Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 09-04-2015, Tribunalul ALBA

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele;

În fapt, la data de 07.10.2014, Spiescu V. S. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 5000 lei în temeiul art. 19 alin. 1 lit.b din Legea nr. 171/2010, reținându-se că a transportat material lemnos cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ și remorca cu nr._ fără aviz de însoțire. Prin același proces verbal s-a dispus confiscarea materialului lemnos în volum de 52,964 mc.

Sub aspectul legalității procesului verbal, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, astfel cum prevede art. 17 din OG 2/2001.

Analizând criticile intimatului I. T. de Regum Sivic si Vânătoare Cluj N. cu privire la faptul că petenta nu are calitate procesuală activă, instanța a amintit că potrivit art. 31 alin 2 din OG 2/2001, partea vătămată poate face plângere numai în ceea ce privește despăgubirea, iar cel căruia îi aparțin bunurile confiscate, altul decât contravenientul, numai în ceea ce privește măsura confiscării. Așadar, petenta are calitate procesuală activă cu privire la măsura confiscării materialului lemnos dispusă prin procesul verbal atacat, ținând seama de contractul de vânzare-cumpărare masă lemnoasă încheiat între Ș. A. și ., atașat la dosar (fila 10).

În concluzie, instanța a reținut că procesul verbal contestat cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 17 și 16 din O.G. nr. 2 / 2001, astfel că nu există nici un motiv care să atragă nulitatea absolută sau relativă a acestuia.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Prezumția de nevinovăție este recunoscută de art. 6 par. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului în favoarea oricărei persoane împotriva căreia a fost formulată o „acuzație în materie penală".

Prin hotărârea pronunțată în cauza Ozturk împotriva Germaniei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit criteriile alternative în funcție de care poate fi determinat dacă o faptă constituie sau nu o acuzație în materie penală, acestea fiind: calificarea faptei în dreptul intern; natura faptei săvârșite; natura și gravitatea sancțiunii (în același sens, hotărârea Curții E.D.O. din 21 octombrie 1997, cauza P.-Bloch contra Franței, paragraf 53; cauza Engel și alții împotriva Olandei).

Ca urmare a celor reținute, instanța a apreciat că petenta beneficiază de prezumția de nevinovăție garantată de art. 6 paragraful 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, potrivit căruia orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită.

Instanța a amintit însă că în materie contravențională, utilizarea unor prezumții de fapt pentru a stabili vinovăția unei persoane nu contravine prezumției de nevinovăție a acesteia, în măsura în care astfel de prezumții sunt rezonabile, prezumă lucruri dificil sau imposibil de probat și pot fi răsturnate de către persoana interesată (cauza Salabiaku contra Franței hotărârea din 7 octombrie 1988, ., nr. 141-A, pct. 28; Telfner împotriva Austriei, nr._/96, pct. 16, 20 martie 2001). Prevederile art. 6 par. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții.

În drept, instanța a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 19, alin.1, lit.b din Legea 171/2010 „(1) Constituie contravenții silvice și se sancționează cu amendă de la 2.000 lei până la 5.000 lei și confiscarea materialelor lemnoase în cauză următoarele fapte: b) transportul materialelor lemnoase fără avizele de însoțire ori fără documentele comunitare echivalente acestora, prevăzute de normele privind circulația materialelor lemnoase în vigoare”

Față de aceste considerente, instanța a reținut că observațiile agentului constatator din procesul-verbal sunt lipsite de echivoc, existând o prezumție legală de veridicitate a celor constatate personal de către un agent constatator. Cu toate că prezumția de veridicitate este una relativă și poate fi răsturnată de către contravenient, instanța a apreciat că acesta nu a dovedit netemeinicia mențiunilor din procesul verbal sau inexactitatea acestora, nu a prezentat o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia și nici nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001, astfel că procesul-verbal este legal și temeinic.

Deși petenta a depus la dosar Avizul de însoțire primar nr._ din 07,10,2014 (fila 13), aceasta nu a făcut dovada că acesta a fost prezentat agenților constatatori la momentul efectuării controlului.

Deținerea unor documente de natură să justifice exploatarea sau proveniența materialului lemnos (contract de vânzare-cumpărare masă lemnoasă, autorizație de exploatare, act de punere în valoare) nu exonerează de răspundere contravențională pentru neîndeplinirea obligației de a efectua transportul însoțit de aviz de însoțire.

