Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 6867/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6867/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 16-12-2013 în dosarul nr. 4963/111/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI C. ADMINISTRATIV
Dosar nr._
SENTINȚA NR. 6867/CA/2013.
Ședința din 16 decembrie 2013.
PREȘEDINTE: D. R.
GREFIER: L. S.
Pe rol fiind pentru azi, pronunțarea cauzei în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul M. N., cu domiciliul ales în Oradea . nr. 9, ., în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Cluj-N., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, cu sediul în Oradea, .. 2B, jud.Bihor și chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în București sect. 6, .. A nr. 294, având ca obiect: contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut cauzei, invederându-se instanței că fondul cauzei s-a dezbătut în ședința publică din data de 9 decembrie 2013, unde părțile prezente au pus concluzii în fond, concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, după care:
Instanța, constând lămurită cauza, rămâne în pronunțare pe fond.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND
Constată că prin cererea înregistrată la Tribunalul Bihor la data de 22.05.2012 legal timbrată, reclamantul M. N. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Cluj-N. să-i restituie suma de 6.333, lei ce reprezintă taxa specială pentru autoturisme achitată prin chitanța . nr._/23.05.2007 și chitanța . nr._/23.03.2007 și suma de 4.739 lei, ce reprezintă taxa specială pentru autoturisme achitată prin chitanța . nr._/15.10.2007 actualizată cu rata dobânzii fiscale de la data achitării taxei, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, a arătat că a achiziționat dintr-o țară din Comunitatea Europeană două autoturisme second – hand și pentru a le înmatricula în România, a fost obligat să plătească suma de 6.333, lei ce reprezintă taxa specială pentru autoturisme achitată prin chitanța . nr._/23.05.2007 și chitanța . nr._/23.03.2007 și suma de 6.622 lei, ce reprezintă taxa specială pentru autoturisme achitată prin chitanța . nr._/15.10.2007 lei.
În esență, a susținut că dispozițiile în temeiul cărora s-a achitat taxa specială pentru autoturisme cu ocazia primei înmatriculări în România, demonstrează introducerea unui regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană, în scopul reînmatriculării lor în țară, iar taxa achitată contravine art. 90 din Tratatul Comunității Europene, care interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor tratatului, respectiv prevede ca nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, și prin urmare este încălcat principiul nediscriminării produselor importate cu produsele interne.
Pârâta, prin întâmpinare a solicitat instanței respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că în speță sunt aplicabile prevederile art.4 lit.a din OUG nr.50/2008, conform cărora, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, iar vechimea autovehiculului rulat se calculează în funcție de data primei înmatriculări a acestuia.
Sustine că dispozițiile comunitare la care face referire reclamantul nu sunt incidente în cauză. Taxa de poluare nu poate fi asimilată impozitelor interne, fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului, tuturor proprietarilor de autoturisme, care prin înmatricularea acestora în România le utilizează în România, poluând mediul.
Pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu solicitând obligarea acesteia la plata sumelor pe care va trebui să le plătească reclamantului. A argumentat că suma achitată de reclamant cu titlu de taxă pentru emisii poluante, constituie, potrivit dispozițiilor OUG nr.50/2008 venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu.
Referitor la capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată, solicită conform preved. art. 274 alin. 3, micșorarea onorariului avocațial în cazul în care se va constata că este nepotrivit de mare față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocați.
Chemata în garanție, nu a formulat întâmpinare.
Analizând cererea prin prisma susținerilor părților, a probelor administrate și a normelor legale incidente, instanța a constatat următoarele:
Cu privire la restituirea sumei de bani achitată cu titlul de taxă specială de primă înmatriculare, instanța reține că prin chitanța . nr._/23.05.2007 și chitanța . nr._/23.03.2007 a achitat suma de 6.333 lei, iar prin chitanța . nr._/15.10.2007 a achitat suma de 6.622 lei, din care reclamantului i-a fost restituită suma de 1.883 lei, așa cum rezultă din adresa nr._/08.05.2012 emisă de pârâtă.
Această taxă specială de primă înmatriculare pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în codul fiscal prin Legea 343/2006, sub forma unui impozit iar cuantumul său se calculează după formula prevăzută de art. 214/1 alin.3 Cod fiscal după criteriile și coeficienții de corelare ori de reducere a taxei prevăzute în anexele speciale ale legii. Această taxă nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, ci numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și importate spre înmatriculare în România, după aducerea acestora în țară.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin.2 menționat.
