Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 3796/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3796/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 16-05-2013 în dosarul nr. 2327/111/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 3796/2013
Ședința publică de 16 mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: T. A.
GREFIER: V. E. E.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal introdusă de reclamantul P. M. A., cu domiciliul în Subpiatra nr. 8, . în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A ORAȘULUI ALEȘD, cu sediul în Aleșd, ., județul Bihor și chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, .. 294, Corp A, sector 6, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică, atât la prima cât și la a doua strigare nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, acțiunea este legal timbrată, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților, după care:
Se constată că reprezentanta reclamantului a depus prin Serviciul Registratură la data de 10.05.2013 Note de ședință, prin care solicită instanței obligarea pârâtei la restituirea dobânzii legale aferente începând cu data plății și dovada achitării onorariului avocat.
Instanța considerând cauza lămurită, închide dezbaterea ei și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Constată că prin cererea înregistrată la data de 07.03.2012, legal timbrată, reclamantul P. M. A., in contradictoriu cu parata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A ORAȘULUI ALEȘD a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtei sa-i restituie diferența de taxa specială pentru autovehicule in cuantum de 1240 lei achitata, taxa prelevată ilegal, suma care sa fie actualizata cu rata dobânzii legale stabilită în conformitatea cu dispozițiile C.pr.fiscală, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul arată că a achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene un autoturism marca Volkswagen 1JSEAXRX01/GOLF VARIANT, second hand. Pentru a înmatricula acest autoturism in România a fost obligat sa achite taxa de poluare pentru autovehicule in cuantum de 3283,61 lei, deși acest autoturism a mai fost înmatriculat într-o țară ce aparține Uniunii Europene. Ulterior, conform notei de restituire nr. 115/08.08.2008 i s-a restituit suma de 2244 lei, astfel că solicită diferența, în valoare de 1240 lei.
În aceste condiții, consideră că îngrădirea dreptului său de a înmatricula autoturismul în România, prin achitarea taxei de poluare, reprezintă o gravă încălcare a dreptului comunitar, taxa de poluare fiind edictată în așa fel încât se descurajează importul, fiind favorizate produsele naționale.
Pretinde că această taxă contravine dispozițiilor art.90 din Tratatul CE, coroborat cu prevederile Legii nr.157/2005 și ale art.148 al.2 din Constituție.
Apreciază ca parata trebuie sa fie obligata si la suportarea prejudiciului cauzat prin imposibilitatea folosirii sumei respective pentru perioada cuprinsa intre data efectuării plătii si data restituirii acesteia. In consecința, roagă instanța sa dispună obligarea paratei la restituirea taxei plătite actualizate cu dobânda legala prevăzuta de codul de procedura fiscala.
In drept au fost invocate art.90 si art.25 din Tratatul CE. si Legea nr.554/2004 cu modificările ulterioare .
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor, prin reprezentanții săi legali, a formulat întâmpinare prin care a arătat că se opune admiterii cererii de chemare în judecată și cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, cu argumentul că suma achitată de reclamant cu titlu de taxă de poluare, constituie, potrivit dispozițiilor art.1 al.1 din OUG nr50/2008 venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu.
Chemata în garanție, deși legal citată nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamantul a achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene - autoturismul marca Volkswagen 1JSEAXRX01/GOLF VARIANT, second hand. Pentru a înmatricula acest autoturism in România a fost obligat sa achite taxa de primă înmatriculare în valoare de 3483,61 lei .
Conform notei de restituire nr. 115/08.08.2008, reclamantului i s-a restituit suma de 2244 lei, rămânând o diferența, în valoare de 1240 lei.
Această taxă specială de primă înmatriculare pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea 343/2006, sub forma unui impozit, cu aplicabilitate de la data de 1 ianuarie 2007.
Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului se calculează după formula prevăzută de art. 214/1 alin.3 Codul fiscal după criteriile și coeficienții de corelare ori de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii, taxă care nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și neînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Prin urmare actul vătămător pentru reclamant nu îl constituie chitanța care atestă efectuarea plății ci însăși dreptul național, astfel că instanța va respinge capătul de cerere privind anularea chitanței nr. . nr._/15.02.2008, acesta nereprezentând „act administrativ” în sensul dispozițiilor art.2 lit. c din L.554/2004.
Cât privește capătul de cerere privind restituirea sumei achitate cu titlu de taxă de primă înmatriculare instanța reține că esențial pentru rezolvarea problemelor de drept deduse judecății, este aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar autoritatea judecătorească garantează la aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin.2 menționat.
