Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 347/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 347/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 08-05-2015 în dosarul nr. 102/107/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
SENTINȚA ADMINISTRATIVĂ Nr. 347/C./2015
Ședința publică de la 08 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C. P.- Președinte Secție
Grefier R. C.
Pe rol se află judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta . și pârâta D. B.- AJFP A., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constata lipsa partilor.
Procedura legal îndeplinită, fara citarea partilor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
Mersul dezbaterilor si concluziile partilor, au fost consemnate in Incheierea Sedintei publice din 24.04.2015 cand instanta, din lipsa de timp pentru deliberare, in temeiul art. 396 din Noul Cod de Procedura Civila, a amanat pronuntarea pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului A. în dosar nr._ reclamanta . în contradictoriu cu DIRECȚIA GENERALA REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE B. prin AGENȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța:
1. Sa dispună anularea deciziei nr._/11.12.2014 privind soluționarea contestației fiscale formulate Împotriva dispoziției de masuri nr._/21.10.2014;
2. Sa dispună anularea parțiala a actului administrativ fiscal - a raportului de inspecție fiscala aferent . - AB 369/ 24.10.2014 si a dispoziției nr._/21.10.2014 privind masurile stabilite de organele de inspecție fiscala pana la pronunțarea instanței de fond, măsura dispusa constând înregistrarea in contabilitate a diminuării pierderii fiscale cu suma de 285.448 lei aferent anului 2012 si cu suma de 162.258 lei aferent anului 2013 ;
2. Sa oblige parata la plata cheltuielilor de judecata generate de prezenta cauza în ipoteza in care se vor opune admiterii prezentei cereri.
Reclamanta a arătat că asa cum a iterat in cuprinsul contestației fiscale a inteles a formula punctual critici de nelegalitate si netemeinicie a dispoziției de masuri contestate si a raportului de inspecție fiscal, pe care in prezenta cerere le reluam formulând totodată critici si relative la soluția data in contestația fiscal.
A. In ceea ce privește cel de-al doilea punct al contestației fiscale se observa ca prin decizia de impunere ( pag. 2 ) si raportul de inspecție fiscal ( pag. 17 ) se retine:
"In anii fiscali 2012 -2013 agentul economic considera deductibile cheltuieli in suma totala de 272.367 lei din care an 2012 suma de 69.471 lei si an 2013 suma de 202.896lei, reprezentând onorarii avocați pentru reprezentarea in instanța a doua dosare aflate pe rol " Punctul de vedere al echipei de inspecție fiscala a fost acela ca doar de la data pronunțării sentințelor definitive si irevocabile, aceste cheltuieli sunt deductibile din punct de vedere fiscal, iar pentru anii 2012 si 2013 reprezintă cheltuieli in avans. D. urmare s-a considerat drept consecința fiscala diminuarea nejustificata a pierderii fiscale si diminuarea impozitului pe profit cu suma de 90.816 (pe intreg intervalul 2008 -2013- cu mențiunea ca pentru anii 2012 si 2013 nu s-a stabilit impozit suplimentar ca si consecința fiscala a regularizării impozitului pe profit considerat diminuat incorect).
Consideră ca argumentul echipei de inspecție fiscale nu are fundament legal si ca o astfel de soluție nu poate fi primita. Ceea ce susține in realitate echipa de inspecție fiscal este ca de fapt, contractele de asistenta juridica si deci serviciile avocațiale prestate sunt o investiție in curs de derulare. Cu alte cuvinte reclamanta ar investi in litigii si ca astfel, cheltuielile cu serviciile avocațiale se vor consolida abia la rămânerea definitiva si irevocabila a litigiului.
O alta concluzie ce se desprinde este ca organul fiscal considera cheltuielile cu serviciile avocațiale drept cheltuieli in avans, care urmează a se contabiliza ca deductibile pe măsura realizării venitului scontat si deci se amortizează cumva treptat. Or, aceasta concluzie este, firește, una absurda dar se impune din tocmai raționamentul dat.
