Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1321/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1321/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 23720/280/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1321/2015
Ședința publică de la 23 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. A.
JUDECĂTOR: S. I. Ț.
GREFIER: I. B.
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta T. M. C. împotriva Sentinței civile nr. 5926/13.06.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimat fiind I. DE P. AL JUDETULUI ARGES - BIROUL RUTIER P., având ca obiect „anulare proces verbal de contravenție”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul respinge proba cu înscrisuri solicitată de apelantă prin cererea de apel.
Față de actele de la dosar și împrejurarea că intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, reține apelul spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față ,deliberând constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 01.11.2013 sub nr._, petenta T. M. C. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDETULUI ARGES - BIROUL RUTIER P., ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului verbal . nr._/17.10.2013 și anularea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce.
În motivarea cererii petenta a arătat că prin procesul verbal contestat a fost sancționată amendă în sumă de 720 lei. Agentul constatator a reținut că ar fi condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ pe Bulevardul I.C.B. și ar fi virat la stânga, încălcând marcajul dublu longitudinal continuu care separa sensurile de mers.
Petenta a arătat că nu se face vinovată de această faptă. În momentul în care agentul constatator a venit la aceasta autoturismul se afla parcat regulamentar lângă Liceul Armand C.. Mai arată că sarcina probei incumbă intimatului. Totodată, petenta invocă jurisprudența CEDO.
În drept s-au invocat dispozițiile OG nr. 2/2001 și OUG nr. 195/2002.
În dovedirea plângerii petenta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Anexat plângerii au fost depuse în copie înscrisuri (filele 5-6).
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară în cuantum de 20 lei potrivit dispozițiilor art. 19 din OG nr. 80/2013.
Intimatul a formulat întâmpinare, arătând că procesul-verbal contestat a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale, solicitându-se menținerea acestuia și a sancțiunii aplicate. Prin întâmpinare s-a învederat instanței că petenta, în data de 17.10.2013, a fost depistată în timp ce conducea pe . din Mun. Pitești, jud. Argeș, autoturismul marca Audi cu numărul de înmatriculare_, și a efectuat manevra de viraj stânga, încălcând marcajul dublu longitudinal continuu.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 115-118 C.p.civ., Legea nr. 180/2002, O.G. nr.2/2001, art. 135 lit. h din HG 1391/2006, art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002 și art. 19 alin. 3 din OG nr. 2/2001.
Atașat întâmpinării, intimatul a înaintat la dosarul cauzei raportul agentului constatator (fila 14).
Petenta a depus răspuns la întâmpinare prin care a reiterat cele arătate prin plângerea contravențională.
Instanța a încuviințat și administrat pentru petentă și pentru intimat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 5926/13.06.2014, Judecătoria Pitești a respins plângerea contravențională formulată de petenta T. M. C., în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDETULUI ARGES - BIROUL RUTIER P.,, ca neîntemeiată.
Pentru a dispune astfel ,prima instanță a reținut că, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/17.10.2013 (fila 5), petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 720 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.102 alin. 2 din OUG 195/2002 și sancționată de art.102 alin. 2 din OUG 195/2002, aplicându-se și sancțiunea complementară constând în 6 puncte penalizare.
În fapt, s-a reținut că la data de 17.10.2013, petenta a condus autoturismul Audi cu numărul de înmatriculare_ pe . din Mun. Pitești și a efectuat manevra de viraj la stânga din banda a doua, încălcând marcajul dublu longitudinal continuu care separă sensurile de circulație.
Conform art. 102 alin. 2 din OUG 195/2002 „(2) Amenda contravențională prevăzută la alin. (1) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 6 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. d)”. Art. 108 alin. 1 lit. d pct. 9 prevede că „săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: d) 6 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte: pct. 9.schimbarea direcției de mers prin viraj spre stânga, dacă prin aceasta se încalcă marcajul longitudinal continuu care separă sensurile de circulație”.
Conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de agentul constatator.
Verificând legalitatea procesului-verbal, s-a constatat că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de lege, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Potrivit dispozițiilor legale în materie, singurele mențiuni ale procesului verbal de contravenție, prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute sunt cele enumerate la art. 17 din OG nr.2/2001, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator. Analizând înscrisul contestat, instanța constată că acesta cuprinde toate mențiunile enumerate în art. 17 din O.G. nr.2/2001.
De asemenea, s-a constatată că petenta nu a invocat motive de nelegalitate de natură să atragă sancțiunea nulității relative a procesului verbal.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 din același act normativ rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Dreptului Omului, petentul beneficiază în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii față de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.
Relativ la prezumția de veridicitate a procesului verbal de constatare a contravenției și la forța probatorie a acestuia, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. Este de remarcat că, în jurisprudența Curții, se reține în mod constant că prezumțiile nu sunt, în principiu, contrare Convenției.
Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut ca prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile, ținând seama de gravitatea mizei și respectând drepturile apărării (paragr. 28). Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului menționează în mod expres ca prezumția de nevinovăție nu este una absoluta, ca, de altfel, nici obligația organului constatator de a suporta întreaga sarcina a probei. Limitele de apreciere mai largi sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție sunt justificate în măsura în care Curtea a decis ca faptelor contravenționale le corespunde si o posibilitate de investigare mai restrânsă din partea autorităților, numărul acestora fiind extrem de mare.
Procesul-verbal de contravenție nu este doar un „act de acuzare”, asemănător rechizitoriului, ci si un mijloc de probă, forța probanta a proceselor-verbale fiind lăsata la latitudinea fiecărui sistem de drept, instanțele având însă obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează si apreciază probatoriul.
Textul art. 34 al. l din OG 2/200l, permite o interpretare în concordanță cu exigentele unui proces echitabil, din moment ce prevede ca instanța de judecata verifica legalitatea si temeinicia procesului-verbal de contravenție. Fără a stabili si vinovăția persoanei sancționate, procesul-verbal dovedește o situație de fapt, care a dus la încheierea acestuia si care conduce în mod rezonabil la ridicarea unei acuzații bazate pe împrejurări de fapt ce necesita explicații fundamentate pe probe din partea celui sancționat.
Instanța trebuie să-i ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care înțelege să uzeze de drepturile sale procedurale (cauza I. P. c. României, decizie de inadmisibilitate din 28 iunie 2011).
În cauza de față, petentei i s-a conferit posibilitatea de a proba o situație contrară celei din procesul verbal de contravenție, respectându-se caracterul echitabil al procedurii și dreptul la apărare al acestuia.
Analizând actele depuse la dosar, instanța a constatat că intimatul a depus la dosar raportul agentului constatator (fila 14) care atestă situația de fapt menționată în actul sancționator. Agentul constatator menționează că la data de 17.10.2013 ora 15:07 se afla pe . și a observat că petenta a executat virajul la stânga din banda a doua de circulație, încălcând marcajul dublu longitudinal continuu care separă sensurile de circulație.
Având în vedere cele relatate de agentul de poliție în raport, instanța conchide că, în cauză contravenția reținută a fost constatată de către acesta personal, prin propriile sale simțuri, luând la cunoștință de acțiunea petentei în mod direct și nemijlocit.
S-a reținut că există contravenții care nu se constată prin simțurile proprii ale unei persoane, cum sunt cele care privesc depășirea limitelor de viteză sau conducerea sub influența băuturilor alcoolice, în cazul cărora este evident că proba în fața instanței se realizează prin mijloace speciale. Contravenția reținută în sarcina petentei se constată prin simțurile proprii ale agentului constatator, nefiind necesar a se face dovada prin mijloace speciale.
Luând în considerare toate datele cauzei, inclusiv atitudinea pur pasivă a petentei care nu a solicitat încuviințarea altor probe, deși avea această posibilitate, precum și motivarea Curții Europene a Drepturilor Omului din cauza N. G. c. României, instanța va da valoare prezumției de legalitate și temeinicie a procesului verbal. Astfel, din coroborarea probelor administrate de către intimat cu cele reținute în actul contestat, instanța apreciază că nu există niciun dubiu cu privire la vinovăția petentei, reținând în sarcina sa fapta prevăzută în procesul verbal de contravenție.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor contravenționale aplicate, respectiv amenda în cuantum de 720 lei, sancțiunea complementară, constând în 6 puncte penalizare, instanța a constatat că acestea au fost în mod corect individualizate.
Nu se impune reindividualizarea acestora față de pericolul social al faptei de a efectua virajul la stânga, încălcând marcajul dublu longitudinal continuu, chiar dacă în concret nu s-au produs alte consecințe negative. În analiza principiului proporționalității trebuie observat că dispozițiile OUG 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație impuse de acest act normativ, cu implicații majore asupra garantării dreptului la viață și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială.
Având în vedere cele consemnate în raportul agentului constatator petenta a pus în pericol siguranța participanților la trafic prin manevra efectuată, nefiind justificată înlocuirea sancțiunii cu avertismentul.
Cu privire la sancțiunea complementară constând în 6 puncte penalizare, instanța a constatat că aceasta nu poate fi înlăturată întrucât sancțiunile complementare au un rol preventiv și privesc protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl reprezintă un conducător auto care încalcă regulile de circulație rutieră pentru ceilalți participanți la trafic și pentru pietoni (Michel Pewinski c. Franței).
