Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 169/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 169/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 11-02-2013 în dosarul nr. 16681/271/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA NR. 169/R/CA/2013
Ședința publică din 11 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. A. C.
Judecător M. I. C.
Judecător V. A.
Grefier V. E. E.
Pe rol fiind judecarea recursului contencios administrativ și fiscal înaintat de recurenta G. F. - COMISARIATUL GENERAL, cu sediul procesual ales la G. Financiara in ORADEA, GRIVITEI, nr. 2, în contradictoriu cu intimata ., cu sediul procesul ales la Cabinet Avocat S. S. in Oradea, Gerge E., nr. 17, împotriva sentinței civile nr. 4498/2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul intimatei av. S. S. în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, recursul se află la primul termen de judecată, este motivat și este scutit de plata taxei de timbru, după care:
Reprezentantul intimatei depune la dosar copia facturilor fiscale cu nr. 3855/08.09.2011,3856/08.09.2011, 3857/08.09.2011, 3858/08.09.2011, 3859/08.09.2011, 3862/08.09.2011 și a chitanțelor cu nr. 3840/08.09.2011, 3841/08.09.2011, 3842/08.09.2011, 3843/08.09.2011, 3844/08.09.2011, 3847/08.09.2011. Arată că, nu are alte probe de propus sau cereri de formulat și solicită cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată, în baza art.150 C.pr.civ. socotește cauza lămurită, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată. Arată că în urma controlului efectuat de către comisarii Gărzii Financiare petenta a fost sancționată pentru încălcarea art.10 lit b din O.G.28/1999, iar în temeiul art. 11 al. 3 din același act normativ s-a dispus confiscarea sumei de 239 lei, întrucât aceasta suma nu a fost înregistrată în casa de marcat. Învederează că, suma de 239 lei nu a fost înregistrată deoarece aceasta a provenit din vânzarea produselor de panificație distribuite în aceea dimineața magazinelor din zonele limitrofe, produse care au fost livrate și încasate în baza facturilor și chitanțelor depuse la dosar.
Instanța considerând cauza lămurită închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND:
Constată că prin sent. civ. nr. 4498/2012 pronunțată de Judecătoria Oradea a fost admisă în parte plângerea formulată de petenta S.C. M. I. S.R.L. în contradictoriu cu intimata G. F. Bihor.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut de către prima instanță că prin prin procesul verbal de contraventie . nr._, incheiat la 08.09.2011, petenta a fost sanctionata cu amenda contraventionala de 10.000 lei, pentru încălcarea prevederilor art. 10, lit. b din O.U.G. 28/1999 republicată. In fapt s-a retinut in sarcina petentei ca a vandut marfa in suma de 239 lei, fara a emite clientilor bonuri fiscale.
Prin acelasi proces verbal de contraventie, petentei i-au fost aplicate si sanctiunile complementare de suspendare a activitatii petentei pe o perioada de 3 luni, precum si masura confiscarii sumei de 239 lei.
Verificând plângerea din perspectiva art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța a constatat că aceasta a fost depusă în termenul legal de 15 zile de la data înmânării procesului verbal contestat.
De asemenea, instanța a constatat că procesul-verbal de contravenție respectă condițiile de legalitate impuse sub sancțiunea nulității de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța a reținut că proba cu înscrisuri administrată în cauză este lămuritoare și atestă săvârșirea de către petent a faptei ce constituie contravenție, prevazuta de art. 10, lit. b din O.U.G. 28/1999 republicată.
Cu toate acestea, potrivit art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, sanctiunea stabilita trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite. Pe de alta parte, art. 21 alin. 3 din acelasi act normativ prevede ca sanctiunea se aplica in limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu-se seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul-verbal.
Analizând în temeiul art. 34 coroborat cu art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 sancțiunea contravențională aplicată, instanța a constatat că amenda în cuantum de 8000 lei nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, cu împrejurările în care a fost săvârșită fapta și cu atitudinea petentului.
Scopul răspunderii contravenționale poate fi și unul preventiv, nu doar coercitiv, astfel încât petentul să realizeze pe viitor importanța respectării normelor legale incalcate.
In concret, instanta a retinut ca fapta petentului de a vinde marfa in valoare de 239 lei fara a emite bonuri fiscale nu prezinta gradul de pericol social care sa justifice o amenda in cuantum de 10.000 lei.
Aprecierea că pentru această contravenție nu poate fi aplicată decât sancțiunea amenzii, ar avea drept consecință înlăturarea voinței legiuitorului de a se aplica o sancțiune care să respecte principiul proporționalității, stabilit urmare analizei în fiecare caz în parte, a gravității faptei, a pericolului social concret produs și a circumstanțelor în care s-a săvârșit.
