Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 1050/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1050/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 06-02-2013 în dosarul nr. 3200/111/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 1050/CA/2013
Ședința publică de la 06 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C. O.
Grefier E. S.
Pe rol fiind judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul G. V. domiciliat în ., . în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A ORAȘULUI BEIUȘ cu sediul în Beiuș, ., județul Bihor, chemat în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în București, . A, nr. 294, sector 6, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul reclamantului – avocat C. I. G. în baza împuternicirii avocațiale depusă la fila 20 din dosar, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, cererea este timbrată, după care:
Reprezentanta reclamantei depune la dosar cererea adresată către A.F.P. Ștei pentru restituirea taxei și arată că nu are alte probe de solicitat.
Instanța pune în discuție excepția inadmisibilității acțiunii raportat la prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 207 alin. 1 C.pr.civ. invocată prin întâmpinare de către pârâtă, pe motivul că nu a fost îndeplinită procedura prealabilă, în termenul legal.
Reprezentantul reclamantului solicită respingerea excepției inadmisibilității acțiunii ca neîntemeiată.
Instanța unește cu fondul cauzei excepțiile inadmisibilității, și considerând cauza lămurită închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reprezentantul reclamantului susține acțiunea astfel cum a fost formulată, solicitând admiterea ei pentru motivele arătate în cuprinsul cererii. Cu cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbru, timbru judiciar mobil și onorariu avocațial conform chitanței pe care o depune la dosar
INSTANȚA
Constată că prin cererea înregistrată la Tribunalul Bihor la data de 07.03.2011, legal timbrată, ulterior precizată potrivit Ordinului MFP nr. 2224/2011, reclamantul G. V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BEIUȘ anularea actului administrativ cu nr. 1340 emis de pârâtă la data de 18.01.2011 și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 9.340 lei ce reprezintă taxa de poluare achitată prin chitanța . nr._/28.12.2010, la care vor fi calculate dobânzi legale, conform dispozițiilor codului de procedură fiscală, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că pentru înmatricularea în România a autoturismului achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene, Serviciul înmatriculări auto a condiționat operațiunea de înmatriculare de plata taxei de poluare stabilită prin OUG 50/2008.
A arătat că s-a adresat pârâtei Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Oradea pentru a proceda la stabilirea taxei de poluare pe care era obligat să o plătească, exprimându-și dezacordul față de obligarea sa ca subiect de drept dintr-un stat comunitar la plata unei astfel de taxe. Întrucât înmatricularea autoturismului a fost condiționată de plata sumei respective, a acceptat temporar să o plătească astfel că i s-a emis decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule prin care s-a stabilit cuantumul sumei datorată cu titlu de taxă de poluare. Prin chitanța menționată a achitat în contul Trezoreriei taxa de poluare în valoare de 9.340 lei, obținând astfel dreptul de a proceda la înmatricularea mașinii.
Apreciază că perceperea unei astfel de taxe este nelegală, ea contravenind prevederilor Tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, care potrivit dispozițiilor art.148 al.2 din Constituția României au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
A mai arătat că cererea sa este întemeiată întrucât obligația impusă de statul român contravine flagrant prevederilor art.90 din Tratatul C.E., deoarece creează o discriminare între autovehiculele second-hand importate și cele autohtone, protejând categoric piața internă și creând o presiune financiară asupra importului de autoturisme second-hand din țările comunitare. S-a susținut că, în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție Europene, statele membre pot prevedea taxarea diferențiată a unor produse similare, cu condiția ca aceasta să se bazeze pe criterii obiective și să nu aibă ca efect protejarea producției naționale. Este de notorietate că, Comisia Europeană consideră că legislația privind taxa de poluare din România nu este în conformitate cu Tratatul CE.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 90 și 25 din Tratatul CE și Legea nr. 554/2004.
Pârâta prin D.G.F.P. Bihor a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, arătând că în conformitate cu dispozițiile art. 7 din Legea 554/2004 reclamantul contestator trebuia să solicite anularea actului administrativ la organul emitent, și după aceea se putea adresa instanței de contencios Administrativ.
