Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2273/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2273/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 3856/318/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2273/2015
Ședința publică de la 25 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. A.
JUDECĂTOR: S. I. Ț.
GREFIER: I. B.
Pe rol soluționarea apelului declarat de petentul S. G. împotriva Sentinței civile nr. 9812/17.10.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești, în dosarul nr._ , intimat fiind I. DE P. AL JUDETULUI ARGES - BIROUL RUTIER, având ca obiect „anulare proces verbal de contravenție”.
Tribunalul constată că dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 18.06.2015, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării la data de 26.03.2015.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, deliberând:
Constată că, prin plângerea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Tg-J. sub nr._, petentul Său G. în contradictoriu cu intimatul I. de P. al Județului Argeș - Biroul Rutier a contestat procesul-verbal . nr._ din 08.03.2013 încheiat de IPJ Argeș, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului verbal de contravenție, exonerarea petentului de la plata amenzii aplicate și înlăturarea sancțiunii complementare a reținerii permisului de conducere pe o perioadă de 90 de zile, cu susținerea că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa..
În motivarea cererii sale petentul a arătat că a în mod nelegal a fost sancționat cu amendă în cuantum de 675 lei și reținerea permisului de conducere pe o perioadă de 90 de zile, precizând că la acea dată a circulat prin localitatea Drăganu menționată în actul sancționator, însă fără a avea viteza reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție și că pe sensul de mers nu era amplasat nici un indicator care să indice o restricție de viteză sau că se află într-o localitate.
În drept, au fost invocate dispozițiile OUG 195/2002.
În dovedirea plângerii, petentul a depus o . înscrisuri, încuviințându-se și proba testimonială în cadrul căreia a fost audiat martorul P. C. F., renunțându-se la audierea celui de-al doilea martor .
La data de 19.04.2013 intimatul IPJ Argeș a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Târgu J., cu motivarea că localitatea Drăganu, locul săvârșirii contravenției, din punct de vedere teritorial este arondată Judecătoriei Pitești, instanță competentă teritorial să soluționeze plângerea.
Prin sentința civilă nr. 3286/19.04.2013 Judecătoria Tg. J. a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești pe rolul căreia cauza a fost înregistrată sub același număr la data de 23.05.2013.
Prin sentința civilă nr. 9812/17.10.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești a fost respinsă plângerea.
În considerentele sentinței se rețin următoarele:
Potrivit procesului-verbal . nr._ din 08.03.2013 încheiat de IPJ Argeș petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în sumă de 675 lei (9 puncte amendă) pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.121 alin.1 din HG.1391/2006 și sancționată de art.102 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002 republicată, constând în aceea că la data de mai sus a fost depistat conducând autovehiculul marca VW înmatriculat sub nr._, pe DN7, km.127 + 500 m pe raza localității Drăganu, jud. Argeș, cu viteză peste limita maximă admisă de lege, fiind înregistrat de dispozitivele radar cu o viteză de rulare de 131 Km/h, constatată cu aparatul radar cu sistem de supraveghere video, contravenientului aplicându-i-se și sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere, în vederea suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă determinată.
La dosar intimatul a depus extras din registrul de evidență a constatărilor privind depășirea vitezei legale și a altor fapte contravenționale constatate cu sistemul de supraveghere al traficului rutier și înregistrare video din care rezultă data și localitatea amplasării acestuia precum și lucrătorii folosiți la oprire ca și intervalul de timp în care cinemometru a funcționat, privind pe petent, atașându-se totodată buletinul de verificare metrologică nr._/18.04.2013 cu valabilitate pe termen de un an, atestatul operatorului radar C. S. din cadrul IPJ Argeș privind desfășurarea activității cu aparatul de supraveghere și măsurarea vitezei Traffipax Phyton 2, însoțite de înregistrarea pe suport informatic, care surprind autovehiculul condus de contestator.
Cât privește dovada contravenției reținută în sarcina petentului, s-a constatat că, deși art.34 din OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului și din împrejurarea că persoana sancționată contravențional are calitatea de reclamant în plângerile contravenționale, rezultă pe baza unei prezumții simple, că procesul verbal de contravenție face deplină dovadă până la proba contrară cu privire la situația de fapt reținută. Deoarece procesul verbal se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, îi incumbă petentului, în temeiul art.1169 C.civ., sarcina probei contrare celei reținute în actul constatator al contravenției.
