Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 2518/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2518/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 22-03-2013 în dosarul nr. 865/111/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINTA Nr. 2518/2013/CA
Ședința publică de la 22 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C. C.
Grefier D. C.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant M. G., chemat în garanție A. F. PENTRU MEDIU și pe pârât ADMINISTRAȚIA F. PUBLICE BEIUȘ - PRIN DGFP BIHOR, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni
lipsind:
- chemat în garanție - A. F. PENTRU MEDIU
- pârât - ADMINISTRAȚIA F. PUBLICE BEIUȘ - PRIN DGFP BIHOR
- reclamant - M. G.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura este completă.
Verificând din oficiu competența, potrivit dispozițiile art.1591 C.proc.civ., instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, în conformitate cu prevederile art.2 pct.1 lit.d) C.proc.civ. coroborate cu cele ale art.10 alin.1 și 3 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004.
În conformitate cu art.167 C.proc.civ., instanța încuviințează înscrisurile depuse în probațiune, apreciind că acestea sunt pertinente, concludente și utile, putând duce la dezlegarea cauzei.
Nefiind alte cereri sau probe, închide faza probatorie și apreciind lămurită cauza închide dezbaterile asupra acesteia.
INSTANȚA
Constată că prin acțiunea înregistrată la această instanță reclamantul M. G. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei de calcul a taxei de poluare nr._/20.09. 2010, și obligarea pârâtei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE BEIUȘ să restituie reclamantului 2042 lei suma de lei, achitată chitanța . nr._/20.09. 2010, reprezentând taxă de poluare, sumă care urmează a fi actualizată cu dobânda fiscală calculată conform codului de procedură fiscală.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că a achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene un autoturism second-hand și pentru a-l înmatricula în România a fost obligat să achite taxa de poluare prevăzută de OUG 50/2008, în cuantumul arătat în petitul acțiunii.
Reclamantul arată că această taxă este discriminatorie și ilegală raportat la disp.art.90 din Tratatul privind Instituirea Comunității Europene, care prevăd că „nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produsele provenind din alte state membre unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare” coroborat cu prevederile Legii nr.157/2005 și ale art.148 al.2 din Constituție.
Totodată, reclamantul mai arată că taxa de poluare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculare în România, fiind percepută exclusiv pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. Pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare, ceea ce demonstrează că această taxă de poluare se aplică doar ca urmare a achizițiilor intracomunitare și este o taxă cu efect echivalent taxelor vamale la import.
De asemenea, reclamantul mai arată că potrivit jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu efect echivalent constă în orice taxă pecuniară, impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare a acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art.90 CE trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
În drept, a invocat disp. Legii nr.554/2004, ale OUG 50/2008, Constituția României și Tratatul Comunității Europene.
Pârâta a formulat întâmpinare și a solicitat chemarea în garanție a Administrației F. pentru Mediu, arătând că, în conformitate cu art.1 al.1 din OUG 50/2008, taxa pentru poluare constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Pârâta, a invocat excepția de inadmisibilitate a acțiunii, arătând că reclamanta nu atacă un act administrativ în sensul Legii nr.554/2004 și nici un act administrativ-fiscal în înțelesul Codului de procedură fiscală, ci solicită restituirea unei sume pe care consideră că nu o datorează. Ori, interesul de a acționa în justiție pe calea contenciosului administrativ este legitimat de vătămarea unui drept subiectiv sau interes legitim născut din existența unui act administrativ a cărui anulare trebuie solicitată de cel ce se consideră păgubit și totodată, având în vedere obiectul cererii formulate de către reclamant, chemata în garanție consideră acțiunea ca fiind inadmisibilă.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. În motivarea întâmpinării, se arată că taxa de poluare instituită prin OUG 50/2008, act normativ acceptat de Comisia Europeană, corespunde pe deplin prevederilor art.90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal. Ori, câtă vreme chiar Comisia Europeană a recunoscut că taxa de poluare instituită prin OUG 50/2008 corespunde normelor comunitare, chemata în garanție apreciază că nu pot fi reținute susținerile reclamantei, potrivit cărora prin instituirea acestei taxe se constituie o discriminare a regimului fiscal și că această taxă contravine dispozițiilor art.90 din Tratatul Comunității Europene.