Mai apoi, aceste cheltuieli apar in accepțiunea organului de inspecție ca sunt deductibile condiționat de soarta procesului, pe undeva în opinia acestuia daca instanța de judecata le acorda ca si cheltuieli de judecata sunt deductibile iar daca nu atunci nu sunt. O astfel de interpretarea ne depărtează de la litera si spiritul legii. Principiul prevalentei economicului fata de juridic statuat de pct 46 al 1 Ordin 3555/2009 nu este cazul sa fie absolutizat si nici nu poate fi deturnat sensul sau scopul legii.
Acest text de lege este aplicabil in completare cu art. 11 C.fiscal neretinut de organul fiscal.
Art. 11 C.fiscal creează cadrul in care la stabilirea sumei unui impozit autoritățile fiscale pot sa nu ia in considerare o tranzacție care nu are un scop economic sau pot reîncadra forma unei tranzacții pentru a reflecta conținutul economic al tranzacției. Or, in cazul de fata, fondul economic al tranzacției este identic cu cel juridic neexistand elemente de diferența in ce privește părțile, obiectul, specificitatea prestației sau a contravalorii sale. In cazul de fata nu exista elemente de fond economic care sa poată prevala asupra celor juridice.
Art. 46 al 1 Ordin 3055/2009 a fost utilizat in mod discreționar ca un instrument in considerarea unei cheltuieli efective, drept cheltuiala in avans si deci deductibila sub forma amortizării treptate, ceea ce este o soluție profund ilegala.
Potrivit art. 21 al 4 C.fiscal " Următoarele cheltuieli nu sunt deductibile:
m) cheltuielile cu serviciile de management, consultant, asistenta sau alte prestări de servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora in scopul activităților desfășurate si pentru care nu sunt incheiate contracte;
In cazul de fata, din documentele justificative puse la dispoziția organului fiscal rezulta cu prisosința împrejurarea ca necesitatea prestării serviciilor avocațiale este impusa de situația creata intre părțile litigante in cadrul celor doua procese. Fondul litigiului urmează a fi tranșat de către instanțele de judecata investite cu soluționarea cauzelor, in cadrul acestor procese subscrisa ca o expresie dreptului la apărare am inteles a apela la profesioniști in domeniu. Complexitatea cauzelor, valoarea litigiului, cat si durata cauzei alături de împrejurarea ca fata de specificitatea diferendului interesele economice ale subscrisei nu pot fi valorificate decât prin apelarea la serviciile unui profesionist reclama deci deductibilitatea acestor cheltuieli.
In acord si cu exigentele prev. de pct. 48 HG 44/2004 sunt îndeplinite cumulativ si condițiile: - serviciul este efectiv prestat - este executat in baza unui contract încheiat intre parți conform legii special ( L 51/ 95 ) ; - necesitatea efectuării cheltuielilor deriva din specificul activităților desfășurate;
Consideră ca in antiteza cu aceste argumente per a contrario organul fiscal ar fi trebuit sa considere ca nici TVA-ul aferent acestor servicii prestate, nu este datorat. Nu se poate acționa cu dubla măsura astfel ca soluția reclamata de subscrisa este cea corecta.
