respinsă plângerea contravențională formulată de petent.
În cauză, nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de intimatul IPJ A. împotriva sentinței civile nr.91/2015 a Judecătoriei Cîmpeni, în contradictoriu cu petentul J. L. E..
Schimbă sentința apelată în sensul că respinge plângerea formulată de petent împotriva procesului verbal . nr._ încheiat de intimat la data de 12.09.2014.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.06.2015.
Președinte, B. A. A. | Judecător, M. P. | |
Grefier, R. C. |
Red./Tehnored.P.M.
Tehnoredact.R.C./4 ex./06.07.2015
Jud.fond-A.B.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 450/2015. Tribunalul ALBA |
|---|
