Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 229/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 229/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 22-02-2013 în dosarul nr. 1667/833/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 229/R/CA/2013
Ședința publică din 22 februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. M.
JUDECĂTOR: D. R.
JUDECĂTOR: D. V. E.
GREFIER: M. M. B.
Pe rol fiind în pronunțare recursul în contencios administrativ declarat de recurenta S.C. S. S.A. cu sediul în Oradea, Șoseaua Borșului, nr.37/A, județul Bihor în contradictoriu cu intimata A. R. ROMÂNĂ – ARR, cu sediul în București, ..38, sector 1, cu sediul procesual ales în Oradea, ..6, județul Bihor, împotriva sentinței civile nr.363 din 29.02.2012 pronunțată de Judecătoria Salonta, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Se constată că fondul cauzei s-a dezbătut la data de 15.02.2013, mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință întocmită cu respectiva ocazie, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și prin care s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, instanța având nevoie de timp pentru a delibera.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.363 din 29.02.2012, Judecătoria Salonta a respins plângerea contravențională formulată de petenta S.C. S. S.A. în contradictoriu cu intimata A. R. Română împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 16.06.2011 emis de intimată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că plângerea contravențională a fost depusă la organul constatator în termenul legal de 15 zile prevăzut de art.31 alin.1 din O.G. nr.2/2001, respectiv la data de 07.07.2011 față de 24.06.2011, când s-a comunicat procesul verbal de contravenție contestat și este scutită de plata taxelor de timbru, în conformitate cu prevederile art.36 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În temeiul prevederilor art.32 alin. 2 din O.G. nr.2/2001, Judecătoria Salonta este competentă să soluționeze prezenta plângere, având în vedere că locul săvârșirii contravenției se află în raza de activitate a acestei instanțe.
Potrivit prevederilor art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța a reținut că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de acest text, mențiuni a căror lipsă ar fi de natură a atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate ce ar putea fi constatată și din oficiu, de către instanță.
În ceea ce privește temeinicia, instanța a reținut că prin procesul verbal de contravenție contestat, petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 8 alin. 1 pct. 4 din OG 37/2007, completată cu OG 21/2009 și Legea 52/2010, constând în aceea că în localitatea Salonta DN 79, în data de 10.06.2011, conducătorul auto Z. V. D., conducând autobasculanta cu nr. de înmatriculare_, proprietatea VFS INT România IFN S.A., în timp ce efectua transport rutier de mărfuri în traficul național, în intervalul orar 7,30-19,37 a depășit perioada maximă de conducere neîntreruptă cu mai mult de 1h și 30 min; s-a aplicat amenda contravențională în cuantum de 4000 lei.
Procesul verbal nu a fost semnat de petentă, făcându-se mențiunea că „procesul verbal a fost întocmit în lipsa reprezentantului legal al societății”.
Art.8 alin.1 pct.4 din OG 37/2007, completată cu OG 21/2009 și Legea 52/2010 prevede că următoarele fapte reprezintă încălcări foarte grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenții, dacă acestea nu sunt considerate infracțiuni potrivit legii penale: „depășirea perioadei maxime de conducere neîntreruptă cu o oră și 30 de minute sau mai mult”.
Martorul Lelek B. P., propus de petentă, a declarat că în luna iunie 2011 era tot angajat al petentei și își desfășura activitatea la punctul de lucru Cereal Feed, situat la o distanță de 6 km de Salonta, respectiv 3 de Ciumeghiu, fiind șef de punct de lucru, iar în ziua de 16.06.2011 avea de efectuat lucrări de betonare, respectiv turnare fundație într-un sol nisipos care necesita turnarea betonului în cantitate mare și rapidă, iar conducătorul auto Z. V. asigura transportul betonului folosit cu o betonieră. A precizat că firma petentă are în dotare 6 autobetoniere și toate au fost folosite în data de 16.06.2011 întrucât trebuia asigurată o cantitate de 150-160 mc beton, respectiv 16-18 transporturi, fiecare autobetonieră are capacitatea de 9 mc, dar nu se poate circula pe DN 79 cu un tonaj atât de mare. A mai declarat că, conducătorul auto Z. V. a făcut în acea zi minim 3 curse, fără să-și amintească exact la ce oră a efectuat Z. ultimul transport, doar că lucra peste program în acea zi, urmând ca a doua zi să aibă un program mai redus de lucru. Mai arată că se puteau produce accidente, respectiv surparea malurilor șanțului, accidentarea oamenilor, în cazul întreruperii turnării betonului; se lucra la 7 metri adâncime, fiind vorba de construirea fundației unui siloz, respectiv „cuvă elevator” care are aproximativ 4,10/6,20 metri; silozurile, respectiv fundația acestora avea un diametru de 14 metri (forma fiind de octogon) și o grosime a betonului de 95 centimetri. Numitul Z. V. a fost ales să efectueze ultimul transport de beton întrucât se afla la încărcat așteptând ultima comandă, ceilalți șoferi fiind plecați pe traseu.