In conformitate cu prev. pct. 263 Ordin 3055/2009 se dispun următoarele reglementari aplicabile si respectate de reclamantă: "263”
(1)Contabilitatea cheltuielilor se ține pe feluri de cheltuieli, după natura lor, astfel: a) cheltuieli de exploatare, care cuprind: - cheltuieli cu materiile prime și materialele consumabile; costul de achiziție al obiectelor de inventar consumate; costul de achiziție al materialelor nestocate, trecute direct asupra cheltuielilor; contravaloarea energiei și apei consumate; valoarea animalelor și păsărilor; costul mărfurilor vândute și al ambalajelor; - cheltuieli cu serviciile executate de terți, redevențe, locații de gestiune și chirii; prime de asigurare; studii și cercetări; cheltuieli cu alte servicii executate de terți (colaboratori); comisioane și onorarii; cheltuieli de protocol, reclamă și publicitate; transportul de bunuri și personal; deplasări, detașări și transferări; cheltuieli poștale și taxe de telecomunicații, servicii bancare și altele; - cheltuieli cu personalul (salariile, asigurările și protecția socială și alte cheltuieli cu personalul, suportate de entitate); - alte cheltuieli de exploatare (cheltuielile legate de protejarea mediului înconjurător, aferente perioadei; pierderi din creanțe și debitori diverși; despăgubiri, amenzi și penalități; donații, sponsorizări și alte cheltuieli similare; cheltuieli privind activele cedate și alte operații de capital; creanțe prescrise potrivit legii; certificatele de emisii de gaze cu efect de seră achiziționate potrivit legislației în vigoare și ale căror costuri pot fi determinate, aferente perioadei curente etc);
b)cheltuieli financiare, care cuprind: pierderi din creanțe legate de participații; cheltuieli privind investițiile financiare cedate; diferențele nefavorabile de curs valutar; dobânzile privind exercițiul financiar în curs; sconturile acordate clienților; pierderi din creanțe de natură financiară și altele;
c)cheltuieli extraordinare (calamități și alte evenimente extraordinare). (2)Cheltuielile cu provizioanele, amortizările și ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare, precum și cheltuielile cu impozitul pe profit și alte impozite, calculate potrivit legii, se evidențiază distinct, în funcție de natura lor.
264.Conturile sintetice de venituri și de cheltuieli se pot dezvolta pe conturi analitice, în funcție de necesitățile impuse de anumite reglementări sau potrivit necesităților proprii ale entității."
De altfel, amortizarea fiscala asa cum este reglementata de către legiuitor in art. 24 C.fiscal este de neconceput in materia serviciilor de consultanta si asistenta, astfel ca obligarea la reflectarea in contabilitate drept cheltuieli in avans nu are suport.
În speța cheltuielile privind onorariile vizând litigiile nu se contabilizează prin cont 471 " Cheltuieli în avans " deoarece nu sunt efectuate anticipat, ci sunt efectuate in cursul perioadei curente si sunt aferente perioadei curente. Acest fapt este justificat si de serviciul efectiv prestat, respectiv de rapoartele anexate facturilor, nefiind justificata transferarea lor pe exercițiile viitoare, deoarece s-ar incalca principiul independentei exercitiilor. Mai mult, realizarea cheltuielilor si a serviciilor deja prestate nu este condiționata de finalizarea procesului, perioada derulării sau rezultatul litigiilor. Prin urmare onorariile in acest caz nu vizează perioade viitoare ( ele fiind datorate pentru serviciile juridice utilizate pe măsura ce avocatul a reprezentat partea in proces), ca atare trebuie recunoscute in perioada curenta in acord cu pct. 207 respectiv Cap. VII pct. 8.1. al 4 Ordin 3055/2009.
In drept invocă art. 194 si urm. Cpr.civ., art. 215 si urm. C.pr.fisc. art. 14 si următoarele Legea 554/2004;
DIRECȚIA GENERALA REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE B. prin reprezentant teritorial ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru următoarele motive:
In fapt, in urma analizei de risc fiscal, precum si a cererii de restituire formulata de societate prin care a solicitat restituirea sumei de 97.438 lei reprezentând impozit pe profit virat in plus pentru anul fiscal 2008, agentul economic S.C. N. B. S.R.L. a fost selectat pentru efectuarea inspecției fiscale.
Având in vedere ca s-a solicitat restituirea impozitului pe profit virat in plus pentru anul 2008, s-a considerat extinderea perioadei avizata inițial pentru impozitul pe profit, respectiv verificarea perioadei de la 01.07.2008 pana la 31.12.2013, verificandu-se modul de determinare a profitului impozabil, respectiv a impozitului pe profit, realitatea datelor din evidenta contabila cu cele declarate privind impozitul pe profit si evidenta fiscala, organizarea si conducerea contabilității privind veniturile si cheltuielile, înregistrarea corecta a acestora si întocmirea registrului de evidenta fiscala.
In urma verificării fiscale s-a constat ca societatea declara si înregistrează la definitivarea exercitiilor financiare anuale, pierderi fiscale semnificative de recuperat si impozit pe profit de recuperat.
