Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 837/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 837/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 28-10-2013 în dosarul nr. 1684/833/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ NR. 837/R/CA/2013
Ședința publică de la 28 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. M. U.
Judecător D. S.
Judecător I. O.
Grefier A. F. S.
Pe rol fiind judecarea recursului contencios administrativ și fiscal formulat de recurentul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI BIHOR cu sediul în Oradea, .. 18, jud. Bihor în contradictoriu cu intimat C. M. L. dom. în . nr. 41A, jud. Bihor, împotriva sentinței civile nr. 406 din 02.04.2013 pronunțată de Judecătoria Salonta, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta recurentului, cons. Jur. Alb N. A. în baza delegației depusă la dosar și reprezentantul intimatei, av. C. V. din Baroul Bihor în baza împuternicirii avocațiale nr.228 de la dosar fila 12.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că procedura este legal îndeplinită, cauza se află la al doilea termen de judecată, recursul este motivat, scutit de la plata taxei de timbru, se constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Reprezentantul intimatei depune la prezentul dosar note de ședință.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată în baza art.150 Cod procedură civilă, socotește cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii primei instanțe în sensul menținerii în totalitate a procesului verbal de contravenție. În susținerea sa, învederează că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat, învederează că nu există nici un motiv de netemeinicie și nelegalitate a hotărârii, prima instanță soluționând corect speța de față, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND:
Asupra recursului de față, Tribunalul constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 406 din 02.04.2013 pronunțată de Judecătoria Oradea s-a admis în parte cererea formulată de petenta C. M. L., cu domiciliul în com. Sanmartin, ./A, J. Bihor, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI BIHOR, cu sediul în loc. Oradea, ..18, județ Bihor și în consecință a menținut procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 05.10.2012 întocmit de I.P.J. BIHOR, cu privire la constatarea săvârșirii contravenției.
S-a înlocuit sancțiunea contravențională a amenzii cu aceea a „avertismentului”, atenționând petenta asupra pericolului social al faptei săvârșite și recomandându-i să respecte dispozițiile legale.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Plângerea contravențională a fost trimisă prin serviciile poștale la Judecătoria Salonta în termenul legal de 15 zile prevăzut de art.31 alin.1 din O.G. nr.2/2001, având în vedere data poștei (29.10.2012) față de data comunicării cu petenta a procesului verbal de contravenție (12.10.2012) și este scutită de plata taxelor de timbru, în conformitate cu prevederile art. 36 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Potrivit prevederilor art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța de fond a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de acest text, mențiuni a căror lipsă ar fi de natură a atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate ce ar putea fi constatată și din oficiu, de către instanță.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal . nr._ întocmit la data de 05.10.2012 s-a reținut în sarcina petentei C. M. L., în calitate de administrator la CS SMINRO SRL, săvârșirea contravenției prev. de art. 52 lit. e și art. 60 lit. f din Lg 333/2003 republicată, constând în aceea că „în urma controlului la punctul de lucru (..) s-a constatat lipsa funcționării sistemului de alarmare electronic și lipsa altor mijloace de asigurare conform Lg 333/2003”. A fost sancționat cu amenda contravențională în cuantum de 2000 lei, conform prev.art.61 lit b din Lg 333/2003.
Procesul verbal contestat poartă mențiunea lipsei petentei, aceasta fiind plecată din localitate, faptul că s-a luat legătura telefonic cu aceasta, precum și semnătura martorului asistent Dubere V..
Potrivit art. 52 lit. e din Legea nr.333/2003 „Conducătorii unităților prevăzute la art. 2 alin. (1), în care funcționează sisteme de pază, au următoarele obligații: asigură executarea amenajărilor și a instalațiilor necesare desfășurării serviciului de pază, precum și introducerea, întreținerea și menținerea în stare de funcționare a sistemelor tehnice de legătură, de pază și de alarmă împotriva efracției”, iar conform art. 60 lit f din același act normativ „Constituie contravenții la prezenta lege neîndeplinirea de către conducătorii unităților a obligațiilor prevăzute la art. 52”.
Fapta contravențională a fost sancționată conform art. 61 lit b din Lg 333/2003 cu amendă cuprinsă între 2.000 și 5.000 lei, petentei fiindu-i aplicată sancțiunea amenzii în cuantum minim de 2.000 lei.
Procesul-verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, investit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate – cu deosebire în situația în care constatarea agentului a fost una nemijlocită – prezumție care însă este relativă, deci susceptibilă a fi răsturnată prin probe de către contravenient.
Instanța de fond a mai reținut că petentei i-au fost recunoscute și garanțiile procesuale specifice în materie penală așa cum a statuat practica CEDO în materie contravențională în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție prevăzută de par. 2 al art. 6, cum s-a reținut și în cauza A. contra României.
Petenta, nici prin plângerea formulată și nici prin răspunsul la întâmpinare nu a contestat faptul că sistemul de alarmă care era instalat ar fi fost nefuncțional la momentul efectuării controlului, recunoscând astfel implicit săvârșirea faptei contravenționale.
Conform art.3 alin.3 din Legea nr. 333/2003, la unitățile unde nu este posibilă realizarea unui sistem de pază organizat, conducătorii acestora sunt obligați să execute împrejmuiri, grilaje, obloane, încuietori sigure, iluminat de securitate, sisteme de alarmă sau alte asemenea mijloace necesare asigurării pazei și integrității bunurilor.