Pe fond, a solicitat respingerea cererii, arătând că dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene nu sunt încălcate în cauză, taxa de poluare nu poate fi asimilată impozitelor interne, deoarece această taxă este percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România doresc să le utilizeze pe teritoriul României și, în consecință contribuie la poluarea mediului.
În speță sunt aplicabile prevederile OUG nr.50/2008 conform cărora se stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A.F.M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului și intră sub incidența taxei autovehiculele din categoriile M(1)- M(3) și N(1)-N(3),astfel cum sunt definite în RNTR2.
La data de 04.10.2012, pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu cu argumentul că suma achitată de reclamant cu titlu de taxă de poluare, constituie, potrivit dispozițiilor art.1 al.1 din OUG nr. 50/2008 venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu.
Chemata în garanție, Administrația F. pentru Mediu nu a depus întâmpinare și nici nu și-a exprimat poziția față de acțiunea reclamantului.
Examinând actele și lucrările de la dosar, raportat la excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâtă, instanța a constatat că este nefondată.
În conformitate cu art. 7 din Legea 554/2004 republicată, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia, iar în conformitate cu dispozițiile art. 109 alin.2 cod proc. civilă, în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege, dovada îndeplinirii procedurii prealabile anexându-se la cererea de chemare în judecată.
Din înscrisul aflat la fila 5 din dosar rezultă că reclamantul a întreprins demersuri pentru restituirea sumei achitate cu titlu de taxa de poluare, conform art. 117 din OG nr. 92/2003, în termenul de prescripție de 5 ani, iar AFP Ștei prin actul administrativ nr. 1340/18.01.2011 i-a respins cererea. Pentru restituirea taxei de poluare, în temeiul art. 117 din OG nr. 92/2003, nu era necesar ca reclamantul să urmeze procedura prealabilă împotriva actului administrativ - decizie de calcul a taxei de poluare, deoarece reclamantul nu contestă modalitatea de calcul, ci însăși existența și legalitatea obligației sale fiscale de a plăti taxa de poluare.
Față de aceste împrejurări instanța constată că procedura prealabilă a fost îndeplinită, reclamantul adresând cererea de restituire întâi organului fiscal și apoi formulând acțiune în fața instanței de judecată, astfel că excepția inadmisibilității invocată de pârâtă va fi respinsă ca neîntemeiată.
Analizând cererea prin prisma susținerilor părților, a probelor administrate și a normelor legale incidente, instanța a constatat următoarele:
Reclamantul a achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene autoturismul second – hand, marca Opel cu nr. de identificare WOLOJBF19Y1107455, iar pentru a-l înmatricula în România, a fost obligat să plătească taxa în valoare totală de 9.340 lei, achitată prin chitanța arătată mai sus.
Reclamantul s-a adresat pârâtei pentru stabilirea taxei de poluare pe care era obligat să o plătească, exprimându-și dezacordul față de calcularea și obligarea sa la plată.
Însă întrucât înmatricularea autoturismului a fost condiționată de plata acestei taxe, a fost nevoit să o plătească astfel că s-a emis decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr._/28.12.2010 prin care s-a stabilit că datora suma de 9.340 lei cu titlu de taxă de poluare.
Instanța reține că, prin Legea nr.157/2005 România a ratificat Tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria și României la Uniunea Europeană.
Potrivit art.148 alin.2 și 4 din Constituția României, prevederile Tratatelor Constitutive ale U.E și ale celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
În conformitate cu prevederile art. 90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene „nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea intre produsele importate și cele autohtone de natură similară.
