Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 867/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 867/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 20-05-2015 în dosarul nr. 1829/325/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1641/2015
Ședința publică de la 20 Mai 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. B.
Judecător E. - M. E.
Grefier E. R.
S-a luat în examinare pentru soluționare, apelul declarat de petentul V. C. L. împotriva sentintei civile nr. 867/ 25 09 2014 pronunțată de Judecătoria Costești în dosarul nr._ intimat fiind INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN ARGEȘ, având ca obiect „anulare proces verbal de contravenție”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părtile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Tribunalul constată că apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, potrivit dispozițiilor art.30 alin. 1 din OUG 80/2013 și, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit disp. art 411 c.pr.civ, nemaifiind alte cereri de formulat, în raport de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și reține apelul spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 31.01.2014, petentul V. C. L., în contradictoriu cu IPJ Argeș - Serviciul Rutier, a solicitat anularea procesului-verbal . nr._ încheiat de intimată la data de 17.01.2014, exonerarea de la plata amenzii contravențională și revocarea măsurii complementare a suspendării permisului de conducere.
În motivare, petentul a arătat că în data de 17.01.2014, în timp ce se deplasa pe DN 65, la ieșirea din localitatea L. Corbului a fost oprit de un echipaj de poliție care i-a comunicat faptul că a fost depistat conducând cu viteza de 105 km/h în interiorul localității. În ceea ce privește viteza, petentul a precizat că nu a depășit viteza în interiorul localității, oprirea sa fiind efectuată în afara localității, despre acest lucru făcând mențiune și la rubrica de obiecțiuni a procesului-verbal. Totodată, petentul a fost sancționat și pentru faptul că pe geamurile laterale din față ale mașinii era aplicată folie, deși petentul le-a explicat agenților de poliție faptul că mașina a fost cumpărată cu aceste folii și până atunci nu a fost oprit de alți agenți rutieri care să îi comunice că nu sunt omologate de RAR.
De asemenea, petentul a mai învederat instanței faptul că nu s-au respectat dispozițiile art. 191 alin. 1 din Regulamentul de punere în aplicare a OUG nr. 195/2002, în sensul că nu a fost încheiat procesul-verbal prevăzut în anexa 1D. În plus, acesta a invocat jurisprudența CEDO, arătând că în materie contravențională, se aplică prezumția de nevinovăție astfel că sarcina probei revine organului constatator, și nu petentului.
Cu privire la înregistrarea video realizată de aparatul radar, petentul a precizat că aceasta trebuie să cuprindă data și ora la care a fost efectuată, valoarea vitezei măsurate, imaginea autovehiculului, din care să rezulte numărul de înmatriculare. De asemenea, trebuie să indice și coordonatele GPS ale poziției autovehiculului.
În drept, și-a întemeiat susținerile pe dispozițiile art. 31 din OG 2/2001, art. 3.5.1. din Norma de metrologie legală NML 021-05, art. 181 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002. Totodată, petentul a solicitat judecarea în lipsă a cauzei.
În probațiune, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri. În acest sens, a atașat la dosar copii de pe procesul-verbal de contravenție (fila 5) și de pe cartea de identitate a petentului (fila 6).
Prin sentința civilă nr. 876/2014 a Judecătoriei Costești a fost respinsă plângerea.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ din data de 17.01.2014 (fila 5), petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în valoare de 765 lei și cu suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 121 alin. 1 din H.G. 1391/2006 și sancționată de art. 102 alin. 2 lit. e din OUG nr. 195/2002. De asemenea, i s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 765 lei pentru comiterea faptei reglementate de art. 148 alin 1 din H.G. 1391/2006 și sancționate de art. 102 alin. 1 pct. 35 din OUG nr. 195/2002.
