Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2554/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2554/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 16-09-2015 în dosarul nr. 19819/280/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2554/2015
Ședința publică de la 16 Septembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. B.
Judecător I. P.
Grefier E. R.
S-a luat în examinare pentru soluționare, apelul declarat de petentul A. A. împotriva sentintei civile nr. 1173/ 04 12 2014 și a încheierii de sedință din data de 06 11 2014 ambele pronunțate de Judecătoria Costești în dosarul nr._, intimat fiind I. DE P. AL JUDETULUI ARGES - SERVICIUL RUTIER BDNE, având ca obiect „anulare proces verbal de contravenție”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul-petent reprezentat de avocat L. T., în baza delegației de substituire pe care o depune la dosar, lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Apărătorul ales al apelantului-petent arată că nu are alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Tribunalul, în raport de această precizare constată apelul în stare de judecată și acorda cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul ales al apelantului-petent solicită solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și motivat, fără cheltuieli de judecată.
Tribunalul retine apelul spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Constată că, prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 18.09.2013 petentul Adreescu A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul IPJ ARGES-Serviciul Rutier BDNE, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 06.09.2013.
În motivare, petentul a arătat că la data de 06.09.2013, conducea autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare_, pe DN 65, a fost oprit de un echipaj de poliție la aproximativ 2 km de ieșirea din localitatea L. Corbului, care i-a comunicat că a depășit viteza de 114 km/h în localitate. Cu privire la viteză, petentul a precizat că a rulat cu această viteză în afara localității.
Plângerea a fost întemeiată în drept.
La data de 21.03.2014, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat, în esență respingerea plângerii.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 Noul Cod proc. civ, Legea nr. 180/2002, art. 121 alin. 1 din H.G nr. 1391/2006, art. 109 alin. 2 și 3 și art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 și art. 19 din OG nr. 2/2001.
Deși legal citată, intimata nu a depus în termenul legal întâmpinare, aceasta fiind înaintată instanței după expirarea termenului de 25 de zile de la data comunicării rezoluției instanței.
P. sentința civilă nr. 5386/2014, Judecătoria Pitești a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive și și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Costești, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 16.07.2014.
La data de 25.09.2014, petentul a răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, decăderea intimatei din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții de ordine privată, întrucât a depus întâmpinarea peste termenul prevăzut de lege. În subsidiar, a solicitat înlăturarea susținerilor intimatei din întâmpinare și admiterea plângerii, întrucât procesul-verbal a fost încheiat de un alt agent de poliție decât cel pentru care s-a depus atestatul radar, iar buletinul de verificare metrologică depus la dosar era valabil până la data de 24.08.2013, de unde rezultă că fapta reținuta în sarcina petentului, respectiv 06.09.2013, a fost constatată cu un aparat radar având verificarea metrologică expirată.
P. încheierea din data de 06.11.2014, instanța a constatat că intimata este decăzută din dreptul de a propune probe și a invoca excepții de ordine privată, întrucât întâmpinarea a fost depusă peste termenul legal de 25 de zile. Totodată, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse de petent și, din oficiu, înscrisurile înaintate de intimată.
De asemenea, instanța a solicitat relații de la Secția de Drumuri Naționale Pitești cu privire la sectorul de drum DN 65 km. 95+700m și a emis adresă către intimată prin care i-a solicitat să efectueze verificări și să comunice dacă aparatul radar ._ era verificat metrologic la data de 06.09.2014, în caz afirmativ urmând să înainteze dovada la dosar. La data de 20.11.2014, respectiv 21.11.2014, s-au primit la dosar relațiile solicitate de la SDN Pitești (f. 20 dosarul instanței) și de la intimată (f. 21 dosarul instanței)
P. sentința civilă nr. 1173/ 04 12 2014 pronunțată de Judecătoria Costești s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul A. A., în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ARGEȘ – SERVICIUL RUTIER - Biroul Drumuri Naționale și Europene.
Pentru a dispune astfel s-a reținut de prima instanță că, prin procesul-verbal . nr._ întocmit la data de 06.09.2013 de intimată, petentul A. A. a fost sancționat contravențional, întrucât a condus autoturismul BMW cu numărul de înmatriculare_, pe DN 65, pe raza localității L. Corbului, cu viteza de 114 km/h, faptă prevăzută de art. 121 alin. 1 din H.R. 1391/2006 și sancționată de 102 alin. 3 lit. b) OUG nr. 195/2002.