Totodată, pârâta a mai arată că art.90 din CE este încălcat doar atunci când impozitul aplicat produsului de import și cel aplicat produsului național similar sunt calculate diferit și după metode diferite, care conduc la un impozit mai mare aplicat produsului de import, situație diferită de taxa de poluare prevăzută de OUG 50/2008.
În drept, a invocat disp. art.90 din Tratatul CE, OUG 50/2008 și L.571/2003 privind Codul fiscal.
Din coroborarea întregului material probator aflat la dosar, instanța reține în fapt următoarele:
Referitor la excepția de inadmisibilitate invocată, instanța urmează să constate că, în conformitate cu disp.art.1 din Legea nr.554/2004, „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată”. Ori, prin acțiunea formulată, reclamantul solicită anularea deciziei de calcul a taxei de poluare – decizie care, în accepțiunea art.2 lit.c din Legea nr.554/2004, reprezintă act administrativ, și totodată, solicită recunoașterea dreptului la restituirea sumei achitate nelegal și repararea pagubei ce i-a fost cauzată prin emiterea actului atacat. Față de aceste considerente, instanța urmează să constate că excepția de inadmisibilitate invocată este nefondată și o va respinge ca atare.
Pe fondul cauzei, instanța reține că reclamantul a achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene un autoturism second-hand, iar pentru a-l înmatricula în România, pârâta a condiționat acest lucru de plata taxei de poluare prevăzută de OUG 50/2008.
Împotriva deciziei de stabilire a taxei de poluare reclamantul a formulat plângere prealabilă, care i-a fost respinsă ca nefondată.
Prin Legea nr.157/2005 România a ratificat Tratatul prin aderarea Republicii Bulgaria și României la Uniunea Europeana, efectele acestei ratificări fiind reglementată de art.148 alin.2 și4 din Constituția României, astfel cum aceasta a fost republicată, în conformitate cu care prevederile Tratatelor Constitutive ale U.E și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
În conformitate cu prevederile art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene „nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea intre produsele importate și cele autohtone de natură similară.
În speță, OUG nr.50/21.04.2008 stabilește, potrivit dispozițiilor art.1, cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de administrația fondului pentru mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit art.4, obligația de plată internă cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Într-adevăr, determinarea taxei de poluare se realizează conform art.6 din OUG nr.50/2008 pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și capacitatea din punct de vedere al poluării, luându-se in considerare și deprecierea autoturismului, conform coeficienților descriși în anexa 4.
Această taxă de poluare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România stat comunitar de la 01.01.2007, fiind perceputa exclusiv, pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor in țară. Pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare, ceea ce demonstrează că această taxă de poluare se aplică doar ca urmare a achizițiilor intracomunitare si este o taxă cu echivalent taxelor vamale la import.
Potrivit normelor comunitare:
-art.25 C.E „între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent. Această interdicție se aplică, de asemenea, taxelor vamale cu caracter fiscal”.
-art.28 C.E „între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent”.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art.90 din Tratatul Comunității Europene, trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate sa fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Practic, prin instituirea taxei de poluare, indiferent de modalitatea de determinare a ei conform art.6 din OUG nr.50/2008 și clasificarea din punct de vedere al poluării, se constituie o discriminare a regimului fiscal aplicabil la înmatriculare unui autoturism in România, reprezentând în fapt, o taxă similară taxei de primă înmatriculare stabilite din art.214 alin.1-3 din codul fiscal, singura diferență fiind denumirea, modificată din taxă speciala de primă înmatriculare în taxa de mediu.
Sunt astfel nefondate susținerile pârâtei, din întâmpinare, în sensul că taxa de poluare este neutră din punct de vedere fiscal și că este necesar pentru aplicabilitatea art.90 Tratatul C.E să se ia în considerarea nu numai valoare impozitului intern care se aplică direct sau indirect produselor naționale și produselor importate ci și baza de impozitare și modalitățile de percepere a impozitului în cauză.