Printre deficientele constatate cu ocazia verificării a fost si faptul ca societatea considera in totalitate deductibile anumite cheltuieli, cum sunt cheltuielile cu dobânzile si pierderile nete din diferentele de curs valutar, raportate la un grad de îndatorare determinat mai mare de trei,sau considera in totalitate ca fiind deductibile cheltuielile reprezentând onorarii avocați pentru reprezentarea in instanțe a doua dosare aflate pe rol, respectiv dosar nr._ având ca obiect o acțiune in revendicare imobiliara si nr._, având ca obiect rectificare de carte funciara, aceste cheltuieli fiind făcute in perioada 2012-2013, pentru un teren in suprafața de 41.610 m.p., achiziționat de societate in 31.01.2006. Acest teren nu a fost utilizat de societate in scopul achiziției datorita celor doua procese aflate pe rol.
Aceste cheltuieli au fost considerate de organele fiscale ca avansuri, trebuind a fi raportate ca atare si pentru care nu s-a acordat societății dreptul de deducere pentru aceasta perioada de raportare, organele de inspecție fiscala considerând ca societatea, prin luarea in totalitate ca deductibile a acestor cheltuieli, si-a mărit nejustificat pierderea fiscala din aceasta perioada cu consecința diminuării impozitului pe profit datorat.
In urma controlului efectuat la societate, echipa de inspecție fiscala pentru perioada iulie 2008-decembrie 2013 a stabilit un impozit pe profit suplimentar in suma totala de 90.816 lei si s-a diminuat pierderea fiscala cu suma totala de 4.990.078 lei, aceste masuri fiind luate prin Dispoziția de masuri contestata nr._/21.10.2014.
In luarea masurilor dispuse de organele de control, s-a ținut cont de principiul prevalentei economicului fata de juridic, consacrat de Ordinul MFP nr. 3055/2009. Precizam ca organele fiscale nu au ignorat dreptul de deducere al societății privind respectivele - cheltuieli, ci in considerentul ca aceste cheltuieli reprezintă avansuri pentru anii 2012 si 2013, nu pot fi raportate ca si cheltuieli deductibile atâta timp cat nu sunt efectuate in scopul realizării de venituri. Organele fiscale nu au susținut niciodată ca aceste cheltuieli angajate de societate nu au fost efectuate in baza unor contracte de asistenta juridica sau ca serviciul avocațial nu a fost prestat efectiv, ori ca angajarea acestor cheltuieli nu a fost necesara, insa din punct de vedere fiscal si potrivit art. 21, alin. 4) lit. m) din Codul fiscal, acest tip de cheltuieli nu au deductibilitate daca nu este demonstrat ca au fost efectuate in scopul activităților desfășurate si nu sunt aferente unor venituri realizate.
Precizează ca, potrivit principiului economicul prevalează juridicul, consacrat de pct. 46 din Ordinul nr. 3055/2009, secțiunea 7, primordiala este realitatea obiectiva a operațiunilor efectuate, neputand primi eficienta juridica inregistrarea unor cheltuieli care nu au echivalent in venituri realizate.
46. - (1) Principiul prevalentei economicului asupra juridicului. Prezentarea valorilor din cadrul elementelor din bilanț si contul de profit si pierdere se face ținând seama de fondul economic al tranzacției sau al operațiunii raportate, si nu numai de forma juridica a acestora.
(2) Respectarea acestui principiu are drept scop înregistrarea în contabilitate si prezentarea fidela a operațiunilor economico-financiare, în conformitate cu realitatea economica, punând în evidenta drepturile si obligațiile, precum si riscurile asociate acestor operațiuni.
Evenimentele si operațiunile economico-financiare trebuie evidențiate în contabilitate asa cum acestea se produc, în baza documentelor justificative. Documentele care stau la baza înregistrării în contabilitate a operațiunilor economico-financiare trebuie sa reflecte întocmai modul cum acestea se produc, respectiv sa fie în concordanta cu realitatea. De asemenea, contractele încheiate între parti trebuie sa prevadă modul de derulare a operațiunilor si sa respecte cadrul legal existent.