Sub aspectul legalității, instanța a constatat că procesul-verbal include toate cerințele obligatorii prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 sub aspectul nulității absolute.
Faptul că procesul-verbal nu a fost întocmit de către agentul de poliție pentru care intimata a depus atestatul radar (f. 15 dosar declinat) nu generează consecințe cu privire la legalitatea procesului-verbal. Astfel, în cazul contravențiilor vizând depășirea vitezei legale, constatarea faptei se face cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate și nu prin propriile simțuri ale agentului constatator. Nu este necesar ca agentul rutier care citește viteza afișată pe aparatul radar să fie același cu agentul care încheie procesul-verbal, deoarece niciunul dintre aceștia nu face vreo apreciere subiectivă cu privire la viteza înregistrată de autovehicul, aceasta fiind în mod obiectiv stabilită de către aparatul radar.
Pe de altă parte, chiar dacă s-ar împărtăși opinia petentului, instanța a constatat că atunci când fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, potrivit dispozițiilor art. 181 alin. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006, polițistul rutier este cel care încheie un proces-verbal de constatare a contravenției.
Astfel, în situația în care fapta contravențională a fost constatată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, legiuitorul nu a mai prevăzut expres că procesul-verbal va fi încheiat de “agentul constatator”, ci de “polițistul rutier”, deci o persoană care are competența de a proceda potrivit art. 177 din H.G. nr. 1391/2006. Or, analizând procesul-verbal contestat (f. 6 dosar declinat), instanța constată că acesta a fost întocmit de agentul C. N., din cadru Serviciului Rutier BDNE, calitate în baza căreia, în temeiul art. 177 din actul normativ anterior menționat, avea competența de a constata contravenția reținută în sarcina petentului și de a aplica sancțiunile pentru fapta constatată.
Cât privește condițiile de fond ale procesului-verbal contestat, instanța a reținut că prin art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, legiuitorul a prevăzut obligația conducătorilor de vehicule de a respecta viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus. Potrivit art. 49 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.
Instanța a constatat că fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost încadrată în dispozițiile art. 102 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, care stabilește că reprezintă contravenție depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte vehiculul condus. De asemenea, sancțiunile aplicate – 9 puncte-amendă și reținerea permisului de conducere se încadrează în limitele legale prevăzute de art.102 alin. 3 lit. e) raportat la art. 98 alin. 4 lit. d) din OUG nr. 195/2002 republicată.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța a reținut că petentul a susținut că nu a avut viteza respectivă în localitate. Totuși, adresa nr._/20.11.2014 (f. 20 dosarul instanței) a SND Pitești, administratorul drumului DN 65, infirmă afirmațiile petentului. Din aceasta, rezultă că poziția kilometrică indicată în procesul-verbal contestat, respectiv 95 + 700 m, se află în interiorul localității L. Corbului.
Totodată, din planșele fotografice aflate la filele 17-18 din dosarul Judecătoriei Pitești, a reieșit faptul că la data de 06.09.2013, ora 10:17:32, autoturismul BMW cu număr de înmatriculare_ se deplasa cu viteză de 114 km/h. Înregistrare a fost efectuată cu aparatul radar PYTHON seria_.
Cu privire la susținerea petentului că aparatul radar avea verificare expirată la momentul constatării faptei, instanța a reținut că, în cauză, s-a făcut dovada că aparatul radar funcționa corespunzător la data de 06.09.2013. Astfel, la fila 22 a dosarului instanței, a fost depus buletinul de verificare metrologică nr._/15.04.2013, care atestă că aparatul radar mai sus-menționat a fost admis la verificarea metrologică, verificare metrologică valabilă timp de un an, adică până la data de 15.04.2014.
De asemenea, din registrul abateri radar (fila 19 dosar declinat) coroborat cu atestatul radar (fila 15 dosar declinat),a rezultat că acesta a fost manevrat de un agent autorizat, respectiv N. M..