Instanța de fond a apreciat că împrejurările în care a fost săvârșită contravenția, relatate de martor, nu se încadrează în „starea de necesitate” invocată de petentă ca motiv de înlăturare a caracterului contravențional al faptei sale.
Dimpotrivă, petenta – societate comercială specializată, cu obiect construcții montaj silozuri depozitare cereale - era în posesia tuturor elementelor pentru a-și organiza activitatea în așa fel încât să nu se ajungă în situația de față, respectiv aceea ca un angajat al său – conducătorul auto - să fie determinat să depășească perioada maximă de conducere neîntreruptă cu 1 oră și 30 de minute.
Cum amenda contravențională a fost aplicată în cuantumul minim prevăzut pentru această contravenție și în speță nu au fost identificate motive de nulitate absolută, în temeiul art. 34 din OG 2/2001 rap. la art. 8 alin. 1 pct. 4 din OG 37/2007, completată cu OG 21/2009 și Legea 52/2010, instanța a respins ca nefondată plângerea contravențională.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal prevăzut de art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, a declarat recurs petenta S.C. S. S.A., solicitând admiterea recursului, modificarea in totalitate a sentinței recurate cu consecința admiterii plângerii contravenționale.
În motivare, arată că prin plângerea contravenționala a solicitat înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului, invocând existenta unei împrejurări care înlatură caracterul contravențional al faptei, respectiv starea de necesitate, apărare care nu a fost luată în considerare prin sentința criticată.
După cum a arătat si in fata instanței de fond, in data de 10.06.2011, angajatul societății - Z. V. D. a condus autocamionul cu nr de inmatriculare_, efectuând un număr de trei transporturi de beton, a cate 9 m3 fiecare, pe ruta Oradea-Ciumeghiu. In perioada respectiva, societatea – în calitate de executant, a incheiat cu S.C. Cereal Feed S.R.L. un contract de execuție lucrări, având ca obiect realizarea unor lucrări de construcții montaj silozuri, depozitare cereale.
În data de 10.06.2011, societatea executa lucrările de turnare a fundației silozului, la o adâncime de 7 metri, fiind astfel necesara o cantitate mare de beton, respectiv 145 m3, iar elementul ce urma sa fie turnat nu permitea intreruperea betonarii. Pentru realizarea acestei lucrări, au fost alocate in ziua respectiva un număr de 7 autobetoniere, care in decursul zilei de 10.06.2010 au efectuat un număr de 17 curse Oradea-Ciumeghiu, dintre care trei au fost efectuate de șoferul Z. V. D.. La ora efectuării ultimei curse, programul de lucru al societății se apropia de final, ceilalți conducători auto erau angrenați in alte activități, procedura de turnare a fundației silozului nu putea fi întrerupta si, in aceste condiții, s-a luat decizia trimiterii d-lui Z. V. D. la punctul de lucru, unde in regim de urgenta se impunea finalizarea lucrării de turnare a fundației silozului.
Având in vedere aceste împrejurări, consideră ca in cauza sunt împlinite condițiile pentru reținerea stării de necesitate. Prin natura activității pe care o desfășura in ziua respectiva, se impunea utilizarea in mod constant a unei mari cantități de beton iar, in lipsa acesteia, exista pericolul surpării pereților fundației silozului având in vedere si dimensiunea mare a acestuia. Consideră ca fapta reținuta in sarcina societății este săvârșita in condițiile stării de necesitate întrucât rezultatul care s-ar fi putut produce in lipsa intervenției societății ar fi fost in măsura sa cauzeze pagube deosebit de grave.
Mai solicită să se aibă în vedere că în ziua respectiva, din totalul de 8 autobetoniere pe care le deține societatea, 7 au fost alocate exclusiv acestei lucrări, prin urmare societatea a luat toate masurile care se impuneau pentru a asigura o organizare cat mai buna a acestei lucrări, insa, din motive care tin de natura activității desfășurate, a fost nevoită să îl trimită pe Z. V. D. si pentru a treia cursa.