In condiții obișnuite, forma juridica a unui document trebuie sa fie în concordanta cu realitatea economica. In cazuri rare, atunci când exista diferente între fondul sau natura economica a unei operațiuni sau tranzacții si forma sa juridica, entitatea va înregistra în contabilitate aceste operațiuni, cu respectarea fondului economic al acestora.
(3) Exemple de situații când se aplica principiul prevalentei economicului asupra juridicului pot fi considerate: încadrarea, de către utilizatori, a contractelor de leasing în leasing operațional sau financiar; încadrarea operațiunilor la vânzare în nume propriu sau comision, respectiv consignație; recunoaterea veniturilor, respectiv a cheltuielilor în contul de profit si pierdere sau ca venituri în avans, respectiv cheltuieli în avans; încadrarea participatiilor ca fiind deținute pe termen lung sau pe termen scurt; recunoaterea participatiîlor deținute ca fiind de natura acțiunilor deținute la entități afiliate, a intereselor de participare sau sub forma altor imobilizări financiare; încadrarea reducerilor acordate, respectiv primite, la reduceri comerciale sau financiare.
(4) Entitățile au obligația ca la contabilizarea operațiunilor economico-financiare si in seama de toate informațiile disponibile, astfel încătușa fie extrem de rare situațiile în care natura operațiunii, determinata pe baza principiului prevalentei economicului asupra juridicului, sa difere de cea care ar fi stabilit în lipsa aplicării acestui principiu"
Așadar, potrivit principiului prevalentei economicului asupra juridicului, pentru ca informația contabila sa fie credibila trebuie ca evenimentele si tranzacțiile pe care le reprezintă sa fie reflectate in contabilitate in concordanta cu realitatea economica si nu cu forma lor juridica. Or, realitatea obiectiva a demonstrat, prin inspecția fiscala desfășurata la contribuabilul S.C. N. B. ca angajarea cheltuielilor cu onorariile avocațiale, nu poate beneficia de deductibilitate atâta timp cat din terenul achiziționat reclamanta nu a realizat niciun venit impozabil.
Analizând acțiunea formulată de reclamanta ., instanța reține următoarele:
În raportul de inspecție fiscala . - AB 369/ 24.10.2014 în ce privește anul fiscal 2012 se rețin următoarele: în urma constatărilor organului fiscal s-a recalculat rezultatul fiscal pentru anul 2012 stabilindu-se o pierdere fiscală în cuantum de 174.960 lei (pierdere fiscală stabilită de agentul economic în cuantum de 460.408 lei + cheltuielile cu pierderea netă din diferențe de curs valutar de reportat în perioada următoare în sumă de 215.977 lei +cheltuieli onorarii în cuantum de 69.471 lei = 174.960 lei) fil. 135 vol. I.
Referitor la suma de 69.471 lei reprezentând onorarii avocați pentru reprezentarea în instanță a două dosare aflate pe rol, respectiv_ și nr._, punctul de vedere al echipei de inspecție fiscală a fost că „doar la data pronunțării sentințelor definitive și irevocabile aceste cheltuieli sunt deductibile din punct de vedere fiscal, iar pentru anul 2012 sunt cheltuieli în avans”.
Echipa de inspecție fiscală a concluzionat: Consecința fiscală este stabilirea eronată de către agentul economic a rezultatului fiscal pentru anul 2012 cu suma totală de 285.448 lei, respectiv majorarea pierderii fiscale cu această sumă.
Mai departe, Tribunalul constată că, tot în raportul de inspecție fiscala . - AB 369/ 24.10.2014 în ce privește anul fiscal 2013: s-a recalculat rezultatul fiscal pentru anul 2013 stabilindu-se o pierdere fiscală în sumă de 116.069 lei (pierdere fiscală stabilită de agentul economic în cuantum de 278.327 lei – cheltuielile cu dobânzile și diferențele de curs valutar de reportat în perioada următoare din anul 2013 în sumă de 40.638 lei + cheltuieli onorarii în sumă de 202.896 lei = 116.069 lei) fil. 136 - 137 vol. I.
