Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 2015/2015. Tribunalul ALBA

Tribunalul ALBA - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2015

Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 1989/107/2014*

Acesta este document finalizat

ROMÂNIA

TRIBUNALUL A.

SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ

Dosar nr._

SENTINȚA ADMINISTRATIVĂ_ /2015

Ședința publică de la 2 iunie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE. D. C.

Grefier. V. L.

Pe rol se află acțiunea formulată de reclamantul D. P., în contradictoriu cu pârâtul I. DE MUNCĂ AL JUDEȚULUI A., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999) .

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat Ș. N. pentru reclamant și consilier juridic B. A. M. pentru pârât.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Avocatul reclamantului depune la dosar ca practică judiciară o hotărâre pronunțată de Tribunalul A. într-o speță similară.

Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat în cauză, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Avocatul reclamantului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, în sensul pronunțării unei sentințe de anulare a Deciziei nr. 75/2013 a ITM A., prin care reclamantului i-au fost încetate raporturile de serviciu în calitate de funcționar public, pe o perioadă nedeterminată, în baza OUG nr. 77/2013. Apreciază că situația de față se află în condițiile stipulate de art. 9 din Legea nr.554/2004 prin care, în situația în care o ordonanță de urgență este declarată neconstituțională, cei vătămați în drepturilor prin actul administrativ emis în aplicarea acelei ordonanțe, se pot adresa instanțelor în vederea restabilirii situației anterioare și recuperării prejudiciului la care au fost supuși.

Ca atare, atâta timp cât ordonanța de urgență a fost declarată neconstituțională, nu mai are suportul legal în baza căruia a fost emisă.

Cu cheltuieli de judecată onorariul de avocat de la fond, din primul ciclu procesual și recurs.

Reprezentanta pârâtului solicită respingerea acțiunii, pentru motivele arătate pe larg în întâmpinare.

Instanța lasă cauza în pronunțare.

TRIBUNALUL

Constată că prin cererea înregistrată la data de 28.03.2014, sub nr._, reclamantul D. P., în contradictoriu cu pârâtul ITM A., a solicitat ca, prin hotărâre, să se dispună:

Anularea Deciziei nr. 75/25.11.2013 a I.T.M. A. și reintegrarea sa în funcția de inspector de muncă, grad profesional superior, gradația 5, clasa de salarizare 59, cu data de 25.11.2013;
Obligarea pârâtului la plata diferenței de salariu, indexat, majorat și recalculat cu indicele de inflație, de la funcția de inspector de muncă grad profesional superior, gradația 5, clasa de salarizare 59 la cea de inspector clasa I, grad profesional principal, gradația 4, clasa de salarizare 44, pe perioada 25.11._14.
Obligarea pârâtului la plata salariului, indexat, majorat și recalculat cu indicele de inflație, corespunzător funcției de inspector de muncă grad profesional superior, gradația 5, clasa de salarizare 59 de la data de 20.03.2014 și până la data reîncadrării efective în funcția din care a fost concediat;
Obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată;

În motivarea acțiunii, reclamantul susține că a avut calitatea de funcționar, respectiv inspector de muncă grad profesional superior, gradația 5, clasa de salarizare 59 în cadrul Inspectoratului T. de Muncă A., pană la data apariției OUG nr. 77/2013 când, prin Notificarea nr._/24.10.2013, i s-a comunicat că funcția pe care o deține a fost desființată și că se află în preaviz de 30 de zile, conform dispozițiilor Legii nr. 188/1999.

La data de 25.11.2013, prin Decizia nr. 75, i-a încetat raportul de serviciu, conform art. 79 lit. c din Legea 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare.

În aceeași zi, prin Decizia nr. 76/25.11.2013, a fost numit funcționar public pe perioadă determinată în funcția publică de inspector, clasa I, grad profesional principal, gradația 4, clasa de salarizare 44 cu un salariu de încadrare de 2282 lei.

