Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 761/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 761/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 27-06-2013 în dosarul nr. 17110/271/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 761/2013
Ședința publică de la 27 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. R. P.
Judecător D. V. E.
Judecător D. R.
Grefier A. B. G.
Pe rol fiind soluționarea recursului C. administrativ și fiscal introdus de recurenta S.C. A. B. S.R.L., cu sediul în loc. Oradea, ., județ B. în contradictoriu cu intimata G. Națională de Mediu – Comisariatul B., cu sediul în loc. Oradea, str.. /A, județ B., împotriva Sentinței civile nr. 854/30.05.2012 pronunțată de Judecătoria Salonta, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 14.06.213, când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea pentru data de 21.06.2013, apoi pentru data de 27.06.2013 zi în care s-a pronunțat prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Constată că prin Sentința civilă nr. 854/30.05.2012 pronunțată de Judecătoria Salonta, s-a admis in parte plângerea contravențională formulată de petenta S.C. A. B. S.R.L., în contradictoriu cu intimata G. NAȚIONALĂ DE MEDIU - COMISARIATUL B.,
S-a redus cuantumul amenzii aplicate petentei in baza procesului verbal de contravenție . nr._/12.09.2011 de la suma de 100.000 lei la minimul amenzii prevăzute de lege pentru contravenția săvârșită, respectiv amenda contravențională în sumă de 50.000 lei, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Din punct de vedere al legalității încheierii procesului-verbal de contravenție, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea cerințelor imperative prevăzute la art. 16 din O.G.nr. 2/2002.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție atacat, instanța de fond a reținut că petenta a fost sancționată cu amendă contravențională in sumă de 100.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 94 al.1 lit. g din OUG nr.195/2005, constând în aceea că în urma controlului efectuat la data de 24.08.2011 la punctul de lucru al petentei din loc. Salonta, respectiv la depozitul de deșeuri, s-a constatat că nu a realizat măsura impusă în nota de constatare nr. 43/29.06.2011, măsură privind sistarea depozitării de deșeuri in halda ( mun. Salonta) până la obținerea autorizației de mediu.
Prima instanță a reținut că potrivit art. 94 al.1 lit. g, din OUG nr. 195/2005 “ Protecția mediului constituie o obligație a tuturor persoanelor fizice și juridice, în care scop:... g)realizează, în totalitate și la termen, măsurile impuse prin actele de constatare încheiate de persoanele împuternicite cu activități de verificare, inspecție și control…”.
Nerespectarea dispozițiilor legale menționate constituie contravenția prevăzută de art. 96 alin. 3 pct. 9 (obligațiile persoanelor fizice și juridice de a realiza în totalitate și la termen măsurile impuse… de persoanele împuternicite cu verificarea, inspecția și controlul în domeniul protecției mediului) și se sancționează conform aceluiași articol cu amenda de la 50.000 lei la 100.000 lei pentru persoanele juridice.
Instanța de fond a reținut că potrivit notei de constatare nr. 43 din 29.06.2011 s-a dispus sistarea depozitării deșeurilor în haldă până la emiterea actului de reglementare, începând cu data de 29.06.2011.
Agenția Națională pentru Protecția Mediului B. a emis decizia nr. 97 din data de 06.04.2011 privind emiterea autorizației de mediu pentru petentă în ce privește depozitul de deșeuri Salonta, cu program de conformare ( f. 11-12).
Instanța de fond a mai reținut că petenta a încunoștințat, la data de 29.06.2011, G. Natională de Mediu-Comisariatul Judetean B., faptul că APM B., prin decizia nr. 97 din data de 06.04.2011 a decis emiterea autorizației de mediu pentru petentă în ce privește activitatea de depozitare a deșeurilor la depozitul de deșeuri din loc. Salonta ( f. 10).
La data de 08 iulie 2011 Agenția pentru Protecția Mediului B. a emis autorizația de mediu nr. 155 pentru punctul de lucru al petentei situate in loc. Salonta,respectiv pentru depozitul de deșeuri nepericuloase
( f.13-26):
Prin urmare, deși petentei i s-a interzis depozitarea deșeurilor prin nota de constatare din data de 29.06.2011,aceasta nu s-a conformat dispoziției respective, continuând pe toată această perioadă, până la emiterea autorizației de mediu la data de 08.07.2011, să depoziteze deșeurile in halda respectivă.
Astfel, prima instanță a reținut că petenta s-a făcut vinovată de săvârșirea contravenției prevăzute de art. 84 al.1 lit. g din OUG nr. 195/2005 reținută în sarcina sa prin procesul verbal de contravenție . nr._/12.09.2011.
Sub aspectul sancțiunii contravenționale aplicate petentei, instanța de fond a reținut că acesteia i s-a aplicat amenda maximă prevăzută de lege pentru contravenția săvârșită,respectiv o amendă in cuantum de 100.000 lei.
Având in vedere prevederile art. 21 al. 3 din OG nr.2/2001, precum si de faptul că petenta a obtinut autorizatia de mediu, instanța de fond, in baza art. 34 din OG nr.2/2001, a admis in parte plângerea contravențională formulată de petentă, în sensul reducerii cuantumului amenzii aplicate de la suma de 100.000 lei la minimul amenzii prevăzute de lege pentru contravenția săvârșită,respectiv amenda contravențională în sumă de 50.000 lei.
Instanța nu a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, așa cum a solicitat petenta, deoarece nu poate fi minimalizată nerespectarea legislației privind protecția mediului, fără cheltuieli de judecată, acestea nefiind solicitate.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs recurenta ..