În fapt, s-a reținut în sarcina petentului că, în data de 17.01.2014, pe DN 65 km 95+800, pe raza localității L. Corbului, a condus autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare_ cu o viteză de 105 km/h, depășind cu 55 km/h viteza maximă admisă în localitate. De asemenea, s-a reținut că acesta avea montate folii neomologate pe geamurile laterale față care restrâng și estompează vizibilitatea în autoturism.
Sub aspectul legalității, instanța constată că aceasta respectă toate condițiile de formă prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001 sub sancțiunii nulității absolute.
Faptul că nu s-a încheiat procesul-verbal conform modelului 1D nu atrage sancțiunii nulității absolute, nefiind încadrată în dispozițiile art. 17 din OG 2/2001, ci poate, cel mult, sa determine nulitatea relativă a procesului-verbal. Pentru aceasta, petentul trebuia să demonstreze vătămarea produsă prin nerespectarea dispozițiilor art. 181 alin 1 din Regulamentul de aprobare a OUG nr. 195/2002. Instanța constată că nu a oferit nicio dovadă în acest sens. Astfel anularea procesului verbal nu ar fi justificată. Totodată, finalitatea legii, și anume aceea de a putea verifica dacă aparatul radar care a înregistrat fapta funcționa conform prevederilor legale, a fost asigurată prin faptul că agentul de poliție a menționat datele referitoare la cinemometru și la autovehiculul pe care era montat.
Cât privește condițiile de fond ale procesului-verbal contestat, instanța reține că prin art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, legiuitorul a prevăzut obligația conducătorilor de vehicule de a respecta viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus. Potrivit art. 49 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.
Instanța constată că în mod corect fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost încadrată în dispozițiile art. 102 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, care stabilește ca și contravenție depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte vehiculul condus. Totodată, sancțiunile aplicate – 9 puncte-amendă și reținerea permisului de conducere se încadrează în limitele legale prevăzute de art.102 alin. 3 lit. e) raportat la art. 98 alin. 4 lit. d) din OUG nr. 195/2002 republicată.
De asemenea, potrivit art. 148 alin. 1 pct. 11 din H.G. nr. 1391/2006, se interzice conducătorului de autovehicul să aibă aplicate folii sau tratamente chimice pe parbrize, lunetă ori pe geamurile laterale, care restrâng sau estompează vizibilitatea, atât din interior, cât și din exterior, cu excepția celor omologate și certificate, prin marcaj corespunzător, de către autoritatea competentă. Sancțiunea aplicată de 9 puncte amendă respectă limitele impuse de art. 102 alin. 1 pct. 35 din OUG nr. 195/2002.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța constată că petentul a susținut că nu a avut viteza menționată în procesul-verbal. În legătură cu aceasta, instanța reține că intimata a depus planșe fotografice (fila 16) din care reiese că autoturismul cu numărul de înmatriculare_ se deplasa la data de 17.01.2014, la ora 10:05:59, cu o viteză de 105 km/h. Astfel, instanța constată că înregistrarea realizată îndeplinește pct. 3.5.1. din NML 021-05/23.11.2005, în sensul că sunt menționate data și ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate, iar imaginea autovehiculului evidențiază numărul de înmatriculare al acestuia.
De asemenea, fapta a fost înregistrată cu un cinemometru care funcționa corespunzător normelor legale. În acest sens, instanța reține că din buletinul de verificare metrologică (fila 18) rezultă că aparatul radar folosit la constatarea contravenției a obținut rezultatul „ADMIS” la verificarea periodică realizată în 18.04.2013, iar aceasta este valabilă până pe 18.04.2014. Astfel, la momentul săvârșirii faptei, respectiv 17.01.2014, aparatul radar utilizat pentru constatarea contravenției respecta normele metrologice în vigoare.
Totodată, extrasul registrului abateri radar (fila 15) evidențiază faptul că aparatul radar a fost operat de către operatorul I. Sică, al cărui atestat de operator radar a fost depus la dosarul cauzei (fila 17).