Ca urmare a faptului că, prin Decizia nr. 55/2014 a Curții Constituționale, a fost declarată ca neconstituțională Legea privind aprobarea OUG nr. 77/2013 și ca atare și ordonanța în întregul său, apreciază că toate actele administrative care au fost emise pentru punerea în aplicare a OUG 77/2013 sunt lovite de nulitate, urmând să fie anulate, iar cei prejudiciați ca urmare a aplicării acestui act normativ urmează a fi repuși în situația anterioară, iar dacă au suferit un prejudiciu material urmează a fi reparat.

Susține că, după publicarea în Monitorul Oficial a Deciziei Curții Constituționale, a formulat o plângere prealabilă, pentru a fi reîncadrat în funcția deținută, dar răspunsul pârâtei a fost negativ, astfel că a fost nevoit să promoveze prezenta acțiune.

Arată că, la momentul concedierii, avea calitatea de funcționar public, respectiv inspector de muncă grad profesional superior, gradația 5, clasa de salarizare 59, cu un salariu de încadrare de 3053 lei, iar pe funcția pe care a ocupat-o temporar, cea de inspector clasa I, grad profesional principal, gradația 4, clasa de salarizare 44, a avut un salariu de încadrare de 2282 lei.

Susține că, în ce privește primul capăt de cerere, invocă dispozițiile art. 9 alin. 5 din Legea nr. 554/2004, astfel că solicită anularea Deciziei nr. 75/25.11.2013 a Inspectoratului T. de Muncă A. și reintegrarea sa în funcția de inspector de muncă grad profesional superior, gradația 5, clasa de salarizare 59, cu data de 25.11.2013, tocmai datorită faptului că acest act a fost emis în temeiul unei ordonanțe de urgență a guvernului declarată neconstituțională.

Arată că, privitor la capătul 2 al cererii, datorită faptului că a ocupat o funcție publică pe perioadă determinată, prejudiciul pe care l-a suferit este doar diferența de salar de la funcția inspector de muncă superior la cea de inspector principal, astfel că a solicitat doar această diferență de salariu indexat, majorat și recalculat cu indicele de inflație.

În ceea ce privește capătul 3 al cererii, precizează că, întrucât la data de 20.03.2014 i-a expirat numirea în funcție publică pe durată determinată, solicită ca despăgubirea acordată să fie egală cu salariul de care ar fi beneficiat în funcția de inspector de muncă grad profesional superior, gradația 5, clasa de salarizare 59, indexat, majorat și recalculat cu indicele de inflație, de la această dată și până la reîncadrarea pe funcția din care a fost concediat.

Susține că, în cauze similare în care ordonanțe de guvern au fost declarate neconstituționale, instanțele au dispus reîncadrarea în funcția deținută și plata salariilor de care funcționarii publici au fost prejudiciați și, în acest sens, indică decizia 263/53 a ÎCCJ pronunțată în dosarul nr._ și sentința nr. 220/F/CA/2010 pronunțată de Curtea de Apel A. în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 3118/2011 a ÎCCJ.

În drept: dispozițiile Legii nr. 554/2004 republicată și Legii nr. 188/1999, Lega 53/2003 Codul Muncii, republicată cu modificările ulterioare Decizia nr. 55/2014 a Curții Constituționale.

În probațiune: Decizia nr. 70/DP/2012 privind salariul corespunzător funcției de inspector de muncă; Decizia nr. 75/2013 privind concedierea; Decizia nr. 76/2013 privind numirea în funcție publică pe durată determinată; Decizia nr. 20/2014 privind încetarea raporturilor de serviciu pe durată determinată; Adresa nr. 2268/07.02.2014 privind procedura prealabilă; Adresa nr. 3269/2014 - răspunsul la procedura prealabilă; Copia după CI; împuternicire avocațială.

Pârâtul a depus întâmpinare, la data de 17.04.2014, solicitând respingerea acțiunii.