În ceea ce privește individualizarea sancțiuniicontravenționale, instanța a constatat că prin procesul verbal s-a dispus sancțiunea complementară a confiscării materialului lemnos, sancțiune prevăzută expres de art. 19 din Legea 171/2010 în mod cumulativ cu pedeapsa amenzii. Instanța a apreciat că sancțiunea în ansamblul ei este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de modul de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Față de aceste considerente, instanța a apreciat că prezumția de nevinovăție a petentului a fost înlăturată prin probele administrate, respectiv de prezumția de veridicitate a procesului verbal legal întocmit care nu poate fi înlăturată în lipsa unor minime indicii că situația de fapt reținută în procesul verbal nu corespunde realității, astfel că va respinge plângerea formulată.

Instanța a reținut faptul că, inclusiv în cauza A. contra României, Curtea a stabilit că instanțele pot folosi prezumții pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei și păstrându-se dreptul la apărare. În speță, este rezonabilă prezumția că cele consemnate în procesul verbal corespund realității, sens în care instanța și-a format convingerea că petentul a comis fapta care a fost reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție și apreciază că pentru corectarea conduitei petentului este necesară menținerea sancțiunii aplicate prin actul sancționator contestat.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel . solicitând admiterea apelului, schimbarea in tot a hotărârii atacate si in rejudecare sa admiterea plângerii contravenționale sub aspectul măsurii confiscării materialului lemnos, urmând sa se dispună restituirea acestuia către proprietar, respectiv către societate pentru următoarele motive:

Instanța de fond nu a reținut si nici nu a analizat apărările formulate de către subscrisa petenta, limitandu-se sa motiveze doar pe condițiile de forma ale procesului verbal de contravenție si pe apărările intimatei.

In fapt:

In data de 07.10.2014, intimatele ITRSV Cluj N. si IPJ A., au încheiat procesul verbal atacat, fiind sancționat contravenientul Spiescu V. S., in temeiul ari 19 alin 1 lit "b"din L 171/2010, deoarece a transportat material lemnos rasinos, fara aviz de insotire a mărfii, cu autocamionul având număr de înmatriculare_ .

In sarcina acestuia a fost stabilita amenda contravenționala in cuantum de 5.000 lei, cu posibilitatea de a plați in termen de 48 de ore de la comunicarea procesului verbal suma de 1000 lei, reprezentând jumătate din minimul amenzii, care a fost achitata.

Prin același proces verbal, a fost confiscata cantitatea de 52,964 m3 lemn .rotund rasinos, aparținând petentei, motiv pentru care au fost nevoiți sa atace procesul verbal prin prezenta plângere.

In prezenta cauza, calitatea de persoana vătămata si proprietar al materialului lemnos o are ., astfel ca, in temeiul dispozițiilor art 31 alineat 2 din OG 2/2001, a atacat procesul verbal de contravenție in ce privește măsura confiscării, solicitând in calitate de proprietar, restituirea acestuia .

Calitatea procesuala activa a societății deriva din dispozițiile art 31 alineat 2 clin OG 2/2001, societatea având calitatea de persoana vătămata prin luarea măsurii de către agentul constatator, prin procesul verbal de contravenție atacat.

Petenta, fiind persoana vătămata, are calitate procesuala activa de a ataca procesul verbal de contravenție sub aspectul măsurii confiscării.

Pe fondul contestației, temeiul juridic al acțiunii invocat este art 37 din Legea 171/2010 ( Codul Silvic)..

Acest text de lege prevede "Materialul lemnos confiscat a cărui proveniența se identifica, se pune la dispoziția proprietarului de drept daca acesta nu este contravenient".

Petenta nu are calitate de contravenient, aceasta calitate fiind reținuta prin procesul verbal de contravenție in sarcina contravenientului Spiescu V. S..

Dimpotrivă, petenta are calitatea de persoana vătămata si proprietar al materialului lemnos, împrejurare care a reieșit din avizul de însoțire a mărfii nr.71255Ul din data de 07.10.2014, din contractul de vanzare cumpărare masa lemnoasa nr. 72 din data de 12 august 2014, Autorizația de exploatare nr._ din data de 14.08.2014, si Actul de Punere in Valoare nr._—_.

Instanța in mod gresit retine faptul ca nu s-a făcut dovada ca actele de însoțire si de proveniența a materialului lemnos ar fi fost sau nu prezentate agentului constatator la momentul efectuării controlului, atâta timp cat aceasta era o obligație a șoferului, respectiv a contravenientului si nu a sa, care nici nu a fost de fata la controlul efectuat.

Asta nu inseamna ca s-ar trece peste lege si nu ar mai putea fi dovedita calitatea de persoana vătămata, respectiv cea de proprietar a materialului lemnos confiscat, in fata instanței de judecata si in baza temeiurilor juridice invocate prin prezenta acțiune.

