Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1080/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1080/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 20-12-2013 în dosarul nr. 1168/187/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA Nr. 1080/R/CA/2013
Ședința publică de la 20 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. D. J.
Judecător I. C. M.
Judecător A. C. C.
Grefier M. M.
Pe rol judecarea recursului contencios administrativ și fiscal declarat de recurentul M. D. N., dom.., nr.121, jud.Bihor, în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI BIHOR – cu sediul în loc.Oradea, ..18, jud.Bihor, împotriva sentinței civile nr.1374 din 27.09.2012, pronunțată de Judecătoria Beiuș, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura legal îndeplinită.
Se constată că, dezbaterea cauzei a avut loc la data de 09 decembrie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când s-a dispus amânarea pronunțării hotărârii pentru data de 16 decembrie 2013, 20 decembrie 2013, după care:
TRIBUNALUL
DELIBERÂND;
Asupra recursului de față Tribunalul constată următoarele:
Prin Sentința nr.1374 din 27.09.2012, pronunțată de Judecătoria Beiuș, s-a respins plângerea contravențională a petentului M. D. N., domiciliat în ., nr. 121, jud. Bihor în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI BIHOR, cu sediul în Oradea, .. 18, jud. Bihor, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 21.05.2012 al I.P.J. Bihor.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele;
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat de Poliția Orașului Ștei la data de 21.05.2012, petentul a fost sancționat cu 4 puncte amendă contravențională, în valoare de 630 lei și s-a dispus măsura suspendării pe o perioadă de 90 de zile a permisului de conducere, fiindu-i eliberată dovada . nr._.
S-a menționat în actul de constatare și sancționare că în data de 21.05.2012, la ora 19,13, pe DC 254 Rieni - Valea de Sus, petentul a condus autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ dinspre loc. Valea de Sus înspre loc. Rieni, în timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice și fiind testat cu aparatul alcooltest marca Drager, acesta a indicat că petentul avea o concentrație alcoolică de 0,16 mg/l, alcool pur în aerul expirat, faptă ce constituie contravenția prevăzuta de art. 102 alin. 3 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002 fiind sancționată conform 102 alin. 3 lit. a din același act normativ.
Verificând plângerea din perspectiva art. 34 din O.G. 2/2001, instanța de fond a constatat că aceasta a fost depusă în termenul legal și că procesul-verbal de contravenție respectă condițiile de legalitate impuse sub sancțiunea nulității de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Examinând conținutul procesului-verbal de contravenție instanța de fond a reținut că la rubrica „alte mențiuni” agentul constatator a consemnat ca obiecțiuni ale contravenientului următoarele: ,,am consumat o bere marca C. la 0,33 ml și nu am mâncat nimic înainte. Nu solicit recoltarea de probe biologice”, actul de constatare și sancționare fiind semnat pentru luare la cunoștință de către petent și de către numitul P. N. V. în calitate de martor asistent la întocmirea procesului-verbal de contravenție.
Referitor la temeinicia procesului-verbal atacat, instanța de fond a reținut că potrivit art. 102 alin. 3 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002, „constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, conducerea sub influența băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracțiune”.
Totodată, referitor la temeinicia procesului-verbal de contravenție s-a menționat faptul că, pentru contravenția reținută în sarcina petentului, cea mai elocventa probă și de neînlăturat o reprezintă testul alcooltest care a stat la baza încheierii actului de constatare și sancționare, sens în care, intimatul I.P.J. Bihor, în dovedirea vinovăției petentului a depus la fila 12 dosar, rezultatul acestui test.
S-a impus precizarea că, prin plângerea formulată și chiar la momentul controlului, petentul nu a contestat faptul că a consumat băuturi alcoolice, fapt confirmat și de către martorul P. N. V., care a arătat că petentul a recunoscut în fața organelor de poliție faptul că a consumat o bere.
Prin înscrisurile depuse la dosar de către intimat, instanța de fond a considerat că acesta a dovedit atât existența faptei cât și vinovăția petentului, care, după depunerea plângerii, nu a făcut nici o diligență în dovedirea acesteia.
Față de considerentele mai sus expuse, în temeiul dispozițiilor art. 1169 Cod civil, potrivit căruia, „Cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească” și cum forța probantă a procesului-verbal de contravenție sub aspectul legalității și temeiniciei subzistă până la dovada contrară, instanța de fond a apreciat că nu există elemente de natură a contraveni celor reținute în procesul-verbal, motiv pentru care a menținut ca temeinic și legal procesul-verbal de contravenție și a respins plângerea petentului M. D. N..