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011 pronunțată în cauza I. P. c. României, Curtea a reiterat faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenția neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Convenția impune, însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proporție între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare (a se vedea, Salabiaku c. Franței, 7 octombrie 1988, par. 28; A. c. României, par. 60).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Având în vedere aceste principii, instanța a constatat că petentului i s-a acordat posibilitatea de a obține administrarea unor probe din care să rezulte netemeinicia procesului-verbal de contravenție. Cu toate acestea, petentul nu a reușit să aducă nici măcar o probă prin care să înlăture această prezumție cu privire fapta care a atras răspunderea petentului. Dimpotrivă, din planșele foto depuse la dosar, rezultă că autovehiculul condus de petent circula cu o viteză de 114 km/h, iar adresa SND Pitești dovedește faptul că petentul se afla în localitate.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor contravenționale, în raport cu dispozițiile art.21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că sancțiunile constând în amendă contravențională în cuantum de 720 lei și suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de modul de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. Având în vedere viteza cu care a circulat petentul (114 km/h) - ce depășește dublul limitei legale de viteză - instanța apreciază că agentul constatator a procedat la o corectă individualizare a sancțiunii, gravitatea faptei justificând și măsura reținerii permisului de conducere.
Faptul că petentul este director tehnic la . nu conduce la o concluzie diferită, întrucât instanța nu a putut reține că activitatea sa profesională ar fi prejudiciată, atâta timp cât acesta are posibilitatea de a apela la mijloace alternative de transport pentru a-și îndeplini obligațiile de serviciu. Simplul fapt că petentul ar fi incomodat în desfășurarea activității sale profesionale nu reprezintă, în opinia instanței, un motiv întemeiat pentru înlăturarea sancțiunii complementare a interzicerii dreptului de a conduce, având în vedere gravitatea faptei săvârșite de acesta..
Sentința sus menționată a fost apelată de petentul A. A. care a considerat-o nelegală și netemeinică motivat de faptul că instanța de fond nu a analizat și susținerea acestuia, în ceea ce privește verificarea metrologică a aparatului radar, atâta timp cât la fila 16 din dosar se află buletinul de verificare metrologică, depus de intimată, acesta fiind întocmit la data de 24.08.2012, cu valabilitate un an de zile, iar contravenția a fost constatată, de către intimată, la data de 06.09.2013, cu un aparat radar având verificarea metrologică expirată.
De asemenea, petentul apreciază că a reușit să producă dovezi care să înlăture prezumția cu privire la faptul că a condus cu viteza menționată în procesul-verbal contestat, atâta timp cât aparatul radar avea verificarea metrologică expirată, iar în procesul-verbal se menționează un alt aparat radar decât cel pentru care a fost depusă verificarea metrologică.
La data de 04.05.2015 se formulează întâmpinare de către I.P.J.Argeș prin care se solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond .
Analizând sentința apelată în raport de critica formulată, tribunalul constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
Astfel, se constată că în procesul-verbal de contravenție este menționată ca dată a constatării contravenției, 06.09.2013, iar buletinul de verificare metrologică este întocmit la data de 24.08.2012, astfel că măsurarea vitezei de deplasare a autoturismului petentului s-a realizat cu un aparat radar care nu avea o verificare metrologică valabilă la data constatării contravenției.
De asemenea, în cuprinsul procesului-verbal de contravenție se menționează . radar (PYT_) care nu coincide cu cea menționată în buletinul de verificare metrologică (PYT_).
Ca urmare, procesul-verbal de contravenție, bucurându-se de prezumția relativă de adevăr, agentul constatator, prin probele administrate în cauză, nu confirmă situația de fapt reținută, astfel că nu se poate stabili cu certitudine fapta contravențională săvârșită de către petent, iar orice dubiu profită acestuia.
Față de cele reținute și în raport de disp.art. 480 C.pr.civ. tribunalul urmează să admită apelul, să schimbe sentința în sensul că va admite plângerea și va anula procesul verbal de contravenție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de petentul A. A. domiciliat în localitatea Coșești, ., CNP_, împotriva sentintei civile nr. 1173/ 04 12 2014 și a încheierii de sedință din data de 06 11 2014 ambele pronunțate de Judecătoria Costești în dosarul nr._, intimat fiind I. DE P. AL JUDETULUI ARGES - SERVICIUL RUTIER BDNE sediul în Pitești, ., județul Argeș..
Schimbă sentința în sensul că admite plângerea și anulează procesul verbal de contraventie.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Septembrie 2015
Președinte, M. B. | Judecător, I. P. | |
Grefier, E. R. |
Red. I.P.
Thnred. F.G, 4 ex
Jud fond C. N.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2026/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2039/2015.... → |
|---|