Raportat la aceasta stare de fapt, considera ca sancțiunea aplicata - amenda in cuantum de 4000 RON, este vădit disproporționata fata de pericolul social al faptei, prin urmare, în conformitate cu art.21 alin.3 raportat la art.7 din OG nr. 2/2001, solicită înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În drept, au fost invocate prevederile O.G. nr.2/2001.
Intimata A. R. Română – A.R.R. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca netemeinic si nelegal, cu consecința menținerii sancțiunii aplicate prin procesul verbal.
În motivare, arată că la controlul efectuat în data de 16.06.2011 în localitatea Salonta, cu privire la transportul rutier efectuat cu autoutilitara licențiată și utilizată de petentă, s-a constatat ca nu s-a respectat perioada maximă de conducere neîntreruptă cu mai mult de 1h și 30 de minute în data de 10.06.2011, fapta prevăzuta de art.8 alin.1 pct 4 din O.G. nr.37/2007.
Situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție este rezultatul unor constatări personale a unui organ aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta fiind învestit de către stat cu puterea de a constata și sancționa faptele antisociale, având ca scop respectarea legilor și apărarea statului de drept. Astfel constatările personale ale unui agent constatator dau conținut și susținere prezumției de legalitate și temeinicie procesului verbal.
Desi O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, nu cuprinde vreo dispoziție expresa cu privire la forța probanta a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 alin.l din ordonanța, se poate trage concluzia ca puterea doveditoare a procesului verbal de contravenție este lăsata la aprecierea judecătorului, deci va avea valoare probanta a unui act probator preconstituit, facand dovada pana la proba contrarie.
Ca atare, petentei-recurentei ii revine obligația de a aduce si prezenta probe cu care sa dovedească netemeinicia si/sau nelegalitatea actului prin administrarea oricărui mijloc de proba admis de lege, conform prevederilor Codului de procedura civila coroborate cu prev. art.47 din O.G. nr. 2/2001.
Arată că petenta nu a contestat săvârșirea contravenției prevăzută de art.8 alin.1 pct.4 din O.G. nr.37/2007, recunoscând că șoferul nu a respectat timpul de odihnă.
Agentul constatator a aplicat amenda în limita minimă prevăzută de lege pentru această faptă contravențională, motiv pentru care arată că se opune solicitării petentei-recurentei de înlocuire a amenzii cu sancțiunea avertisment.
Cu privire la gradul de pericol social concret al faptei, arată că modul de redactare al actului normativ in care se realizează descrierea faptei contravenționale nu permite o evaluare a gradului de pericol social, care sa permită eventuala înlocuire a amenzii cu sancțiunea avertisment.
Învederează că scopul respectării timpilor de odihna este de a evita acele situații in care oboseala fizica si psihica acumulate ca urmare a desfășurării unei anumite activități (conducerea de autovehicule) este de natura sa constituie cauza unor accidente rutiere, accidente ale căror urmări constau de multe ori in pierderi de vieți omenești si cu consecințe materiale dezastruoase având in vedere dimensiunea si masa pe care aceste autovehicule le au.
Potrivit art.4 din preambulul Regulamentului CE 2135/1998 al Consiliului din 24.09.1998 de modificare a Regulamentului CEE 3821/1985 privind aparatura de înregistrare în transportul rutier, înregistrarea automată și controlul regulat atât de către întreprindere cât și de către autoritatea compententă a datelor referitoare la prestația și comportamentul conducătorului auto, urmăresc îmbunătățirea siguranței rutiere.
Pe de altă parte, potrivit art.3 din preambulul Regulamentul 2135/1998, infracțiunile și fraudele caracteristice pun în pericol această siguranța rutieră, un astfel de pericol fiind de neacceptat.
Așadar, scopul pentru care au fost adoptate aceste reglementări nu au în vedere doar simpla activitate de transport cu referire la operatorii și conducătorii auto implicați în acest domeniu, ci, mai mult de atât, prevederile comunitare au în vedere siguranța rutieră în general, deci a tuturor participanților la traficul rutier indiferent dacă aceștia prestează sau nu activitate de transport în condițiile pentru care s-a reglementat aparatura de înregistrare în transportul rutier.
Aceste două direcții ale Regulamentelor comunitare sunt menționate în mod expres prin pct.17 teza 1 din Regulamentul CE nr 561/2006, îmbunătățirea condițiilor sociale pentru lucrătorii cărora li se aplică, precum și îmbunătățirea siguranței rutiere în general.