Împotriva sentinței menționate, în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru, a declarat recurs petentul M. D. N., considerând-o ca fiind netemeinică și nelegală și în consecință solicitând instanței de recurs, în urma reaprecierii probelor de la dosar: admiterea recursului, modificarea în totalitate a Sentinței Civile nr. 1374/2012 în sensul admiterii în totalitate a plângerii contravenționale formulate de petent împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 21.05.2012 de Poliția Ștei, și în consecință: în principal, a se dispune anularea procesului-verbal . nr._ întocmit la data de 21.05.2012 de Poliția Ștei, a amenzii în sumă de 630 lei aplicate în baza acestuia și anularea măsurii suspendării pe o perioadă de 90 zile a permisului de conducere categoria B nr. B00167030H, dispunând 1. restituirea acestuia.
În subsidiar, a se dispune anularea procesului-verbal . nr._ întocmit la data de 21.05.2012 de Poliția Ștei, a amenzii în sumă de 630 lei aplicată în baza acestuia și anularea măsurii suspendării pe o perioadă de 90 zile a permisului de conducere categoria B nr. B00167030H dispunând - restituirea acestuia, prin transformarea acestora în avertisment;
În motivarea recursului s-a menționat că, prin hotărârea atacată s-a dispus respingerea plângerii contravenționale formulate de petent împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 21.05.2012 al I.P.J. Bihor, instanța făcând referire în considerentele hotărârii atacate la prevederile art. 1169 Cod Civil, arătând că forța probantă a procesului-verbal atacat subszistă sub aspectul legalității și temeiniciei până la dovada contrară.
Consideră hotărârea atacată ca fiind netemeinică și nelegală, instanța făcând o greșită interpretare a materialului probator administrat în cauză și a dispozițiilor legale incidente, cel puțin sub aspectul transformării punctelor de amendă în avertisment și anulării măsurii suspendării pe o perioadă de 90 de zile a permisului de conducere categoria B nr. B00167030H.
Petentul recurent arată că, la data de 21.05.2012 a fost oprit de organele de poliție pe drumul comunal ce leagă localitatea Valea de Sus cu localitatea Rieni. Arată faptul că, circula dinspre Valea de Sus spre localitatea Câmpani, pe drumul comunal.
Agenții de circulație se aflau în mașină, nu erau echipați corespunzător și l-au oprit regulamentar, făcându-i semn cu farurile, petentul recurent a declarat agenților de poliție că a consumat o bere mică de 0,33 ml, înainte cu circa 10 minute de a fi oprit, și nu a mâncat toată ziua aproape nimic, motiv pentru care consideră că alcoolemia este mult prea mare. Arată faptu1 că a declarat acest lucru și agenților de poliție, iar aceștia au consemnat acest lucru în procesul-verbal.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului său, în sensul celor mai sus arătate.
Prin întâmpinarea înregistrată la prezentul dosar la data de 03.12.2013 intimatul I. de Politie Județean Bihor a solicitat respingerea recursului formulat de M. D. N., împotriva Sentinței civile, nr.1374/2012, pronunțată de Judecătoria Beiuș, în dosarul civil nr._ și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
În motivarea întâmpinării intimatul arată că are în vedere în vedere că motivele de recurs invocate de către recurent, au fost analizate în mod obiectiv de instanța de fond, care a respins plângerea contravențională ca fiind neîntemeiată.
Având în vedere cele menționate mai sus, solicită respingerea recursului și menținerea ca valabilă a sentinței pronunțate de instanța de fond.
În temeiul art. 242 din C. pr. civ., intimatul solicită judecarea cauzei și în lipsa acestuia.
În drept: O.U.G. 195/2002; O.G. nr. 2/2001 Cod procedură civilă.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele, în conformitate cu prevederile art. 304 indice 1 Cod proc. civilă, instanța apreciază că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, sub aspectul condițiilor de valabilitate ale actului constatator, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 21.05.2012 cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 și 17 din Ord. Guv. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002.
Pe fond, se reține că, în conformitate cu prevederile art. 102 alin. 3 lit. a din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: (…) a) conducerea sub influența băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracțiune; (…).”
Din interpretarea per a contraro a dispozițiilor art. 33 și 34 din O.G. nr. 2/2001 aprobată prin Legea nr. 180/2002 privind regimul juridic al contravențiilor, rezultă că procesul-verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate, fiind întocmit de către agenți ai forței publice.
Această prezumție legală relativă poate fi înlăturată prin dovada contrară, în condițiile art. 1169 Cod civil, potrivit căruia, cel ce face o afirmație în fața instanței trebuie să o dovedească.
Prin probele testimoniale administrate în cauză petentul nu a reușit să înlăture prezumția de valabilitate a actului constatator, atât timp cât nu a contestat mențiunile reținute în cuprinsul acestuia, prin invocarea de obiecțiuni, în observațiile petentului consemnate în cuprinsul procesului-verbal de contravenție nu a contestat fapta, ci doar a circumstanțiat condițiile în care s-a produs iar prin semnarea procesului-verbal de contravenție și-a însușit conținutul acestuia, din această perspectivă declarația martorului audiat în cauză, chiar dacă confirma susținerile petentului recurent, apărând ca fiind lipsită de relevanță sub aspect probator, în sensul că nu conduce la înlăturarea prezumției de veridicitate a actului sancționator.
