Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2933/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2933/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 12-04-2013 în dosarul nr. 2139/111/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2933/CA/2013
Ședința publică de la 12 aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C. C.
Grefier D. C.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul M. R. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A ORAȘULUI BEIUȘ succesoare a AFP Vașcău, D.G.F.P. B. și chemata în garanție A. F. PENTRU MEDIU, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Constată că, fondul cauzei s-a dezbătut la data de 22 martie 2013, mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință întocmită cu respectiva ocazie, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și prin care s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, instanța având nevoie de timp pentru a delibera.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND:
Constată că prin acțiunea înregistrată la această instanță la data de 11.02.2011 reclamantul M. R. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- anularea actului administrativ nr. 7585 emis de AFP a Orașului Vașcău la data de 22.12.2010,
- anularea deciziei de stabilire a diferențelor de taxă de poluare având nr. 6776/09.11.2010,
- anularea deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii,
- obligarea pârâtei la restituirea taxei de poluare în cuantum de 3731 lei stabilită prin decizia de calcul a taxei de poluare nr. 4899/18.08.2009, actualizată cu rata dobânzii fiscale actualizată cu rata dobânzii legale calculată conform codului de procedură fiscală.
În baza art. 15 din Legea 554/2004 reclamantul a solicitat suspendarea executării deciziei de stabilirea a diferențelor de taxă de poluare pentru autovehiculul având nr. 6776/09.11.2010 și a deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii. A mai solicitat și plata cheltuielilor de judecată.
Reclamantul arată că a achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene un autoturism second-hand și pentru a-l înmatricula în România a fost obligat să achite taxa de poluare în cuantum de 3731 lei, taxă stabilită prin Decizia nr. 4899/18.08.2009 prevăzută de OUG 50/2008. Ulterior prin decizia cu nr. 6776/09.11.2010, pârâta i-a stabilit reclamantei achitarea unei diferențe de plată a taxei de poluare în cuantum de 3731 lei.
Reclamantul arată că aceste acte sunt nelegale. Se mai arată că această taxă este discriminatorie și ilegală raportat la disp.art.90 din Tratatul privind Instituirea Comunității Europene, care prevăd că „nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produsele provenind din alte state membre unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare” coroborat cu prevederile Legii nr.157/2005 și ale art.148 al.2 din Constituție.
Totodată, reclamantul mai arată că taxa de poluare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculare în România, fiind percepută exclusiv pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. Pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare, ceea ce demonstrează că această taxă de poluare se aplică doar ca urmare a achizițiilor intracomunitare și este o taxă cu efect echivalent taxelor vamale la import.
De asemenea, reclamantul mai arată că potrivit jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu efect echivalent constă în orice taxă pecuniară, impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare a acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art.90 CE trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
În drept, a invocat disp. Legii nr. 554/2004, ale OUG 50/2008, Constituția României și Tratatul Comunității Europene.
Pârâta a solicitat chemarea în garanție a Administrației F. pentru Mediu, arătând că, în conformitate cu art.1 al.1 din OUG 50/2008, taxa pentru poluare constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
La data de 04.03.2011 D. B. a formulat întâmpinare arătând că solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocând și excepția lipsei calității procesuale pasiv, arătând că suma de 1817 lei achitată cu titlu de taxă de poluare constituie venit la bugetul statului pentru mediu.
S-a mai invocat și excepția inadmisibilității arătând că în conformitate cu disp.art.207 al.1 din OG 92/2003, reclamantul avea posibilitatea contestării deciziei de calcul a taxei de poluare în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii de restituire a taxei de poluare.
Din coroborarea întregului material probator aflat la dosar, instanța reține în fapt următoarele:
Prin decizia de calcul a taxei de poluare având nr. 4899/18.08.2009 s-a stabilit de către AFP a Orașului Vașcău în sarcina reclamantei o taxă depoluare în cuantum de 1817 lei pentru înmatricularea autoturismului marca F. MULTIPLA, având nr. de identificare ZFA_62. Această taxă a fost achitată de reclamant cu chitanța . nr._/18.08.2009.
Prin decizia nr. 6776/09.11.2010 AFP a Orașului Vașcău a stabilit că suma care se datorează cu titlu de taxă de poluare pentru autoturismul marca F. MULTIPLA, având nr. de identificare ZFA_62 este de fapt 5548 lei, urmând astfel să stabilească o diferență ce trebuie achitată de către reclamant în cuantum de 3731 lei. La data de 10.11.2010 s-a emis și decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii stabilindu-se un cuantum de 1915 lei cu titlu de accesorii în sarcina reclamantei, pentru diferența de taxă în cuantum de 3731 lei.
În urma contestației formulate de către reclamant către AFP Vașcău la data de 10.12.2010, s-a emis actul administrativ cu nr. 7585/ 22.12.2010, act prin care s-a stabilit refuzul de restituire a taxei de poluare achitată de către reclamant.