Nu se impune ca reclamantul să producă probe din care să rezulte că taxele pe care le aplică Statul Român sunt superioare celor din statul din care reclamantul a achiziționat autoturismul, deoarece după cum s-a menționat mai sus, taxa de poluare se aplică discriminatoriu, exclusiv pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea lor în țară.
Textul art.90 din Tratatul C.E se referă la produsele provenind din alte state membre și supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, ori Statul Român nu percepe taxa de poluare produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România (second-hand) cu ocazia vânzărilor ulterioare.
De asemenea, se reține și că prin avizul motivat din data de 28.11.2007, Comisia Europeană a solicitat reașezarea modalității de calcul a taxei auto (de primă înmatriculare), în sensul armonizării legislației românești cu cea europeană, iar afirmația pârâtei cum că s-a recunoscut de către Comunitatea Europeană că taxa de poluare instituită prin OUG nr.50/2008 corespunde normelor comunitare, este neîntemeiată.
Comisia Europeană (C.E) a solicitat, în iunie 2009, României, informații în legătură cu legislația privind aplicarea taxei de poluare pentru autoturisme, suspectând că actuala legislație românească (OUG nr.50/2008) are efecte protecționiste asupra industriei auto naționale.
Această solicitare a fost transmisă sub forma unei „scrisori de somare”, prima etapă a procedurii de încălcare a dreptului comunitar prevăzut de art.226 din Tratatul C.E.
Față de aceste considerente, instanța urmează să admită acțiunea formulată de reclamantul M. G..
De asemenea, va fi admisă, în temeiul prevederilor art.63 Cod procedură civilă, cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, formulată de pârâtă și va fi obligată chemata în garanție, să plătească pârâtei suma reprezentând contravaloarea taxei de poluare, cu motivarea că, în conformitate cu prevederile art.1 din OUG nr.50/2008, taxa de poluare nu se face venit la bugetul de stat, ci constituie venit la Fondul de Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Va constat că nu s-au solicitat cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția de inadmisibilității.
Admite acțiunea formulată de reclamantul M. G. cu domiciliul în Drăgănești . jud., Bihor în contradictoriu cu pârâta DGFP - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE BEIUȘ și în consecință:
- dispune anularea Deciziei de calcul a taxei de poluare nr._/20.09. 2010,
- obligă pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE BEIUȘ să restituie reclamantului 2042 lei suma de lei, achitată chitanța . nr._/20.09. 2010, reprezentând taxă de poluare, sumă care urmează a fi actualizată cu dobânda fiscală calculată conform codului de procedură fiscală.
Admite cererea de chemare în garanție și obligă chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, la plata sumei de 2042 lei actualizată către Administrația Finanțelor Publice Beiuș.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 22.03. 2013
Președinte, A. C. C. | ||
Grefier, D. C. |
Redactat C. A.
Tehnoredactat C. D – 5 ex. 28.03. 2013 - 3 .>
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
MINUTA SENTINTEI Nr. 2518/2013/CA
Respinge excepția de inadmisibilității.
Admite acțiunea formulată de reclamantul M. G. cu domiciliul în Drăgănești . jud., Bihor în contradictoriu cu pârâta DGFP - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE BEIUȘ și în consecință:
- dispune anularea Deciziei de calcul a taxei de poluare nr._/20.09. 2010,
- obligă pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE BEIUȘ să restituie reclamantului 2042 lei suma de lei, achitată chitanța . nr._/20.09. 2010, reprezentând taxă de poluare, sumă care urmează a fi actualizată cu dobânda fiscală calculată conform codului de procedură fiscală.
Admite cererea de chemare în garanție și obligă chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, la plata sumei de 2042 lei actualizată către Administrația Finanțelor Publice Beiuș.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 22.03. 2013 .
Președinte
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 2074/2013.... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