Cu privire la sanctiunile complementare aplicate prin procesul verbal de contraventie contestat, anume masurta confiscarii sumei de 239 lei si suspendarea activitatii petentei pe o perioada de 3 luni, instanta va retine urmatoarele.
Referitor la sanctiunea complementara a suspendarii activitatii petentei pe o perioada de 3 luni, instanta a inlaturat-o, avand in vedere ca o astfel de masura ar insemna blocarea activitatii petentei, creandu-i astfel grave prejudicii. Instanta a apreciat ca in conditiile in care sanctiunea principala a amenzii poate fi inlocuita cu avertisment, cu atat mai mult poate fi inlaturata o masura complementara dispusa prin acelasi proces verbal de contraventie.
Referitor la masura confiscarii sumei de 239 lei, pentru care nu au fost emise bonuri fiscale, instanta a menținut-o, avand in vedere ca petenta a savarsit contraventia retinuta in sarcina sa prin procesul verbal de contraventie contestat.
Pentru aceste considerente instanța în temeiul art. 5, 34 si următoarele din OG.2/2001 modificată si aprobată prin Lg.180/2002 a admis in parte plangerea contraventionala si a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii în sumă de 10.000 lei, aplicată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, incheiat la 08.09.2011 cu sancțiunea avertisment si inlaturarea masurii complementare a suspendarii activitatii pe o perioada de 3 luni, mentinand sanctiunea complementara a confiscarii sumei de 239 lei.
A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs intimata G. F. Bihor solicitând modificarea ei, respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal.
În motivare se arată că având un caracter preponderent moral aplicarea sancțiunii avertismentului presupune că cel căruia i s-a aplicat nu va mai comite fapta în viitor. Intimata a fost însă sancționată pentru săvârșirea unei fapte cu un grad mare de periculozitate, aspect ce rezultă și din limitele amenzii stabilite de legiuitor.
Referitor la cea de-a doua contravenție s-a precizat că martorul audiat nu este de natură să combată cele reținute de comisarii săi care au acționat în limitele atribuțiilor de serviciu.
În drept au fost invocate prevederile art. 7 alin. 3, 5 alin. 5, 21 din O.G. 2/2001 și art. 14 alin. 2 și 10 lit. e din O.U.G. nr. 28/1999.
Procedând la analizarea recursului prin prisma prevederilor art. 304 1 și 306 alin. 2 C.pr.civ. instanța reține că acesta este nefondat, urmând a fi respins. Astfel, potrivit art. 21 alin.3 din O.G.2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ, ținând seama de gradul de pericol social concret al faptei, de împrejurările comiterii acesteia, de modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. S-au instituit, așadar, criterii generale și obligatorii ce trebuie avute în vedere atât de agentul constatator în momentul aplicării sancțiunii, cât și de instanța de judecată atunci când analizează legalitatea și temeinicia acesteia.
Obligația instituită de legiuitor referitoare la emiterea bonurilor fiscale de către agenții economici care efectuează livrări de bunuri cu amănuntul sau prestări de servicii direct către populație nu a fost condiționată de alte elemente suplimentare. Cu alte cuvinte, simpla îndeplinire a uneia dintre cele două operațiuni atrage concomitent obligația de a se marca suma încasată în casa de marcat electronică și de a se emite bon fiscal clientului.
Specificul activității desfășurate de către intimată poate determina trecerea unui interval de timp din momentul în care se preia comanda până la executarea ei. Cu toate acestea încasarea sumei de bani se face în momentul îndeplinirii comenzii către client, moment care trebuie să coincidă cu cel al eliberării bonului fiscal. Trecerea unui interval mare de timp până la efectuarea operațiunii de înregistrare a sumei în casa de marcat electronică constituie o încălcare flagrantă a prevederilor legale în materie.
Pe de altă parte, nu trebuie omis că suma confiscată este neîndoielnic mică raportat la minimul amenzii contravenționale prevăzute de lege. În aceste condiții, scopul educativ și preventiv pe care îl presupune orice sancțiune poate fi atins prin aplicarea sancțiunii avertismentului, astfel încât în baza art. 312 alin.1 C.pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul introdus de recurenta G. F. - COMISARIATUL GENERAL, cu sediul procesual ales la G. Financiara in ORADEA, GRIVITEI, nr. 2, în contradictoriu cu intimata ., cu sediul procesul ales la Cabinet Avocat S. S. in Oradea, Gerge E., nr. 17, împotriva sentinței civile nr. 4498/2012 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care o menține în totalitate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 11.02.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. A. C. M. I. C. V. A.
Grefier,
V. E. E.
Red.jud. M.C.
Jud.fond. F.O.B.
Tehnored.V.E.
Nr. ex. – 2 ex/ 11 martie 2013
| ← Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 2777/2013.... → |
|---|