În considerente, pârâtul susține că, în temeiul prevederilor OUG nr. 77/2013 pentru stabilirea unor măsuri privim asigurarea funcționalității administrației publice locale, a numărului de posturi și reducerea cheltuielilor la instituțiile și autoritățile publice din subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea Guvernului ori a ministerelor și ale HG nr. 517/2013 pentru modificarea unor acte normative în domeniul muncii, familiei, protecției sociale și persoanelor vârstnice prin ordinul nr. 1886/2013 al ministrului muncii, familiei, protecției sociale și persoanelor vârstnice, ITM A. i s-a repartizat un număr de 51 de posturi.

În aplicarea prevederilor art. l și alin. 2 și art. 2 din OUG nr. 77/2013, la nivelul ITM A. s-a desființat un post vacant și s-au redus un număr de 2 posturi ocupate.

Astfel, în vederea îndeplinirii măsurilor de reorganizare stabilite prin acte normative și pentru demararea procedurii a noii structurii de funcții publice din cadrul instituției, au fost reduse 2 posturi de inspectori de muncă superiori gradația 5, clasa de salarizare 59, respectiv unul din compartimentul contracte colective de munca și monitorizare relații de muncă. Deoarece, în urma notificării nr._/21.10.2013 reclamantul nu și-a exprimat în scris, în termen de 48 ore, intenția de a participa la examenul organizat pentru ocuparea posturilor alocate compartimentului Contracte colective de muncă și monitorizare relații de muncă din cadrul Inspectoratului T. de Munca A., începând cu data de 25.11.2013 a încetat raportul de serviciu al acestuia, conform art. 97 lit. c din Legea nr. 188/1999 republicată cu modificările și completările ulterioare.

Susține că, în consecință, reclamantul D. P. nu poate fi reintegrat pe postul pe care l-a deținut, deoarece potrivit legii, acesta a fost desființat.

În drept: OUG nr. 77/2013, Legea nr. 188/1999.

Prin Sentința nr. 1324/C./2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ s-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul D. P. în contradictoriu cu pârâtul ITM A..

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că prin Decizia nr. 70/2012, reclamantului i s-a majorat salariul cu 7,4%, acesta având la acel moment calitatea de inspector de muncă superior, gradația 5, clasa 59 de salarizare. Prin Decizia nr. 75/2013, începând cu data de 25.11.2013, reclamantului i-a încetat raportul de muncă – având aceeași funcție arătată mai sus, conform art. 97 lit. c din Legea 188/1999. Prin Decizia nr. 76/2013, începând cu data de 25.11.2013, reclamantul a fost numit în funcția de inspector, clasa I grad profesional principal, clasa de salarizare 44.

Din înscrisurile depuse la dosar reiese că reclamantul era angajat cu contract de muncă pe perioadă determinată, fapt pentru care nu poate invoca neconstituționalitatea OUG 77/2013. D. pentru care i-a și încetat contractul individual de muncă în baza art. 98 alin. 1 lit. h din Legea 188/1999.

În consecință, decizia atacată de reclamant a fost una legal emisă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul D. P., solicitând casarea sentinței și admiterea acțiunii.

În expunerea de motive se arată că în mod greșit, instanța a concluzionat că reclamantului recurent nu-i sunt aplicabile dispozițiile OUG nr. 77/2013.

Consideră că în cauză sunt incidente dispozițiile de la art. 488 alin. 1 punctul 6 și punctul 8 din NCPC, respectiv hotărârea cuprinde numai motive străine de natura cauzei și de asemenea hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

Privitor la primul motiv de casare, solicită ca în ceea ce privește anularea Deciziei nr. 75/25.11.2013 prin care raporturile de serviciu în calitate de funcționar public ale reclamantului au încetat ca urmare a faptului că s-a pus în aplicare OUG nr. 77/2003. Prin această decizie raporturile de muncă ale reclamantului au încetat ca urmare a desființării postului ocupat de reclamant în temeiul art. 99 alin.1 lit. b și art. 97 lit. c din Lege nr. 188/1999 republicată cu modificările ulterioare. Or instanța fără a analiza susținerile privind nulitatea acestui act administrativ și eventual existența unui prejudiciu în ceea ce privește pe reclamant, prin prisma declarării ca neconstituțională a OUG nr. 77/2003 și a art. 9 din Legea nr.554/2004, constată că în ceea ce privește textul de lege nu este aplicabil întrucât reclamantul a fost angajat în baza unui contract individual de muncă pe durată determinată și că în mod corect contractul de muncă a încetat în temeiul art. 98 alin.1 lit. h din Legea nr. 188/1999.