În ceea ce privește apărarea petentului în sensul că viteza menționată în procesul-verbal a fost înregistrată în afara localității, instanța o va respinge, întrucât în registru de abateri radar este menționat locul constatării faptei, respectiv pe DN 65 la km 95+800 de m, pe raza comunei L. Corbului.
Coroborând toate probele menționate anterior, instanța reține temeinicia contravenției reținute în sarcina petentului prin procesul-verbal de contravenție contestat, constând în depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe acel sector de drum.
Referitor la cea de-a doua faptă imputată petentului, aceasta a fost constatată prin propriile simțuri ale agentului constatator. Deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011 pronunțată în cauza I. P. c. României, CEDO a reiterat faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenția neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Convenția impune, însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proporție între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare (a se vedea, Salabiaku c. Franței, 7 octombrie 1988, par. 28; A. c. României, par. 60).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, instanța apreciază că faptele constatate personal de acesta dau naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Pentru a fi înlăturată prezumția de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu este suficientă simpla solicitare de anulare a actului, ci este necesar ca petentul să producă probe care să confirme susținerile sale. Or, în cauza de față, petentul s-a rezumat la a afirma că starea de fapt consemnată nu corespunde realității, în sensul că foliile aplicate pe ferestrele sale sunt din fabrică și că nu i s-a comunicat de alți agenți de poliție că trebuie omologate. Motivul invocat de petent, în sensul că nu i s-a atras atenția anterior de alți agenți de poliție că foliile sale sunt neomologate de RAR, nu poate fi reținut de instanța în vederea anulării procesului-verbal, întrucât necunoașterea legii nu determină înlăturarea răspunderii contravenționale. Potrivit adagiului latin „nemo censetur ignorare legem”, nimeni nu poate invoca necunoașterea prevederilor legale în favoarea sa.
Cât privește individualizarea sancțiunilor aplicate, instanța constată că, pentru ambele fapte, sancțiunea pecuniară a fost aplicată petentului la limita minimă prevăzută de lege, acestea fiind proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de modul de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Față de aceste considerente, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ este legal și temeinic, iar sancțiunile aplicate sunt corect individualizate, astfel încât urmează să respingă plângerea, în temeiul art. 34 din OG. nr.2/2001, ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile nr. 876/2014 a Judecătoriei Costești a formulat apel petentul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive:
Din planșele foto nu rezultă viteza de circulație și nici faptul că s-ar fi aflat în localitate.
Proba în materie contravențională aparține intimatului, iar acesta nu a dovedit cele reținute în procesele verbale de contravenție.
Analizând apelul tribunalul constată că este nefondat pentru următoarele considerente.
Prin procesul verbal de contravenție încheiat petentului la data de 7.01.2013 acesta a fost depistat circulând cu o viteză de 105 km/h pe raza localității L. Corbului.
Viteza de circulație a fost constatată cu aparatul radar Pyton II verificat cu buletin de verificare metrologică.
Din conținutul planșelor foto aflate la filele 16 în primul dosar rezultă viteza de circulație a auto_, aceea de 105 km/h precum și faptul că a fost surprins în localitate.
Întrucât proba în materie contravențională revine organului constatator rezultă că acesta a dovedit cu probele atașate, situația de fapt expusă în procesul verbal de contravenție.
Pentru toate aceste considerente tribunalul în temeiul art.34 din OG nr.2/2001 rap.la art. 480 NCPC va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de petentul V. C. L. cu domiciliul procedural ales în Timișoara, .. 9, ., județul Argeș, împotriva sentintei civile nr. 867/ 25 09 2014 pronunțată de Judecătoria Costești în dosarul nr._ intimat fiind INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN ARGEȘ cu sediul în Pitești, ., județul Argeș.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Mai 2015.
Președinte, M. B. | Judecător, E. - M. E. | |
Grefier, E. R. |
Red. M.B
Dact. NE/ 4 ex
30.06.2015
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 276/2015. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1631/2015.... → |
|---|