In probatiune intelege sa se servească de proba cu actele depuse la dosarul cauzei in fata instanței de fond, respectiv avizul de insotire a mărfii nr._ din data de 07.10.2014, din contractul de vânzare cumpărare masa lemnoasa nr 72 din data de 12 august 2014, Autorizația de exploatare nr._ din data de 14.08.2014, si Actul de Punere in Valoare nr._—_ si chiar si agentul constatator retine faptul ca societatea este proprietarii materialului lemnos confiscat prin procesul verbal atacat.

În concluzie enumeră câteva hotărâri judecătorești pronunțate in spete similare, practica judecătoreasca in prezenta materie fiind unitara:

- Hotărâre nr.167/2014 a Judecătoriei S. pronunțata la data de 26.02.2014, rămasa definitiva prin Decizia nr. 427/2014 pronunțata de Tribunalul A. la data de 02.10.2014.

- Hotărâre nr. 1336/2013 a Judecătoriei Alesd, pronunțata la data de 25.11.2013, rămasa definitiva prin Decizia nr. 1034/2014 pronunțata de Tribunalul Bihor la data de 25.11.2014.

- Hotărâre nr.2182/2014 a Judecătoriei Alba Iulia, pronunțata la data de 09.10.2014, definitiva prin neapelare.

În drept:art.37 din Legea nr. 171/2010.

Intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat și menținerea ca temeinică și legală sentința civilă nr. 28/2015 pronunțată de Judecătoria S..

Apreciază că sentința pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, iar motivele de apel invocate sunt neîntemeiate din următoarele considerente:

Sub aspectul legalității, procesul verbal contestat conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art.16 și art.17 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Sub aspectul temeiniciei învederează instanței că agentul constatator a respectat dispozițiile art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului.

Prin procesul-verbal de contravenție din 07.10.2014 agenții constatatori inginer R. I. din cadrul ITRSV Cluj-N., subcomisar de poliție C. C., inspector G. M. și agent șef principal de poliție C. A., toți din cadrul IPJ A., apelantul a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 5000 lei și confiscarea materialului lemnos în volum de 52,964 mc.

In fapt, la data de 07.10.2014, a fost oprit în trafic autoutilitara marca M. cu nr. de înmatriculare_ ce tracta semiremorca cu nr. de înmatriculare_ condusă de către numitul SPIESCU V. S., iar în urma controlului s-a constatat faptul că acesta transportă material lemnos fară documente de proveniență sau aviz de însoțire.

Fapta petentului întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzută în art. 19 alin.l lit.b din Legea nr. 171/ 2010 potrivit cărora constituie contravenție silvică și se sancționează cu amendă de 2.000 până la 5.000 și confiscarea materialelor lemnoase, transportul materialelor lemnoase fară avizele de însoțire ori fără documentele comunitare echivalente acestora, prevăzute de normele privind circulația materialelor lemnoase în vigoare.

Cu privire la documentele de însoțire a mărfii transportate, numitul Spiescu V. S. a precizat în declarat verbal precum și în scris, faptul că nu deține aviz de însoțire deoarece a rămas în posesia șefului său, C. P., pentru a fi introdus în aplicația SUMAL (Sistemul informațional integrat de urmărire a materialelor lemnoase].

Menționează faptul că a fost sancționat conducătorul auto, deoarece nu au existat probe concludente din care să reiasă că . era proprietara materialului lemnos.

Referitor la faptul că petenta solicită înlăturarea doar a măsurii complementare de confiscare a materialului lemnos în temeiul art. 37, alin. 1 din Legea 171/2010, învederează instanței că acest text de lege este aplicabil doar materialului lemnos confiscat care este abandonat pe domeniul public, iar nu materialului lemnos ce este transportat fară aviz de însoțire, pentru această din urmă faptă fiind impusă în mod expres măsura confiscării.

Este de neconceput a se proceda la o simplă interpretare per a contrario a dispozițiilor art. 37, alin. 1, respectiv de a se pune la dispoziția proprietarului de drept, dacă acesta nu este contravenient, a materialului lemnos confiscat, atât timp cât culpa petentei este evidentă în ceea ce privește săvârșirea faptei și anume aceea că nu trebuia să permită efectuarea transportului fară documentele de însoțire a mărfii.