Referitor la suma de 202.896 lei reprezentând onorarii avocați pentru reprezentarea în instanță a două dosare aflate pe rol, respectiv_ și nr._, punctul de vedere al echipei de inspecție fiscală a fost că „doar la data pronunțării sentințelor definitive și irevocabile aceste cheltuieli sunt deductibile din punct de vedere fiscal, iar pentru anul 2013 sunt cheltuieli în avans”.
Echipa de inspecție fiscală a concluzionat: Consecința fiscală este stabilirea eronată de către agentul economic a rezultatului fiscal pentru anul 2013 cu suma totală de 162.258 lei, respectiv majorarea pierderii fiscale cu această sumă.
Prin Dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr._/21.10.2014, printre altele s-a dispus înregistrarea în registrul de evidență fiscală a diminuării pierderii fiscale cu suma totală de 4.990.078 lei din care: an 2012 – diminuare pierdere fiscală cu suma de 285.448 lei; an 2013 – diminuare pierdere fiscală cu suma de 162.258 lei – fil. 117-120 vol. I.
Împotriva Dispoziției de măsuri mai sus menționată reclamanta . a formulat contestație pe cale administrativă, reclamanta considerând că onorariile avocaților pentru reprezentarea în instanță a două dosare aflate pe rol – 69.471 lei pentru anul 2012 și respectiv 202.896 lei pentru anul 2013 sunt deductibile.
Prin Decizia nr._/11.12.2014 emisă de D. B. – AJFP A. a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de . împotriva Dispoziției de măsuri nr._/21.10.2014 – fil. 9 – 10 vol. 1.
În continuare, Tribunalul reține că deși reclamanta solicită anularea măsurii dispusa constând în înregistrarea in contabilitate a diminuării pierderii fiscale cu suma de 285.448 lei aferent anului 2012 si cu suma de 162.258 lei aferent anului 2013, totuși argumentele de fapt și de drept fac referire doar la deductibilitatea onorariilor acordate avocaților în dosarele_ și nr._ - 69.471 lei pentru anul 2012 și respectiv 202.896 lei pentru anul 2013.
Mai departe, instanța va analiza deductibilitatea onorariile avocaților pentru reprezentarea în instanță a două dosare aflate pe rol – 69.471 lei pentru anul 2012 și respectiv 202.896 lei pentru anul 2013 în cele două dosare mai sus menționate.
Potrivit art. 21 alin. 4 lit. m din Codul fiscal: m) cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, asistență sau alte prestări de servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora în scopul activităților desfășurate și pentru care nu sunt încheiate contracte.
Pct. 48 din HG 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal: 48. Pentru a deduce cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, asistență sau alte prestări de servicii trebuie să se îndeplinească cumulativ următoarele condiții:
- serviciile trebuie să fie efectiv prestate, să fie executate în baza unui contract încheiat între părți sau în baza oricărei forme contractuale prevăzute de lege; justificarea prestării efective a serviciilor se efectuează prin: situații de lucrări, procese-verbale de recepție, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piață sau orice alte materiale corespunzătoare;
- contribuabilul trebuie să dovedească necesitatea efectuării cheltuielilor prin specificul activităților desfășurate.
În cazul de față, astfel cum se reține chiar în Decizia nr._/11.12.2014 emisă de D. B. – AJFP A. a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de . împotriva Dispoziției de măsuri nr._/21.10.2014: la data de 31.01.2006 reclamanta a achiziționat un teren în suprafață de 41.610 mp situat în A. I., . nu a fost utilizat conform scopului achiziției datorită proceselor aflate pe rol (Dosar nr._ - având ca obiect revendicare imobiliară în care reclamanta are calitatea de pârât și Dosar nr._ – având ca obiect plângere împotriva încheierii de CF – . având calitatea de reclamant).
Tribunalul constată, din analiza înscrisurilor depuse la dosar, că organele fiscale au verificat mai întâi realitatea cheltuielilor cu avocații în cele două dosare, neconstatând vreo neregularitate sub acest aspect (exemplificativ înscrisurile de la fil. 160 - 161 vol. 1).