Este de observat că reclamantul nu a avut cu intimata un raport de muncă întrucât a avut calitatea de funcționar public, astfel că între reclamantă și intimat a existat un raport de serviciu în temeiul Legii nr. 188/1999 și de asemenea este foarte clar că nu a contestat decizia prin care reclamantul a fost numit în funcție publică inferioară pe durată determinată și care a încetat un an mai târziu prin expirarea perioadei pe care a fost numit.

Instanța fără a fi investită cu verificarea încetării raporturilor de serviciu prin Decizia nr. 20/2014 prin ajungerea la termen a concluzionat că în mod corect această încetare a raporturilor de serviciu este legală.

Prin acțiune reclamantul a investit instanța cu o cerere de anulare a Deciziei nr. 75/2013 prin care acesta a fost eliberat din funcție ca urmare a aplicării unei ordonanțe de urgență a guvernului declarată ulterior ca neconstituțională și cu repararea prejudiciului cauzat acestuia ca urmare a aplicării acestei ordonanțe de urgență.

Or, nu se poate spune că eliberarea din funcție a reclamantului nu s-a făcut ca urmare a punerii în aplicare a OUG nr.77/2013, când din motivarea deciziei contestate reiese foarte clar că încetarea raporturilor de serviciu au ca principală cauză punerea în aplicare a acestei ordonanțe. De asemenea întreaga conduită ulterioară a acestuia, respectiv, acceptarea unei funcții publice inferioare pe durată determinată și pe un salariu mult mai mic a fost determinată de inițiativa intimatei ca urmare a punerii în aplicare a ordonanței.

În ceea ce privește aplicarea greșită a normelor de drept material solicită să se constate că în motivare se face referire la un presupus contract de muncă care intră în sfera normelor de dreptul muncii reglementate de Legea nr.53/2003 Codul Munci, când de fapt raporturile de serviciu sunt reglementate de Legea nr.188/1999 iar de asemenea instanța nu analizează cererea prin prisma dispozițiilor art.9 din Legea nr.554/2004 ci să limiteze modul de încetare a raporturilor de muncă pe durată determinată când de fapt este vorba în speță despre un raport de serviciu.

În drept se invocă dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 6 și pct. 8 din NCPC, art. 9 din Legea nr. 554/2004, Legii nr. 188/1999 și Decizia nr. 55/2004 a Curții Constituționale.

Prin întâmpinare (f. 12) intimatul ITM A. solicită respingerea recursului ca nefondat.

Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, Curtea de apel a constatat următoarele:

Reclamantul recurent prin cererea formulată a solicitat anularea Deciziei nr. 75/25.11.2013 a ITM A. și reintegrarea sa în funcția de inspector de muncă, grad profesional superior, gradația 5, clasa de salarizare 59, cu data de 25.11.2013;obligarea pârâtului la plata diferenței de salariu, indexat, majorat și recalculat cu indicele de inflație, de la funcția de inspector de muncă grad profesional superior, gradația 5, clasa de salarizare 59 la cea de inspector clasa I, grad profesional principal, gradația 4, clasa de salarizare 44, pe perioada 25.11._14; obligarea pârâtului la plata salariului, indexat, majorat și recalculat cu indicele de inflație, corespunzător funcției de inspector de muncă grad profesional superior, gradația 5, clasa de salarizare 59 de la data de 20.03.2014 și până la data reîncadrării efective în funcția din care a fost concediat.