Mai mult, la data de 07.10.2014, conform prevederilor HG 470/2014 pentru urmărirea trasabilitatii lemnului recoltat din păduri și pentru furnizarea de date statistice, petenta era obligată să utilizeze aplicația SUMAL, în sensul că informațiile cuprinse în avizul de însoțire anexat plângerii contravenționale trebuiau implementate în această aplicație, ocazie cu care s-ar fi generat un cod unic, pentru care actul normativ prevede obligația consemnării pe avizul de însoțire.

Procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție de legalitate, în sensul că acesta face întotdeauna dovada până la proba contrară (în acest sens Curtea Constituțională pronunțându-se prin Decizia 197/2003, Decizia 259/2007 ș.a), forța probantă a procesului verbal este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloace de probă și să invoce orice argument pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

In drept, dispozițiile art. 456 și următoarele din C. Pr. Civ., OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, Legea 136/1995, OUG 195/2002 .

Examinând actele și lucrările dosarului atât prin prisma criticilor expuse, dar și din oficiu,tribunalul reține următoarele:

Motivele de apel sunt întemeiate, astfel că se va admite calea de atac, pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.

Se constată că prima instanță a fost învestită de către apelanta – petentă cu judecarea unei plângeri contravenționale, întemeiată pe prevederile art. 31 al. 2 din OG 2/2001, care dispun:

“Partea vătămată poate face plângere numai în ceea ce privește despăgubirea, iar cel căruia îi aparțin bunurile confiscate, altul decât contravenientul, numai în ceea ce privește măsura confiscării”.

Examinând sentința apelată, se constată că prima instanță nu a răspuns nici implicit, nici explicit apărărilor apelantei, rezumându-se a analiza legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, deși nu era învestită în acest sens. Cu privire la individualizarea sancțiunii, există un singur paragraf, în care se constată proporționalitatea, dar în care nu se analizează distincția dintre persoana contravenientului și cea a proprietarului, deși aceasta reprezenta principala apărare a apelantei.

În apel se constată că potrivit art. 37 al. 1 din Legea 171/2010, materialul lemnos confiscat a cărui proveniență se identifică se pune la dispoziția proprietarului de drept, dacă acesta nu este contravenient.

Din analiza procesului verbal de contravenție și a anexei sale, se constată că cel împotriva căruia s-a luat măsura sancționării contravenționale este numitul Spiescu V. S., iar proprietarul materialului lemnos este apelanta, potrivit contractului de la fila 10 – dosar de fond și a înscrisurilor de la filele 12 și 13.

În consecință, în baza art. 37 al. 1 din Legea 171/2010, apelanta are dreptul de a i se restitui materialul lemnos confiscat, astfel că potrivit art. 480 C.p.c., se va admite apelul declarat de apelanta ., J_, C._, împotriva sentinței civile nr. 28/2015, pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._ .

Se va schimba în tot sentința apelată și în consecință se va admite plângerea contravențională formulată de petentă - apelantă . în contradictoriu cu intimații ITRSV CLUJ N. și IPJ A., împotriva procesului verbal din data de 07.10.2014.

Va fi înlăturată dispoziția de confiscare a materialului lemnos, în volum de 52,964 mc și în consecință se va dispune restituirea acestuia către apelantă.

În baza art. 482 raportat la art. 451 C.p.c., se va lua act că apelantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de apelanta ., J_, C._, împotriva sentinței civile nr. 28/2015, pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._ .

Schimbă în tot sentința apelată și în consecință:

Admite plângerea contravențională formulată de petentă - apelantă . în contradictoriu cu intimații ITRSV CLUJ N. și IPJ A., împotriva procesului verbal din data de 07.10.2014.

Înlătură dispoziția de confiscare a materialului lemnos, în volum de 52,964 mc și în consecință dispune restituirea acestuia către apelantă.

Ia act că apelantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 09.04.2015.

D.M. 15 Aprilie 2015

Red. CMC

Jud. fond M. R. M.

Tehnored.MD/4ex/05.05.2015

Dosar nr._

COPIA MINUTEI NDECIZIEI NR. 272/A/2015

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de apelanta ., J_, C._, împotriva sentinței civile nr. 28/2015, pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._ .

Schimbă în tot sentința apelată și în consecință:

Admite plângerea contravențională formulată de petentă - apelantă . în contradictoriu cu intimații ITRSV CLUJ N. și IPJ A., împotriva procesului verbal din data de 07.10.2014.

Înlătură dispoziția de confiscare a materialului lemnos, în volum de 52,964 mc și în consecință dispune restituirea acestuia către apelantă.

Ia act că apelantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 09.04.2015.

PreședinteJudecător

SS indescifrabil SS indescifrabil