A solicitat admiterea recursului si modificarea hotărârii in sensul admiterii in totalitate a plângerii formulate.
Critică hotărârea instanței de fond, arătând ca in mod greșit s-a reținut ca nu era îndreptățita sa depoziteze deșeuri la halda de gunoi in perioada 29.06._11.
Arata ca prin procesul verbal de contravenție contestat, a fost sancționată pentru nerealizarea măsurii impuse prin Nota de inspecție din 29.06.2011. Potrivit acestei note de inspecție, i s-a interzis sa depoziteze deșeuri la halda de gunoi pana la emiterea actului de reglementare, respectiv pana la obținerea autorizației de mediu. In aceeași data, de 29.06.2011, a comunicat prin adresa nr. 1904 Comisariatului Județean B., faptul ca prin decizia nr. 97 din 20.05.2011, Agenția pentru Protecția Mediului B. a hotărât emiterea autorizației de mediu conform Ordinului M.M.D.D. nr. 1798/2007.
Potrivit acestui ordin: „Art. 13. - (1) ACPM face publică decizia de emitere a autorizației de mediu, precum și programul de consultare a documentelor care au stat la baza acesteia, prin afișare la sediul propriu și postare pe pagina proprie de internet.(2) Decizia poate fi contestată în termen de 30 de zile lucrătoare de la data afișării. La expirarea acestui termen. A.C.P.M. eliberează autorizația de mediu. Recurenta susține că în termen de 30 de zile de la data deciziei nr. 97/20.05.2011, trebuia eliberata autorizația de mediu (sub rezerva necontestării deciziei). Întrucât decizia nu a fost contestata, începând cu data de 21.06.2011, susține recurenta, îndeplinea toate condițiile pentru a fi autorizata din punct de vedere al protecției mediului. Faptul ca autorizația de mediu nu a fost materializata in scris in termenul prevăzut de lege, ci cu întârziere de câteva zile, respectiv a fost emisa in data de 08.07.2011, nu reprezintă culpa sa si nu poate constitui temei de sancționare din punct de vedere contravențional.
In drept invoca prevederile O.G. 2/2001, Ordin M.M.D.D. nr.1798/2007, art.304 cor proc.civ.
Intimata G. Naționala de Mediu-Comisariatul General, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat si menținerea in totalitate a sentinței.
Analizând sentința recurată în conformitate cu prevederile art. 304 ind. 1 c. pr. civ, atât sub aspectul motivelor invocate în recurs cât și sub toate aspectele, constată următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție nr._/12.09.2011, recurenta a fost sancționată cu amendă contravențională în sumă de 100.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 94 al.1 lit. g din OUG nr. 195/2005, constând în aceea că nu a realizat măsura impusă în nota de constatare nr. 43/29.06.2011, de sistare a depozitării deșeurilor in halda mun. Salonta, până la obținerea autorizației de mediu.
Sentința pronunțată de Judecătoria Oradea este legală și temeinică, bazată pe o corectă interpretare a dispozițiilor legale aplicabile și pe o justă apreciere a probelor administrate.
Fără îndoială, după cum recunoaște și recurenta, nu deținea autorizație de mediu la data impunerii măsurii de a sista depozitarea deșeurilor la halda de gunoi, respectiv 29.06.2011. Cu toate acestea, a continuat să depoziteze gunoiul la haldă. În această situație, fapta sa constituie o nerespectarea a măsurii impuse.
Or, potrivit art. 94 al.1 lit. g, din OUG nr. 195/2005 avea obligația de a realiza, în totalitate și la termen, măsurile impuse prin actele de constatare încheiate de persoanele împuternicite cu activități de verificare, inspecție și control…”.
Ignorând această obligație, recurenta petentă a săvârșit contravenția stabilită de art. 96 alin. 3 pct. 9, sancționată cu amendă între 50.000 și 100.000 lei.
Se impune a reține că gradul de pericol social al faptei este reflectat chiar prin sancțiunea stabilită de legiuitor, aceasta fiind rațiunea pentru care limitele amenzilor stabilite ca sancțiuni contravenționale sunt diferite, în raport de faptele săvârșite. Limitele amenzii stabilite pentru fapta săvârșită de recurenta petentă, între un minim de 50.000 lei și un maxim de 100.000 lei, evidențiază, pe de o parte dorința legiuitorului de a sancționa aspru pe cei care încalcă obligația impusă, iar pe de altă parte aprecierea că o atare faptă prezintă un grad ridicat de pericol social. Cum nu se poate susține că fapta recurentei petente are un grad redus de pericol social, sancțiunea amenzii este cea care, în speță, corespunde si respecta principiul proporționalității dintre sancțiune si pericolul social.
Pentru argumentele prezentate, instanța de recurs apreciază recursul ca nefondat. În consecință, în temeiul art. 312 c. pr. civ, va respinge recursul introdus de a S.C. A. B. S.R.L, împotriva Sentinței civile nr. 854 din 30.05.2012 pronunțată de Judecătoria Salonta, pe care o va păstra în totalitate.
Nu va acorda intimatei cheltuieli de judecată, întrucât acestea nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul introdus de a S.C. A. B. S.R.L în contradictoriu cu intimata G. Națională de Mediu, împotriva Sentinței civile nr. 854 din 30.05.2012 pronunțată de Judecătoria Salonta, pe care o păstrează în totalitate.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 27.06.2013.
Președinte, A. R. P. | Judecător, D. V. E. | Judecător, D. R. |
Grefier, A. B. G. |
Red.: R.D.
Dact.: A.G./R.D 2 exemplare/08.07.2013
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 1496/2013.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 256/2013.... → |
|---|