Analizând dispozițiile art. 110 din TFUE, invocat de reclamant, instanța constată că acesta stipulează faptul că „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare și prin urmare, prevederile menționate în Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor, prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste.
În conformitate cu dispozițiile Legii 157/2005 prin care România a ratificat Tratatul de aderare la Uniunea Europeană, dispozițiile tratatelor originale sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin Tratate și prin actul de aderare.
Ca urmare a efectului direct al art. 110 din TFUE, instanța constată că art. 214/1 – 214/3 Cod fiscal sunt reglementări contrare normelor comunitare, iar taxa specială pentru înmatricularea autoturismului achitată de către reclamantă, în cuantum, de 11.072 lei a fost încasată în contul bugetului statului cu încălcarea dispozițiilor art. 110 din TFUE.
Instanța constată că sunt nefondate apărările pârâtei în sensul că nu ne aflăm în prezența unor impozite interne mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, sau că nu ne aflăm în prezența unui regim discriminatoriu motivat prin faptul că obligația de plată a taxei de primă înmatriculare revine pentru toate autoturismele indiferent de țara de proveniență.
În ce privește această afirmație este evident că pentru autoturismele importate se aplică taxa de primă înmatriculare, iar pentru cele naționale nu, orice susținere contrară fiind nedovedită.
Cât privește capătul de cerere privind actualizarea sumei și plata de dobânzi legale la suma astfel obținută, instanța reține că potrivit art. 124 alin 1 și 2 rap. la art. 70 c. pr. fiscală, dobânda datorata în materie fiscală este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de acest cod și curge din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 70 din același act normativ. Textul de lege incident prevede și că acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Aceste dispoziții contravin însă Dreptului Uniunii Europene. În cauza I. împotriva Statului Român, Cauza C‑565/2011, Curtea Europeană de Justiție a stabilit că dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii, la cele care curg începând cu ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe. S-a reținut că principiul efectivității impune, într-o situație de restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei.
Prin urmare pentru o despăgubire efectivă, reclamantul este îndreptățit a primi dobândă pentru taxa achitată cu încălcarea dreptului Uniunii, din momentul plății acesteia.
Pentru aceste considerente, constată că cererea este întemeiată, astfel că în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ dispune obligarea pârâtei să restituie reclamantei suma achitată cu titlu de taxa specială pentru autoturisme, cu dobânzi legale conform codului de procedură fiscală.
Cât privește cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă, instanța constată că este neîntemeiata, astfel că în baza art. 63 c. pr. civ o va respinge, întrucât suma de bani achitată de reclamantă cu titlu de taxă de prima înmatriculare, nu a fost încasata în temeiul dispozițiilor OUG nr. 50/2008, pentru a se face venit la bugetul fondului pentru mediu și a se gestiona de Administrația F. pentru Mediu.
Referitor la cheltuielile de judecată constand in onorariu avocațial, solicitat în baza chitanței depusă la dosar, în cuantum de 1.200 lei, instanța apreciază raportat la dificultatea aspectelor deduse judecății, a efortului depus de către reprezentant, că obligarea pârâtei a suporta integral cuantumul acestor cheltuieli este o sarcină nejustificat de împovărătoare. Fără a interveni în vreun fel în raportul juridic generat de încheierea contractului de asistență juridică, prin care părțile au convenit asupra cuantumului onorariului datorat pentru reprezentarea în cauză, instanța, în temeiul art. 274 al. 3 c.p.c., va limita doar, pentru considerente de echitate cuantumul cheltuielilor de judecată, constând în onorariu avocațial, la care va fi obligată pârâta, la suma de 500 lei.
In consecință, în conformitate cu art. 274 al.1 c.p.c., reținând culpa procesuală a pârâtei, o va obliga să plătească reclamantului suma de 578,60 lei lei cu titlu cheltuieli de judecată, respectiv taxa judiciara de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial astfel redus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamantul M. N., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ-N., reprezentată de ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE BIHOR.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de către pârâta împotriva chematei în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 6.333, lei ce reprezintă taxa specială pentru autoturisme achitată prin chitanța . nr._/23.05.2007 și chitanța . nr._/23.03.2007 și suma de 4.739 lei, ce reprezintă taxa specială pentru autoturisme achitată prin chitanța . nr._/15.10.2007 precum și dobânda fiscală aferentă acestor sume, calculată de la data achitării taxei.
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 578,60 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16.12.2013.
PREȘEDINTE: GREFIER:
D. R. L. S.
Red. D.R.
29.01.2014pt. conf. 3 .
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 1083/2013.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 837/2013.... → |
|---|