În speță, OUG nr.50/21.04.2008 stabilește, potrivit dispozițiilor art.1, cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de administrația fondului pentru mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit art.4, obligația de plată revine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
În practica instanțelor a existat o interpretare diferită a implicațiilor normelor legale incidente, însă, având în vedere dezideratul unificării practicii și exigențele unui proces echitabil, s-a statuat că taxa de poluare, în maniera stabilită de statul român, contravine prevederilor art. 25 T.C.E care prevăd că „între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent. Această interdicție se aplică, de asemenea, taxelor vamale cu caracter fiscal” precum și prevederilor art.28 din Tratat potrivit cărora: „între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent”.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu efect echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art.90 din Tratatul Comunității Europene, trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate sa fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
În acest context, concluzia care se impune este că prin instituirea taxei de poluare,indiferent de modalitatea de determinare a ei conform art. 6 din OUG nr. 50/2008 și clasificarea din punct de vedere al poluării, se constituie o discriminare a regimului fiscal aplicabil la înmatriculare unui autoturism in România, reprezentând în fapt, o taxă similară taxei de primă înmatriculare stabilite din art.214 alin.1-3 din codul fiscal, singura diferență fiind denumirea acesteia.
Referitor la fondul litigiului, constată că cererea reclamantului este întemeiată, astfel că în temeiul art. 18 din Legea nr.554/2004 o va admite în parte, astfel că va dispune anularea actului administrativ cu nr. 1340/18.01.2011 emis de pârâtă și va obliga pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Beiuș, în favoarea reclamantului, la plata sumei de 9.340 lei, reprezentând taxa de poluare încasată nelegal.
Cât privește capătul de cerere privind actualizarea sumei și plata de dobânzi legale la suma astfel obținută, instanța reține că potrivit art. 124 alin 1 și 2 rap. la art. 70 c. pr. fiscală, dobânda datorata în materie fiscală este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de acest cod și curge din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 70 din același act normativ. Textul de lege incident prevede și că acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Prin urmare, în raport de cele reținute, instanța constată că reclamantul s-a adresat cu cerere pentru restituirea sumei și a accesoriilor la data de 14.01.2011, astfel că va admite în parte cererea de acordare a dobânzilor, acestea urmând a fi calculate prin raportare la prevederile textelor legale anterior menționate, până la data restituirii efective, și nu cu începere de la data achitării taxei de poluare.
În temeiul prevederilor art.63 Cod procedură civilă, apreciind întemeiată cererea de chemare în garanție a Ministerului F. pentru Mediu București, formulată de pârâta, o va admite și pe cale de consecință va obliga chemata în garanție, să restituie pârâtei suma de 9.340 lei reprezentând contravaloarea taxei de poluare, având în vedere că, în conformitate cu prevederile art.1 din OUG nr.50/2008 taxa de poluare nu se face venit la bugetul de stat, ci constituie venit la fondul de mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, precum și la plata dobânzilor calculate conform prevederilor C.pr. fiscală..
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 al.1 Cod pr.civ., obligă pe pârâtă, la plata sumei de 543,60 lei reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului, respectiv taxa judiciara de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial conform chitanței depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității cererii ridicată de pârâtă prin întâmpinare.
Admite în parte cererea formulată de către reclamantul G. V. domiciliat în ., ., împotriva pârâtei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BEIUȘ, cu sediul în Beiuș, ., jud. Bihor.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de către pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BEIUȘ prin D.G.F.P. Bihor, împotriva chematei în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A, sector 6.
Dispune anularea actului administrativ cu nr. 1340/18.01.2011 emis de pârâtă.
Dispune obligarea pârâtei la restituirea sumei de 9.340 lei ce reprezintă taxa de poluare achitată prin chitanța . nr._/28.12.2010, la care vor fi adăugate dobânzi legale calculate conform dispozițiilor codului de procedură fiscală.
Dispune obligarea chematei în garanție să restituie pârâtei suma de 9.340 lei reprezentând contravaloarea taxei de poluare, la care vor fi adăugate dobânzi legale calculate conform dispozițiilor codului de procedură fiscală.
Obligă pârâta să achite reclamantului suma de 543,60 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Februarie 2013.
Președinte, C. C. O. | ||
Grefier, E. S. |
Red. jud. O.C.C.
Ex.5/05.03.2013
Pt. conformitate se comunică azi .cu:
- reclamantul G. V. domiciliat în ., .
- pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A ORAȘULUI BEIUȘ cu sediul în Beiuș, ., județul Bihor,
- chemat în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în București, . A, nr. 294, sector 6
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 1594/2013.... | Pretentii. Sentința nr. 5535/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
