Pretentii. Sentința nr. 431/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 431/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 06-04-2015 în dosarul nr. 4095/109/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 431/2015
Ședința publică de la 06 Aprilie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. P., judecător
Grefier E. D.
Pe rol judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul J. C. și pe pârâții S. F. AL MUNICIPIULUI CÂMPULUNG (F. ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI CÂMPULUNG), S. F. AL MUNICIPIULUI CÂMPULUNG (F. ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI CÂMPULUNG) - REPREZENTAT DE DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, S. F. AL MUNICIPIULUI CÂMPULUNG (F. ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI CÂMPULUNG) - REPREZENTAT DE DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI - P. ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ, ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretenții . VF1JAA50E26422257.
INSTANȚA
Constată că, prin acțiunea înregistrată la data de 02.09.2014 și precizată ulterior, reclamantul J. C. a chemat în judecată pe pârâtele S. F. AL MUNICIPIULUI CÂMPULUNG (F. ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI CÂMPULUNG), S. F. AL MUNICIPIULUI CÂMPULUNG (F. ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI CÂMPULUNG) - REPREZENTAT DE DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, S. F. AL MUNICIPIULUI CÂMPULUNG (F. ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI CÂMPULUNG) - REPREZENTAT DE DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI - P. ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ, ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, solicitând anularea deciziei nr._/2010, precum si restituirea sumei de 6060 lei reprezentând taxă pe poluare, plus dobânda legală.
În motivarea acțiunii s-a arătat că petentul a achiziționat un autoturism marca Renault Megane Scenic., înmatriculat în 2002, stat membru U.E., pentru înmatricularea căruia i-a fost impusă plata taxei de 6060 lei cu titlu de taxă de poluare, ce contravine normelor dreptului comunitar.
S-a precizat că a solicitat A.F.P. restituirea taxei plătită în mod nelegal, însă cererea i-a fost respinsă. Măsura dispusă de organul administrativ fiscal este nelegală întrucât taxa de poluare încasată de către pârâte este contrară dreptului comunitar european, respectiv art.90 paragraful 1 din T.C.E. și prin urmare trebuie restituită integral.
Totodată, s-a arătat că principiul priorității dreptului comunitar, față de dreptul național este instituit de art.148 alin.2 din Constituția României, iar după aderarea României la Uniunea Europeană – 01 ianuarie 2007, instanțele naționale sunt obligate să dea eficiență principiului aplicării directe a dreptului comunitar pe teritoriul României.
S-a mai arătat că prin instituirea taxei de poluare s-a creat un regim discriminatoriu între autoturismele produse în România și cele provenind din celelalte state membre ale Uniunii Europene, întrucât pentru cele dintâi nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare dacă anterior autoturismul a fost înmatriculat tot în România.
La data de 19.12.2014, pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI - P. ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ a formulat intampinare, prin care a invocat exceptia lipsei calității procesuale pasive iar pe fondul pricinii a solicitat respingerea actiunii motivat de faptul ca taxa speciala este conforma cu prevederile dreptului comunitar.
În ceea ce priveste exceptia invocata, Tribunalul va avea în vedere prevederile art. 248 NCPC potrivit cu care instanta se va pronunta mai întâi asupra exceptiilor de procedură si asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii, astfel ca o va analiza cu prioritate si va retine următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive, Tribunalul reține că pârâta are calitate de autoritate fiscală competentă cu atributii atât în ceea ce priveste calculul valorii taxei de poluare si încasării prin trezorerie a taxei respective cât si în ceea ce priveste virarea sumei în contul Administratiei de Mediu, prin urmare, date fiind aceste atributii si a întregului mecanism de calculare si virare a sumei prin trezorerie, în cazul dispunerii restituirii sumei, pârâta Administratia F. pentru Mediu procedează la restituirea acesteia către solicitant, prin antrenarea aceleiasi proceduri, în aplicarea principiului simetriei actelor juridice, actiunea neputând fi apreciată ca inadmisibilă pentru considerentele arătate, contrar sustinerilor pârâtei.