Ca atare, este vorba de cheltuieli reale care au fost într-adevăr suportate de reclamantă pentru plata avocaților angajați în dosarele nr._ și nr._ aflate pe rolul Judecătoriei Alba Iulia.
În consecință, atâta timp cât reclamanta a achiziționat un teren pe care nu l-a putut folosi în scopul achiziției tocmai având în vedere existența unei acțiuni în revendicare și a unei plângeri împotriva încheierii de CF (ambele dosare vizând același teren) – fapt recunoscut chiar de organul fiscal, iar pentru a beneficia de o asistență calificată a făcut anumite plăți cu onorariile avocațiale – recunoscute de asemenea ca reale de către același organ fiscal, deductibilitatea acestor cheltuieli reiese cu prisosință, fiind îndeplinite condițiile art. 21 alin. 4 lit. m din Codul fiscal și, respectiv Pct. 48 din HG 44/2004 în sensul invocat de reclamantă.
Principiul economicul prevalează asupra juridicului nu poate fi interpretat decât în sensul arătat la aliniatul anterior, punctul de vedere al pârâtei în sensul că onorariile avocațiale respective ar fi deductibile abia la finalizarea celor două procese neavând niciun fundament legal.
Pe de altă parte, așa cum s-a arătat mai sus, reclamanta a solicitat anularea în întregime a măsurilor dispuse constând în înregistrarea in contabilitate a diminuării pierderii fiscale cu suma de 285.448 lei aferent anului 2012 si cu suma de 162.258 lei aferent anului 2013, deși pierderea totală fiscală înregistrată eronat pentru anul 2012 include și pierderea netă din diferențe de curs valutar nu numai onorariile avocaților; iar pierderea fiscală pentru anul 2013 include și cheltuielile cu dobânzile și diferențele de curs valutar nu numai onorariile avocaților.
În consecință, Tribunalul va admite în parte acțiunea in contencios administrativ formulată de reclamanta . în contradictoriu cu DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A. și în consecință, va dispune anularea deciziei nr._/11.12.2014 privind soluționarea contestației fiscale formulate impotriva dispoziției de masuri nr._/21.10.2014;
Va dispune anularea parțiala a actului administrativ fiscal - a raportului de inspecție fiscala aferent . - AB 369/ 24.10.2014 si a dispoziției nr._/21.10.2014, urmând ca onorariile avocaților pentru reprezentarea în instanță în dosar nr._ și nr._ – 69.471 lei pentru anul 2012 și respectiv 202.896 lei pentru anul 2013 să fie considerate deductibile.
Va respinge în rest acțiunea reclamantei.
În temeiul art. 453 NCPC va obliga pârâta la plata sumei de 1950 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea in contencios administrativ formulată de reclamanta . cu sediul în A. iulia, .. 18, jud. A., CUI_, J_ în contradictoriu cu DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. – cu sediul în B., .. 7 prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A. cu sediul în A. I., ., jud. A. și în consecință:
Dispune anularea deciziei nr._/11.12.2014 privind soluționarea contestației fiscale formulate impotriva dispoziției de masuri nr._/21.10.2014;
Dispune anularea parțiala a actului administrativ fiscal - a raportului de inspecție fiscala aferent . - AB 369/ 24.10.2014 si a dispoziției nr._/21.10.2014, urmând ca onorariile avocaților pentru reprezentarea în instanță în dosar nr._ și nr._ – 69.471 lei pentru anul 2012 și respectiv 202.896 lei pentru anul 2013 să fie considerate deductibile.
Respinge în rest acțiunea reclamantei.
Obligă pârâta la plata sumei de 1950 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare care se va depune la Tribunalul A..
Pronunțată in ședința publica din 08.05.2015.
Președinte, A. C. P. Președinte Secție | ||
Grefier, R. C. |
Red. P.A.C. /Tehnored. R.C./Ex.4/11.05.2015
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 426/2015. Tribunalul ALBA | Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... → |
|---|