Din acest motiv, agentul de control este împuternicit să solicite iar conducătorul auto este obligat să prezinte aparatul de înregistrare ori în cazul în care vehiculele nu a au fost echipate cu un astfel de aparat, documentele (extras din tabelul de serviciu, copie a orarului de serviciu) care conțin informațiile pentru o perioadă precedentă de cel puțin 28 de zile (art.16 din Regulamentul 561/2006 ). De altfel, responsabilitatea pentru organizarea activității conducătorului auto astfel încât acesta să se conformeze dispozițiilor comunitare, revine întreprinderilor de transport (art.10 alin.2 din Regulamentul CE 561/2006).
Mai arată că, față de obiectivul acestei reglementări, pentru a garanta eficiența executării potrivit pct.14 CE nr 561/2006, este indispensabil ca autoritatea competentă, în speță A. R. Română, să fie în măsură la efectuarea controalelor rutiere să se asigure că s-au respectat perioadele de conducere și de repaus din ziua respectivă și din ultimele 28 de zile.
În drept, au fost invocate prevederile O.G. nr.2/2001, O.G. nr.37/2007 aprobat si modificat de Legea 371/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, modificată ulterior prin OG 21/2009 Regulamentul CE nr 561/2006 privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 3821/85 și (CE) nr. 2135/98 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 al Consiliului.
Analizând sentința recurată prin prisma dispozițiilor art.3041 C.proc.civ., precum și în raport de motivele invocate, Tribunalul va respinge ca nefondat recursul.
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 16.06.2011 încheiat în Salonta – DN79, petenta a fost sancționată contravențional cu amenda în valoare de 4.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.8 alin.1 pct.4 din O.G. nr.15/2002, modificată prin O.G. nr.21/2009 și Legea nr.52/2010, reținându-se în fapt că în data de 10.06.2011, conducătorul auto Z. V. D., angajat al petentei, a condus autobasculanta cu număr de înmatriculare_, în intervalul orar 7.30-19.37, depășind perioada maximă de conducere neîntreruptă cu mai mult de 1h și 30 minute.
Recurenta-petentă a recunoscut săvârșirea faptei contravenționale, prin motivele de recurs criticând soluția instanței de fond doar cu privire la menținerea sancțiunii amenzii în cuantum de 4.000 lei, aplicată prin procesul verbal contestat. Pretinde că săvârșirea contravenției, respectiv depășirea perioadei maxime de conducere neîntreruptă, a fost determinată de o stare de necesitate, definită de obligația de a finaliza lucrarea de turnare a fundației silozului, care a necesitat o cantitate mare de beton (17 transporturi de beton pe cursa Oradea – Ciumeghiu).
Aceste apărări ale recurentei privind reindividualizarea sancțiunii aplicate sunt apreciate ca neîntemeiate și de către Tribunal, având în vedere că fapta săvârșită prezintă un grad de pericol social ridicat, scopul avut în vedere de legiuitor în stabilirea obligației conducătorilor auto să respecte timpii de odihnă stabiliți legal fiind evitarea producerii de accidente rutiere grave, prin urmare se impune menținerea amenzii aplicată prin procesul verbal de contravenție, în valoare de 4.000 lei.
Obligând conducătorul auto să efectueze și cel de-al treilea transport rutier în ziua respectivă, cu depășirea perioadei maxime de conducere neîntreruptă, petenta l-a pus în pericol atât pe conducătorul auto cât și pe ceilalți participanți la trafic.
Pentru aceste motive, constatând că individualizarea sancțiunii contravenționale este corectă iar hotărârea pronunțată este legală și temeinică, recursul va fi respins ca nefondat.
În cauză nu se acordă cheltuieli de judecată având în vedere că intimata, îndreptățită la plata acestora în raport de soluția pronunțată, în conformitate cu prevederile art.274 C.proc.civ., nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge ca nefondat recursul introdus de recurenta S.C. S. S.A. cu sediul în Oradea, Șoseaua Borșului, nr.37/A, județul Bihor în contradictoriu cu intimata A. R. ROMÂNĂ – ARR, cu sediul în București, ..38, sector 1, cu sediul procesual ales în Oradea, ..6, județul Bihor, împotriva sentinței civile nr.363 din 29.02.2012 pronunțată de Judecătoria Salonta, pe care o păstrează în totalitate.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 22 februarie 2013.
Președinte, C. M. | Judecător, D. R. | Judecător, D. V. E. |
Grefier, M. M. B. |
Red.dec.jud.E.D.V.
Sent.fond jud.B.C.
Tehnored.gref.M.B.
2 ex/25.03.2013
| ← Pretentii. Sentința nr. 496/2013. Tribunalul BIHOR | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 3617/2013.... → |
|---|
