Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 858/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 858/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 11-11-2013 în dosarul nr. 749/177/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA Nr. 858/R/CA/2013
Ședința publică de la 11 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C. C.
Judecător L. D. J.
Judecător I. C. M.
Grefier M. M.
Pe rol judecarea recursului contencios administrativ și fiscal declarat de recurentul P. A. V., cu dom.loc.Oradea, ., jud.B., în contradictoriu cu intimata I.P.J. B., cu sediul în loc.Oradea, ..18, jud.B., împotriva sentinței civile nr.1545 din 02.10.2012, pronunțată de Judecătoria Aleșd, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție pl. contrav. OUG 195/2002.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta intimatei, cons.jur.Alb N., în baza delegației de la dosar, lipsă fiind recurentul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, după care:
Reprezentanta intimatei, arată că nu are alte probe.
Instanța considerând lămurită cauza, acordă părții cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatei, solicită respingerea recursului ca nefundat, menținerea în întregime a hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică, solicită a i se aplica recurentului sancțiunea judiciară pentru introducerea cu rea credință a recursului, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND:
Asupra recursului de față Tribunalul, constată următoarele;
Prin sentința nr.1545 din 02.10.2012, pronunțată de Judecătoria Aleșd, s-a respins plângerea precizată formulată de petentul P. A. V., domiciliat în mun. Oradea, ., jud. B., în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al Județului B., cu sediul în mun. Oradea, .. 18, jud. B., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 30.03.2012 de intimata Inspectoratul de Poliție al Județului B. - Secția de Poliție Rurală Aleșd.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele;
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 30.03.2012, dresat de intimata I. B. Secția Poliție Rurală Aleșd pe seama petentului P. A. V., s-a reținut că la data de 30.03.2012 ora 14,47 în localitatea Topa de Criș, pe DN 1 Km 577+250 acesta a condus autoturismul marca Volkswaghen cu nr. de înmatriculare_ pe DN 1 cu viteza de 125 Km/h, fiind înregistrat radar cu aparatul de pe auto_, contravenție prevăzută de art. 121 al.1 din HG nr. 1391/2006 și sancționată de art.102 al.3 lit.e din OUG 195/2001.Petentului i s-a aplicat amenda de 630 lei și i s-a reținut permisul de conducere.
Instanța de fond, în urma verificării cerute de art. 34 din O.G. 2/2001, a constatat că plângerea a fost înregistrată la instanță (06.04.2012 ) în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului verbal contestat (30.03.2012 - fila 28 dosar).
În ceea ce privește apărarea petentului în sensul că nu s-a respectat principiul unicității sancțiunii principale, instanța de fond din analiza procesului verbal a reținut că apărarea petentului este nefondată, acesta fiind sancționat cu amendă în cuantum de 630 lei, nefiind sancționat și cu avertisment după cum susține.
De asemenea, fapta săvârșită de către contravenient este în mod corect descrisă de agentul constatator, rezultând cu claritate contravenția săvârșită de petent, apărarea petentului fiind neîntemeiată și sub acest aspect.
În ceea ce privește apărarea petentului în sensul că pe procesul verbal nu apare semnătura unui martor, instanța de fond a reținut că dispozițiile art. 19 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor prevăd obligativitatea semnării procesului-verbal de către contravenient, iar în cazul în care acesta nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. In această situație, procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia. In lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
Din analiza procesului verbal rezultă că acesta a fost semnat de către contravenient, motiv pentru care nu mai era necesară prezența unui martor care să confirme împrejurările amintite de textul de lege mai sus indicat.
Cu privire la legalitatea procesului verbal instanța de fond a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor articolelor 16 și 17 din O.G. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute exprese.
Astfel, referitor la apărarea invocată de petent, în sensul că agentul constatator nu a menționat ocupația și locul de muncă ale contravenientului, instanța de fond a reținut că nerespectarea dispozițiilor mai sus amintite atrage nulitatea relativă a procesului verbal, petentului revenindu-i sarcina, conform art. 105 aliniat 2 din Codul de procedură civilă, de a face dovada vătămării pricinuite prin lipsa mențiunii mai sus indicate, vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea procesului verbal.
Câtă vreme petentul nu face dovada vreunei vătămări cauzate de întocmirea procesului verbal în acest mod, instanța de fond a considerat apărarea petentului ca fiind neîntemeiată și sub acest aspect.
De asemenea, instanța de fond a considerat neîntemeiat și motivul invocat de petent în sensul că nu s-a indicat exact locația aparatului de măsurare a vitezei, câtă vreme în procesul verbal se prevede în mod expres că acesta a fost situat pe DN 1 Km 577+250 în loc. Topa de Criș.