Pârâta susține că acțiunea reclamantei este în mod vădit netemeinică și nelegală și deci trebuia respinsă ca atare, invocând în principal normele de drept intern aplicabile speței.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a CJCE că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din Tratat s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii Europene începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Guvernului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Având în vedere conținutul misiunii trasate de art. 148 alin. 4 din Constituția României unde nu se prevede expres că instanța de contencios constituțional din România ar avea competența constituțională de a garanta efectul prioritar al normei comunitare față de dreptul național și ținând seama de principiile și regulile desprinse din hotărârea Curții de Justiție în cauza Simmenthal II din anul 1978 unde s-a decis că eficiența deplină a dreptului comunitar ar fi afectată, dacă o regulă de drept intern ar putea împiedica o instanță, care are pe rol o problemă de drept comunitar, să nu o poată tranșa. Așa cum s-a arătat mai sus această decizie a definit misiunea judecatorului national când se confrunta cu problema contrarietății între un act national și o dispoziție comunitara, indicand ca "orice judecător național sesizat în cadrul competentei sale, are obligatia de a aplica integral dreptul comunitar si de a proteja drepturile pe care acesta le confera particularilor, lasand neaplicata orice dispozitie eventual contrară legii naționale".
Această formula semnifica faptul ca judecătorul național trebuie sa lase neaplicată orice dispoziție a dreptului national, fie ca este vorba de un act normativ sau un act individual. În plus, această decizie a demonstrat cu claritate că pentru a atinge acest rezultat, judecatorul național este abilitat dacă este necesar sa nu aplice regulile naționale care limitează eventual competența sa.
Prin urmare, judecătorul național este învestit cu capacitatea și competența de a da el însuși efect util normei comunitare fără a apela la legiuitor pentru a abroga norma internă contrară ori la alte autorități, cum ar fi, bunăoară, Curtea Constituțională pentru a tranșa această chestiune.
Cu referire la incidența la speță a prevederilor OUG nr. 50/2008, instanța reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Instanța constată că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiului tempus regit actum, normele de drept material din legea fiscală (art. 2141-art.2143 C.fisc.), norme care deși sunt invocate cu pregnanță și prioritate de administrația fiscală au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 90 parag. 1 din Tratat.
Se reține, astfel, că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamanta intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans J. I/S contre Ministère danois des impôts . cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și I. Németh parag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială .
Instanța mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație; restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Împrejurarea că la nivelul Uniunii Europene s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor OUG nr. 50/2008 nu este contrară Tratatului nu are nici o influență asupra dreptului reclamantei de a cere și obține restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare percepută în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgență și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile Tratatului.
Pentru aceste considerente, instanța constată că cererea reclamantei este întemeiată, în parte și pe cale de consecință o va admite în această măsură și va obliga pârâta să îi restituie reclamantei taxa specială pentru autoturisme în valoare de 1240 lei.
În virtutea principiului reparării integrale a prejudiciului suferit, dar având în vedere și faptul că este vorba de un raport de drept fiscal, va fi obligată, totodată, și la dobânda calculată potrivit dispozițiilor art. 120, 124 coroborate cu art. 70 al.1 C.pr.fiscală.
Cât privește cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, dat fiind că taxa de primă înmatriculare a fost achitată de reclamantă anterior intrării în vigoare a dispozițiilor OUG 50/2008, prin urmare suma achitată nu constituie venit la Fondul de Mediu, instanța va respinge, ca neîntemeiată această cerere.
Față de opunerea pârâtei la cererea reclamantei, în baza art. 274 Cod proc. Civilă, instanța urmează să oblige pârâta să plătească reclamantei suma de 539,3 lei cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial, taxă de timbru și timbru judiciar .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamantul P. M. A., cu domiciliul în Subpiatra nr. 8, . în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A ORAȘULUI ALEȘD, cu sediul în Aleșd, ., județul Bihor, județul Bihor, în consecință:
Obligă pârâta în favoarea reclamantului la plata sumei de 1240 lei, reprezentând diferență taxă de primă înmatriculare, nerestituită și la dobânda calculată de la data plății, până la restituirea efectivă.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă, în contradictoriu cu chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Obligă pârâta în favoarea reclamantului la plat sumei de 539,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16.05.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
T. A. V. E. E.
Red. jud. T.A./14.06.2013
Red.V.E.
Pt. conformitate se comunică azi 17.06.2013:
- reclamantul P. M. A., cu domiciliul în Subpiatra nr. 8, .
- ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A ORAȘULUI ALEȘD, cu sediul în Aleșd, ., județul Bihor
- ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, .. 294, Corp A, sector 6,
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 3237/2013. Tribunalul BIHOR | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 815/2013.... → |
|---|