Textul art.34 alin 1 din OG nr.2/2001 permite o interpretare în concordanță cu exigențele unui proces echitabil, de vreme ce se prevede că instanța de judecată verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție. Prin urmare, instanța nu pornește de la ideea preconcepută că persoana sancționată contravențional este vinovată, ci menținerea procesului verbal de contravenție este rezultatul unor verificări, mai restrânse sau mai largi, efectuate în mod obligatoriu de către instanța de judecată. Prin urmare, trebuie făcută o distincție clară între situația de fapt care se stabilește prin procesul verbal de contravenție și aspectul, ce va fi ulterior stabilit, al vinovăției persoanei sancționate contravențional.
De asemenea este de reținut că în jurisprudența CEDO (Cauza Telfner c.Austriei) s-a reținut că prezumțiile de fapt sau de drept nu sunt incompatibile cu Convenția.
În consecință, având în vedere că prevederile art.34 din OG nr.2/2001 sunt în deplin acord cu exigențele art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, iar din procedura de soluționare a plângerii împotriva procesului-verbal de stabilire și sancționare a contravenției nu rezultă răsturnarea sarcinii probei, ci, mai degrabă, exercitarea dreptului la apărare (Decizia CC nr.890/2008), s-a apreciat că recunoașterea unei valorii probatorii procesului verbal de constatare a contravenției nu este de natură a determina o încălcare a prezumției de nevinovăție.
S-a ținut seama de faptul că apărările formulate de petent trebuiau dovedite de către acesta, prin contestație solicitând proba cu înscrisuri pe care instanța a admis-o, însă cele atașate cauzei nu au fost în măsura să confirme susținerile acestuia legate de lipsa vinovăției sale, actelor depuse confirmând temeinicia și legalitatea procesului verbal, înregistrarea pe suport informatic fiind relevantă în acest sens, coroborat cu actele din care rezultă că mijloacele tehnice de constatate a faptei au fost omologate și verificate metrologic. Depoziția martorului nu este în măsură să facă dovada contrară, fiind lipsită de relevanță față de modul de constatare a faptelor și fără a pune în evidență aspecte de fapt ori circumstanțe personale care să impună reindividualizarea sancțiunilor.
Potrivit disp. art. 121 din HG nr. 1391/2006
[ (1) Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
(2) Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.], iar conform art. 102 alin. 3 lit e) din OUG nr. 195/2002 rep
[ (3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:
e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.], înscrisurile cauzei confirmând situația de fapt menționată în procesul – verbal de contravenție, avându-se totodată în vedere și corecta individualizare a sancțiunilor aplicate, nefiind dovedite circumstanțe care să impună o modificare a acestora.
Împotriva sentinței civile nr.9812/17.10.2014 a formulat apel petentul Său G., solicitând schimbarea în tot a sentinței apelate și anularea procesului-verbal de contravenție ., nr._/08.03.2013.
În motivarea apelului, s-a arătat că deși, în fața instanței de fond s-a susținut că starea de fapt reținută de agentul constatator în procesul-verbal de contravenție nu reflectă realitatea, dovedită cu depoziția martorului care se afla în autoturism în momentul opririi în trafic a autoturismului condus de apelant, nu a fost luată în considerare.
Apelatului a mai arătat că situația de fapt a fost reținută greșit de instanța de fond și s-a făcut o aplicare greșită a legii.
Apelantul a mai susținut că instanța de fond i-a încălcat dreptul la apărarea, fiind analizate doar înscrisurile depuse de intimat și nu a avut posibilitatea de a viziona înregistrarea video.
Apelatul a mai susținut că în mod neîntemeiat a apreciat instanța de fond că nu se justifică înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment.
Intimatul Inspectoratul de Poliție al județului Argeș a formulat întâmpinare prin care a susținut menținerea sentinței instanței de fond arătând că, din probatoriul administrat în cauză petentul nu a făcut dovada contrară celor reținute de agentul constatator în procesul-verbal de contravenție.