Prin decizia nr. 167/09.02.2011 emisă de D. B. privind soluționarea contestației formulate de M. R. împotriva deciziei de stabilire a diferenței de taxă de poluare, având nr. 6776/09.11.2010 și a deciziei referitoare la deciziile de plată accesorii, s-a stabilit suspendarea soluționării contestației, având în vedere că în urma efectuării unor verificări suplimentare de către organele fiscale, având în vedere și informațiile furnizate de RAR B. au reieșit efectuarea unor acte de natură penală, sens în care au fost sesizate organele de urmărire penală.
Ca urmare s-a formulat la data de 18.05.2012 o solicitare către AFP Vașcău – D. B. de a comunica motivele care au condus la sesizarea Parchetului cu privire la săvârșirea unor infracțiuni.
Prin adresa nr. 43/06.12.2012 D. B. a arătat că în urma verificărilor aspectelor sesizate de conducerea executivă a D. B. s-a constatat că într-un nr. de 49 de cazuri, care-l cuprinde și pe cel al reclamantului M. R., taxa pe poluare a fost eronat stabilită, deoarece cărțile de identitate ale vehiculului care au stat la baza calculului taxei au fost falsificate, prin modificarea datelor din conținutul acestora. S-a mai arătat că toate actele au fost înaintate Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuș pentru începerea cercetărilor în vederea stabilirii infracțiunilor ce subzistă i a persoanelor ce se fac vinovate de săvârșirea lor.
În cauză s-au efectuat adrese atât la P. de pe lângă Judecătoria Beiuș cât și la P. de pe lângă Tribunalul B., iar prin adresa având nr. 170/II.1/2013 P. de pe lângă Tribunalul B. a răspuns că nu există nici o cauză înregistrată pe numele numitului M. R., ca atare în lipsa stabilirii de către un organ de urmărire penală a caracterului penal al unor fapte, simpla presupunere de către organele fiscale de săvârșire a unor infracțiuni este insuficientă pentru a se emite decizii de stabilire a unor diferențe de taxă de poluare și mai mult de a se dispune stabilirea unor accesorii cu privire la aceste accesorii.
Față de acestea instanța constată că este întemeiată cererea reclamantului de anulare a deciziei nr. 6776/09.11.2010 de stabilire a diferențelor de taxă de poluare, precum și anularea deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii emise în dosarul fiscal cu nr._/10.11.2010.
Referitor la taxa de poluare achitată prin decizia nr. 4899/18.08.2009 și la solicitarea de restituire a sumei de 1817 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, cât și asupra cererii de anulare a actului administrativ cu nr. 7585/22.12.2010 reprezentând răspunsul la plângerea prealabilă, instanța urmează să admită și aceste cereri.
Cu privire la excepția de inadmisibilitate invocată, instanța urmează să constate că obiectul dedus judecății nu îl reprezintă contestația formulată împotriva deciziei de calcul a taxei de poluare, pentru a fi aplicabile disp. art.207 al.1 din OG 92/2003, invocate de către pârâtă, ci solicitarea reclamantei de restituire a unei taxe fiscale, apreciată ca fiind nedatorată. În consecință, termenul de 30 de zile, invocat de pârâtă, nu este aplicabil în prezenta cauză, considerente pentru care urmează să respingă ca nefondată excepția invocată.
Pe fondul cauzei, instanța reține că reclamantul a achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene un autoturism second-hand, iar pentru a-l înmatricula în România, pârâta a condiționat acest lucru de plata taxei de poluare prevăzută de OUG 50/2008, stabilind o taxă de poluare
Împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat plângere prealabilă, care i-a fost respinsă.
Prin Legea nr.157/2005 România a ratificat Tratatul prin aderarea Republicii Bulgaria și României la Uniunea Europeana, efectele acestei ratificări fiind reglementată de art.148 alin.2 și4 din Constituția României, astfel cum aceasta a fost republicată, în conformitate cu care prevederile Tratatelor Constitutive ale U.E și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
În conformitate cu prevederile art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene „nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea intre produsele importate și cele autohtone de natură similară.
În speță, OUG nr.50/21.04.2008 stabilește, potrivit dispozițiilor art.1, cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de administrația fondului pentru mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit art.4, obligația de plată internă cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Într-adevăr, determinarea taxei de poluare se realizează conform art.6 din OUG nr.50/2008 pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și capacitatea din punct de vedere al poluării, luându-se in considerare și deprecierea autoturismului, conform coeficienților descriși în anexa 4.
Această taxă de poluare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România stat comunitar de la 01.01.2007, fiind perceputa exclusiv, pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor in țară. Pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare, ceea ce demonstrează că această taxă de poluare se aplică doar ca urmare a achizițiilor intracomunitare si este o taxă cu echivalent taxelor vamale la import.