Criticile recurentului sunt neîntemeiate, atât sub aspectul aplicării de către instanță a principiilor care alcătuiesc regimului probator și garanțiile specifice dreptului la apărare, cât și sub aspectul pretinsei greșite individualizări a sancțiunii aplicate în sarcina sa de către agentul constatator.
Astfel, în ceea ce privește prezumția de nevinovăție, invocată în mod implicit de către recurentul petent, și inversarea sarcinii probei în materie contravențională, soluția instanței de fond este în deplină concordanță cu jurisprudența Curții Europene a drepturilor Omului, privind acordarea garanțiilor unui proces echitabil.
În jurisprudența CEDO s-au cristalizat trei criterii alternative pentru a determina dacă o măsură din dreptul intern intră sau nu în domeniul de aplicare al art. 6 din CEDO, și anume: 1. calificarea din dreptul statului în cauză, 2. natura faptei incriminate și 3. natura și gradul de severitate al sancțiunii.
Ratificată fiind prin Legea nr. 30 din 18.05.1994, Convenția europeană a drepturilor omului face parte, potrivit art. 11 al. 2 din Constituție, din dreptul intern, mai mult, în temeiul art. 20 al. 2 din Constituție, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale.
Astfel, ori de câte ori norma din dreptul intern a cărei încălcare constituie contravenție, întrunește cel puțin unul din criteriile reținute în jurisprudența CEDO, respectiv se adresează tuturor cetățenilor și nu doar unui grup de persoane în considerarea unui statut anume pe care îl au membrii săi, iar sancțiunea prevăzută are caracter preventiv și represiv, atunci norma respectivă intră în domeniul penal al art.6 din CEDO, fără a avea importanță gravitatea pedepsei.
Contravenția reținută în sarcina petentului întrunește elementele mai sus expuse, în sensul art. 6 par. 1 din CEDO, întrucât câmpul de aplicare al O.U.G. 195 din 2002 privește toți cetățenii, iar sancțiunea instituită are un caracter preventiv și represiv.
Pe cale de consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile procesuale specifice în materie penală în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție prevăzută de par. 2 al art. 6.
Această prezumție, ca orice prezumție legală relativă, conduce la răsturnarea sarcinii probei, astfel că în cazul plângerilor contravenționale trebuie urmărită asigurarea unui echilibru între prezumția creată de art. 1171 C. civ. și posibilitatea pentru petent de a face dovada unei situații de fapt diferite, în favoarea petentului operând prezumția de nevinovăție, astfel cum s-a reținut și în cauza A. contra României.
În cauza dedusa judecății, intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI BIHOR a produs probe de natură să susțină conformitatea cu realitatea a celor consemnate în cuprinsul actului constatator și să conducă la dovedirea existentei faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acestuia, respectiv rezultatul alcooltestului, materializat în raportul „Breath Test Report” din 01.06.2012 (fila 12 din dosarul instanței de fond), în care la data constatării faptei, 21.05.2012, ora 19,38, în privința petentului recurent este consemnată o alcoolemie de 0,16 mg./l alcool pur în aerul expirat.
Sub aspectul individualizării sancțiunii, în mod eronat instanța de fond a dispus anularea măsurii reținerii permisului de conducere dispusă prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției întocmit de intimat, deoarece, sub aspect sancționator, în conformitate cu prevederile art. 111 (1) lit. c) din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, „Permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se retine în următoarele cazuri: (…) la săvârșirea uneia dintre contravențiile prevăzute la art. 100 alin. (3), art. 101 alin. (3), art. 102 alin. (3) și în situația prevăzuta la art. 115 alin. (1);”.
Față de considerentele ce preced, în temeiul art. 312 alin. 1-3 raportat la art. 304 ct. 8, 9 Cod proc. civilă, instanța va respinge ca nefondat recursul introdus de recurentul M. D. N., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI BIHOR, menținând în totul sentința recurată, ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul introdus de recurentul M. D. N., dom.., nr.121, jud.Bihor, în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI BIHOR – cu sediul în loc.Oradea, ..18, jud.Bihor, împotriva sentinței civile nr.1374 din 27.09.2012, pronunțată de Judecătoria Beiuș, pe care o menține în totul.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 20 decembrie 2013.
Președinte, L. D. J. | Judecător, I. C. M. | Judecător, A. C. C. |
Grefier, M. M. |
Red.jud.J.L.D./28.03.2014
Red.jud.fond.E.V.
Tehn.red.M.M./2 ex.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 28/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 867/2013.... → |
|---|