Prin Decizia nr. 75/25.11.2013, emisă în baza prevederilor OUG nr. 77/2013 și a Adresei Inspecției Muncii nr. 1066/SGRUFP privind reorganizarea activității instituției și avizarea noii structuri de funcții pe compartimente, începând cu data de 25.11.2013, încetează raportul de serviciu al reclamantului, respectiv din calitatea de inspector de muncă superior, gradația 5, clasa 59 de salarizare, conform art. 97 lit. c din Legea 188/1999

Rezultă că, recurentul reclamant a avut calitatea de funcționar, respectiv inspector de muncă grad profesional superior, gradația 5, clasa de salarizare 59 în cadrul Inspectoratului T. de Muncă A., pană la data apariției OUG nr. 77/2013 iar prin Notificarea nr._/24.10.2013, i s-a comunicat că funcția pe care o deține a fost desființată și că se află în preaviz de 30 de zile, conform dispozițiilor Legii nr. 188/1999.

Prin Decizia nr. 76/25.11.2013, a fost numit funcționar public pe perioadă determinată în funcția publică de inspector, clasa I, grad profesional principal, gradația 4, clasa de salarizare 44 cu un salariu de încadrare de 2282 lei, în aceiași zi cu data emiterii deciziei nr.75/25.11.2013.

Prin Decizia nr. 55/2014 a Curții Constituționale a fost admisă obiecția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile Legii privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2013 sunt neconstituționale, în decizia respectivă reținându-se că neconstituționalitatea legii menționate vizează și ordonanța de urgență.

Ulterior pronunțării acestei decizii, prin Legea nr. 92/2014, a fost respinsă OUG nr. 77/2013.

În acest context, instanța de fond a fost investită cu o acțiune întemeiată și pe dispozițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 care consacră procedura prin care pot fi înlăturate vătămările aduse drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor prin ordonanțe declarate neconstituționale, aspecte asupra cărora nu s-a pronunțat, motiv pentru care Curtea reține incidența art. 488 pct. 6 codul de procedură civilă în situația în care instanța nu a analizat temeinicia pretențiilor formulate prin prisma acestor dispoziții iar neanalizarea cererii formulate atrage casarea hotărârii. Mai mult omisiunea nu poate fi complinită de către instanța de recurs câtă vreme nu au fost lămurite de către instanță aspecte esențiale ale cauzei, iar din motivarea sumară a instanței de fond, rezultă și o contradicție între considerentele reținute, având în vedere că deși analizează instanța cele trei decizii emise de intimat, concluzionează că decizia atacată este una legal emisă, fără a menționa la ce decizie face referire și care sunt considerentele pentru care a apreciat legalitatea acesteia.

Față de cele reținute, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 920/2015 din 4 martie 2015, a admis recursul declarat de recurentul D. P. împotriva sentinței nr. 1324/C./2014 pronunțată de Tribunalul A. – Secția de contencios administrativ, fiscal și insolvență, a casat sentința atacată și trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.

În rejudecare, cauza s-a înregistrat la tribunal sub nr. nr._ .

Reclamantul D. P. a avut calitatea de funcționar, respectiv inspector de muncă grad profesional superior, gradația 5, clasa de salarizare 59 în cadrul Inspectoratului T. de Muncă A..

Odată cu apariția OUG nr. 77/2013, prin notificare, i s-a comunicat că funcția pe care o deține a fost desființată și că se află în preaviz de 30 de zile, conform dispozițiilor Legii nr. 188/1999.

În concret, în vederea îndeplinirii măsurilor de reorganizare stabilite prin acte normative și pentru demararea procedurii a noii structurii de funcții publice din cadrul instituției, au fost reduse 2 posturi de inspectori de muncă superiori gradația 5, clasa de salarizare 59, respectiv unul din compartimentul contracte colective de munca și monitorizare relații de muncă.