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a respins plângerea contravențională ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta T. M. C. care a motivat calea de atac prin prisma următoarelor susțineri:
Nu a comis contravenția imputată deoarece pe . există atât marcaj longitudinal dublu, cât și marcaj întrerupt, iar agentul constatator nu menționează în ce porțiune a bulevardului se afla în momentul în care ar fi efectuat acel viraj la stânga. În momentul în care acesta s-ar fi deplasat la autoturismul său, acesta era în staționare fiind parcat regulamentar, aproape de Liceul Armand C. .
În continuare, apelanta a precizat că în virtutea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului pentru o bună respectare a principiului de prezumție de nevinovăție a petentului, sarcina probei incumbă intimatului care trebuie să demonstreze prin mijloace legale temeinicia procesului verbal de contravenție, simplele mențiuni înserate de agentul constatator neputând constitui mijloc de probă.
Instanța de fond interpretează greșit jurisprudența CEDO în sensul că singura forță probant ă a procesului verbal întocmit de un agent constatator este înscrisul respectiv ,procesul verbal, fiind încălcate în acest sens normele CEDO.
Conform motivării instanței de fond, un conducător auto ar trebui să fie însoțit permanent de o persoană care să poată îndeplini în condițiile audierii sale ca martor pentru a combate un abuz al autorităților statului .
În drept, au fost invocate disp.art. 466- 482 C.pr.civ.., OG nr. 2/2001.
Prin întâmpinarea depusă la data de 23.02.2015 ( fila 10) intimatul a solicitat respingerea apelului .
Analizând sentința apelată în limitele criticilor formulate și în raport de dispozițiile referitoare la calea de atac a apelului ,tribunalul constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente :
Contrar motivelor de apel, considerentele instanței de fond bazate pe interpretarea și aplicarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului au fost reținute în nod corect în conformitate cu statuările Curții. În baza tuturor celor dispuse de instanța europeană, constatând că procesul verbal de contravenție contestat de apelantă sub aspectul temeiniciei a fost întocmit ca urmare a celor constatate de agentul constatator, în mod direct, prin propriile sale simțuri, dată fiind poziția recunoscută acestuia în ierarhia autorităților de stat, respectiv agent al statului, aflat în exercițiul funcțiunii și procesul verbal de constatare a contravenției are valoare probatorie și aceasta îmbracă forma unei prezumții .
Persoana sancționată are posibilitatea de a răsturna această prezumție, iar proba testimonială se înscrie în această posibilitate ,dar nu este singura modalitate de a infirma cele care ar fi fost constatate de agentul constatator. Din ansamblul mijloacelor de probă reglementate de procedura civilă română ,astfel cum acestea sunt inserate în art .250 C.pr.civ. ,apelanta putea recurge la acela sau acelea pe care le-ar fi considerat apte să contribuie la dovedirea celor susținute . Aceasta nu a propus însă nicio probă, chiar dacă nu ar fi fost însoțită de un martor,aceasta putând apela și la persoane care ar fi fost prezente la fața locului. Cu toate acestea, apelanta nu a respectat regulile de desfășurare a procesului civil ,mărginindu-se să facă numai susțineri lipsite de suport probator, contrar disp.art. 249 C.pr.civ.
Invocarea unei imposibilități absolute de a face aceste dovezi nu este o susținere plauzibilă cătă vreme locul săvârșirii contravenției ,respectiv . era un loc public, putând exista, prin urmare, înregistrări video sau persoane care au fost de față în momentul în care apelanta ar fi comis fapta contravențională pentru care a fost sancționată.
În ceea ce privește descrierea faptei, astfel cum aceasta apare consemnată în procesul verbal de contravenție, se constată că agentul constatator a individualizat locația prin menționarea existenței unui marcaj longitudinal continuu ,astfel că și sub acest aspect constatarea sa se bucură de forța probantă a unei prezumții .
Referitor la individualizarea sancțiunii aplicate, instanța de fond nu a făcut altceva decât să facă aplicarea disp.art 34 din OG nr. 2/2001 care îi impune să hotărască și asupra sancțiunii aplicate, controlul judecătoresc privind și această chestiune.
Pentru toate cele mai sus arătate, verificând stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță de judecată în limitele impuse de art. 477 alin.1 C.pr.civ., tribunalul,în temeiul art. 480 C.pr.civ., urmează să respingă apelul ca nefondat, sentința apelată fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelanta T. M. C. cu domiciliul în P., ., ., . Sentinței civile nr. 5926/13.06.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimat fiind I. DE P. AL JUDETULUI ARGES - BIROUL RUTIER P. cu sediul în Pitești, jud. Argeș,
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Aprilie 2015
Președinte, A. A. | Judecător, S. I. Ț. | |
Grefier, I. B. |
Red.S.I.T.
Tehn D.T./ 4 ex
07.05.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2063/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 196/2015.... → |
|---|