Tribunalul, examinând sentința civilă atacată în raport de situația de fapt reținută, de criticile formulate, de textele de lege aplicabile, reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/08.03.2013 încheiat de intimat, apelantul Său G. a fost sancționat cu amendă în sumă de 675 lei și i-a fost aplicată măsura suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.121 alin.1 din H.G. nr. 1391/2006, raportat la art. 102 alin.3 lit.e din O.U.G nr.195/2002, reținându-se că la data de 08.03.2013 a fost depistat în timp ce conduce pe DN 7- km 127+50 m în localitate, autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare_ cu viteza de 131 km/h.
Instanța de fond a constatat că procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.17 din OG 2/2001, a căror nerespectare este sancționată de legiuitor cu nulitatea absolută.
Conform art. 109 alin.3 OUG 195/2002 constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Mijloacele tehnice care captează viteza de deplasare a autoturismelor este cinemometrele. Acestea în funcție de performanțele tehnice, unele redau informația înregistrată pe planșe fotografice, altele și prin înregistrări ce pot fi înmagazinate pe suport CD.
Tribunalul constată că viteza de deplasare a autoturismului condus de petent s-a efectuat cu aparatul radar PYT_, verificat metrologic și montat pe autoturismul Dacia L. cu nr._ menționat în procesul-verbal de contravenție.
Având în vedere că, fapta contravențională reținută prin procesul-verbal de contravenție . nr._/08.03.2013 se poate dovedi doar cu un mijloc tehnic, în mod corect prima instanța a înlătura depoziția martorului audiat. Martorul nu poate percepe prin propriile simțuri viteza de deplasare a unui autovehicul, ci doar dacă autovehiculul era în mișcare sau staționar, ipoteză care nu se circumscrie speței de față.
Tribunalul constată că instanța de fond a admis și probele solicitate de petent prin cererea de chemare în judecată, respectiv proba cu înscrisuri și proba testimonială, iar la termenul la care a fost depus CD pe care era înregistrată fapta contravențională petentul nu s-a prezentat. Prin urmare, prima instanță nu i-a încălcat dreptul la apărare petentului apelant.
Tribunalul reține că în mod corect prima instanță a reținut că apelantul nu a respectat dispozițiile legale privind conducerea autovehiculului în interior localității, aspecte probate de intimat cu înregistrarea pe suport informativ în care se observă că autoturismul marca VW, cu nr. de înmatriculare_, se deplasa cu viteza de 131 km/h, în data de 08.03.2013, iar agentul care a efectuat înregistrarea radar este atestat să desfășoare activități cu sistemul de supraveghere a traficului și măsurare a vitezei, procesul-verbal fiind întocmit de un agent de poliție folosit la oprire, menționat și el în extrasul din registrul de abateri radar.
Agentul constatator în mod corect a încadrat fapta contravențională reținută în sarcina apelantului petent în dispozițiile art. 102 alin.3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, care stabilesc că, reprezintă contravenție depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum, respectiv pentru categoria din care face parte vehiculul condus.
Cât privește legalitate sancțiunilor aplicate, tribunalul constată că acestea se încadrează în limitele prevăzute de textele incriminatoare, prin raportare la art. 98 alin. 4 lit.d) și art. 111 din O.U.G. nr. 195/2002.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor aplicate, în raport cu dispozițiile art.21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001, tribunalul constată că sancțiunile aplicate apelantului și menținute de către prima instanță sunt proporționale cu gradul de pericol social al contravenției săvârșite și nu se impune înlocuirea amenzii cu avertisment, ținând seama de faptul că apelantul a depășit viteza legală în localitate cu 81 de km/h, reducând cu mult posibilitatea de frânare în localitate și punând în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic.
În raport de cele arătate se constată că, sentința pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, neexistând motive care să atragă anularea sau schimbarea acesteia astfel că, în baza dispozițiilor art. 480 alin.1 Cod pr.civ. va fi respins apelul formulat de petentul Său G., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat apelul declarat de petentul S. G. domiciliat în mun. Târgu J., ., ., județul Gorj, CNP_0, împotriva Sentinței civile nr. nr. 9812/17.10.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești, în dosarul nr._ , intimat fiind I. DE P. AL JUDETULUI ARGES – BIROUL RUTIER cu sediul în mun. Pitești, ., jud. Argeș.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25.06.2015.
Președinte, A. A. | Judecător, S. I. Ț. | |
Grefier, I. B. |
red.A.A.
dact.C.E.C./A.A.-4 exp./21.07.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1660/2015.... | Alte cereri. Sentința nr. 796/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