Deoarece, în urma notificării nr._/21.10.2013 reclamantul nu și-a exprimat în scris, în termen de 48 ore, intenția de a participa la examenul organizat pentru ocuparea posturilor alocate compartimentului Contracte colective de muncă și monitorizare relații de muncă din cadrul Inspectoratului T. de Munca A., începând cu data de 25.11.2013 a încetat raportul de serviciu al acestuia, conform art. 97 lit. c din Legea nr. 188/1999 republicată cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, la data de 25.11.2013, prin Decizia nr. 75, i-a încetat raportul de serviciu, conform art. 79 lit. c din Legea 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare.

Ulterior, la 20.03.2014, prin Decizia nr. 20, s-a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantului, conform art. 98 alin. 1 lit. h din Legea nr. 188/1999, avându-se în vedere că prin Decizia nr. 76/25.11.2013, a fost numit funcționar public pe perioadă determinată în funcția publică, iar această perioadă a luat sfârșit.

Decizia nr. 75/25.11.2013 a ITM A., prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantului, reprezintă punerea în aplicare, la nivelul circumstanțelor concrete din cadrul ITM A., a dispozițiilor OUG nr. 77/2013 și a Adresei nr. 1066/SGRUFP a Inspecției Muncii cu privire la reorganizarea activității instituției și avizarea noii structuri de funcții, ținând seama că postul reclamantului a fost restructurat, prin aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 97 lit. c din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici.

Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. 1 din Legea nr.554/2004, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță.

În situația în care decizia de declarare a neconstituționalității este urmare a unei excepții ridicate în altă cauză, menționează alin.4 al aceleiași norme, acțiunea poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial, Partea I. Acțiunea prevăzută de art. 9 din legea contenciosului administrativ poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin Ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea autorității publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative, după cum prevăd dispozițiile alin. 5 din norma legală evocată.

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 55/05.02.2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 136/25.02.2014, a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii privind aprobarea OUG nr. 77/2013, constatându-se că dispozițiile acesteia sunt neconstituționale față de criticile formulate, raportate la art. 115 alin. 6 din Constituție. Declararea neconstituționalității legii de aprobare a ordonanței se traduce prin încetarea retroactivă a efectelor juridice generate de aceasta, echivalând practic cu neaprobarea acesteia prin lege.

Efectul constatării neconstituționalității normei legale reținute este încetarea efectelor juridice ale acesteia, în termen de 45 de zile de la publicarea deciziei Curții, dacă, în aceste interval, prevederile neconstituționale nu sunt puse în acord cu dispozițiile Constituției, potrivit prevederilor art. 147 din legea fundamentală. În alte cuvinte, după cum corect a reținut și instanța de fond, consecințele declarării caracterului neconstituțional sunt similare celor produse de abrogare, în sensul că actul normativ încetează să mai aibă existență juridică și deci să mai constituie temei al pretențiilor deduse judecății.

Cu toate acestea, alin. 4 al art. 9 din Legea nr. 554/2004 instituie o excepție de la principiul neretroactivității efectelor deciziilor Curții Constituționale, permițând persoanei vătămate ca urmare a aplicării unei ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe să solicite acordarea de despăgubiri, anularea actelor administrative emise în baza acestora sau obligarea autorității la emiterea unui act administrativ.

Este și situația reclamantului, care a înțeles să solicite anularea deciziei de încetare a raportului de serviciu, act administrativ emis în aplicarea prevederilor OUG nr. 77/2013.

Prin urmare, încetarea retroactivă a efectelor OUG nr. 77/2013, prin declararea neconstituționalității legii de aprobare a acesteia, lipsește de suport legal dispoziția de încetare a raportului de serviciu a reclamantului.

Așadar, se impune anularea acestei dispoziții și a repus reclamantul în situația anterioară emiterii acesteia.

În consecință, va fi anulată Decizia nr. 75/25.11.2013 a ITM A. și se va dispune reintegrarea reclamantului în funcția de inspector de muncă, grad profesional superior, gradația 5, clasa de salarizare 59, cu data de 25.11.2013. Va fi obligat pârâtul la plata diferenței de salariu, recalculat cu indicele de inflație: - de la funcția de inspector de muncă grad profesional superior, gradația 5, clasa de salarizare 59; - la cea de inspector clasa I, grad profesional principal, gradația 4, clasa de salarizare 44, pe perioada 25.11._14.