Totodată, instanța de fond a reținut că petentului îi sunt recunoscute și garanțiile procesuale specifice în materie penală în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție prevăzută de par. 2 al art. 6 din CEDO. Această prezumție, ca orice prezumție legală relativă, conduce la răsturnarea sarcinii probei, astfel că în cazul plângerilor contravenționale trebuie urmărită asigurarea unui echilibru între prezumția creată de art. 1171 C. civ. și posibilitatea pentru petent de a face dovada unei situații de fapt diferite, în favoarea petentului operând prezumția de nevinovăție, astfel cum s-a reținut și în cauza A. contra României.
Sub aspectul analizării temeiniciei procesului-verbal de contravenție, instanța de fond a apreciat că se impune angajarea răspunderii contravenționale a petentului, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București.
În concretizarea acestei dispoziții legale, art. 121 alin.1 din HG nr. 1391/2006 arată că „Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.,,
Din fotografiile radar depuse de intimată în probațiune (filele 59-60 dosar), rezultă cu claritate viteza cu care petentul circula precum și numărul de înmatriculare al autoturismului condus de petent, acesta fiind înregistrat cu viteza de 125 km/h în zonă de limitare a vitezei la 50 km/h.
Mai mult, instanța de fond a constatat că nu este susținută apărarea petentului, care arată că la momentul respectiv în raza de acțiune a radarului se deplasau simultan mai multe autovehicule, motiv pentru care a considerat neîntemeiată plângerea petentului și sub acest aspect.
Potrivit buletinului de verificare metrologică nr._ din data de 13.03.2012 emis de Institutul Național de Metrologie, aparatul pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor montat pe Dacia L. MCV nr._ ce măsoară în regim staționar și în regim de deplasare a fost verificat metrologic la data de 13.03.2012, durata valabilității acestei verificări fiind de 1 an.
De asemenea, la dosar s-a depus de către intimată în probațiune și certificatul aprobare de model pentru aparatul de măsurare a vitezei de circulație a autovehiculelor și atestatul operator autovizion pe numele ag. T. A..
Sub aspectul elementelor constitutive ale contravenției prev. de art.1 al.1 OUG 2/2001, constând în existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia, prevederea și incriminarea legală a faptei săvârșite, instanța de fond a reținut că în cauză sunt întrunite în mod cumulativ aceste elemente, petentul săvârșind contravenția reținută în sarcina sa în procesul verbal de contravenție.
Față de probele administrate în cauză, fiind răsturnată prezumția de nevinovăție care operează în favoarea petentului, având în vedere starea de fapt reținută în procesul verbal atacat, susținută și de probele analizate în condițiile arătate mai sus și necontestate de petent, instanța de fond în baza art. 34 din OG 2/2001 republicată, găsind neîntemeiată plângerea formulată de petent, a respins-o.
Referitor la cheltuielile de judecată, instanța de fond a constatat că acestea nu au fost solicitate în cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul solicitând admiterea lui, anularea procesului-verbal și exonerarea de la sancțiunile aplicate.
În motivarea recursului recurentul a reluat in extenso motivele invocate în fața instanței de fond.
Procedând la analizarea recursului prin prisma prevederilor art. 304 1 și 306 alin. 2 C.pr.civ. instanța reține că acesta este nefondat, urmând a fi respins. Astfel, având în vedere consecințele pe care le atrage angajarea răspunderii contravenționale, art.16 din O.G.2/2001 prevede în mod expres elementele pe care trebuie să le cuprindă procesul-verbal. Nerespectarea dispoziției legale atrage, în funcție de gravitatea încălcării, sancțiunea nulității absolute sau relative.
Aplicând principiul interpretării per a contrario se poate concluziona că nemenționarea altor elemente decât cele prevăzute de art. 16 și 17 nu poate duce la desființarea procesului-verbal decât în măsura în care s-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată altfel ( art. 105 alin. 2 C.pr.civ. aplicabil pentru identitate de rațiune juridică ).
În acest sens art. 16 alin. 1 din O.G. 2/2001 prevede că procesul-verbal trebuie să cuprindă, între altele, fapta reținută în sarcina contravenientului. Examinând cuprinsul procesului-verbal atacat tribunalul reține că agentul constatator a indicat faptul că în timp ce se deplasa în localitatea Topa de Criș DN 1km 577 + 250 recurentul a fost surprins cu o viteză de 125 km/h. Stabilirea direcției de deplasare a acestuia, componența echipajului de poliție sau indicarea locului întocmirii procesului-verbal nu au nicio relevanță în conturarea stării de fapt din moment ce elementele inserate permit determinarea ei exactă.