În ce privește posibilitatea pârâtei autoritate fiscala să restituie suma, în speță este aplicabilă procedura prev. de art. 8 din HG nr. 686/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG 50/2008, care se aplică pentru identitate de rațiune juridică și atunci când restituirea se dispune cu privire la întreaga taxă și pentru motivul neconformității normei interne care a impus-o cu norma comunitară. P. urmare, restituirea cade în sarcina organului fiscal care a și încasat suma, chiar dacă cel care va suporta restituirea este bugetul F. pentru Mediu.
În consecință, va fi respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice ca neîntemeiată.
Tribunalul, analizand actele si lucrarile cauzei, va retine urmatoarele:
În speță, se invocă neconcordanța legii interne (OUG 50/2008 care a suferit modificari prin OUG nr. 108/2008, OUG nr. 208/2008, OUG nr. 117/2009, OUG nr. 118/2010) cu legislația comunitară. Or, România este stat membru al UE începând cu 01.01.2007, astfel că de atunci se aplică disp.art.148 alin.2 din Constituția României, conform căruia legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, jurisdicția națională garantând îndeplinirea acestei cerințe (alin.4 al aceluiași articol).
P. Legea 157/2005, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare. Judecătorul național are competența, atunci când dă efect direct disp.art.110 din Tratat, să aplice procedurile naționale, de așa manieră incat drepturile prevazute de Tratat să fie efectiv protejate. Scopul general al art.110 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Analizând disp. OUG 50/2008, modificată ulterior, se observă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa pe poluare, daca a fost anterior înmatriculat tot în România, dar se percepe taxa pe poluare la autoturismul adus în țară din alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
OUG 50/2008 este contrară art.110 din Tratat, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand, înmatriculate în alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România.
discriminarea este realizată de legiuitor, care a legat plata taxei de poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul OUG 50/2008, rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe pe poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește”.
Ori, prin Hotărârea din 07.04.2011, CEJ a reținut că taxa pe poluare instituită prin OUG 50/2008 încalcă disp.art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autoturismele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
În cauza C-402/09 T. s-a statuat că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare care se aplică unor autoturisme cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie, având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională.
În raport de modul în care instanța națională a formulat întrebarea, de modul în care Curtea a reformulat-o și a analizat-o în concret, se desprinde concluzia că regimul de impozitare instituit de OUG 50/2008, varianta inițială, aplicabilă în perioada 01.07.2008 – 14.12.2008, nu discriminează în mod direct vehiculele de ocazie de import, ci, față de formula de calcul instituită de această ordonanță, care în privința vehiculelor de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și uzură importante, impun taxe care se pot aprecia de 30 % din valoarea lor de piață, este indirect discriminatorie, prin efectul de descurajare a importurilor de ocazie, contravin art.110 TFUE.
Citând jurisprudența din cauzele Comisia/Danemarca, C‑47/88, R.., p. I‑4509, punctul 9, Brzeziński, punctul 27 și Kalinchev, C‑2/09, punctul 37, Curtea a reținut (par.34, 35) că articolul 110 TFUE are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență. Acesta vizează eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea unor impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. În acest sens, primul paragraf al articolului 110 TFUE interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Aceste dispoziții ale tratatului vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă, produsele din import (Hotărârea Comisia/Danemarca, punctele 8 și 9, precum și Hotărârea din 29 aprilie 2004, Weigel, C‑387/01, R.., p. I‑4981, punctul 66).
Reținând că, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale (Hotărârea Nádasdi și Németh, punctul 47). Curtea a arătat că, pentru a verifica dacă o taxă precum cea în cauză în acțiunea principală creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, este necesar să se examineze mai întâi dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008.
Curtea a mai arătat că obiectivul protecției mediului, menționat de Guvernul României, care se materializează în faptul, pe de o parte, de a împiedica prin aplicarea acestei taxe circulația în România a unor vehicule deosebit de poluante, precum cele care corespund normelor E1 și E2 și care au o capacitate cilindrică mare și pe de altă parte, de a folosi veniturile generate de această taxă pentru finanțarea unor proiecte de mediu, ar putea fi realizat mai complet și mai coerent aplicând taxa pe poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulație în România. O astfel de taxare, a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă, nu ar favoriza piața națională a autovehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate și ar fi, în plus, conformă principiului „poluatorul plătește”.