Având în vedere că așa cum a rezultat din procesul verbal de contravenție societatea la care petenta are calitatea de administrator are ca obiect de activitate comercializarea hainelor noi și nu doar la mâna a doua așa cum susține petenta, aceasta avea obligația asigurării punctului de lucru și prin alte mijloace de protecție anti efracție și nu doar prin „iluminat de securitate și încuietori sigure”, mai ales că așa cum rezultă din raportul agentului constatator în noaptea de 12/13.07.2012 din acesta au fost sustrase mai multe bunuri, astfel măsurile de siguranță invocate s-au dovedit a fi insuficiente pentru a asigura securitatea bunurilor deținute.
În consecință, instanța de fond a reținut săvârșirea faptei contravenționale în sarcina petentei, aspect de altfel necontestat de către acesta și care este confirmat și prin mențiunile inserate în cuprinsul procesului verbal.
În ceea ce a privit cuantumul sancțiunii contravenționale aplicate, instanța de fond a reținut din interpretarea dispozițiilor art. 21 alin 3 din OG 2/2001 că aceasta trebuia sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, putând astfel să aibă chiar un scop preventiv, pentru asigurarea respectării pe viitor a respectării normelor legale incidente.
În prezenta de fond a apreciat că aplicarea sancțiunii contravenționale a avertismentului a fost suficientă pentru respectarea proporționalității cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, scopul urmărit și urmarea produsă prin nerespectarea dispozițiilor legii 333/2003, având în vedere atitudinea de recunoaștere a faptei contravenționale precum și faptul că la scurt timp după constatarea contravenției petenta a montat la unitatea al cărei administrator este un sistem de alarmă funcțional, așa cum rezultă din procesul verbal de predare-primire a sistemului de alarmă nr. 042/17.10.2012 și procesul verbal de instruire și atestare profesională nr. 039/17.10.2012 (fila 8) .
În consecință, în baza art. 5 alin. 5 corob. cu art. 7 rap. la art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, în urma reaprecierii sancțiunii, a admis în parte cererea formulată de petenta C. M. L. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Bihor, a menținut procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 05.10.2012 întocmit de I.P.J. BIHOR, cu privire la constatarea săvârșirii contravenției și va înlocui sancțiunea contravențională a amenzii cu aceea a „avertismentului”, atenționând petenta asupra pericolului social al faptei săvârșite și recomandându-i să respecte dispozițiile legale.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată, acestea nefiind solicitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal recurentul-pârât INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI BIHOR solicitând admiterea recursului și pe cale de consecință modificarea sentinței recurate, în sensul menținerii în întregime a procesului verbal de contravenție.
În fapt arată că în privința laturii obiective a săvârșirii contravenție, aceasta a fost detaliată în raportul de înaintare a plângerii la instanță, instanța de fond deși în baza probatoriului administrat că faptul că sistemul de alarmă care era instalat nu era funcțional al momentul controlului, a apreciat în mod nejustificat înlocuirea sancțiunea amenzii cu cea avertismentului. Consideră că avertismentul este o sancțiunea pre blândă și nu este în măsură a modifica comportamentul sau atitudinea intimatei față de normele legale.
În drept, sunt invocate dispoz. art.304 pct. 9 Din Cod de proced. civ, OG nr. 2/2001.
Intimata cu ocazia soluționării recursului solicită respingerea recursului ca nefundat și păstrarea în totalitate a sentinței recurate. Consideră că instanța de fond a făcut o justă individualizare a sancțiunii aplicate ținând cont de gradul de pericol social al faptei.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, câr și din oficiu în condițiile art. 304 indice 1 din vechiul cod de proced. civilă, instanța de recurs reține că la data de 05.10.2012 petenta în calitate de administrator la . a fost sancționată contravențional pentru săvârșirea faptei prevăzută de art. 52 lit. E și 60lit F din legea 333/2003, întrucât la data controlului s-a constatat că sistemul de alarmă nu funcționa și nu existau alte mijloace de asigurare, actul de constatare întocmindu-se în lipsa petentului.
Din provele aflate la dosar rezultă că petenta nu a contestat starea de fapt reținută în actul de constatare, astfel că în mod tacit recunoaște comiterea acesteia, faptă care de fapt este confirmată de martorul asistent. În conformitate cu art. 3 alin. 3 din Legea nr. 333/2003, la unitățile în acre nu este posibilă realizarea unui sistem de pază organizat, conducătorii acestora sunt obligați să asigure și să execute împrejmuiri, grilaje sau alte asemenea mijloace necesare pazei și integrității bunurilor. În conformitate cu art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 sancțiunea e aplică în limitele prevăzute de lege ținând cont de gradul de pericol social al faptei, mijloacele de săvârșire, urmările produse și ținând cont de circumstanțele personale ale făptuitorului. Având în vedere acțiunea de recunoaștere a faptei, precum și faptul că la un interval relativ scurt de la săvârșirea faptei, petenta a montat la unitatea sancționată sistemul de alarmă funcțional conform procesului verbal de predare-primire a sistemului de alarmă nr. 042 din 17.10.2012, instanța de recurs constată că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală pronunțată cu respectarea principiilor de individualizare a sancțiunii, aspecte față de care în baza art. 312 vechiul cod de proced. civilă va respinge recursul ca fondat și va menține sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul introdus de recurentul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI BIHOR cu sediul în Oradea, .. 18, jud. Bihor în contradictoriu cu intimat C. M. L. dom. în . nr. 41A, jud. Bihor, împotriva sentinței civile nr. 406 din 02.04.2013 pronunțată de Judecătoria Salonta pe care o menține în totul.
IREVOCABILĂ.
Fără cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședința publică azi 28.10.2013.
Președinte, O. M. U. | Judecător, D. S. | Judecător, I. O. |
Grefier, A. F. S. |
Red.Jud. O.I./27.11.2013
Red.jud.fond. B.G.I.
Tehn.red.A.S./2 ex.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 6867/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 1838/2013.... → |
|---|