În ceea ce privește capătul 3 al cererii, reclamantul a precizat că, întrucât la data de 20.03.2014 i-a expirat numirea în funcție publică pe durată determinată, solicită ca despăgubirea acordată să fie egală cu salariul de care ar fi beneficiat în funcția de inspector de muncă grad profesional superior, gradația 5, clasa de salarizare 59, indexat, majorat și recalculat cu indicele de inflație, de la această dată și până la reîncadrarea pe funcția din care a fost concediat.

Tribunalul a respins capătul al treilea de acțiune, pentru obligarea pârâtului la plata salariului, indexat, majorat și recalculat cu indicele de inflație, corespunzător funcției de inspector de muncă grad profesional superior, gradația 5, clasa de salarizare 59, de la data de 20.03.2014 și până la data reîncadrării efective în funcția din care a fost concediat.

S-a avut în vedere că prin Decizia nr. 76/25.11.2013, a fost numit funcționar public pe perioadă determinată în funcția publică de inspector, clasa I, grad profesional principal, gradația 4, clasa de salarizare 44 cu un salariu de încadrare de 2.282 lei.

Reclamantul nu a atacat această decizie de încetare a raporturilor de muncă, obiectul acțiunii sale fiind doar Decizia nr. 75/25.11.2013 a ITM A. și efectele sale.

În consecință, trebuie considerat că începând cu data de 20.03.2014, când prin Decizia nr. 20, s-a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantului, conform art. 98 alin. 1 lit. h din Legea nr. 188/1999, reclamantul nu mai are calitatea de funcționar public și nu poate așadar să ceară plata salariului corespunzător funcției.

În baza art. 453 Codul de procedură civilă, va fi obligat pârâtul să plătească reclamantului 600 lei, cheltuieli de judecată reprezentând 1/2 din onorariul de avocat de la fond 700 lei, din primul ciclu procesual și recurs 500 lei, dată fiind măsura admiterii în parte a acțiunii reclamantului.

Pentru aceste.

În numele legii,

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul D. P., domiciliat în S., R., nr. 23, județul A., cu domiciliul procesual ales la punctul de lucru al av. Ș. N. din A. I., P-ța Națiunii, nr. 11, . județul A., în contradictoriu cu pârâtul I. DE MUNCĂ AL JUDEȚULUI A., cu sediul în A. I., .. 7, județul A..

Anulează Decizia nr. 75/25.11.2013 a ITM A. și dispune reintegrarea reclamantului în funcția de inspector de muncă, grad profesional superior, gradația 5, clasa de salarizare 59, cu data de 25.11.2013.

Obligă pârâtul la plata diferenței de salariu, recalculat cu indicele de inflație: - de la funcția de inspector de muncă grad profesional superior, gradația 5, clasa de salarizare 59; - la cea de inspector clasa I, grad profesional principal, gradația 4, clasa de salarizare 44, pe perioada 25.11._14.

Respinge capătul al treilea de acțiune, pentru obligarea pârâtului la plata salariului, indexat, majorat și recalculat cu indicele de inflație, corespunzător funcției de inspector de muncă grad profesional superior, gradația 5, clasa de salarizare 59, de la data de 20.03.2014 și până la data reîncadrării efective în funcția din care a fost concediat.

Obligă pârâtul să plătească reclamantului 600 lei, cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul A., potrivit art. 490 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă.

PREȘEDINTE, GREFIER,

D. C. V. L.

Redactat DC

Tehnoredactat VL/10.06.2015/4 exemplare

← Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 378/2015....		Pretentii. Sentința nr. 2015/2015. Tribunalul ALBA →

Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 2015/2015. Tribunalul ALBA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 2015/2015. Tribunalul ALBA