Fiind unul principial, raționamentul Curții este valid și în legătură cu reglementările succesive, astfel încât competența statelor membre de a introduce legi succesive de impozitare internă a mărfurilor, legi care au fiecare perioada lor de activitate în timp, rămâne intactă numai dacă impozitul introdus de noua lege nu descurajează importul de bunuri produse în alte state membre în favoarea produselor naționale similare, în care se includ cele supuse legilor de impozitare anterioare.
Aceeași soluție a fost pronunțată de CEJ prin hotărârea dată în cauza N., în care s-au pus în discuție variantele taxei de poluare aplicabile în perioada 15.12.2008 – 31.12.2010, Curtea stabilind că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a vehiculelor de ocazie cumpărate din alte state membre fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și uzură pe piața națională.
Art.110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le-ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne, al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevazute la art.28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
Constatând că taxa pe poluare are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale UE, fiind contrară disp.art.110 TFUE, rezultă că taxa percepută în cauza de față este stabilită în temeiul unei dispoziții contrare normei comunitare.
Decizia T. vs. România, este una de interpretare, iar efectele ei se produc independent de data nașterii raporturilor juridice, condițiile ce se cer a fi îndeplinite fiind ca statul respectiv să fie membru al UE, iar raporturile juridice să fie născute după aderare.
În cauza T. nu s-a dispus nicio limitare în timp a efectelor acestei hotărâri, astfel că interpretarea este valabilă pentru raporturile juridice născute după aderarea României la U.E.
In privinta cererii de acordare a dobanzii, Tribunalul retine urmatoarele:
P. hotararea CJUE pronuntata in cauza C-565/11 avand ca obiect o cerere de decizie preliminara formulata in temeiul art. 267 TFUE de Tribunalul Sibiu s-a stabilit ca dreptul Uniunii Europene trebuie interpretat in sensul ca se opune unui regim national precum cel in discutie in litigiul principal, care limiteaza dobanzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu incalcarea dreptului Uniunii, la cele ce curg incepand din ziua care urmeaza datei formularii cererii de restituire a acestor taxe.
Curtea Europeana a mai stabilit prin aceasta decizie, ce are aplicabilitate directa in dreptul intern, unde se aplica cu prioritate fata de legile interne, ca particularii sunt indreptatiti la dobanda de la momentul platii taxei de poluare pentru a se asigura astfel principiile echivalentei, efectivitatii si proportionalitatii remediilor pentru incalcarile dreptului Uniunii.
Ca atare, reclamantul este indreptatit la plata dobanzilor, potrivit art.124 Cod procedură fiscală, coroborat cu art. 120 alin.7, insa de la data platii, pana la data restituirii integrale .
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale sus arătate raportat la art.8, art.18 din Legea 554/2004 republicată, Tribunalul va admite acțiunea, va anula decizia de calcul nr._/19.08.2010 si va obliga paratele la restituirea catre reclamant a sumei de 6060 lei, reprezentand taxa de poluare, plus dobanda fiscala.
In baza art. 451 NCPC, urmeaza a fi obligate paratele la plata catre reclamant a sumei de 950 lei, reprezentand cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge exceptia.
Admite actiunea privind pe reclamantul J. C., domiciliat în ., ..66, jud. Argeș și pe pârâții DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI - P. ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ, pentru S. F. AL MUNICIPIULUI CÂMPULUNG (F. ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI CÂMPULUNG) cu sediul în Pitești, ., jud. Argeș și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, ..294, corp A, sector 6.
Anuleaza decizia de calcul nr._/19.08.2010.
Obliga pe parate sa restituie reclamantului suma de 6.060 lei incasata cu titlu de taxa de poluare, plus dobinda fiscala de la data platii si pana la data restituirii efective.
Obliga paratele la plata catre reclamant a sumei de 950 lei cheltuieli de judecata.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata, azi, 06.04.2015
Președinte, M. P. | ||
Grefier, E. D. |
Red. M.P
Dact. NE/ 5 ex
15.04.2015
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 868/2015. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2128/2015.... → |
|---|