De altfel, cu prilejul întocmirii procesului-verbal recurentul a formulat o singură obiecție- cea referitoare la viteza de deplasare. Chiar dacă recunoașterea sa implicită a celorlalte elemente nu constituie o probă absolută, ea nu poate fi ignorată atâta timp cât probele administrate în cauză nu pot duce spre o altă concluzie. În măsura în care acesta ar fi considerat că sectorul de drum pe care circula permitea o altă viteză de deplasare, avea posibilitatea să facă această mențiune cu prilejul dresării actului administrativ atacat. Tocmai de aceea, ținând seama că elementele inserate în cuprinsul procesului-verbal permit identificarea exactă a contravenientului consideră că acestuia nu i s-a adus vreo vătămare prin absența mențiunilor la care face referire în recursul declarat, motivele invocate sub acest aspect fiind nefondate.
Referitor la celelalte aspecte reține că examinând prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că distincția între contravenții și infracțiuni existentă în legislația internă a unora dintre statele semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanțiilor oferite de acest articol acuzațiilor în materie penala ( Hotărârea pronunțată în cauza Öztürk versus Germania, 21 februarie 1984, paragr. 50-56).
Pentru a determina dacă o contravenție poate fi calificată ca având un caracter „penal” în sensul prevederilor Convenției, prima chestiune care trebuie determinată este dacă textul normei de drept care definește fapta aparține, în sistemul legal al statului reclamat, legii penale; apoi trebuie determinată natura faptei și, în sfârșit, natura și gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicată persoanei care se face vinovată de comiterea contravenției ( Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg versus M. din 1 februarie 2005, paragr. 29).
Criteriile enunțate, de regulă, nu sunt analizate cumulativ dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea lor cumulativă ( Hotărârea pronunțată în cauza Garyfallou AEBE versus G. din 22 septembrie 1998, paragr. 56). În ipoteza în care norma legală pretins a fi fost încălcată se adresează tuturor cetățenilor și nu vizează doar o categorie de persoane cu statut special iar scopul aplicării sancțiunii este de prevenire și pedepsire, suntem în prezența unei acuzații în materie penală, impunându-se respectarea garanțiilor conferite în această materie, inclusiv prezumția de nevinovăție.
Existența unei acuzații penale cu grad de severitate diferit a impus însă operarea unei distincții între infracțiuni ca nucleu dur al dreptului penal și restul faptelor penale, altele decât infracțiunile. În acest sens, instanța de contencios european a statuat că garanțiile procesual-penale recunoscute de art. 6 din Convenție nu se vor aplica în cazul „faptelor penale”, altele decât infracțiunile, cu toată strictețea ( cauza Jussila versus Finlanda ).
De altfel, aceeași concluzie a fost formulată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza A. versus România stabilind că prezumția de nevinovăție se aplică și în cadrul procedurilor contravenționale, fiind irelevantă calificarea dată de norma internă ( paragrafele 66-69 ). Cu toate acestea, instanța națională este îndreptățită ca în urma examinării probelor administrate în cauză și a sancțiunilor pe care legea le prevede să determine în concret limitele în care sunt aplicabile garanțiile amintite ( cauza N. versus România ).
Așa fiind, trebuie precizat că instanța de fond și-a întemeiat soluția pe fotografiile radar depuse de către intimat din care rezultă clar viteza de deplasare a recurentului. Atestatul operatorului „Autovision”, precum și buletinul de verificare metrologică de la filele 61-62 din dosarul de fond conduc la concluzia certă că au fost respectate toate dispozițiile legale incidente la momentul întocmirii procesului-verbal atacat.
În condițiile în care prima instanță a făcut o analiză detaliată a celorlalte argumente invocate de către recurent și în cadrul prezentului recurs, înlăturându-le în mod judicios, consideră că soluția pronunțată este în conformitate cu dispozițiile legale incidente, recurentul făcându-se vinovat de fapta reținută în sarcina sa. Tocmai de aceea, va respinge recursul ca nefondat.
În plus, nu trebuie omis că deși în fața instanței de fond au fost prezentate dovezi din care rezultă pericolul social ridicat al recurentului care a depășit viteza legală cu 75 km/h, acesta nu a promovat cu rea-credință prezenta cale de atac, rezumându-se la reiterarea argumentelor expuse prin plângerea contravențională. În aceste condiții consideră că sunt incidente prevederile art. 108 alin. 1 lit. a ) C.pr.civ. și va aplica acestuia amendă judiciară în cuantum de 500 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul introdus de recurentul P. A. V., cu dom.loc.Oradea, ., jud.B., în contradictoriu cu intimata I.P.J. B., cu sediul în loc.Oradea, ..18, jud.B., împotriva sentinței civile nr.1545 din 02.10.2012, pronunțată de Judecătoria Aleșd, pe care o menține în totul.
Aplică părții recurente amenda judiciară în cuantum de 500 lei.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 11 Noiembrie 2013.
Președinte, A. C. C. | Judecător, L. D. J. | Judecător, I. C. M. |
Grefier, M. M. |
Red.jud.M.C./ 11 decembrie 2013
Red.jud.fond.A.C.
Tehn.red.M.M./2 ex.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 6306/2013.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 889/2013.... → |
|---|