Potrivit normelor comunitare:
-art.25 C.E „între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent. Această interdicție se aplică, de asemenea, taxelor vamale cu caracter fiscal”.
-art.28 C.E „între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent”.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art.90 din Tratatul Comunității Europene, trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate sa fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Practic, prin instituirea taxei de poluare, indiferent de modalitatea de determinare a ei conform art.6 din OUG nr.50/2008 și clasificarea din punct de vedere al poluării, se constituie o discriminare a regimului fiscal aplicabil la înmatriculare unui autoturism in România, reprezentând în fapt, o taxă similară taxei de primă înmatriculare stabilite din art.214 alin.1-3 din codul fiscal, singura diferență fiind denumirea, modificată din taxă speciala de primă înmatriculare în taxa de mediu.
Sunt astfel nefondate susținerile pârâtei, în sensul că taxa de poluare este neutră din punct de vedere fiscal și că este necesar pentru aplicabilitatea art.90 Tratatul C.E să se ia în considerarea nu numai valoare impozitului intern care se aplică direct sau indirect produselor naționale și produselor importate ci și baza de impozitare și modalitățile de percepere a impozitului în cauză.
Nu se impune ca reclamantul să producă probe din care să rezulte că taxele pe care le aplică Statul Român sunt superioare celor din statul din care reclamantul a achiziționat autoturismul, deoarece după cum s-a menționat mai sus, taxa de poluare se aplică discriminatoriu, exclusiv pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea lor în țară.
Textul art.90 din Tratatul C.E se referă la produsele provenind din alte state membre și supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, ori Statul Român nu percepe taxa de poluare produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România (second-hand) cu ocazia vânzărilor ulterioare.
De asemenea, se reține și că prin avizul motivat din data de 28.11.2007, Comisia Europeană a solicitat reașezarea modalității de calcul a taxei auto (de primă înmatriculare), în sensul armonizării legislației românești cu cea europeană, iar afirmația intimatei Administrația F. pentru Mediu București cum că s-a recunoscut de către Comunitatea Europeană că taxa de poluare instituită prin OUG nr.50/2008 corespunde normelor comunitare, este neîntemeiată.
Comisia Europeană (C.E) a solicitat, în iunie 2009, României, informații în legătură cu legislația privind aplicarea taxei de poluare pentru autoturisme, suspectând că actuala legislație românească (OUG nr.50/2008) are efecte protecționiste asupra industriei auto naționale.
Această solicitare a fost transmisă sub forma unei „scrisori de somare”, prima etapă a procedurii de încălcare a dreptului comunitar prevăzut de art.226 din Tratatul C.E.
De asemenea, va fi admisă, în temeiul prevederilor art.63 Cod procedură civilă, cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, formulată de pârâtă și va fi obligată chemata în garanție, să plătească pârâtei taxa de poluare, cu motivarea că, în conformitate cu prevederile art.1 din OUG nr.50/2008, taxa de poluare nu se face venit la bugetul de stat, ci constituie venit la Fondul de Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Va obliga pârâta AFP Beiuș în calitate de succesor al AFP Vașcău, la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 243,3 lei în favoarea reclamantului întrucât aceasta se află în culpă procesuală prin emiterea deciziei de calcul a taxei de poluare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității.
Admite acțiunea formulată de reclamantul M. R. cu domiciliul procedural ales la sediul av. C. G. I. în Oradea, .. 1, ., Jud. B. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BEIUȘ și D. B. și în consecință:
Dispune anularea Deciziei nr. 6776/09.11.2010 de stabilire a diferențelor de taxe de poluare emisă de AFP Vașcău.
Dispune anularea deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii din data de 10.11.2010 emisă de AFP Vașcău.
Dispune anularea actului administrativ nr.7585/22.12.2010 de soluționare a contestației emis de D. B..
- obligă pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BEIUȘ să restituie reclamantului suma de 1817 lei reprezentând taxă de poluare, sumă care urmează a fi actualizată cu dobânda fiscală.
Admite cererea de chemare în garanție și obligă chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, la plata sumei de 1817 lei actualizată către Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Beiuș.
- obligă pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BEIUȘ la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 243,3 lei constând în taxa de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 12.04.2011.
PREȘEDINTE GREFIER
A. C. C. D. C.
Semnează grefier șef P. M.
în baza deciziei nr. 67/12.04.2013
a Președintelui Tribunalului B.
Red. C. A.
Dac. M.B.
5 ex. 10.05.2013
3 comunicări
reclamantul M. R. cu domiciliul procedural ales la sediul av. C. G. I. în Oradea, .. 1, ., Jud. B.
pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Beiuș
chemata în garanție Administrația F. Pentru Mediu, azi 10.05.2013
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 734/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 4854/2013.... → |
|---|
